Universul, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 223-248)

1889-10-01 / nr. 223

Universul No­ 223 alergat îndată și au reușit a o scoate cu viață și a o încredința familiei sale. Fe­meia a rămas numai cu câte­va mici se­­siuni pe față. O Nenorocire groaznică Pe când opt oameni încărcați într-un vagon din gara Filiagi, județul Dolj, niște trunchiuri mari de lemn aparținând direc­țiunii căilor ferate române, unul din acele trunchiuri a scăpat cu un căpăteiti de pe șina pe care ’l ridicați de la pâmeni în vagon și trecând peste locuitorul Dumitru Dinu Iont­ 1, unul din cei cari încărcați, ’l-ați sdrobit o parte din cap și gâtul, din care causă pe dată a­ți încetat din viață. 3 Sinucidere Locuitorul Dumitru Lupu, din comuna Dăneasa, județul Olt, a fost găsit spân­zurat într’o cogară a sa de vite. Din cercetările făcute, s’a constatat că el s’a sinucis din cauză că de mai mult timp era bolnav de pelagră. ȘI­ Incendiare De către făcetori de rele s’a pus foc la două stoguri de ten ale d-lui David , Stoleria, din comuna Ibănești, județul Tutova, cari au ars cu desevîrșire. Pagu­ba este de vre-o 800 lei. S’au luat mesuri pentru descoperirea autorilor. Ancheta de la Goicea era judecătorul de instrucție, însoțit de comisia de experți numită de parchet, a procedat la ancheta fondațiilor Spitalului Colțea, fiind față antreprenorii Barbu și Cohl și architectul Schifelers. Dar, pentru că architectul Schifelers pro­testase cum că sondajele n’ar fi exacte, adică că n’ar fi făcute până la baza te­meliilor, s’a procedat mai întâiu la veri­ficarea sonda­ielor, însărcinând pe antre­prenorul Barbu cu săparea lor înainte iar pe arh­itectul Schifelers cu verificarea lor după plan și situație. După acestă verificare, acuzații singuri au fost nevoiți să declare că sondajele sunt bine făcute: îndată ce acest lucru s’a constatat, co­misia de experți a procedat la verificarea fondațiunilor făcute, cu cele indicate în plan și situație­­i a găsit pretutindeni lipsă din temelii „până la 3 metri.“ Nu­mai într’un singur punct s’a găsit temelia conform cu planul, lipsind și aci vr’o 30 centimetri. întrebat d. Schifeller, cum astfel stând lucrul, comisiunea de architecți numită de Eforie și compusă din d-nii Orăscu, Cerchez gi d-sa, a făcut recepția spitalu­lui, d. Schifellers, a declarat că „făcuse în câte­va puncte fondațiunile conform planului și când a fost întrebat de cel l’alți architecți unde să facă sonda giele, el a indicat acele locuri și ast­fel fon­­dațiile au fost găsite bune.“ Ucis de concubină ! La Vesprim (Ungaria) s’a săvârșit o cu­rioasă crimă. Femeia Iulia Ciomag, în vîr­­stă de 45 de ani, care de 6 ani trăiește în concubinagiu cu Ferenț Chegyi, și a u­­cis concubinul. Ferenț cu mai dase pe o casă de trei zile. Când se arătă, era beat mort. Iulia îl mustră, iar Ferenț o apucă la bataie. Apoi se culcă. Când adormi bine, Iulia Ciomag luă un drug de fier și-l crăpă capul dintr’o lo­vitură. Ferenț remase mort pe loc. Asasina a fost arestată. Iarăși Lecinski Următoarea o scrisoare primește „Galeții“ din Tulcea, cu data de 26 Septem­bre : Luni, 25 Septembre curent, cam pe la ora 5 seara, banditul Simion a prădat pe trei negustori greci între Budila și Nico­lițel. Acești comercianți veniau de la via d lui Stefan