Universul, ianuarie 1891 (Anul 8, nr. 5-24)

1891-01-15 / nr. 10

Universul No. 10 Pe în orele 3, un necunoscut, care purta pe cap o casca de hârtie, intră în biuron­, luă loc pe un scaun și adresându-se d­-lui Véron îi zise: — Sunt împăratul Germaniei; am sosit la Paris incognito și prima mea vizită a fost la d-ta; ți-am adus un cadou nepre­țuit. Am în buzunar o sticluță din lichidul cu care Koch a scăpat omenirea. D. Veron făcu­ un semn la doi agenți care vrură să scoată pe nebun afară din birou. Pseudo-împăratul se agăță însă de scaun și opuse o resistență desperată. — Nu ve atingeți de mine, strigă el, sunt inviolabil. Dacă nu’mi dați pace, declar Franciei rosboia. Pe când parlamentau, o femee bătrână năvăli în biuroii strigând: —­ Am fost expulzată de președintele Montargis. Apără-me­, d-le Veron. — Te iau sub înalta mea protecțiune! zberă nebunul cu casca. In­ momentul acesta, doi gardiști adu­seră pe un individ care dedea semne de nebunie furioasă. Cum intră în biuron, ne­bunul se zmuci din mâinile gardiștilor și, repezindu-se asupra bătrânei, începu să o sugrume. D-l Veron, care sări în ajutorul bătrâ­­nei, reuși cu multă greutate să -l smulgă de lângă victima sa. Pe tot timpul acesta, nebunul cu casca prusiana, ținea din înălțimea unei mese pe care se urcase, un discurs politic. Cei trei nebuni, după ce fură legați, fură duși la infirmeria închisorii centrale. DIN IAȘI Încercare de sinucidere Citim în „Drapelul“ din Iași: „Ni se asigură că un ofițer­­..., a în­cercat să se sinucidă în una din zilele trecute, otrăvindu-se cu o cantitate de fos­for disolvată în lapte. Laptele, neutralizând efectul otrăvitor al fosforului, desperatul ofițer a scăpat cu viață. Un arhimandrit mort pe drum Eclesiarh­ul Mitropoliei, arhimandritul Ioachim, întorcându-se de la d. Mărgineanu unde era invitat la masă, în ziua de Sf. loan, căzu mort în strada Mitropoliei. Crimă misterioasă Un cadavru al unui individ necunoscut s’a găsit în gunoaele de pe șesul Fru­moasei. Pe corp cum și la cap s’au constatat leziuni grave. Parchetul cercetează, cadavrul a fost transportat lia­ spitalul Sf. Spiridon. D’ALE ARMATEI S’a acordat o pensiune de lei 130 pe lună d-nei Maria Silny, văduvă cu 4 copii minori, a decedatului șef de musică clasa I Anton Silny, care a­­ servit în armată 22 ani, 6 luni și 28 zile, fără să fie natura­lis­t român. —S’a încuviințat pensiuni militare de ser­vicii­ în condițiunile legei de la 9 iunie 1889 și cu un cuantum lunar pentru fie­care, în raport cu numeral anilor serviți cari se fixează astfel : Căpitanului Ciocan Nicolae din arma ar­tileriei, lei 228,66 pe lună și d-neî Maria Stăncescu, văduvă fără copii, a veterina­rului Stăncescu Ioan, lei 51,06 pe lună. —Registratorul Petser Joseph, de la divisa Vil infanterie, retras din serviciu cu drep­tul la pensiune, s’a înscris între pensionarii militari, cu începere de la 1 ianuarie 1891 cu lei 75 pe lună, pentru un serviciu de 18 ani împliniți. Curier j­udiciar (TRIBUNALELE STRĂINE) Mult zgomot pentru o omletă Din Viena nu se scrie cu data de 17. c. Un proces care nu voia să se mai is­prăvească s’a judecat în fața judecăto­rului de pace din circumscripția Leo­poldstadt. Obiectul procesului era sum­a rotundă de un fiorin, pe care d-nul B... o reclama de la vecinul