Universul, iulie 1890 (Anul 7, nr. 149-174)

1890-07-31 / nr. 174

> Vi­ ­sul VII. —No. 174. 4­1 .­k­i­ ■. A apărut fase­IM din celebrul roman MARTIRA MARTIRA va apare câte o fasciculă în fie­care zi și se va vinde grf. 5 bani fascicula în tóta țară ! CALENDAR PE 1890 Ortodox luni 30 Iulie.—Suzana. Catolic Luni 11 August.—Ap. Sila și Silvan. Soarele răsare la 4—59 ; apune la 7—10. Efemeride Luni 30 Iulie 1818.—Magheru scrie Porții că cu armata sa și un mic ajutor poate să oprească invazia rusească. 5 Bani în Capitala—10 Bani în Județe. O mișcare înțeleaptă j București, 30 Iuliu. Tot­deauna „Universul“ a fost pentru împă­ciuire și doritor ca toate elementele cari trăesc pe acest păm­­ânt blagoslovit de D-zeu, să fie în pace și armonie. De aceia, fără de cea mai mică îndoială, aprobăm mișcarea pe care o începe un ziar apărut de­unărî, „Asimilarea“, pentru îndem­­narea marelui număr de israeliți locuitori ai­­ României să intre cu inimă deschisă, în nația în care trăiesc. Persecuția sistematică pe care o fac alte state în contra israel­iților nu o putem face noi. — Care e, deci, sistemul care ne-ar lipsi de acest „cuib străin în casă“ ? Să-i facem ne străini. Vorbimu-s’a mult despre aceasta, de către evreii aceia cari în ruptul capului vor să fie dușmani și străini în casa noastră . Românii ne persecută, nu ne dau drepturi, ne dis­prețuiesc, și altele... Să vedem puțin, așa e ? Persecuție ? Să ni se dea exemple despre faptul că românii ar persecuta pe evrei... Se va zice : — Dar cu cârciumarii de la sate ? Aci nu se încape vorba de persecu­ție, din cauză că s’a fi luat prin legea pro­pusă de C. A. Rosetti, măsuri în contra falsificatorilor de băuturi de la sate, cari mai toți erafi, — și sunt chiar acum, — cârciumarii. Să va mai zice : Da drepturi, de ce nu ne dați în masă ? D’apoi, altora le dăm ? Oare nu e destul că să cer evreilor aceleași condiții aproape, ca să devie români, ca și fraților noștri de sânge din alte părți ? Că-i desprețuim ! Nu e adevărat, de­cât îi socotim ca străini în nație, ca dușmani, vorbind altă limbă de­cât noi, declarându-se înșii „supuși austriaci, sau ruși, etc. * * * Ca să zică, am dovedit că, greutățile de asimilare nu sunt puse de români, ci de cealaltă parte. Declară o parte din ei că vor să se asi­mileze ? A fost destul apariția unei gazete cu a­­ceastă tendință, pentru ca, imediat, să ve­dem aproape unanimitatea studenților uni­versitari de la noi, cu dragă inimă, ară­­tându-și dorul ca scopul ziarului „Asimi­larea“ să se realizeze. Dăm textual manifestul făcut în această privință de studenți și acoperit de peste o sută de semnături. Iată-1 : Tinerimea cultă israelită a înscris zilele acestea la activul ei un act bărbătesc și în același timp înțelept. A tăcea și a nu recunoaște însemnătatea acestui act, care imprimă o direcție nouă și sănătoasă celei mai inteligente părți a ele­mentului israel­it din România, e­a nu pri­cepe însăși interesele țarei noastre. Tinerimea israelită a protestat zilele a­­cestea cu energie, contra înființărei comuni­tăților israelite, — contra unor instituțiuni, cari, sub masca intereselor religioase și a altor interese inofensive în aparență, tinde a perpetua acel antagonism adînc dintre două rase, ce trăesc de atâta timp în acelaș loc și sunt, cu toate acestea, ca și izolate una de alta, prin deosebirea tendințelor și a obiceiurilor, ca prin niște ziduri chinezești. O luptă de reacțiune contra acestei stări de lucruri, dăunătoare și uneia și alteia, dar mai cu seamă o luptă hotărîtă contra ace­lor cari întrețin,—fie fățiș, fie pe ascuns— desbinările, era necesară și acestei necesități a știut să răspundă la timp tinerimea is­raelită, înlăturând ultimele piedici ale asi­­milărei lor cu elementul autohton al acestei țări. Aprobându-le energicul lor pas, noi stu­denții universitari români, cari dorim o eră de pace și de progres între toți fiii acestei țâri, întindem o mână frățească tinerilor e­­vrei, și—în munca stăruitore ce -și promit a consacra pentru întărirea și fericirea Ro­mâniei, patria noastră comună,—le urăm a­ceiași bărbăție, aceiași pricepere de care ați dat o probă strălucită în lupta ce au între­prins. * * * Ce mai avem de adaos de­cât că : Românul din firea lui e primitor, numai sa-i arăți ceva dragoste. Are, însă, față cu dușmanii lăuntrici, ca și cu cei din afară, dreptul de a se apăra! * * * Marți, 31 Mie­­ 12 August­ 1890."B DIN SPANIA Corespondență parte a ziarului „ Universul 11 Madrid, 29 Iulie. Holera Din zi în zi, la noi, holera ia proporții mai mari. E mare teamă ca anul acesta să fie unul din acelea puține care au curățit de pe fața pământului mii și mii de oameni. De alt­fel, și autoritățile sanitare sunt ciudate, în purtarea lor. Trec săptămâni întregi, după un aviz te­legrafic chiar, până când un doctor se de­­rangiază ca să inspecteze o comună infectată. Despre aceasta, v’am mai dat pilde. Mai iată una . Lângă Grenada, făcând aproape parte din oraș, așa de mică era depărtarea, un sat întreg a fost răut bântuit de holeră. In vreme de câte­va zile, mai jumătate satul fu vic­timă. Primarul, murind și el, ajutorul, în sfâr­­șit, s’a gândit să telegrafieze prefectului din Grenada. Iată textul telegramei: „D-lui Prefect de Grenada: „Jumătate din sat murit, amenințat să moară tot. „Trimiteți doctor“. Iată o notă în adevăr caracteristică des­pre moravurile spaniole ! Libertate marocană Din Mogador, un prieten, sosit chiar ieri, îmi spune că lunea trecută, unul dintre cei mai simpatici concetățeni de-ai noștri, d. Lumbroso, negustor, vor să ia o barcă și să facă o primblare în insulă, exercistă reco­mandat de către medicul său, pentru boală de ochi. Căpitanul portului ’i zise că nu-i dă dru­mul fără de un ordin al caidului. D. Lumbroso trimise cerere ca să aibă a­­cest ordin, dar caidul refuză, fără de nici o explicație. Atunci, d. Lumbroso se duse de află pe consulul său, d. Serusi, care o însoți până la Caid, căruia i î ceru socoteală de această excepție, adăugând că și alți Europeni se duc zilnic în insulă ca să petreacă. După ce ascultă maiestos reclamațiile, Caidul răspunse cum­ că „creștinii pot să meargă, dar Lumbroso e ovreiu spurcat.“ Protestările nu făcură nici un efect asu­pra caidului. D. Lumbroso ceru ca, cel puțin, să facă o călătorie pe mare, de care avea absolută nevoie pentru ochi. Dar fu refuzat. In același timp, caidul trimise poruncă tuturor vapoarelor ca să nu primească pe ele sau să închirieze vr’o barcă evreilor. S’a reclamat chiar la Sultan, dar acesta

Next