Teodoroff, de la care cum­părasera vin. Unul din ei este d. Papa­­datos, al carui frate a fost împușcat de banditul Lecinski, la 12 Septembre 1888. Banditul a eșit din pădure înaintea a­­cestor negustori, și fără vorbă multă, le-a venit bani; grecii ’i au răspuns că n’au bani, de­oare­ce vin de la vie. Simion, su­părat de acest răspuns, a insultat pe ne­gustori și restindu se la el le-a zis: Nu v’am poruncit eu să nu umblați fără bani? Nu vă cred, desbrăcați vă, să văd dacă nu a­­veți pe sub haine chimiruri. Călători, neavând încotro, fiind­că Le­cinski sta la trei pagi depărtare cu pușca întinsă asupra lor, s’au desbracat și după ce banditul a examinat din depărtare cu ochii că n’au bani, le-a luat la toți cea­sornicele, ’l-a insultat din nou, și apoi le-a dat drumul zicându-le să plece repede. Nu apucară negustorii să facă cale de 20 de metri și Simion le-a strigat să se oprească. S’au oprit. Lecinski apropiindu­se de el . — Bem (Stefan Teodorff), este la vie? întrebă el. — Da, răspunseră călătorii, venim chiar de la d-sa, de la care am cumpărat vin pentru stăpânii noștri. — La­ă că știa eu cu cine am de a face, zise Simion rîsând; dar la spuneți, beiul are soldați la vie ? — Nu știm, răspunseră negustorii. Și Lecinski, pironind ochii asupra lor, le-a zis să plece. Negustorii cum ajunseră la Nicolițel au dat de veste primarului de neplăcuta în­tâlnire ce au avut cu Simion zis și Spaima Dobrogea. Lecinski era îmbrăcat cu o manta lungă, purtând pe cap că­sulă albă. Era slab și îi tremurau mânele când avea pușca în­tinsă asupra călătorilor. Cinci minute după aceasta, trecu pe a­­colo d. Dude, cârciumarul de la Nicolițel, care fusese la Bănila pentru a coti niște vase din via d-lui Zafiri. D. Dude întâlni pe drum un moșneag cu manta lungă și cu căciula albă (acela era Simion) și-i zise : — Bună vreme, moșule, unde te duci pe înserate ? — Mă duc la vie, zise banditul, să caut ceva de lucru, căci copiii îmi mor de fume acasă. Și zicând acestea, Simion se făcu ne­văzut. După cum spun călătorii greci, pușca lui Lecinski este scurtă, de cel mai nou sistem și o poate ascunde sub manta. Asasinat de frate Ni se raportează din Timișara . Ieri dimineță s’a găsit aprope de oraș cadavrul unui român bogat, anume Lazar Marcu. . Numitul iera cu gâtul tăiat. Poliț­a a arestat pe fratele lui Lazăr, Vincențiu­ Marcu, bănuit că ar fi făcut crima. Vin­cenți­u a și mărturisit. Mobilul cri­mei a fost o neînțelegere la împărțirea moștenirii. Tulburările din Ploiești Primindu-se telegrafic și din partea dom­nului procuror­ general informațiuni privi­tore la tulburările ce s’au întâmplat la Ploești în pre-ziua alegerilor județiane, se publică telegrama urmatore : „Cercetările aprópe terminate. Nepu­tând pleca din Ploești din causă că alege­rea colegiului III continuă încă și crezând prezența mea aici necesară, mă grăbesc a resuma cele ce resulta în mod cert și indubitabil din instrucțiune. Din grupul Grigorescu desbinându se mai mulți par­tizani, au ținut o întrunire vineri seara în localul sculei. „întrunirea acesta a fost tulburată și împiedecată de către Dobreștii și alți par­­tizani Grigorieni. Sâmbătă seara având întrunire la liceu și partida Grigorescu, au venit acolo și parte din cei ce avuseră­ ­ întrunirea din seara precedentă. Dobreștii