Universul, iulie 1890 (Anul 7, nr. 149-174)

1890-07-31 / nr. 174

Universul No. 174 a dat deplină dreptate prefectului de Moga­­dor... O crimă... spaniolă zic „spaniolă“, pentru că această țară pare a avea specialitatea crimelor de ge­lozie. Iată ce s’a întâmplat în cartierul de est al orașului: Un oare­care S. N. își bănuia jumătatea sa. El avea un nepot în școala militară, care, în vacanță dispărea adese­ori cu mâtușă-sa (încă tineră și frumoasă). Unchiul nu bănuia mai întâi și nimic: — Cu nepoțelul d-lui, se poate ? De mai multe ori îi prinsese în conversa­ții atât de intime, încât bietul om se gân­dea : — Ce­va să zică fiasca dragoste a nepo­tului meu! Dar dragostea, cu vremea, i se păru prea mare, căci iată ce făcu într’o zi. Când nepotul admira pe mătușă, într’o o­­daie a casei sale, unchiul dădu foc și încuiă bine ușile, după ce ieșise. Casa toată fu în flăcări, după un sfert de oră. Nenorociții încuiați putură scăpa­rea pâr­liții pe o fereastră. Unchiul singur se duse la poliție și zise că „de­oare­ce dragostea flască a nepotului său era caldă, voise să o înfierbinte de tot“. Span­ ii tâmplări din țară Călcată de tren Trenul ce venea de la Bucegea spre Boto­șani, în cătuna Leorda, comuna Costinesci, întâmpinând, pe femeea Zenovia An­­dronachi, ’i-a tăiat câte­va degete de la un picior, a lovit’o la cap și la alte părți ale corpului, după care pacienta a fost ime­diat transportată la spitalul din orașul Boto­șani. Fecunditate Femeea Rada, soția locuitorului Nicu Gan­­ciu, din comuna Herăști, județul Ilfov, a dat naștere la 3 copii dintre cari 2 de sex bărbătesc și unul de sex femeesc. După 3 2 ore de la naștere, unul din copii, de sex bărbătesc, a încetat din viață; iar ceilalți dupî împreună cu mama lor sunt pe deplin sănătoși. CRONICA Intre viață și moarte Nu știu­ ce am. Nu mi-e bine. D’un cârd de vreme, mi se pare că nu sunt în toate mințile. Să fiu bolnav?—Ași, nu.—Nu mă doare nimic. Să fiu amorezat ?—Ar avea haz ! dar nu se poate. Mă știu eu ce pot. Acum sunt tocmai cum zice cântecul: „Ce-a fost verde s’a uscat și ce-a rămas s’a scuturat“. Să’mi cânte păsărelele? — Nu cred nici asta, pentru că, dacă mi-ar cânta păsărelele ași juca și cine știe ce figuri năbădăioase ași face în danțul meu destrăbălat... Dacă nu’mi cântă nici păsărelele, atunci ce am ? Da, ce am ? mă mai întreb odată și fac întrebarea asta în public cu speranța să’i găsesc un răspuns. Văz prea bine că: „S’a schimbat boerul, nu e cum îl știi“, vorba poetului Alexan­­drescu. Și schimbarea boemiei mele constă în schim­bare de gusturi, de plăceri... De unde până aci, mă gândeam la lu­cruri vesele, plăcute, rîzâtoare ca zilele de Mai, acum nu mă mai gândesc de­cât la lu­cruri triste, jalnice, posomolite ca zilele în­tunecate ale lui Noembrie. De unde până aci rîdeam, făceam haz, glumeam, vă spuneam povestiri șăgalnice, acum îmi vine să plâng, să stau ca o buf­niță, să vă spun numai povestiri cari să vă miște până în fundul inimii, cari să vă stoarcă lacrimi cu sila, cari să vă facă să vă înfioare... (Ține aci). Chiar povestirea de azi,— ați văzut titlu mai sus,— are să fie grozavă, o laud eu și o laud cu atât mai mare entuziasm, cu cât sunt sigur că ea o să mi­ aducă medalia Bene,-mere­nti, clasa I.