Universul, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 223-248)

1889-10-26 / nr. 244

Anul %f.—m. 244 ' < WISE II TOTE ZILELE LI 1 ORE X3IMIIEJ.TÄ BUCUREȘTI MdiniȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, 19 BUCUREȘTI­­> IS« wi in Cjwfrttn I•T ä F-^f!«^vfgSipțir»---. I AS OZfc-Tjâ. livl lE^TTE «APÎTAUĂ : I QJ JOTO ÎSE: ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE 8B PK­Wiffle NUMAI IiA ADMINISTRAȚIA N­AȘULUI BUCUREȘTI STRADA BREZOIANU 19, BUCUREȘTI 1 CAUSED ĂH PE 1889 Ortodox Miercuri 25 Octombre. — Sfinții Mar­­ian și Martirie. Catolic Miercuri 6 Noembre. — Leonard. Sarele răsare la 6,46, apune la 4,44. Efemeride 25 Octombre 1595. — Armata lui Mi­­haiü Bravul sfarămă podul de pe Dunăre apoi gonește pe turci cari se îneacă. Pe­­ B­an . . . 20 Lei .la 1 an. . . , 24 Lo Pe 6 Inni . . 10­­ Je 6 Inni ... 12 „ Bulcurești, 24 Octombre. Anunțând, după spusele ziarelor oficio­­se, că guvernul se ocupă cu censiunea organizării unui serviciu statistic, am in­sistat puțin, într’un sumer preeident, asu­pra ßoastei însemnate chestii. După ce am­ constatat că avem abso­lută nevoi de statistică cât m­ai ssactă ți mai complectă pentru ca să cunoștem țara, cu trebuințele și calitățile ei, și pen­tru ca guvernul să potă lucra cu sigu­ranță, iar nu dibuind prin întunerec ca pân’ acum, am cerut să nu se precipite­­ze soluția sea. Am așteptat o mulțime de vreme—ziceam noi—sâ mai așteptăm dar câtva, pentru ca în acest timp să se stu­­di diczi­­ bise­hestiunea și, cân­d ne-am apu­­ca de organizat un serviciu statistic, să­­ facem treba serioasă. "­­ Asupra acestui punt al chestiei, un ci­titor al ziarului „Universul“ ne trimite o scrisore forte interesantă, pa care o re­producem recomandănd-o atențiunii tu­turora : Iată ce ne scrie onorabilul cititor : * * * „Citesc tot­deauna ziarul d-stră „v— ---------— ------- ----- și am văzut într’unul din numerile precedente că vorbiți despre proiectul guvernului pentru serviciul statistic. In adevăr, cum ați zis d-stră, e greu­ a se găsi soluția acestui serviciu, ca să poată da niște resultate re­ale. Eu să vă mai spun că, dacă proiectul va fi format cu precipitare ca multe al­tele, apoi cred că o să vedem cr­at pe la centru un oficiu ca să copieze științele ce se vor trimite din comune, exacte sau nu, de unde vor rezulta niște științe în mare parte iluzorii; ’mi-aduc aminte acum vre­o 20 ani, guvernul de atunci înființase un serviciu statistic, în capul căruia cha­­mase un om competinie, numit Marțeanu. Serviciul central era pe lângă ministerul de interne în capitală, apoi, pe la fie­care județ, era câte un funcționar numit ra­­­­portor statistic, plătiți cu lefi bune, cari aveau biureurile la prefecturi, lucrând sub ordinele prefecților. „Toți aceștia nu aveau altă misiune de­­cât a copia și recopia, adică se făceau­ di­verse tabele imprimate cu mulțime de co­­loane. Aceste tabele se distribuiau la co­­mune prin prefecți și sub­prefecți cu o­­bligație ca la anume termene, adică lu­nar, trimestrial și anual, să trimiți tabe­lele, cu coloanele complectate. Cele mai multe comune cum știm cu toții, au­ în capul lor ca primar câte un biet sătean muncitor, plătit cu o leafă de nimic, în comparație cu serviciurile ce i se cer, a­­jutat de notar, asemenea plătit puțin, căci comunele n’au fonduri. Sunt comune unde primarii se plătesc cu 20— 25 lei pe lună. Acești oameni cu puțină experiență după cum și sunt plătiți, ocupați cu multiple lucrări de administrație și justiție, ocu­pați și cu munca lor câmpenească ca să’gi ț­e existența familiilor, zoriți ca să tri­­mită tabelele la termene, complectai­ cola­­nele cu cifre aproximative și le­ înaintau ca să scape de ele, neputându-se duce tot­deauna în localitate să facă numeră­­tori și măsurători la fie­care om din comu­­­­nă în parte, la care să cere întrebuințare de timp, calcul și chiar capacitate. Deci acele tabele cari, ca să zicem așa, erau promotori statistici să concentraț la județ. Raportorul statistic le copia frumos, con­centrând științele în tab­elele generale și la înainta la oficiul central și acolo se co­­piau de asemenea în tabelele centrale și iată statistica era gata și încă se publica; dacă ar fi obiectat cine­va că la cutare articol se pare că ar fi eroare, să răspun­dea : Ferească dumnezeu­, științele sunt ex­­trase întocmai după tabelele comunelor. Ast­fel în formă toate erau în regulă și se plăteau o mulțime de lefi pentru copi­erea unor științe în partea cea mai mare ne­exacte cu toată competința In! Mar­țeanu în materie de statistică. „Totul, domnule redactor, este să se gă­­sescă metodul prin care să se adune ști­ințele exact în comune, căci de se va lăsa sarcina tot asupra primarilor și notarilor, teamă ’mi-e să nu se ajungă la rezultatul din timpul lui Marteanu, plătindu se lefi pentru copiatul unor științe neexacte. „Vorbesc din experiență și cugetând fie­care, o să înțeleagă că este așa. „De altă parte, întrebarea aste: Putea­­va guvernul să aibă agenți ad-hoc în tote comunele să se ocupe numai cu statistica ca să culeagă știința exact ? Ar putea țara suporta o cheltuială așa enormă? Aci e chestiunea, căci ori să înființează un ser­viciu ca să dea statistica exact ori să nu se mai plătească niște lefi de prisos în strîmtorarea în care ne găsim.“ * * * In ce privește întrebarea de la sfîrșit, noi credem că se pare forte bine, cu o cheltuială nu prea ridicată, să avem știin­țe exacte. In adevăr, socotim că nu e de neapă­rată nevoe să avem agenți în fiecare co­mună rurală. Ar ajunge, de pildă, câte doi agenți statistici de județ, cel mult trei în județele mai întinse. Acești func­ționari, natural bine instruiți și cu un program de lucru bine definit, ar vizita ne­contenit partea lor din județ și la timp și-ar însemna și coordona datele, pe care le-ar comunica biuroului central de statistică. Pentru fabrici, uzine și ateliere, s’ar pu­tea să fie un număr de agenți regionali. Camerele de comerț, în sfera lor de activitate, pot de asemana servi drept cu­legători de știința statistice. Dar, încă o dată, costiunea tradue bine și în amănunt studiată, tocmai pentru ca să ajungem a nu cheltui bani în zadar și pentru a face treba seriosa, face să planeze mereu­, de douăzeci de ani încoace, temerea de un războiu. „Strigătele de războiu nu sunt, a zis Bebel, la ordinea zilei, în fie­care an, de­cât de la transformarea stării de lucruri în Germania. „împăratul Wilhelm I, în proclamația pe care o publică în 1871 zise că Franța și Germania trebuie să lupte pe viitor pe alt tăran decât pe al armelor. Aceasta n’a fost așa. „In loc ca Germania sa se mulțămească cu căderea lui Napoleon după Sedan, lu­cru care punea capăt resboiului, s’a pro­vocat urmarea luptei, prin răpirea a două provincii franceze. „De aceasta suntem amenințați vecinii cu războiul. Tot așa, atunci, ei ar putea cere da la Rusia provinciile Baltice, sub cuvânt că au fost o dată ale Germaniei..“ mm GERMANIA (Corespondența part. a „ Universului“). „Nenorocire învingătorilor!