voind a’i da afară, aceștia s’au opus și de aci s’a început învălmășeală și băt­ae de o parte și de alta, probă că se văd ră­niți și dintre reclamanți­­i d­intre păr­ți. De la liceu, adversarii grupului Grigo­­rescu s’au dus la întrunirea Radu Stanian unde în stradă au strigat: „Trăiască Sta­nian“ ! Răniți au fost 6, din cari 4 din grupul Grigorescu. Rănile lor, constatate de doctori, nu au nici o gravitate, vefind nici unul în incapacitate de lucra, ba încă luând parte activă ori și azi la lup­tele electorale. „După cum am și telegrafiat, sunt în posițiunea a afirma încă o­ dată, că a­­mestecul administrației în această luptă este o pură invenție, probabil în sco­pul de a influența resultatul alegeri­­lor. Dobrescu și ai săi face acu’ml decla­­rațiuni că au fost în sala liceului două a­­genți polițienești, Tataru și Ciochină, am făcut să se verifice de judecătorul de in­strucție acest fapt. Din cercetările sale și din depunerile martorilor sub prestare de jurământ, se constată că, în momentul des­­ordinelor da la liceu, acești agenți poliți­enești se aflau la posturile lor în margi­nea orașului. In urma bătăilor de la liceu, acei cari se plângeau de cele întâmplate, adică Dobrescu și cei l’alți, au ultragiat pa polițaiul care venea să asigure ordinea publică. Acest fapt a fost constatat prin proces verbal, pentru ca culpabilii să fie dați judecății“. Procuror-general, Barada (Monitorii) UN DUEL DE SENZAȚIE NI se vestește din Pesta : Un scandal nt mai pomenit s’a petre­cut la Budweis. Ofițerul de infanterie apur se supărase atât de reu pe un cățel care-l trecuse printre picioare, în­cât il fugări pe stradă cu sabia în mână. Ziarul lo­cal publică câte­va linii asupra acestui fapt, linii în care ofițerul iera criticat, dar nici de­cum insultat. A doua zi redactorul ziarului fu oprit în fața redacției de doi ofițeri cari ii ce­­reau socoteiá zicând că ceia ce se pu­ri­­case­sera o infamie. Ziaristul respinse insulta. Atunci ofițerul îl făcu „porc de­­câne“ și-i trase una cu bastonul; redac­torul pară lovitura și trase câte­va palme lui Spur. In acest moment cel l­alt­ ofițer trase sabia. Spur asemenea. Ziaristul fugi în redacție. Urmară provocații. Redactorul răni pe un ofițer și fu ușor rănit de cel-1­­alt. Tot orașul și-a manifestat simpatia pen­tru ziarist: CRONICA CAPITALEI Hoț de piei S’a condus secției 4 Marin Gheorghe, căruțaș din calea Văcărești, fiind­că a fu­rat două piei de berbec de la Nicolae, din comuna Roșia. # Vinofil Ilie Crăcea, vior la d. dr. Argeșanu, fiind­că a furat vin din buțiile stăpânului său, a fost arestat.m Spărgetoare de cap Femeia Dobrița Gheorghe, din strada Bărbătescu No. 3, care a spart capul fa­­meei Anica Constantin din strada Liber­tății No. 7, a fost arestată. 3 Rătăcită Secției 75 a fost dusă o copilă ca de 2­3 luni găsită pe strada Ursului. Q Lucruri perdute S’a depus la poliție un notes conținând o scrisoare și o recipisă de mandat poștal ale d-lui Gheorghe Gavrilescu, găsite pe cheiul Dâmboviței. Is’oria, „VJ­ nivers­ul ai“ A­MORUL BAU 195 ARCHIDUCELUI RUDOLF DKlli DIN CASTELUL MEYERING Roman istoric contemporan de mare sensațiune. Cap. CXLIX In America — Și ieü viau să capăt informații a­­supra unui actor. Elfrida­gi Graz ieșiră. — Nea urmărit! Ne spionează! zise