Universul, ianuarie 1892 (Anul 10, nr. 1-24)

1892-01-15 / nr. 10

Umverdu' No. io.­ ­ pe un munte din apropiere, seamănă a un oraș întreg. Acolo este și vestita școală ieșuitică, „Stella Matutina“ und­e se învață tinerii ca în drumul lor prin lume să nu ’și arate nici o dată bucuriile sau durerile, să fie m­ereu­ de un tempe­rament rece, egal, să nu se mânie, să nu se înveselească, să nu bea spirtoase, în sfârșit să fie mereu șireți. La alegere au să ia parte toți sub-ge­­neralii din lume; unii din aceștia sunt ri­sipiți prin orașele Asiei, alții pe la Lima în Peru, alții în Brasilia, alții prin orașele Oceaniei. Până ce, conform constituției jesuite, vor fi invitați să vie la alegeri și până ce vor veni, au să treacă multe luni, afară de nu se vor îneca vasele care o să’i aducă din toate părțile lumii. Până la alegerea generalului, ordinul acesta care a adus atâta zea in lume, ast­fel că unele țâri s’au vezut nevoite să ex­pulzeze pe toți iesuiții, și care posedă bo­gății colosale, este guvernat de patru aju­tori ai generalului. Până acum iesuiții au avut 23 de ge­nerali dintre cari cei d’ânte. Loyola, fon­datorul ordinului, născut la 1491, Lainez, Borgia, au­ fost spanioli; mare parte din cei care au­ urmat după aceștia au fost italieni. Penultimul, Beckx, era olandez, Anderlechy era elvețian. Generalii se aleg dintre „frații“ care au fost supuși la patru încercări grele de viață, anume aceia care au trecut prin foc, fel și în împrejurări grele au dat dovezi de răceală și dispreț al lumei și al celor­l­alți oameni. Istoria iesuiților nu este bine lămurită până acum. Unul din vestiții bibliotecari­­i arhivari ai vaticanului,­­ Titeiner, a adunat material pentru istoria lor întu­necoasă și plină de grozăvenii; când Tiieiner a murit, iesuiții au pătruns în casa lui, au luat materialul adunat zicând că ’1 strămută în arhiva Vaticanului, în realitate 1-au ars pentru ca să nu se afle nimic. Itru Ivanovich a directat publicul prin nu­meroase producțiunni până azi la ora 12 și jumătate, dănțuitorii alergând prin i­­mensa sală, uitând totul iu brațele valsului. Ziua ivindu-se cu finitul cotilionului con­dus cu multă iscusință de dr. Nicolini, toată lumea a părăsit sala regretând fr­eest cuib de petrecere, ducând cu sine marea impresiune și bucurie ce nu putea dispare de pe figura nimănui. D-na colonel Schellety într’un superb costum de mătase neagră îndeplinea cu multă grație onorurile acestei serate, ase­menea și d-na Poenaru, intri un bogat co­stum roze-pare acoperit cu dantele era neobosită. Printre d-nele ce au­ luat parte la acea­stă serată putem nota : D-na Emanuel Flondor în negru, d-na maior Irim­escu în gris, d-na locotenent Theodorescu foarte plăcută într’un costum de­­pătase, d-na maior Orleanu într’un frumos dor­­um de mătase închis, d-na că­pitan Angelescu purta cu multă eleganță un costum de mătase neagră, d-na căpi­tan Pascu în crem, d-na căpitan Eustațiu, d-na Alevra la jeune în fraise, d-na maior Paraschivescu, d-na locotenent Pară în alb, d-nna căpitan Chirițescu, d-na sub-locote­­nent Păun, d-na Varnelly în negru, d-na Filipide, d-na Tatușescu etc. Buchetul de d-re era format din : D-ra Doiciu într’un frumos costum alb, d-ra Alevra într’un prea frumos costum rose, d-ra Varnaly în alb, d-ra Adamescu într’un costum demi-noir demi-bleu, d-ra Tatușescu într’un elegant costum bleu a­­coperit cu dantele etc. D-nii majori Irimescu, căpitan Eustațiu, sub-locotenent Focșa din flotilă. Locotenenții Călinescu, Bud­ea și sub­­locotent Pop din Călărași. Fracul era purtat de d-niî. Virgil Poenaru, Emanoil Flondor, Cos­­tică Cotescu, dr. Nicolini, dr. Puseschy, dr. Etingher, dr. Papanicci, Doiciu, Fili­pide, Jackson, Tatușescu, etc. T IMPORTANT KT La adm. ziarnîaî „Universal“ ““PI Strada Brezoianu No. 11 (în dosul teatru­lui Național) București, se află spre vân­zare următoarele articole: Chistea Martinian călit. I Lei 3.70­­ Qafea Rio calitatea I Lei 3.20 Qafea Rio calitatea II Lei 2.70 Qafea Ceylan călit. I Lei 4.20 ,Crai călit. I Cutia mare Lei 2 < i Citsi călit. I „ mică „ 1.10, Zah­ăr cubic calitatea I Lei 1.15 Unt-de-lemn, calitate extra-supe­­­­rioară,­­Viergel garantat, curat de­ măsline tinicheaua de 1 cîiilo și < 1 280 grame brute sau 1 chila și 50­­ grame neto, Lei . . . . 