— A doua n’o primesc, Domne ferește ! — Da, o să mi-o aducă și o merit, pentru că de ! — lăsați’mi măgu­­leala asta,— am prăpădit și eu, — ca mulți alții cari au tinichele la piept, — destulă hârtie și cerneală pentru, — eram să zică Pro-patria, nu băgați însă de seamă,— pen­tru hazul și delectarea cititorilor mei... Dar până la Bene­ merenti, paște murgule iarbă verde, să nu mai îndrumăm la cai verzi pe pereți și să ne apucăm mai bine de istori­sirea înfiorătorei mele povestiri. Cesar era pe povârnișul amărîtei vieți. O lume întreagă de dureri, o lume întregă de suferințe îi brăzdase fruntea. Vremea îi ninsese părul și îi încovoia făp­tura, odinioră așa de falnică, așa de adorată de nevasta lui. Și el, după îndelungate chinuri, rămăsese singur ca să îngrijească de dulcea și frageda copilă... Nevasta lui, mult iubită, îl părăsise pen­tru tot­dauna, plecase ca să nu se mai în­­torcă, scăpase de lumea asta plină de la­­crămi și suspine... Și cât de mult adora Cesar pe Lucreția, pe acea copilă drăgălașe, născută acum opt­sprezece ani! O adora ca pe un idol, căci numai ea îi îndulcea chinurile sufletești, numai ea știa să’l înveselească, cu mângâierile ei iubitoare, cu zîmbetul ei feciorelnic, cu rîsul ei copi­lăresc... Și-ar fi dat viața pentru Lucreția , pentru fiica lui, viul portret al mamei ei... Natura înzestrase pe draga copilă cu tote calitățile sufletului, cu toate frumusețile corpului. Cine o vedea o iubia, cine o auzia rămâ­nea fascinat de farmecul vocii ei. Și tatăl nu știa ce să mai facă, ca fiica lui să fie fericită și fiica căuta toate chipu­rile ca să gonească norii întunecoși după fruntea tatălui. Träiau ca doi copii. Copii și erau. Unul la începutul vieței, cel l’alt la sfârșitul ei. Poate că viața lor s’ar fi strecurat feri­cită încă multă vreme... Poate că visul bătrânului, vis legănat cu mulțumire în atâtea nopți de insomnie, — s’ar fi îndeplinit cât mai târziu­ și fără ne­norocire, dacă zeul „Kamadeva“ al indieni­lor nu săgeta inima plăpândei copile. Visa bătrânul un tovarăș demn de nepre­țuita lui fiică, visa un braț sigur pentru Lucreția lui mult adorată, visa fericirea sub colorile cele mai rîzătoare pentru vlăstarul lui atât de tiner... Visuri și nimic mai mult... Intr’o seară,—seară frumoasă de toamnă,— bătrânul Cesar intră în odaia fiicei sale... Vrea să’i spuie în sfârșit că dăduse de ceea ce căuta, că găsise un om care merita să’i fie fiu... O groază! O durere ! O suferință cum­plită pentru inima unui tată!.. Fiica lui, Lucreția lui, îngerașul cu pă­rul bălai și ochii ca­­maraldul sta în fața unui tânăr... Și acel tener sta în genuchi d’inaintea fe­tei și’i șoptea cuvinte înfocate de dragoste... Tinerii nici nu văzuse aparițiunea bătrâ­nului care rămăsese ca trăznit pe prag... Lucreția ridică ochii. Scoase un țipăt sfâ­șietor... Tânărul sări în picioare. Bătrânul ieși, închise ușa dupe el... Dupe două clipe apăru. Mâna îî era ar­mată cu un revolver. Cu cea mai mare răceală întinse revolve­rul spre tânărul necunoscut. Fata se aruncă țipând la picioarele tată­lui său. — Ia lături, blestemate, strigă bătrânul. — Nl iubesc, tată, zise și ea c’o voce dulce melodiosâ. — Atunci mori și tu, zise el. Și îndreptă revolverul spre biata copilă care tremura în genuchi și se ruga de el cu ochii plini de lacrimi și