Elfrida îngrozită. — Și eu cred tot așa. Se urcară în trăsură și se duseră se viziteze strada Macdonald. Rănaseră uimiți de ceea ce văzură. Toată strada sor e pro­prietatea lui Macdonald : palate peste pa­late, ateliere peste ateliere. Când se intorsera la botez înserase. Cu­rând sosi și Wileon. — Casa se gata, zise iei, putem să ne așezăm în ea. Dănțuitoarea și-a și trans­portat bagajul. — Când ne strămutăm ? — Chiar acum. Trăsura așteaptă. Iși luară bagajele și se urcară cu toții în trăsură. Merseră mult. In sfîrșit se o­­priră înaintea unei case mari afară din oraș Casa­i era înconjurată de grădină. Wilson deschise poarta și urcară scările ajunseră într-un vestibul foarte lucios mobilat; ceea ce atrăgea atențiunea în a­­cest vestibul era un chinez, care sta în picioare, nemișcat, lăngă ușa ce ducea la apartament. In afară de chinez, nici un servitor. Nimic nu se mișca în totă casa E­frida fu cuprinsă de un fior. Când Wilson întră în vestibul, chinezul căzu în genunchi, își încrucișă mănele pe piept și placă capul. In acelas timp, ușa de­­ spatele lui se deschise. Chinezul rămase nemișcat în poziția lui. Wilson invita pe musafirii săi să intre. Graz și Elfrida intrară într’un salon foarte elegant mobilat. Wilson îl urmă și după el ușa se închise fără zgomot. In același moment în vestibul se pe­trecu o scenă curiosa. Ca și cum ar fi fost pus în mișcare d’o maginerie, chinezul sări în sus. Un mo­ment stătu nemișcat, drept în picioare. Apoi începu să se miște în­dărăt. In ace­lași timp se auzi un zgomot ca și cum s’ar fi împins un zăvor puternic și chine­zul se opri. Avea aparența ca și cum acest chinez ar fi fost paznicul și închizătorul mut al ușei, ca și cum corpul său nu ar fi fost de carne și oase, ci de fier, ca și când ar fi fost numai un automat care nu pu­tea face decât anumite mișcări și aceste numai când o voință străină îl împingea. Saü i era în adevăr un om, care putea să se fie așa de liniștit și de nemișcat ? Trăia și numai aparența era de mașină? Lumina din vestibul nu cădea plină a­supra lui. Chinezul se mișca. Vederea lui îți da fiori. Graznica crimă din Ilfov Un preot bănuit Alaltă era dimineață, s’a descoperit în lacul Grampa (Ilfov), o famie înecată. Să presupune o crimă. Femeia acesta este mama preotului Cos­tache Nicolescu. Vecinii spun că preotul avea purtări rele către mamă-sa , și din faptul că fe­meia s’a găsit în lac, pa când dânsa nu­­ eșia din casă din pricină că nici nu ve­dea, nici nu putea merga, lumea îl bă­­nuește. T­­n­ leu scăpat La Palermo a fost o panică teribilă, provocată de scăparea unui h­u din me­­nageria Howe. Aprinzându-se hala de pește, lângă care e menageria, a luat foc­ui aceasta. Animalele au putut fi scoase, dar în învălmășeală un leu scăpă și apuca pe stradă. Vestea despre scăparea leului s-a răs­pândit cu o iuțeală surprinzătoare. Toate ușile caselor se închiseră numai­decât, ba unii oameni mai fricoși se ascunseră chiar în pivnițe. Leul n’a făcut nici un leü; după ce s’a primblat puțin, iei s’a lăsat să fie adem­e­nit și băgat în cușca sa de un servitorul menageriei. Pagubele făcute de incendiu se urcă la mai mult de un milion. Acte oficiale La departamentul de interne, sunt nu­miți și transferați. In administrația poliției capitalei, d. D. Cernovățeanu, sub-comisar