său, S... Advocatul D-l­ui S... dovedi cu argumen­te zdrobitore că clientul sei­ nu e dator să plătească lui B. fiorinul reclamat. Cu argumente nu mai puțin logice, ad­vocatul reclamantului probă că dl. B... are drepturi incontestabile asupra fiorinului. Urmă o replică a advocatului lui S... și o contra-replică a advocatului lui si... care cerea sa se citeze vre-o duzină de martori, pentru a sprijini zisele sale. Pe timpul acesta, judeca­torii își șter­gea sudarea de pe frunte, neștiind cum să scurteze procesul, care amenința sa se pre­­lungescă până seara. De­odată, un om din sală înainta spre d-l .... și, punendu-i în mână un fiorin, i zise: — Ține un fiorin ca să se isprăvească o dată procesul d-tale. Am și eu dara­veri aci și nu pot aștepta până seara. Cu aceasta însă procesul nu se isprăvi încă. Mai erau de plătit timbrele și cei doi adversari erau deja să se înecere din nou­ când judecătorul declară că plătește el din buzunarul seu, timbrele. Omorât de sora sa Din Londra ni se scrie: In Warren Fam­s, lângă Newbury, s’a petrecut o tragedie din cele mai oribile. Fermierul John Chamberlain, soția sa Evelina și fratele ei, Sidney Heath, ședeai­ joi seara în ceafă și vorbini­ de lucruri indiferente. Fără de veste, Evelina rugă pe bărbatul ei să iasă pentru câte­va minute din salon de­oare­ce are de vorbit ceva confidențial cu fratele ei. Chamberlain se retrase intr-o odaie ală­turată. După un moment el auzi o detună­tură de revolver. Năvălind iar în salon, fermierul venu pe femeea sa ținând in mână un revolver din țara căruia mai eșia fum. In mijlocul salonului, Sidney Heath, era întins cu capul găurit de glonț. Ucigașa fu arestată, dar până acum ea refuză cu încăpățânare de a spune motivul crimei. Din Galați Sinucidere dramatica Citim în ziarul Galați: „Miercuri­seră la orele 5T/2 d-l Samuel Schwalb, vechiu co­merciant în piața Galați, și-a curmat firul vieței prin o lovitură de revolver în tâm­pla stângă. Martea a fost instantanee. Comerciant integru și bun părinte de familie, de cât­va timp serta-i era contra­rie, în gradul de a nu mai putea face fața plăților ce avea de făcut. A doua zi chiar îi espiră o poliță de 2000 franci. Neavând în casă suma necesară, se adresă la fratele seu David Schwalb, care-l refuză net, încercă apoi la nepotul seu W. Schwalb, la care avu aceiași sórta! In disperare de causă avu recurs la un alt nepot al seu prin alianță, anume B. Herșcowitz, care și densul îl mângâie cu sinistrul: Non grossumus! Atunci neferici­tul Samuel Schwalb, spre a nu supravie­țui rușinea, d’a nu putea face față anga­­j­amen­telelor sale, își curmă viața, pentru o miserabilă sumă de 2000 lei, pe care neamurile quasi milionari, dacă ar fi voit ar fi putut-o acoperi, de mai multe ori de­cât era nevoe, înmormântarea nefericitului Samuel Schwalb a avut loc Joi. Dânsul lasă în ur­­mă-i, o soție inconsolabilă, și trei copii minori.