cu mâinele îm­preunate... Urmare lunea viitoare. Marian Căzut într'un puț de borhot Locuitorul Nicolae I. Stanciu, din comuna Țițești, județul Muscel, ducându-se la fa­brica de spirt Clucereasca pentru a ’și lua borhot, acolo, pe când scotea acest material din puțul în care se conserva, a căzut în­­tr’ensul, în care borhotul fiind ferbinte, i s’a opărit pielea de pe corp (afară de obraz și palme) atât de grav că pe când era tran­sportat spre căutare în spital, a încetat din viață. Nenorocire Copilul Nicolae, în etate de 6 ani, fiul lui Nițu Urse, din comuna Miteleu, județul Bu­­zău, jucându-se cu alți copii împrejurul u­­nei gropi, a căzut într’easa, de unde a fost scos mort. . înecați Locuitorul Vasile Maxinașu, din comuna Plopana, județul Tutova, ce era ca muncitor la de arendaș Dionisie Macri, ducându-se cu alți locuitori să prinză pește în apa Tutova, care cade pe teritoriul comunei Ivești, s’a înecat într’o bolboacă. — Tânărul Gheorghe Călin, în etate de 19 ani, din comuna Băcani, județul Tutova, scăldându­se în iazul numit „Valea-Bogda­­nei“, teritoriul acelei comune, s’a înecat. Sinucidere Locuitorul Dumitru Slănină, văduv, în e­­tate de 70 ani, din Dumbrăveni, județul Bo­toșani, care suferea de mai mult timp de pelagră, s’a sinucis prin strangulare într’o rechită din’­grădina sa. După cercetările fă­cute nu există alte bănueli. Cașul s’a comunicat parchetului. B ALE ARMATEI Căpitanul Carapancea (George, din regi­mentul 5 dorobanți, s’a trecut, după a sa cerere, pe ziua de 1 August 1890, în po­ziție de retragere cu drepturile ce ’i acordă legile în vigoare pentru anii serviți. S’a primit demisiunea din armată, a că­pitanului Jean Eduard, din regimentul 1 dorobanți, pe ziua de 1 August 1890. S’a primit demisiunea din armată a că­pitanului Grădișteanu Grigore, din arma in­fanteriei, aflat în poziție de disponibilitate pentru concediu mai mare de șease luni, pe ziua de 1 August 1890, trecându-se tot pe această zi în cadrele ofițerilor de reservă, conform art. 2 din legea promulgată cu în­­naltul decret No. 1.378 de la 22 Aprilie 1884. S’a aprobat locotenentului Saegiu Dimi­­trie, din regimentul 4 linie, un concediu de un an în străinătate, pentru interese de familie, cu începere de la 15 iulie curent, data expirărei celui de 40 zile ce a mai avut aprobat pentru cai de boală, trecân­du-se tot­ de-o­dată pe această zi în poziție de disponibilitate pentru concediu mai mare de șease luni. încercare de omor asupra soției gen. Faby din Cașovis, se scria următoarele: Servi­torul generalului Faby staționat aici, când se afla singur în odaie cu soția și soacra generalului, a tras asupra celei dintâi două pușcături de revolver, dar fără a o fi nime­rit. După a doua pușcătură, soacra a luat arma din mâna servitorului. La întrebarea, că de ce a comis fapta a­­ceasta, servitorul a declarat, că a voit să pună capăt torturilor, care le suferia din partea soției generalului. SCANDAL „Baia romană“ din Buda a fost Sâmbăta trecută teatrul unei lupte sângeroase, întâm­plată între o familie civilă din Budapesta, compusă și din 2 ofițeri în reservă, și între o societate de voluntari. Lovituri și sângerări au fost cu cazul. Din Carlsbad Carlsbad. 