3.15 [Acelaș unt-de-lemn litru. . . 2.7­5 DIN GALATI Corespondență particulară a „Universului„ 12 Ianuarie 1892. Ieri, Sâmbătă 11 (23) Ianuarie, a avut loc aici o serată dansată militaro-civilă în fo­losul săracilor, sub patronagiul d-lor Eca­­terina Virgila Poenaru și Céline colonel Schellety, dată în sala teatrului Temistocli. Sala era perfect iluminată și bine de­corată. Tot ce Galații posedă distins s-a grăbit a lua parte la această serată, care a fost începutul eșirei din monotonia ce domne­ște în acest sumbru oraș. Orchestra regimentului Siret No. 11, condusă de simpaticul artist și capelmaei­ întâmplări din țară" Patima Așa e mereu : dintr’un lucru de nimic se face unul mare. Tînerul de 19 ani Marcu Mandelbaum, calfă în atelierul de croitorie al d-lui C. Walter din Iași, a avut un moment de rătăcire, a cheltuit o sumă de bani a stăpânului seu. După ce patima scurtă, seducătoare, orbitoare, trecuse, a venit realitatea lungă, crudă, unde să se ducă fără nici-un ban în buzunar ? să se ducă oare la stăpânul care îl aștepta cu suma știută de care avea poate mare ne­voie ? Dar ocările, dar poliția poate, dar rușinea? O! nicî­ odată! I-a venit mult mai lesne să se ducă într’o vie la Copou­ și să’șî pună acolo capăt tinerelor sale zile. Transportat la spitalul sf. Spiridon, și-a dat sufletul dupe done­zile de groaz­nică agonie. De unde cumperi rachiu? Primarul din Fărțănești, (Covurluiu), în loc de bună dimineața, întreabă pe săteni: — Aî obiceiul rachiului ? Dacă țeranul răspunde: — Da, îl am. Atunci primarul dă mâna cu el. Iar dacă zice ! ?— Beau rar de tot rachiu. Prim­arul îi amintește numai de plata birului de lucrul șoselelor, de datoriele boerești. Inse pe cei cu obiceiul îi mai întreabă : — De unde cumperi rachiul? — De la cârciuma d-tale, răspund unii, sau: — Din cutare alt loc, răspund alții. Cu acești din urmă pr­imarul are de furcă. Le cere pe loc birul, ii închide, îi sec­hestrează bulendrile, îi bate. Un ziar din Galați zice că mai mulți locuitori din Fărțănești, cărora nu le plă­cea rachiul primarului, fiind prea scump și prea prost, am fugit din comună din cauza persecuțiilor. Ce folositoare treabă să fii și primar și cârciumar. Intre copac și scoarță Gheorghe Ceban din Păcureți (Prahova) stând la foc a auzit țipând pe Frăsina lui Alexandru Țintea, vecinul său. A alergat să vază ce este. A găsit pe bărbat bă­­tându’și nevasta și a zis și el ca omul: ■— Dar las’o, neică, că’e destul. — Ce ? să me lase ? strigă femeia de sub călcăile bărbatului, obrăzniciile, nă­­tărățile, dar ce au tu să spui așa să me lase. Cehan, vezând c’a greșit-o, voi s’o în­drepte și zise : — Bine atunci, măi neică Alexandre, mai dă’î câți­va... Iată că sare bărbatul: — Ce aî tu cu nevasta mea, îi zice, de’mi spui să’i mai dau? Ce te-amesteci unde nu’ți fierbe oala ? Și zicând așa, tăbărîră amândoi soții pe Celian și’l bătură crunt, rănindu’l în mai multe locuri. Rănitul a fost transport la spital iar soții bătăuși au fost dați în judecată. Sinucidere în teatru Din Paris ni se scrie cu data de 9 ia­nuarie . O încercare de sinucidere ale cărei cauze sunt încă necunoscute, a tulburat era dupe amiaza repetiția piesei „Popote“ la teatrul Cluny. Era era