cl. I pe lângă prefectura poliției capitalei, în locul d­lui G. Bolluș, demisionat. * In administrația județului Tutova, d. Dumitru Ionescu, actual copist cl I în cancelaria județului Tutova, ajutor de sub­prefect la plasa Tutova, acel județ, în lo­cul d­lui Iorgu Reno, care rămâne în dis­ponibilitate. * In administrația județului Constanța, d. Ion Fiorescu, fost comisar, comisar al orașului Cernavodă, în locul d lui Dimi­­trie Barza, care nu posedă aptitudinea ne­cesară unui funcționar polițienesc. D. Ni­colae Constantinescu, actual ajutor al ad­ministrațiunei plasei Constanța, șef de biu­­ron în prefectura județului, în locul d­lui Teodor Gr. Voinescu, trecut ca controlor al județului. * D Nicolae Livezeanu, actual ajutor al administrațiunei plășei Mangalia, în a­­ceiași calitate la plasa Constanța, în locul d-lui Nicola Constantinescu. * D. Ernest G. Miclescu, fost sub­pre­fect, ajutor al administrațiunei plășel Man­galia, în locul d-lui N. Livezeanu trans­ferat. Sa numesc definitiv la catedrele lor : * D. dr. Leon Scaly, profesor de clinică chirurgicală și oftalmologie de la faculta­tea de medicină din Iași; * D-na Anastasia Popovici, institutore la școala de fete din monastirea Văraticul, comuna Filioara, plasa De Sus județul Neam­țu și D­na Eleonora Dimachi, institutore la clasa II de la școala de Ste din Tătărași Iași. S’au înaintat la gradul de sub­locotenent - reservă, în arma cavaleriei,­ sergenții Gussi, N. Alexandru, Ducea Alexandru și Mighe­ru Adrian, din reg. 1 roșiori, la corpul 2 de armată. * S’au înaintat la gradul de sub­locot. în ret­rvă, în arma infanteriei, sergenții bacalaureați Faifar Gheorghe și Lazarescu Eracle, din regim 2 linie, însumându­se la corpul 2 de armată * D N. M. Albu, actual numărător de cupoane, se numește verificator cl. 2 în direcția comptabilităței generale, în locul d­lui O­ct­avi­an August Aisenti, înaintat. * D. Iacob Radulianu, actual controlor cl. III, s’a înaintat controlor cl. II, în lo­cul d­lui I. Tr­niscu, iar d. Al. Petrescu controlor cl. III în locul d lui I. Radu­lianu, înaintat. Duminecă, 1­­13"­­Membra 1889 Fata profesoară la o școlă de Mers La Novara, în Italia, s’a angajat i­n profesor de limba francesă la cursul su­perior al școalei reale o domnișoară t­^­­nora și foarte frumușică.­­ Acesta e singurul caz de acest soi în toată lumea. Glumeți spun că nu e minune săVaudă într’o bună dimineață că d ra profesoară a fost furată de vre­unul din elevii ei. Un lucru e sigur: că toți elevii au să învețe pe capete. O crimă scârboasă Se denunță „Țării libere“ că un domn S..., fiul unui mare comerciant din Craiova ar fi comis faptul de siluire asupra unui copil de 10—12 ani; copilul a și recla­mat parchetului ; se zice că acest domn S. a mai fost dat judecăței pentru so­domie. Epilepsia în teatru In teatrul german din Pesta s’a petre­cut o scenă care a emoționat adânc pu­blicul. Un domn din statul întăi a fost apucat, în cursul actului 3, de un atac de epilep­sie. Câte­va minute, el s’a svârcolit în spaime, pănă să vie doctorul. Publicul, speriat, a părăsit sala, dar după îndepărtarea bolnavului, s’a reîntors. ........................ ....