30 Iulie Statistica Românilor Numărul Românilor ce au visitat Carlsba­­dul în cursul lunii iulie s. n. anul c. este următorul: Bucureșteni 126 persoane, gălățeni 41, braileni 33, craioveni 16, ieșeni 28, focșe­­neni 7, ploeșteni 7, buzoeni 6, călărașeni 6, severineni 6, băcăoani 5, botoșeneni 5, giurgiuveni 3, târgoviștenî 3, caracalenî 3, tulceni 3, calafateni 3, bârlădeni 3, bălșeni 3, piteșteni 2, magurelenî 2, vasluieni 2, măineștenî 1, slătineni 1, c­­iungeni 1, ol­­tenițeni 1. Din numărul total de 317 persoane pentru România, cea mai mare parte în ani tre­cuți au visitat băile de la noi din țară de la Slănic care sunt aproape tot așa de bune pentru suferinzii de boale interne (stomaci); nemulțumiți (după cum zic cea mai mare parte) de felul de viață de acolo au fost bu­curoși să vie aici de­și cu durere de inimă ei sunt sil­ți să cheltuiască bani afară din țară. Ioniță Tomescu (Craiova) ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Pardesiu pierdut S’a depus la cancelaria batalionului un pardesiu de camgard găsit pe calea Victoriei. Dezertor prins S’a condus secției 2 Strâmbeanu Alexandru fiind dezertor din regim. 2 roșiori, prins de sergentul cu No. 180 in casa d nei Aneta din strada Decebal No. 9 unde intrase prin forțarea ușei, nefiind nimeni acasă. Moarte misterioasă S’a transportat spitalului Filantropia, ca­davrul unei femei ca de 60 ani, care pe la 7 și juni. seara s’a găsit mortă în dosul grădinei Prințului Ghica. Capră la secție La secția 25 se află o capră roșie găsită pe stradă. Animale rătăcite Se află la secția 47 un bou vânăt, găsit prin oborul de vite, iar la secția 26 un căine prepelicar, la păr roșu­, găsit pe cheiul Dâmboviței. Un ungur pins, de tâlhari. După cum se vestește din Constantinopol ambasadorul austro-ungar baronul Calice a cerut de la Poartă în numele inginerului Felix cav. de Gexson, răpit de hoți, o des­păgubire de 1000 punzi turcești. Isgonirea evreilor O telegramă din New-York adresată zia­rului „Woss“ spune, că acolo se vorbește mult de un protest din partea camerei re­­presentanților contra măsurii de isgonire a evreilor proiectată în Rusia. Manevrele noastre marine Bastimentele flotilei noastre vor esecuta în viitor manevre importante. La 1 August se va întruni, între Sulina și Constanța, o divizie compusă din încruci­­șâtorul Elisabeta, din canoniera Grivița și din torpilorii Năluca și Sboru, întrunirea acestor vapoare are de scop instrucția echipagiului. In urma acestor manevre, ofițerii de flo­tilă vor elabora un reglement relativ la tac­tica navală. Instrucția va dura două luni și la 1 Septembre bricul „Mircea“, care se află în es­­cursie cu elevii școalei de marină, va lua parte și el la operațiile manevrei. Marți, 31 Iulie (12 August) 18 ° C Știri prin poștă Se scrie din Viena . Celebrul poet Bau­ernfeld a murit. * . * * Poliția din Paris a descoperit pe frontiera franco-elvețiană aproape de Chamounix un loc unde nihiliștii ținea și conferințe.—Poli­ția caută materiile explosibile cari după cum se crede, ar fi fost transportate acolo din Paris. * * * Familia imperială s’a stabilit la Krasnoe- Selo. Ziarul „Nevoie Vremia“ zice că un ge­neral de stat major va asista la marele manevre rusești cari se vor face anul a­cesta între Narva și Krasnoe-Selo. * * * Congresul medical din Berlin a hotărît ca viitoarea adunare a doctorilor să se facă la Berlin, în anul 1893.