“ Strangulat S’a găsit strangulat în casele d-lui Stoian Martin un bărbat ca de vr’o 60 ani. Nu să știe până acum de către cine s’a stran­gulat nici dacă s’a strangulat singur. Par­chetul și poliția cercetează. — 2 — O <5ingg@tfMee pe 25. Tigrul care me sfîșie are dreptate, și cu care ’1 străpung am de asemenea dre­ptate. O sinucidere misterioasă Corespondentul nostru din Kopenhaga ne scrie : O damă tânără și foarte elegantă des­crise joia trecută, într’unul din cele mai distinse hoteluri de aci și se înscrise sub numele de d-ra Telenius din Helsingfors. Ea părea a fi foarte bogată și cheltuia ba­nii fără nici o Socoteală. Prin frumusețea și spiritul ei, ea încântă pe toți câți ’i fă­cură cunoștința. Joi, toată ziua, odaia ei râmase închisă, ceea ce atrase atenția chelnerilor. Spăr­­gându-se ușa, frumoasa necunoscută fu gă­sită moartă pe o canapea. Ea era îmbră­cată în haine albe de mireasă și avea o cunună de flori pe cap. In mână ținea o sticluță goală, care de­sigur conținuse mai înainte otravă.­­ Sub perna ei se găsi un revolver încăr­cat. Cine e sinucisa și care e motivul care o împinse în brațele morții nu s’a putut afla până acuma. O nuntă sângeroasă Din Petersburg ni se scrie: O bandă de kurzi atacă în apropiere de satul Barca o nuntă armenească cău­tând să răpească pe mireasă. Nuntașii însă, cari erau înarmați cu puști și cu pistoale, opuseră o resistență despe­rată și o mulțime de oameni din ambele părți căzură în cursul lupti­. Căpitanul bandiților fiind omorât, tova­rășii săi o rupseră la fugă. Sosind la Musch, ei denunțară autorităților, că au fost atacați de armeni cari le-au omorît șeful. Un detașament de trupe turcești fu tri­mis imediat la satul Barca și 80 de omeni fură arestați. 18 dintre ei au fost condamnați în 15 ani de­ muncă silnică. Cei­l­alți au fost a­­ INTÂMPLARI din CAPITALA Ispita­gerului încă o ocazie pentru filantropi să bles­teme rigorile iern­ei. Căci numai genii a împins pe Niță Voicu să fure lemne de la d. Vasile Zdrafcu. Sanie, gâște O sanie cu doni cal, găsiți fără stăpân, a fost dusă la secția 10. Două gâște vagabonde se găsesc la sec­­ția 19. Mâncată de un lup Din Paris ni se scrie: O fetiță de 9­ ani a fost omorâtă de un lup în apropiere de Dieze, lângă Chateau­­salins. Nenorocita copilă fusese trimisă de pă­rinții săi într-un sat din vecinătate și nu se întoarse de­cât seara, când era deja întuneric de tot. Lupul o atacă aproape de bariera sa­tului, așa că locuitorii din Dieze auziră strigătele de ajutor ale victimei. Dar când ajunseră la locul nenorocirii, copila era deja moartă și pe jumătate mâncată de seara sălbatică. Nemângăiații părinți nu primiră de­cât o parte din cadavrul copilei. Un sfat pe s și Cine sufere de scorbut poate întrebuința cu succes hreanul. Se rade hreanul, i se stoarce sucul și se amestecă cu lapte proaspăt. Ucigaș de 10 ani Din Londra ni se scrie. Satul Dengis din comitatul Essex a fost teatrul unei drame sângeroase, ai cărei actori principali sunt doi copii în vârsta cea mai fragedă. Toma Bonnet și John Lark, unul în vârstă de zece ani, cel malt de 12 ani, tră­iau­ de cât­va timp în ceartă. In ziua de 15 c., Bennet fu trimis de tatăl său să ducă acasă o pușcă de vână­toare pe care o cumpărase de la un vecin. Bennet întâlni pe drum pe tovarășul seu John Lark și f­ără a sta nici un moment la îndoială, întinse pușca asupra lui și’î trimise un glonț în cap. Victima căzu jos cu creerii risipiți. U­­cigașul fu arestat îndată și, până ce va fi judecat, i s’a dat de­o­cam­dată 25 de lovituri de biciu. Șarpte negru O vacă care dă lapte negru se află în posesiunea lui Ruppert Housborough din Chilicothe. Ciudatul animal nu prezintă în exterio­rul său nimic extraordinar Vaca a dat până acuma viață deja la cinci viței cari toți s’au hrănit cu laptele cel negru, care le-a priit foarte bine. Smân­tână laptelui e de o culoare mai deschisă; untul, din contra e negru ca tăciunele dar are un gust delicios. Mai mulți chimiști au analizat laptele și au­ declarat că nu conține nici o sub­stanță streină.