Universul, noiembrie 1891 (Anul 8, nr. 291-316)

1891-11-26 / nr. 312

Universul No. 312. cripțiile și învățăturile ce vi se dă: „Mi-ați jurat credință, copiii mei, asta înseninează că de aci înainte sunteți sol­dații mei, a­ mei cu corpul și cu sufletul, pentru voi nu există de­cât un singur duș­man și anume dușmanul meu­. „Față cu agitațiunile socialiste de a­­cuma se poate întâmpla ca să ve porun­cesc să împușcați pe propriile voastre rude, pe frați sau ch­iar pe părinții voștri—lu­cru de care să ne ferească mai bine D-zefi, dar chiar în cazul acesta trebue să’mî îm­pliniți ordinile fără a murmura.“ O cugetare !>©­izi Nimic nu poate întrece indulgența pe care o avem pentru greșelele noastre. întâmplări din țară Un omor pentru o strachină de fa­sole O crimă îngrozitoare s’a comis deunăzi la Radovan (Dolj). Marin Băluță strin­gător de producte, a­­jungând în acel sat trase la cârciumarul Petre dete fân calului și intrând in câr­ciumă ceru ceva de mâncare. I se dete o strachină de fasole și mă­măligă. Când la plată Petre ceru un leu pentru mâncare. — Ce, un leu pentru atâta fasole ! es­­clamă Marin. Nu dau odată cu capul. — Ba ai să dai. — Ba nu. — Ba da. Cearta fu gata. Cârciumarul Petre, amețit de băutură, se înfuria într’atâta că punând mâna pe un par, strigă la un individ ce era în câr­ciumă : — Pă el mei ! Tăbărîră asupra lui Băluță și’î deteră orbește până’l lăsară mort. Îndată s’a strâns lumea, s’au anunțat autoritățile. Ucigașii au fost legați cot la cot și tri­miși la închisoare. Iată isprava beției: 2 nenorociți mai mult pe lume. Lupul păstor la oi Tocmai zicala asta ne vine în minte când vedem că chiar acei puși să împe­­dice un fapt real îl comit ei înșiși. Vina e mult mai mare în acest caz, se comit de o dată două delicte și făptașii ar trebui pe­depsiți cu o deosebită asprime. La Galați, deună zi noapte, s’a prins o barcă în care erau 120 khilograme de ta­bac de contrabandă. Tabacul a fost confiscat și a doua zi făcându-se cercetări s’a descoperit că în­tre contrabandiști se aflau și câți­va agenți ai regiei. Cei buni pier Asta e adevărat de când lumea­ alde târîe brîu nu pătimesc nici­odată nimic; rămân mai mult în lume iar oamenii buni se duc. O dovadă este următoarea: Era un turc în portul Brăila, om mai bun, mai blajin ca mulți creștini, cinstit, harnic și milos. își împărțea adesea pânea cu cei mai nevoiași ca el. Acest turc, anume Mahmud Mehmed, de meserie hamal, se afla deunăzi pe va­porul „Rhodos.“ Ursita lui rea l’a împins să calce rău­ pe o scândură și a căzut în fundul vaporului de unde a fost scos mort cu capul sfărîmat. Un sfat pe zi Un bun ciment spre a lipi fierul se ob­ține amestecând părți egale de sulf și ce­­rulă cu de șase ori atâta borax. Apoi a­­m­es­tecul se preface în pulbere foarte fină și se îmoaie în acid sulfuric concentrat. Se dă un strat subțire pe bucățile de fier rupte și se lipește strângându-se tare. După câ­­te­va zile e foarte bine lipit. 4 CALENDARE Ca premiu și alte obiecte Noul abonament extra­ordinar cu premii al ziarului „Universul“ — 1 Decembrie 1891 — IPej­­­r-o. 3­1­ u.n.î . în capitală:.....................lei 5.50 „ județe..................................7.50 BS9" PREMII ‘las 1 Calendar al sis&s*islu@i ,»„fiat­­-versat“ pe 1892 de 110 pagine, cu 14 ilustrații, materia cea mai variata. 1 CrIcimsim* Akmefi’k­afir (cu foi zilnice) în 4 culori frumos ilustrat. 1 Calesadd­v tie Imam*»!* cu co­perta colorată și cu foaie pentru notițe zilnice. 1 Calendar de perete colorat reprezentând toată armata română. 0 a­­deverată noutate pentru România. Snoavele ls*î BMfroUs­ie Stăss­­eesett (o noutate literară apărută de curând). 1 roman de 1 volum. La abonații din capitală pentru 3 luni, V* an și 1 an se mai acordă ca premiu gratis o mică farfurie pentru cenușă de țigare sau o oglindă de buzunar, sau o cuvertură de trestie pentru masă. La abonații din provincie nu putem da acest obiect, de­oare­ce ar costa prea mult transportul, cu Începere de la Pentr­u. 3 lui­ni , în capitală.......................lei 11.