* * * Ni se scrie din Londra că se va forma în curând o nouă companie regală, numită Central Africa Company, care ar primi de la regină puteri suverane, pentru colonizarea teritoriilor dintre Zambez, Nyanza, Tanga­­nyea și Congul belgian.­­ Ast­fel vor fi patru companii engleze în Africa. * * * Corespondentul nostru din Petersburg ne vestește că guvernul rusesc a renunțat la ideia unor nour­ represalii în contra evreilor. * * * Mare bucurie pentru Wilhelm II, împă­ratul Germaniei. El a primit o scrisoare de felicitare de­­ la niște ucenici de prăvălie, care se termină cu următoarele cuvinte : „Dacă vei urma ca acum, cu mai mare putere, vei avea porecla de „Impérat al lu*­trătorilor“.* * * Ni să scrie din Londra . Revista trupelor în onoarea împăratului Germaniei a fost splendidă. Oaspetele nostru n’are să se plângă de entusiasmul popora­­țiilor. După revista trupelor, împăratul, prințul de Wales și suitele lor s’au întors la Os­borne.* * Afc Ni se scrie din Madrid . Mari mișcări de trupe se observă, ca să se previe o revoltă.* * * Ni să scrie din Paris că curtea de apel de confirmat pedeapsa de 3 ani de închisore celulară pronunțată în contra nihiliștilor ruși Katechirien, Levrov și Lavrenius. Cap de stat demisonat? Un lucru care se întâmplă cam rar... Un cap de stat care demisionează­­ și stătue în aceasta. D. Celman, președintele confederației sta­telor Argentine, din America, și-a dat de­misia, care a fost primită cu mare greutate de state. S’a ales d. Pellegrini în locul d-lui Cel­man. Un­ baron rândaș o moștenire ciudată face acum mare sen­­zațiune în orașul Fürstenvale. Deja de câți­va ani, într-o casă bogată de aci, se afla un rândaș, despre care se sponea că e un baron scăpătat. Mulți nu credeau zvonul acesta, până ce zilele trecute se convinseră că isto­ria e adevărată. Portăreii unui tribunal din Silesia cäutau deja de un an de zile pe ba­ronul în cestiune, ca să-i predea o moște­nire de 600.000 de franci, ce i-a fost lă­sată de o rudă depărtată. Abia săptămâna trecută, portăreii cărora de­sigur nu le tre­cea prin gând că nobilul baron e acum rân­daș de cai, putură să-i dea de urmă. Azi rândașul iar e baron în toată puterea cu­vântului. 15 OCHII DRACULUI B09IA 91 X5 DE MARE SENZA.TXE Cu tóte astea, s’o spunem, Francisc Jam­bert nu cunoștea tóte efectele ciudate ce producea privirea lui. Și această putere ciudată o avea și asu­pra animalelor. Intr’o zi pe când se uita țintă la un câine enorm, care ar fi putut să’l sară la gât ca să’l sugrume, câinele abia putu să respire, se dete înapoi ca speriat, și începu să urle. — Ei, dar asta, zise el, ce are câinele ăsta? — Ii sperii, răspunse un trecător. — Sunt așa de grozav ? — Nu știu, băete , dar ai o privire forte ciudată. Moșiereasa din Longpré avea de făcut ro­chii pentru copiii săi, trei fetițe din care cea mai mare nu avea doispre­zece ani. Se duse la Felicia și o rugă să vie să lucreze la ea. Tinerei lucrătoare i se da de lucru și cu toate astea ezita să răspunză, să făgăduiască. Presimția ceva ? Nu se știe. D­na de Montier stărui așa de mult că în cele din urmă primi. Și apoi nu­ venea să refuze pe bogata moșiereasă. Avea de lucru opt zile la Longpré. In ziua hotărîtă, tânăra fată luă drumul spre