Universul, martie 1890 (Anul 7, nr. 49-75)

1890-03-01 / nr. 49

ármi TPf.—»• 4«. CALENDAR PE 1890 > Ortodox Miercuri 28 Februarie.—Curiosul Vasile. Catolic Miercuri 12 Martie.—Părăsime. Soarele răsare la 6.20; apune la 6.01. Efemeride 28 Februarie 1522. — Radu Vodă Călu­­găru ocupă a doua oară tronul țarei româ­nești. București 28 Februarie Revenim asupra chestiei pensiunilor, pen­tru că, fiind în studiul Camerei și aproape de rezolvare, ie mai mult de­cât ori­care la ordinea zilei. *? * îi» In regimul de până acum, funcționarii județelor și comunelor ierau cu totul trecuți cu vederea și lăsați în sarcina comunelor și județelor. Unele din cele îngrijati sau cel puțin au încercat timM tun­u­ri11­­ și T .C3S@J pay.txi Altele nu s’ați gândit c sat­ n’ati fost în stare s’o După experiența făcută ,osele de pensii județene cu cimiuirue, pe a­­­­colo pe unde s’ati înființat, n’ati dat nici­­ un resultat bun, din lipsă de mijloace și din­­ multe alte cauze. Avem dar o întreagă și numerdsă clasă de funcționari cari sunt expuși să muncească o viață întreagă în serviciul public, fără ca bâtrânețele lor să fie câtuși de puțin asi­gurate. Nedreptatea acestei stări de lucruri ie ve­di­că și strigătore. Oare județele și comunele nu sunt rele părți constitutive din marele tot care se chiamă stat ? Oare serviciile acestora nu sunt părti­cele din marele serviciu­ public, care are drept țintă îngrijirea interesului obștesc? Neapărat că da. Lucrul e evident Atunci, pentru ce distincțiune între func­ționari comunali, județeni și cei’alți func­ționari ? Nici un motiv serios n’a putut determina această distincțiune; din potrivă, ea consti­­tue o gravă nedreptate, pe care trebue s’o înlăturăm. Sperăm că parlamentul va face aceasta; dar­ în tot cazul, îndemnăm pe funcționarii comunali și județeni din toată țara să peti­­ționeze la cameră pentru a li se face drep­tate.* * * încă un punct din complicata chestie a pensiilor voim a atinge azi. Din cauză că regimul în ființă iera prea riguros și dădea naștere, în practica zilnică, la o mulțime de nedreptăți, s’a căutat o co­recți­une și s’au acordat o mulțime de pen­sii viagere. Nu se vorbă s’au­ acordat mai mult fa­miliilor funcționarilor înalți decât celor cari cu adevărat au­ nevoie. Noua lege a pensiilor, cel puțin așa spe­răm, se menită să curme nedreptățile din tre­cut. Atunci cum va remânea cu pensiile vi­agere acordate pe o cale escepțională? Noi cerem ca­sele să se regularizeze, a­­dică să se taie. Asemenea pensii să nu se mai dea pe viitor de­cât celor în adevăr să­raci, cari ar deveni neapți de serviciu în scurt timp. APARE IN TOATE ZILELE LA 7 ORE DIMINEAȚA K£33AOȚlA fți ASBIHIBTSAȚIA j3TTO-CTT2E3£?'X’±.—Sitrad-a, IBrezioiswn.'U. Ko. 19.-BXJ'CXr^Tr^'I’X. ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE SE FICUSE NUMAI LA Regimentul, al cărui comandament hono­­rar i l’a acordat nepotu­l ca, când cu călă­toria sa la Osborne, a primit din partea ma­iestății sale britanice un cadou constând în­­tr’un vas minunat de argint, pentru puncu­t. Pictorul Angeli se va duce la Windsor ca să facă portretul reginei, cu epolete de colonel german. Se zice chiar că împărăteasa Indiilor ar fi dispusă să facă o călătorie în Germania, ca să-și inspecteze regimentul. O bancă clericală Anglia, de o bucată de vreme încoace, își dă toate silințele ca să se apropie de Papa. De ce ? Se asigură că ar fi la mijloc un sistem de curtenire a șefului bisericei Cato­lice ca să intervie în chestia irlandeză. Se știe că