— „ județe...........................„ 14,50 ■9* PREMII Toate calendarele și cărțile de mai sus. 1 portret al marelui poet „Alexandri“, în 18 culori. 2 volume din romanele noastre ilustrate după alegere. Pentru ulm. s.n . în capitală . .... lei 21.50 „ județe.............................. 28 50 W* PREMII Toate calendarele de mai sus. 1 portret al lui „Alexandri“ în 18 colori și 1 portret al lui „Ion C. Brătianu“ tot în 18 colori. 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă, 5 volume din romanele noastre ilustrate dupe alegere. In locul celor două portrete putem da un frumos și mare album de pus fotografii. Toți nouii abonați cami il £ ” vor plăti peste costul abo­namentului, lei 6 în capi­tală, și lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. Banii se vor trimite direct prin mandat poștat la administr. zia­rului UNIVERSUL, str. Brezoianu No. 11 (casa proprie), București.­ ­ 2 - Catastrofă pe calea ferata Asupra catastrofei de pe linia Orei Gri­­gazi, ziarul „Novoe Vremea“ dă următoa­rele amănunte : Trenul în cestiune se compunea din 18 vagoane de marfă și cinci vagoane pline de pasageri. In apropiere de stația Domnino, un vagon deraliă prin ruperea unei roți. Trenul umbla foarte repede și nimeni nu observă deraliarea, af­­ră de un canto­nier care zări vagonul deraliat și căută prin semne și strigăte să oprească trenul. Nimeni însă nu -l băgă în seamă și trenul continuă fuga sa periculoasă. In momentul când trenul trecu peste un pod, vagonul detaliat căzu în apă împreună cu alte trei vagoane de pasageri. Mai toți călătorii din aceste vagoane­­ și-au­ perdut viața. 19 cadavre au­ fost scoase din apă dar se crede că n­­umărul victimelor e cu mult mai mare. Pe timpul nopței cadavrul co­merciantului Buiatkin a fost jefuit de niște indivizi necunoscuți, cari, pe lângă că­ î luară ceasornicul și obiectele de valoare îl lăsară pe gheața aproape cu totul des­­brăcat. Ruine­isciii romani în spa­ razetele maghiare spun că în urma scă­derei, neobicinuite până acum, a „Dunărei lângă Pakis (Ungaria) s’au­ făcut niște des­coperiri interesante. In depărtare de 2 km. de la Pakis, în albia Dunărei se văd rui­nele unui edificiu gigantic, care probabil sunt rămășițele vechiului Lussinium. Mu­lți, a căror direcțiune în apa curată și străvezie a Dunărei se poate observa forte bine, sunt construcții mari cuadrate de calciu și din cărămizi cuadrate de culoare roșie și tari ca fierul. Unei societăți care a examinat ruinele i-a succes să scoată o piatră din nisip, în dimensie de un metru pătrat și groasă de 20 cm. Pe piatră sunt gravuri interesante precum: un cap de Meduza, figuri de cai cu coadele de pește și alte diferite ornamente, cari toate se pot observa foar­te bine. ----------■ ■ ■ ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Pregătiri de Crăciun Ioniță Gută din șoseaua G­olentina (fără număr) știe că e nefericit acela care nu comite un asasi­nat la sf. Ignat. Beci ca să fie în rîndul oameni­lor a ademenit patru porci al lui Stanică Geor­­gescu de la Băneasa ca să’l urmeze. Insă iată că n’avea destul loc să’î țină, atunci comisarul de la secția 17, cu care e prieten, l’a consiliat foarte bine, să’i trimită îndărăt până s’or îngrășa, ceea ce Gută a și făcut, apoi ștergendu-se pe bot s’a dus în vizită de recunoștință la bunul seii prieten. Topor de oase Tudor Petrache trăia foarte reu la stăpânii sei, era topor de oase, cum îî zicea toți. Atunci ca se răsufle o dată liber a hipnotisat toporul d-lui Ion Georgescu din str. Rotari No. 12 și l-a dus el stăpânilor sei, iar densul s’a refugiat la secția. 