locuința moșieresei. Intrând în curte dete de frumosul Francisc. Privirile lor se întâlniră și amândouă se opriră de o dată, el ca orbit de frumusețea tinerei fete, ea interzisă, în toată ființa. Prunele lui se diletaseră și poate că nici­odată ochii lui îndrăzneți nu avuseră aseme­nea luciri. Felicia simțise ca o flacără că pătrunde în ea, și comoțiunea fusese violentă ca o ciocnire. Simția o sensațiune ciudată, necunoscută, care nu avea nimic plăcut, și care era foarte dureroasă. La aceasta se mai adăuga și o frică mare. O roșață îî colorase la început obrajii, apoi, deodată, devenise forte galbenă. Plecase capul și închisese ochii, dar sim­țea că privirea tânerului îi învăluia tot cor­pul. Avu un fel de înfricare nervoasă și un fior îi trecu prin tote membrele. Scena nu ținu de­cât câte­va secunde, dar acest scurt spațiul de timp fusese prefața unei drame. Cu toate astea tinera fată ridică capul. Francisc se dete la o parte ca s-o lase să treacă, străbătu repede coridorul în prada unei mari neliniște și intră în casa în care o aștepta moșiereasa cu fetițele ei. Era agitată, nervoasă, ca zăpăcită, și de a­­bia se putu liniști după trecere de multă vreme. — Ce galbenă ești! îi zise d-na de Mou­­tier. Nu cumva ești bolnavă ?­ — Sunt cam indispusă, răspinse ea. Nu e nimic. Era neastâmpărată. Se roșea și da din când în când din cap ca și cum ar fi vrut să gonească ceva care o jena, și părea neli­niștită. Era mereu sub împresiune­a ciudată ce încercase. Când se deschidea ușa sălii în care lucra sau când auzea numai un zgomot de pași, în odaia vecină, tresăria, inima îî bătea cu violență și un vas de sânge i se urca în cap. Se simția apucată de un fel de teamă, învederat, se temea să nu vază sosind pe tinerul ce întîlnise. Dar acesta cu cei­l­alți logofeți erau la câmp. — Cine e fata aceasta care a venit la noi? întrebase pe unul din camarazii săi. — Nil O CUDOȘti? — O­rez pentru prima oară. E frumosă. — Crez și eft, e cea mai frumosă fată din Manerville și pate din tot cantonul. — Atunci știu cine­ e. E frumoasă Felicia, fiica ciobanului. — Da. — Trebuia să ghicesc , e croitoreasă și a venit să facă rochii pentru fetițele stă­pânei. — Se zice că lucrează foarte bine; e a­­devărat că și-a învățat meseria la oraș. — Am auzit vorbindu-se de aceasta. Stă­pâna are de făcut mai multe rochii pentru fete, mi se pare ; croitoreasa o să stea mai multe zile la noi; o să ne înveselescă pu­țin. E încântătoare de tot fata ciobanului din Manerville. Nu mai zise nimic, dar avea pe buze un zîm­bet ciudat și ochii lui straluceau de lă­comie-Deja vedea în Felicia Lacotte o pradă bună, își zicea : —O să fie a mea frumosa croitoreasă, tre­buie să fie a mea. Oh! o afacere mică, fără consecința, fiica unui cioban. La amiaz, Felicia dejună cu moșiereasa și cu copii ei într’o sufragerie rezervată, ală­turea cu sufrageria în care mâncau toți lo­gofeții moșii. Moșierul și logofeții sfârșiseră mâncarea cu un ceas mai nainte și se întorseseră la câmp. Felicia îî auzise venind, apoi vorbind, glu­mind și rîzând pe când mâncau. Simțise renăscând în ea acea neliniște care o chinuia. ^ Igi zicea că e o proastă, că n’avea de ce să se teamă, dar nu isbutia să se liniș­tească. Era o obsesiune constantă, enervantă, crudă. (Va urma).

Next