___________________ Un­ proverb pe ssl Buturuga mică răstoarnă carul mare. (­Romanesc). Moartă de frică Un incendiu, izbucnit prin aprinderea unui coș, a aruncat spaima în localul unui birtaș din strada Cardinal Lemoine, la Paris. început la 7 ore, focul a fost locali­zat abia la 8 luni, prin intervenția re­­pede a pompierilor. Greutatea a fost mare mai ales din cauză că lipsea apa, din cauza înghețului. Pompierii erai­ nevoiți se arunce asu­pra focului bulgări de ghiață. Bucătăreasa, care era grea, de frică a murit. Deraliare.­Victime Din cauza­ zăpezilor, un tren de la Metz la Sarreguemines a derailat. Acest accident e atribuit subșefului de gară, care a uitat să dea ordin acarului ca să dirige trenul pe linia normală. Locomotiva și furgonul de bagaje au fost aruncate jos de pe terasament. Trei vagoane s’au sfărâmat. Fochistul e acoperit de răni, mecanicul a murit. Sub-șeful gării a fost destituit. Accidental a produs o emoție vie. H­AZ Profesorul. — D-nă, fiul d-voastră ie un leneș și jumătate, nu vrea să învețe de loc. Mama. — Nu­ e nimic, o să-l facem po­litician... ca tată-seu. Iarăși Licinscky Citim în „Mesagerul Brăilei“ : O persoană din Dobrogea, care prin po­­siția sa este ținută a traversa satele de acolo, ne comunică că acum vr’o zece zile Simion a apărut între Sulina-Mahmudie, la satul numit Dunăreț, oprind pe un tre­cător. Banditul văzând că prizonierul lui n’are nimic, i-a dat drumul fără a’î face vr’un rău, și spuindu-i că așteaptă trece­rea poștei._______ Marți, 15 Ianuarie (27 ianuare) 1891 Știri prin poștă Franța.— Notabilitățile coloniei ruse din Paris au serbat zilele astea jubileul artistic al pictorului rus Bogoliuboff, care locuiește de mulți ani la Paris. Au fost mulți invitați francezi. S-au ridicat toas­turi pentru Franța și Rusia. — Telefonul dintre Paris și Londra va fi inaugurat de regina Victoria și d. Carnot, cari se vor saluta la distanță.’ — Avocatul lui Eyraud va înmâna pre­ședintelui Carnot petițiunea de grațiare a clientului seu iscălită de toți jurații. * * * Italia. — Deunăzi un popă, curat îm­brăcat, s’a prezentat la Quirinal, cerând să vorbească cu regele. El adaugă: „Sunt un profet de loc din Columbia și aș vrea să vorbesc cu regele apoi cu Papa, spre a­­ î face să se înțeleagă spre a modifica legea asupra căsătoriei“. Făcându-se cer­cetări la consulatul columbian, consulul a declarat că cunoaște pe preot; e om în­­vățat dar îi lipsește o doagă; s’a luat mă­­suri ca el să fie reîmpatriat. — Din cauza marei zăpezi, s’a prăbușit coperișul stației Cegrano pe linia Roma- Neapole. La Civita­ Veche a fost o tem­pestă îngrozitoare ; mai multe vase s’au înecat. _ — Tunelul dintre Alba și San­ Vittorio s’a cufundat. Din fericire pi’a murit ni­meni.* ft * Germania.