2. Unul care rătăsește drumul In curtea casei cu No. 11 din str. Romulus se afla o căruță cu un cal iar în căință erau mai multe cercuri, doage și alte lucruri. Resare d’o­­dată lângă căruță Nicolae Dragnea care tocmai avea trebuință de doage. Să le ducă in spate nu era chip, erau prea grele. Atunci a luat căruța cu totul. Insă fiind întuneric, a rătăcit drumul și s’a trezit la secția 49. O dumerire Când Ștefan Petre se opria din întîmplare pe la vr’o secție să cașce gura, gardistul de pază îi dădea cu sictir. — Măi, c’aî dracului oameni, își zicea Petre, și nu se dumeria asupra unei așa purtări. Alaltăieri avu fericirea să șterpelească 40 de lei de la stăpânul șeii Niță Vlășceanu din strada Puișor și lucrurile se schimbară ca prin minune. La secția 28 unde ajunse fu primit cu o deose­bită considerație și­­ fu introdus până înăuntru de tot. Acum Petre a înțeles cum poate cine­va să fie băgat în somn. Lucruri din totá, lumea O școală model.— Din Paris ni se scrie Acum căți­va ani înțelepții noștri con­silieri comunali făcură planul de a înființa o școlă de tipografi­e. Ei o întitulară „Ecole Étienne“ după numele unui tipograf francez vestit. Mulți se întrebară dacă pentru a învăța arta lui Gutemberg nu e mai bine să in­tre ucenic la vre­ o tipografie și acuzară pe consilierii comunali că prin proiectul lor n’au­ avut alt scop de­cât să pricop­sească pe câte­va rude scăpătate. Cu toată opunerea tipografilor, școala fu înființată. Un legător de cărți fu numit „profesor“ de legă­torie, nevasta sa primi funcția de portăreasă și’și deschise în localul școalei un birt. De dimineață demnul „profesor“ își ținea prelegerea, apoi ducea pe elevi în birtul nevestei sale unde mânca pe so­coteala lor. Un lucrător tipograf care suferia de de­lirul bețivilor și care nu mai era primit la nici un atelier fu numit „profesor“ de arta tipografică. Un contabil fără ocupație primi postul și leafa unui „profesor de papetărie­!“ Ca director al acestei școli ciudate fu numit un individ anume Magintski, fost profesor de aritmetică intr’o școală pri­mară. Despre știința sa aritmetică, el dădu do­vezi foarte frumoase. Registre de conta­bilitate uu ține. Dacă -i trebuiau bani, el cerea un man­dat către casieria comunală și apoi îl fal­sifica. Așa ceru într’o zi 720 de franci și dupe ce primi mandatul puse un „3“ înaintea acestui număr și ridică la casierie suma de 3720 de franci. La urma urmelor școala Etienne fu des­ființată, dar profesorii ei n’au fost lăsați pe drumuri. Ei primesc astăzi pensii în­semnate pentru serviciile lor către pa­trie. Curat ca în Turcia !... O O f‘emee în haine bărbătești.—Luni seară, un tenor elegant apăru în „tearul popular“ din Viena, și luă loc într’un stal de rangul întâiii. Pe timpul reprezentației, vecinii tâ­nărului în cestiune observară că mustața îi alunecă de sub nas și după diferite semne cunoscură că frumosul visitator al teatru­lui e o femee deghizată în haine bărbă­tești. Intre actul anteia și al doilea tânărul fu arestat.­­ La comisariat, se constată că doamna deghizată e femeea unui comerciant cu­noscut din Viena. Ea declară că prin tra­vestirea ei nu urmărise alt scop de­cât să spioneze pe bărbatul ei, de care auzise că are relațiuni cu o actriță. După dresarea procesului verbal, doam­na fu liberată, dar afacerea va avea încă un epilog la judecătorul corecțional. Un proverb pe sai o­tufă apare înaintea ochilor invidiosu­lui ca o pădure de copaci otrăvitori. (Abisin). Știri prin poștă Franța.­In cameră comisiunea de ve­rificarea­ alegerilor a validat alegerea de­putatului socialist Lafargue.­­ O importantă descoperire s’a fă­cut în comuna Pierrefitte, cu ocazia să­­părei unei pimnițe. S’a găsit îngropate 189 de medalii de aur cu efigia lui Carol VI, al VII și a lui Ludovic XI. Acesta me­dalii sunt foarte frumoase. — Școala normală din Evreux s’a dbis fiind bântuită de influență. * * * m­ Marți, 26 Italia.