Papa are nevoie de bani și că a arătat dorința sa de a se constitui o ban­­că bisericească. Guvernul englezesc a hotărît să spriji­­nească întreprinderea, asociându-se cu pan­­toficele în întreprindere și constituind o ban­că anglo-romană. Direcția centrală va fi la Vatican. La Londra va fi altă direcție, care va fi con­dusă de marchizul de Bute, se vor face su­cursale în toate țările din lume. Accident teribil Marția trecută, o ciocnire teribilă s-a în­tâmplat la extremitatea de nord a stației Citadela, între expresul scoțian care plecase din Londra, în ajun­, și o locomotivă izolată­­ a companiei caledoniane. Sosind la Carlisle, trenul era în întârziare cu jumătate de oră și mergea cu o repezi­ciune de 20 mile pe oră. Mecanicul voise să tragă frânele, dar trenul își păstră iuțeala din cauză că roțile erau­­lunecoase de ghiață. La o mică depărtare de stație, convoiul se izbi de o locomotivă care sosia tocmai în ajutorul lui. Atât de puternică a fost izbitura în­cât locomotiva a fost aruncată înapoi, la depăr­tare mare; trenul expres se opri pe loc. Cele două d’intă, vagoane s’au­ sfărîmat. O femeie, o domnișoară și doi bărbați fură uciși pe loc. Un număr mare de călători, cari ocupau­ vagoanele următoare, au­ fost răniți greu­. Accidentul producându-se noaptea, călătorii au­ fost cuprinși de o spaimă grozavă. Câți­va răniți au­ fost îngrijiți pe loc de doctorii sosiți din Carlisle. Răniții au fost transportați apoi în salele de așteptare ale stației Carlisle și în oțelele din oraș. La 10 inși a fost de nevoie să li se taie picioarele. Nenorocire pe mare Vine vestea din Cuxhaven că vaporul en­glez „Claymore“ mergând de la Liverpool la Hamburg cu o sarcină de 4000 baluri de bumbac, s’a izbit cu vaporul german „ Cori­olan­us“. Cele două vapoare s’au­ înecat. Din mateloți nu se știe dacă a scăpat vre­unul.­­ Ziarele de aci, dând seamă despre acest fapt, își arată frica ca acest accident să nu . ADMINISTRAȚIA Z­ARULUI BXJC­ CRIREȘTI.—Stxm.a«, Bresnoia.m­.­u. IsTo. 19.­BTJCTJEESTE fie semn a unei viitoare ciocniri europene, în care Anglia să lupte contra Germaniei. O știre de senzație „Times“, „Daily News“ și alte ziare de aci publică « depeșă din America, — dată ca sigură, — foarte gravă. E vorba de campania ce se duce, dincolo de ocean, în contra disecției cadavrelor. S’ar fi producând delicte revoltătoare. La New­ Albany s’ar fi prins trei medici cari, de multă vreme, cu ajutorul unor ne­gri, ar fi exercitat tâlhărie sistematică de ca­davre. Intr’o noapte, poliția, prinzând de veste, voi să aresteze pe vinovați. Insă doctorii și cu negrii săriră la bataie, mai mulți poli­țiști fură răniți și un negru căzu mort. Aceste fapte se înmulțesc în Lumea­ Nouă; tribunalele intervin cu pedepse mari, dar dragoste­a științei e mai tare decât severita­tea justiției. Vest­­ e de pe stăpânul prăvăliei Radu Stănescu cu un cuțit tăios, în scop de a’l omorî spre a’l jefui. Auzind zgomot în prăvălie, soția câr­­ciumarului ce se afla în camera ce dă în prăvălie, a eșit să vadă ce se petrece acolo, atunci individul Vasile Negulici s’a repezit și asupra acesteia, dându’î o lovitură în partea dreaptă a gâtului; după aceia numitul Va­sile a plecat la spital și ducându-se în pod unde se aflau hainele bolnavilor a luat mai multe haine din pol și le-a dus sub scară; aci a luat peste hainele sale cu care era îmbrăcat o haină și o pereche de pantaloni spre a se trăvesti în scop de a nu mai fi recunoscut, căci se remarcase prezența sa în cârciumă din timpul