—In urma urcărei pe neaș­teptate a temperaturei și a unei ploi mari, desghețul a început în toată Germania de Nord și de Vest; apa crește repede în valea Ruhrului — Societatea medicală din Berlin ur­mează a discuta eficacitatea remediului lui Koch contra tuberculozei. Rezultatul dez­baterilor, până acum, nu ie de loc favo­rabil lui Koch. — La Marienhal se va clădi un mare azil pentru învățătorii din Germania. — Ni se scrie din Berlin că acolo s’a ivit, de la asasinarea generalului Selbvers­­toff la Paris, un mare număr de agenți niși, cari caută să ațîțe pe lucrătorii so­cialiști. * * * Austro-Ungaria, —Primarul Ungariei Ion Simon, ie de câte­va zile greu bolnav. Sunt temeri serioase. — La Brünn, un tânăr a tras cinci fo­curi de revolver asupra amantei sale fiind că voia să-l părăsească. — Mai mulți preoți catolici din Croația au trimes Papei memorii în­­­căre se plâng de administrația m’pntu. Papa a scris îm­păratului Austriei: "Banul Croației ordo­nase o anchetă în­potriva acelor preoți, dar probabil că urmăririle vor înceta, de vreme ce Banul a fost chemat telegrafic la Viena. — Ambasadorul din Viena al republicei Argentine a anunțat că guvernul săf a trimis la începutul lui Decembre un vapor care să caute urma lui Ion Orth. Până acum nu s’a descoperit nimic. * * * Anglia.—Din cauza că la Florența bân­tuie febra tifoidă, regina Victoria și-a a­­mânat călătoria în Italia. Un medic va fi trimis la Florența pentru a cerceta starea sanitară a orașului. — Lordul Bedford, unul din cei mai mari proprietari ai Angliei, a cărui moarte am raportat-o nu de mult, se zice că a murit în urma unei încercări de sinucidere. Rusia.— Starea marelui duce Nicolae s’a îmbunătățit; iei se plimbla prin odae, fără ajutor. Doctorii pretind însă că această îmbunătățire ie numai trecătoare. — Intr’un sat aproape de fruntaria pru­siana, s’a găsit un străin cu gâtul tăiat. Străinul acesta călătoria cu un servitor, care de­sigur l’a ucis ca să’l prade. Nu se știe cine ie. 17 Castelul Negru ROMAN DE Késse de Posit-Jest Când am văzut că acela despre care vorbesc e h­otărît să’șî dea numele în schimbul unei averi pentru ca să scape de dezastrul financiar ce’l amenință, mî-am adus aminte de ceea ce m­i-ai spus o dată și am venit acum fără să știe nimeni nimic. — Se poate, să’i aflu numele ? — N’am de ce să ți’l ascund, sigur fiind că în ori­ce caz ai să păstrezi se­cretul. Gentilomul meu se numește ducele Robert de Blangy-Portal. Femeea tresări de mândrie și repetă: — Ducele de Blangy-Portal! Un nume mare în adevăr. E văduv de mult ? — De cinci ani și n’are de­cât un co­pil, un băiat de vr’o 10 ani care posedă de la mama sa un milion și care o să moștenească pe o mătușă a lui, contesa de Lancray. — D. de Blangy-Portal trebue să iie cunoască. — Póte după nume, însă sunt sigur că n’a intrat nici­odată aci și nu te-a întâlnit nicăieri. Sunt mai mulți ani de când eu trăesc cu densul în cea mai strînsă inti­mitate. — Și crezi că de va afla că eu sunt mama Claudiei, chiar de m’aș jura să nu mă întâlnesc cu ea nici­odată, n’o să fie asta o pedică ? — Sper că nu și se poate chiar că prie­tenul meu­ să nu-țî impue o separație așa radicală ca aceea la care ești pregătită, din iubire cătră fiica d-tale. Chestiunea asta, atât de interesantă pentru inima d-tale, rămâne de tratat pe urmă. Femeea, stând cu cotul pe brațul foto­liului și cu mâna pe ochi, se gândea. Spiritul ei era vădit teatrul unei lupte de idei deosebite. Deșertăciunea o îndemna să