—In Villanova Mondovi se va­ deschide în curând o școală de iarnă pen­­­tru micile industrii agrarii, instituțiunea e? foarte folositoare și ca probă e că, chiar­ anul trecut a dat foarte bune rezultate. ’ — Mai zilele trecute, în comuna Barza (Neapole), dimineața se găsise afișate pe­ toate stradele manifesturi cari ziceau: „Tră­iască Francisc II! Trăiască Papa ! Afară streinul!“ Se dă ca sigur că e o mani­festație a popilor. —’ La Catania, în urma incidentelor în­tâmplate la universitate pentru un profe­sor, se bătură în duel cu sabia un stu­dent din universitatea Liciardele cu unuli din Monaco. Cel d’ân­eist fu greu rănit la­ pept și frunte. Se prevăd și alte duele. * % &­n Germania. — Regele Danemarcei carul­ se afla acum în urmă în Berlin, a invitat­ pe împăratul Wilhelm la nunta sa de aur­ care va avea loc la 26 Mai 1892 la Co­penhaga, împăratul a primit invitarea și­ se va întâlni la acea dată cu împăratul și împărăteasa Rusiei în capitala Danemarcei. h — Sinodul general evangelic s’a ocupat­­ de rescriptul împăratului contra imoralită­ț­iei și a recomandat o cenzură severă asu­pra teatrelor, literaturii și presei cari ser­vă să demoralizeze poporul.­­ Reichstagul a decis să fie examinat de o comisiune proiectul de lege relativ la societățile autorizate. In timpul desba­­terilor deputatul socialist Heine a zis :" „Nu mai voim drapelul vostru negru, alb și roșu ; vom lupta la umbra drapelului­ roșiu“. Presidentul a chemat la ordine pe H* Heine și camera a aplaudat. — Mai multe ziare mari zic că ban­­­cherii germani nu pot să uite alungarea­ nemților din Rusia și prin urmare de­­geaba s’ar încerca ministrul de finance­ rus să facă un împrumut la Berlin. * * * Austro-Ungaria. — Gendarmeria a a­­restat la Geszt în Ungaria pe Gulyás Já­nos, care se presupune a fi unul din com­plicii autorilor crimei îngrozitoare de acolo,­ unde au fost omorîți și mutilați nevasta­ de 26 ani, foarte frumoasă, a lui Toader Mate, un copil de 11 ani, altul de 9 și­ altul de 7, apoi Ana, sora nevestei lui, Toader, în vîrstă de 24 ani, și Oláh György, cerșetor. Arestatul a chemat în acea zi pas Toader Mate la Atya, unde l-a ținut la­ chef, până ce acasă familia lui a fost mă­r­celărită.­­ Delegația austriacă procedează la dis­­cuția bugetului general al armatei. Ministrul de războiu a declarat că nu se poate pronunța nici contra nici pentru serviciul de doi ani, căci lucrul trebue studiat. — Oficioasa „Pressa“ crede că o acți­une comună a­ puterilor în­­ China nu e posibilă pe timp ce guvernul chinez rămâne stăpân pe situația contra rebelilor. In cazul în care anarh­ia ar triumfa, i rivalitățile între diversele cabinete europene­­ vor face o cooperație imposibilă. Anglia.­­ O nouă explozie de gaz s’a produs pe noua linie ferată­­ subterană la Glascow-Anderston-Cross. Partea de șosea care se găsea de asupra liniei a sărit în aer. Șase oameni au­ fost grav răniți. Pom­pierii lucrează să stingă incendiul aprins de explozie. — Vine veste din China că rebelii au ucis un prinț mongol, au ars o m­ulțime de alte sate, au măcelărit pe creștinii in­digeni în fața mandarinilor. — „Daily Cronicle“ primește o veste privată din Petersburg că o deputăție de artistocrați a cerut audiență de la țar spre a’i cere o constituție pentru imperiu și că țarul n’a voit să primească deputăția zi­când că e bolnav.* * * Rusia.