zilei. In timpul când densul era aproape îmbrăcat, o servitoare a spitalului dui­li­t­ bucate intendentului spi­talului și trecând pe acolo, a fost trântită de acesta și bătută, crezând că ea îl urmă­rește, la zgomotul făcut de acesta cum și la țipetele servitorei, sărind în ajutorul ei și ceilalți servitori ai spitalului, numitul Vasile a luat-o la fugă spre Olt și, prinzân­­du-se de către un servitor al spitalului îm­preună cu gardistul postat la localul prefec­turei, a fost adus la poliție și în urmă con­­fruntându-se cu soția cârciumarului ce este lovită mai puțin grav, a fost recunoscut de dânsa na­snlar al faptului comis, fiind și pe DIN ANGLIA Corespondența part­ a parului „Universul“ Londra. 25 Februarie O regină colonel Regina Victoria a Angliei își împlinește foarte conștiincios datoriile de colonel de dragoni prusiani. dota întâmplări din țară Un hot îndrăsneț 2 1 In seara de 22 Februarie între orele 5—6 individul Vasile Negulici de profesie servi­tor, iar de fel din Ocna Sibiului, ținutul Transilvaniei, după ce a consumat mai mult vin în cârciuma lui Radu Stănescu, din T.­Mă­gurele, unde se afla încă de la ora 12 din zi bând mereu­, a rănit grav la cap și ure­ joi, 1­­ l.T W»rt* 1«i>® 1 Citim în ziarul „Is­ada“ din T.­Măgu­­­­rele: „Viscolul de mercuri și joi ni se afirmă că ar fi făcut pe unele locuri pagube, des­­vălind case și alte clădiri slabe. Puterea lui era atât de mare, încât nu putea să răs­­bească ori sau­ trăsură nici 20 de pași; în­curajați de viscol, lupii s’ar fi aratat în câ­te­va comune. “ Curier judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Escrochi dibaci Dumitru Ionescu și Constantin Mateescu sunt preveniți de escrocherie. Veți ști des­pre ce e vorba ascultând uu reclamant, d­e... „—Mă plimbam într’una din zile, pe când era vreme frumoasă, și mă îndreptam spre șosea, când fui întâmpinat de Const. Ma­teescu, care de vre-o săptămână se afla me­reu­ pe urmele mele și-mi adresase deja cu­vântul.—-Te plimbi ? mă întrebă el. — Da, vremea e frumoasă, pare că ar fi primă­vara.— Te duci la șosea? și eu­ merg într’acolo; dacă-mi dai voie, am face drumul împreună. —Bucuros. Și iată-ne mergând împreună. La primul rând de la șosea un plimblă­­tor, mergând mai iute, ne­întrecu, observai, fără ca să-i dați importanță, lucrul acesta, mai ales că în acest moment explicam lui C. Mateescu cauzele influenzei, de care zicea că se teme. De o dată văzurăm căzând un por­tofel din buzunarul primblătorului care ne întrecuse. — „Taci din gură, zise Mateescu, pare a fi îndesat bine și vom împărți con­ținutul lui amândoi.“ In același timp, îmi întinse portofelul pe care-l luase, zicân­du­­mi : „Bagă-l în buzunar. Buzunarele mele sunt pline. Făcui greșala să-l ascult și bă­ga! în adevăr portofelul în buzunar. Ne ur­mam plimbarea, și reluasem convorbirea des­pre influenza, când plimblătorul dinaintea noastră se opri, și căută prin buzunare, se uită prinprejur, ca un om care caută ceva. Apoi, de o dată se îndreaptă spre noi, zicându-ne: Domnilor, nu cumva veți fi găsit portofelul meu­? — Nu, răspunse Mateescu. — Eu tre­muram, de­oare­ce aveam portofelul în buzu­nar. — O să vă caut, zise primblătoril adresân­­du-se spre mine și își și băgă manile în buzunarele mele. Își află firește portofelul și amenință să mă dea justiției; îmi zise tâlhar, pungaș, escroc. Nu ziceam nimic, dar simți­am cât de multă dreptate avea. In sfîr­­șit, se duse, și mă mai liniștii. După câte­va momente, Mateescu se uită la ceas și

Next