primească pentru fiica sa titlul acesta pe care-l vi­sase tot­deauna, însă bunul simț și iubi­rea de mamă o făceau să stea la îndoială. Avea mare experiență de lumea pari­ziană și de viciile ei și nu’șî făcea nici o iluzie, omul care era hotărât să se insere cu o fată a cărei stare civilă era de tot neregulată, nu putea să aibă idei prea as­pre asupra onoarei, afară numai de nu ar fi un filosof care să caute a învinge toate prejudecățile. Ceea ce o importa pe dânsa mult era să cunoască caracterul ducelui de Blangy- Portal și să știe dacă ruina lui avea cause ce se pot spune sau provenise din desor­­dine de purtare, din carea avea să sufere și femeea lui. Cui să se adreseze pentru a cunoaște tot adeverul? Putea fi sigură de sinceritatea lui Guerrard? Nu era el oare prea intim cu ducele Robert și obligat ast­fel să ’i ascundă unele defecte ? Pe când femeea își­­ făcea toate întrebă­rile astea, lovind cu nerăbdare covorul cu piciorul, Paul o observa și tăcerea ei în­cepea să’l neliniștească, când d’o dată ea rădică capul și zise: — Indoeala în care me vezi ți se pare firească, nu’i așa? Căci e la mijloc ferici­rea Claudiei și n’aș voi să o sacrific ambi­țiune! mele. Să vorbim dar ca niște vechi prieteni, cu inima deschisă. D. de Blangy- Portal e un om galant? — Cum înțelegi asta? Me întrebi din din punctul de vedere al cinstei ? Cinstea lui este neatacabilă. Vrei să vorbești des­pre obiceiurile și moravurile lui ? Neapă­rat, că nu’i ca un burghez religios și așe­zat, însă în viața lui n’are nici un scandal. Nu i se poate imputa decât că se duce cam des la club și la curse. — Dar cu femeile ? —­ Nu s’a compromis nici o dată cu vreu­­na, e liber de ori-ce angajament de soiul acesta; ca toți omenii de vârsta sa, liberi și independenți, a avut câte­va relații ga­lante, însă fără nici o importanță. Sunt convins că gândul lui este acum să aibă mai curând o nevastă pentu a reîncepe o viață regulată. — Dar familia sa cum o să primească oare o așa căsătorie ? — C ! rudele sale cele mai d’aproape sunt niște veri care n’au același nume ca dânsul și nu și-ar permite să’i adreseze nici o observație, chiar dacă ar găsi cu cale, pentru că ei toți sunt oameni d’aî epocei nostre, adică având o mare indul­gență în asemenea materie. A­i de­sigur dacă d. de Blangy Portal ar lua vr’o fe­me compromisă și milionară sau vr’o bătrână văduvă îmbogățită la vr’un contoar, s’ar putea aștepta la critici neîndurate, pentr că s’ar „zice atunci că și’a vândut numele ei nerușinare. Insă cașul nostru nu e ast­fel D-șoara Claudia, are avere mare e adeve­rat, însă e frumos», plăcută, bine crescută Toți n’ai­ să zică de­cât ceea ce va adeverul îndată ce ducele o va vedea, e a luat-o din amor. Nicî­ o conclusiune n’ar fi putut lingui mai mult ca asta mândria de mamă a f­icei; de aceea și dânsa respinise zîmbind — Poate ai dreptate. Remâne fiul am cuini d-tale. Ce fel de copil e ? Cum o primească el o mamă vitregă ? — Băiatul ducelui își aduce foarte puții aminte de mama sa și prin urmare n’o existe în spiritul sei­ nici­ un sentiment revoltă contra aceleia care va lua loc­ântec o neveste­a tatălui sei­. Deosebit de asta el e crescut în res­­tul filial cel mai absolut și ducele e h­tărît, chiar dacă nu se însoară, să’l d intern într’un liceu mare. (Va urma).

Next