“ Reichstagul a intrat în discuția buge­tului imperiului german. Această dezba­tere a dat la lumină starea în care chel­tuielile de război au adus această țară. Deputatul Bebel e acela care a făcut revelații foarte grave, dar precise. El a a­­firmat pe față, înaintea tuturor membrilor parlamentului și ai guvernului imperial, că anexarea violentă a Alsaciei singură Dușmănia în casă Bebel urmă : „S’a văzut la ultimele a­­legeri, în 1887, că majoritatea popolației din Alsacia și Lorena e dușmană Germa­niei. Afară de aceasta, anexarea acestei țări ne-a costat atâtea sacrificiu, cum nici o dată vre-un popor le va fi făcut pen­tru asemene scop. Suntem strânși acum între doi dușmani, Franța și Rusia. „Unde ne vor duce înarmările ? Când va trebui să luptăm, vom fi sfîrșiți de pu­teri. Nu cred că Austria și Italia, ale că­ror finanțe merg mai bine, vor putea fa­ce ușor o mobilizare, și mă îndoesc de acesta chiar în ce privește pe Germania, Jami. 9. Getombre (7 Noembre) 1889 da­r voi lua samă de puținul devotament pe care burghezia nóstra l-a arătat în 1870. Aceste sarcini, cari apasă mereu a­­ssupra nóstru, vor paraliza puterea noa­stră de resistență.“ Neîncredere Glasul lui Bebel nu va fi ascultat, de­sigur. In acestă țară, parlamentul nu e o adunare deliberativă . El e o­ armată, ca­re ascultă de poruncile cancelarului. Dar cred de folos să amintesc cum, tot așa, n’a fost crezut odinioră, alt deputat, Jacoby, care pe timpul resboiului francez­­german strigă : „Vae victoribus !Nenoro­cire învingătorilor ! Adunările n’ascultă în­deobște de­cât de ceea­ ce le satisfa­ce patimile. Numai vremea consacră pe prooroci și arată cât de mult au avut dreptate în­tot­­deauna aceia cari au amintit atot­pu­ternicilor zilei nestatornicia victoriei. Dramă Doi copii, Weiss, veri primari, fii ai unor lucrători, Emma și Adolf, se iubeau. Cu tote că erau unul de 11 și altul de 10 ani, se iubiau ca niște omeni mari. Ei se duseră la părinții lor și le spu­seră într’una din zile că vor sa se în­soare. Părinții pufniră de rîs. Dar copiii se supărară și, preparând o soluție­ de chibrituri, se otrăviră. Fetița a murit. Băiatul nu se crede că va scăpa cu viață. Meyer, întâmplări din țară Evadare Individul Iancu Avram Chelboș, con­damnat la 10 ani de inchisore pentru ca­șul de delicte, escrocheriă și crimă, a scă­pat din Inchinarea din Galați în împreju­rarea urmatore . Venind la curte sub paza sentinelei a intrat în retiradă. După căte­va minute sentinela rede eșind una după alta două persone străine. După o așteptare înde­lungată soldatul intrând în retiradă vede un costum complect de penitenciar. Iată ce se întâmplase : Un alt jidan așteptă pe condamnat în retiradă cu un costum. Con­damnatul își lăsă costumul de arestat și îmbrăcă pe cG adus, așa că sentinela ne mai­cunoscându-l îl lăsă să trecă. Indivi­dul s’a făcut nevăzut. Hoț prins Hoțul care a prădat biserica sf. Sofia din Galați din cuart. III-lea acum trei luni, aflăm că a fost prins de d. comisar al desp. 3. C. Balaban. El se numește Costachi Grigoriu, zis și Nebunul. Din obiectele furate nu s’a găsit la den­sul decât numai o iconiță mică. Furtul din Brăila Necunoscuții făcători da rele, în noptea de 21 Octombre, intrând în curtea Bise­­ricei armenești, după strada Galați No. 10 și scoțând trei cărămizi de la zidul ca­sei preotului Mardiras Anton, pe unde a putut a se introduce un copil ca de 12 —14 ani, au luat dintr’un sipet 5 lire de aur, 2 ruble, 165 lei în argint, 2 perechi ghete de damă, 20 batiste de mătase co­lorate și un registru în care se treceau bani de la enoriași. S’au luat măsuri de urmărire. Un profesor asasin Ni se scrie din Berlin: O crimă oribilă s’a comis într’un orășel din apropiere. Directorul școalei primare de acolo, anume Stener, și-a asasinat nevasta. Soții nu mai trăiau împreună de vr’o trei ani. Acum câte­va săptămâni iei­se I

Next