- ------------------- Știri prin poștă Un ucaz al țarului dă dreptul minis­trului de finance ca să controleze lucră­rile comptuerelor de bancă din Rusia. Noua lege autoriză pe ministru a im­pune stabilimentelor de bancă condițiu­­nile operațiunilor lor. Ministrul de finance va avea de acum înainte dreptul ca să controleze registrele, când va crede de cuviință.* =* * Patru studenți în medicină din Kiel (Germania) au avut o idee originală. Zei au trimes primarului din Atena, D. Fila­mon, o scrisere alcătuită în limba greacă veche cu următorul cuprins: „D Iul primar al Atenei.—D-le primar. Suntem patru mediciniști și am fi mers bucuros la Atena, ca să aducem omagiele nóstre fiului regelui Vistin și blondei prin­­țese Sofia. Dar, fiindcă din nefericire ne lipsesc­ banii, suntem siliți să stăm acasă. „Salutare ție dumne!“ Ar fi nostim ca d. Filamon să le tri*­meată bani de drum. ^ * „Pol. Corresponded“ primește din Pe­tersburg urmátórele : Re întorcerea la Belgrad a reginei aici toți nu numai că o aprobă, dar o salută chiar cu entusiasm, căci prin acesta, ei consideră pe fi regele Milan ca învins cu desăvârșire și dat la o parte. Iacă de ce în cercurile ruse toți cred că Milan a luptat din răsputeri pentru a împiedica pe ex-regina să mergă la Belgrad, dar că nu -i­a succes aresta. Opinia publică rusă crede că Scupcina va da satisfacția cuvenită reginei, iar Mi­lan chiar în interesul său nu se va o­­pune la ceea ce va hotărî Scupcina. * * Ni sa scrie din Roma că guvernul ita­lian pregătește o mare mișcare consu­lară. Se vor numi consul și vice­consuli în­ tote țările numai supuși italieni. * * * * Din Berlin ni se scrie că Abisinia, în caz de război, se va alipi întreitei ali­anțe. * * D Carnot a semnat decretul care nu­mește pe generalul Fevrier mare cancelar* al Legiunii de onoare, în locul generalului Fraidherbe decedat. * CAP. CL. Frații Să ne întoarcem la Viena și să urmă­rim o cunoștință a noastră, pe vânătorul Toma. In momentul în care 1 găsim el intră în teatrul unde a jucat Elfrida și întrea­bă de ea. Dar Elfrida a plecat. Unde ? Numai văduva Krause poate să știe. Toma aleargă la văduva Krause, și a­­ceasta îi spune că Elfrida a plecat în A­meri­ca. — Afurisit­ scrâșni Toma. Și cu toate aste­a trebuie s’o găsesc. El < și din Viena și cu pași mari se îndreptă spre păcurăria prințului Ka­minski. In aceiași vreme prințul se apropia de pădurărie. Avea ceva de vorbit cu Hart­man, care ținea locul lui Laner. Pădurarul șef sosi și el în curând. — Am auzit, zise prințul, că ascunzi aci pe un străin.Proprietatea mea nu e adăpost pentru­ vagabonzi! — Alte­ță... — Ai auzit ce am spus ? — Alteță, nu puteam să fac altfel... Vorba de vagabond mă doare în suflat. Dacă ați ști... — Ce să știu ? — Ar fi mai bine să tac, dar odată tot o să se aflu... — Vorbește, îți ordon. — Alteță, eu însumi m’am speriat întăi când am văzut pe alteța sa ; îmi închipu­iam că principele Toma a murit de mult. Intr’o sară,­­ am găsit culcat aci pe patul din pădurărie. Kamniicky păli... La asta nu se aștep­tase. Acela pe care -l numise vagabond, i era fratele său mai mare Toma care de mult, certându-se cu tatăl său, părăsi casa strămo­ească. — Prințul nu voia să fie recunoscut și ieu nu știam ce să fac. Cu toată vre­mea care a trecut, l-am recunoscut nu­mai decât. — Trăește ?... Ie aci?... Z­ie în sfîrșift Kaminski cu glas zugrumat. (Va urma).

Next