—Cercurile înalte ale curiei și ale statului, nu par dispuse a primi ta­­bloul în care d. Caprivi a descris situația între Germania și Rusia. — Consiliul de stat a hotărît reîntări­­rea flotelor din marea Baltică și marea­­­­ Neagră prin vase no­­i. — Țarul nu va mai călători în alte ți­nuturi bântuite de foamete, fiind-că i s’a­u! * Locașul Spaimei Mare roman de sensație DE JULES MARY Fiind-că nu era altă supraveghiare, afa­ră de aceea a șefului de atelier, controlul exista. Mabillot pedepsea pe drept sau pe ne­drept, cum vrea el, și primea și respingea după gusturi reclamațiunile copiilor. Vizitele foarte rari ale inspectorilor re­­mâneau în­tot­deauna fără nici un rezultat căci nu inspectau nici­odată de­cât de formă registrele. Bieții copiii n’aveau unde să se plângă. De aceea, speriați fugeau câte patru cinci odată și bâteau câmpurile până ce se întorceau iar la fabrică ne mai avenu ce să facă. Cu toate astea nu se întorceau toți. Cei mai îndrăzneți pleca în lume la no­roc, se băga și la stăpân sau rătăceau în mocirla vieței pariziane ca să apară pes­te puțin în poliție corecțională și de aco­lo în închisoare, și apoi pe eșafod. Când Bertina se întoarse acasă, Iulian o aștepta ghemuit pe prag. Fericită încă de prietenia lui Chariot, și de dulcele lui vorbe nu-i mai iera frică acum de Iulian, ca și cum un protector, necunoscut era lângă ea. Ii dete să mănânce, măncă cu poftă bună și se culcă. Peste nópte o deșteptă un zgomot. Fiind­că luna străbătea pe fereastră cu razele ei, se vedea în casă forte bine. Cunoscu pe Iulian care intră. Scosese peste zi zăvorul. Se speriă așa de tare că rămase încre­menită, ca­ lovită de damblu. El se apropie de fată. Brațul ei gol atârna afară din pat. O muscă de braț aproape de cot, dar așa de tare că ea țipă. El zise și fugi. Rămase deșteaptă toată noaptea. Nu erau­ mobile multe în casă, și n’a­vea cu ce să proptească ușa. Dar el nu mai veni. N­ auzi că sforăia cu zgomot. Dimineața, când veni la fabrică, brațul îî era umflat. Se vedea bine în carne urma vînătcă a dinților lui Iulian. Nu putea să lucreze. Cu toate astea începu lucru. Era ucenică și lucra cu o lucrătoare mai în vârstă. Două lucrau­ pentru o bucată de țăsă­­turi. Chariot lucra la pături. Bertina rupea în fie-care clipă firele, și urzeala sta pe loc. Și fiind­că se temea de ocări, ochii i se umpleau de lacrămi și făcea greșeli peste greșeli. Zări pe Mabillot care se îndrepta spre ea. Dintr’o aruncătură de ochi băgă de seamă stricăciunele ce făcuse. Se încruntă și se întoarse spre lucră­toare : — Ești bună să’mi spui ceea ce se pe­trece aci ? Lucrătoarea nu putea de­cât să arunce vina pe Bertina. — Fata asta se de vină, d-le Mabillot. De obicei se vrednică. Astăzi face numai prostii. Bertina plângea. Mabillot o apuca de umăr și-o zmidui. ■— Dacă nu lucrezi mai bine, te bag la arest. — D-le, zise copila, m’am lovit la braț... Isi suflecă mâneca, arătă mușcătura, dar nu îndrăzni să spue de unde vine răul. Ii fu frică că n’o să’l crează. In­dată, Mabillot cunoscu mușcătura și îi zise cu asprime. In loc să lucrezi cum văz eu îți place mai bine să te pupi cu băieții, bai ? Plecă capul. Tremura din tot corpul. — De őre­ce nu ești bună de nimic, du­­te în laborator, voi pune pe alt­cineva în locul zeii. — Bine, d-le, zise ea supusă. Ea eși, străbătu curtea și intră în la­borator. Aci se vopseau­ țesăturile. Lucră până seara în mijlocul aburului și a lichidelor care o făceau să tușiască și să iasă afară în fie­care clipă. Când se înoptă se grăbi să se ducă acasă. Nu văzu pe Chariot. Vrea să se culce ca să se odihnească puțin. D’abia se culcase când Iulian intră: — Dă’mî să mănânc, zise el, dă’mi să mănânc. Și trebui sa se scule și să se ocupe de băiat. Puse apă la foc. Și pe când se pleca să ia legume ca să­­pue în apa care fierbea, el răsturnă apa clocotindă pe picioarele Bertinei. Copila scoase un țipăt oribil și căzu. Din fericire avea pantofi, dar era cu pi­­cioarele gole. Apa căzuse pe pantofi și de acolo se stre­cură înăuntru. Alt­fel ar fi fost arsă răii. Totuși ea fu arsă grozav împrejurul gresi­nei. Se uuse singură cu undelemn, se înfă­­șură cu cârpe și se culcă. Iulian o privi în tăcere. Nu făcea nici un gest. Ochii lui roșii, stau țintă și căscase gura mare de tot. Petrecu noaptea fără să doarmă. A doua zi, nu putea să umble. Abia putu să se ridice, se încercă sâ umble, dar picioarele n’o ajutară și rămase acasă. (Va urma) 35­ 4

Next