unu și actorii pe scenă începuseră al doilea act, când zgomotul unei detonări se auzi într’o lojă a artiștilor. Repetiția nu îndată întreruptă și omenii alergară în partea de unde păru că vine zgomotul. Se găsi în lojă d­e Legranet, un tînăr actor de done zeci și opt de ani, întins jos. El ținea încă în mână revolverul cu care se împușcase. Nenorocitul își tră­sese un glonț in partea inimei. D. Lejeune, comisar de poliție, chemat îndată, puse de se transportă rănitul la Hotel-Dieu, unde fu admis de urgență. De la primele constatări făcute de me­dicul de serviciu, rezultă că glonțul a de­­taliat și că nu e de temut pentru viața lui. El n’a voit să spună cauzele acestui act de desperare. Act­ oficial. D. Alexandru Belcic s’a numit primar al comu­nei urbane Constanța și d. Panait Papaianopol în aceea de ajutor primarului. * D. doctor D. Haralamb, actual medic al asis­tenței publice la domiciliu, pendinte de eforia spi­talelor civile din București, se permuta în postul de medic secundar la divizia medicală din spitalul Colintina. * D. doctor P. Vlădoianu se numește medic al asistenței publice la domiciliu, in locul d-luî dr. D. Haralamb. * D. A. Brigiu, fost casier general de județ, s’a numit casier general de județ, în locul d-luî Gh. Broșteanu. * D-nii Alexandru Vuza și Ion Ordeanu se nu­mesc primul în postul de șef de cultură și secun­dar în postul de maestru lăptar de la școala cen­trală de agricultură și silvicultură de la He­­restrău. * S’a dispus ca d. Andrei Brigiu, care este numit casier general, să îndeplinească această func­țiune la județul Bălțiu, în locul d-lui Gh. Broș­teanu. * D. C. Vlădescu, actual impiegat de cancela­rie, în serviciul exterior al vămilor, se retrogra­dează în funcțiunea de supraveghetor la același serviciu, la locul d-lui I. Constantinescu. Accidentul de drum de fier 500 oameni răniți grav din Toulouse­ni să scrie cu data de 9 ianuarie 1891. Mai multe vagoane de la trenul expres No. 16, care mergea de la Toulouse la Paris prin Capdonac, au detaliat ieri că­tre orele patru în gara Monteils. Trei vagoane, între care unul era fur­gonul de poștă, au fost sfărîmate. Cinci agenți poștali au fost răniți. Trei dintre ei au rămas la Toulousa, doi au continuat drumul către Paris. Un călător a fost contusionat. Circulația a fost restabilită in aceiași seară la opt ore. Devalîarea a fost pricinuită de o șină ruptă sau un ac strîmbat. INTARPLAG I din CAPITALA Apele line adânci Omul serios tace și face, nu’i așa ? El nu umblă cu bara, bara, și când colo la treabă cleia de o­­gar chior. Asta e acum și credința lui Ștefan Constantinescu din calea Șerban-Vodă No. 79. Densul are mulți prieteni și cu toți s’a certat, ce să facă și el, ca tot omul. Toți i-aîi zis: „Las’ că ți-o fac yü“ și nu i-ați făcut nimic. A intrat la neînțelegeri și cu Gogu Ionescu ; acesta, blând și lin cum este, i-a respins pe coarda moale, nu l-a amenințat de loc. In scimb însă i-a ridicat 40 de beușcani ca să’l învețe minte pe viitor. Secția 32 s’a însărcinat se pare cu răsplata lui Gogu pentru ast­fel de calități rari ca ale sale. Reacționarii Pe vremea asta de influență, Lupu Beldman n’a­vea căciulă, iar d. Iulius Petre din str. Șepcarii No. 12, avea mai multe căciuli. Dar, vai ! ce le pasă celor bogați că cei săraci pot să crape de frigi dânșii nu dați nimic ! stau prin case în căl­dură și nu vor să știe de alții. Lupu, indignat de atâta egoism din partea d-lui Iulius, i-a șterpelit o căciulă. Se pare că secția 2 s’a făcut anti-so­­cialistă căci a arestat pe Lupu tocmai când să se bucure de rezultatul progreselor lumei. Să nu ne mire asta, acum când avem reacționari pretutin­deni. Un sfat pe zi în contra influenței, celebrul doctor ita­lian Montegaza recomandă primblarea la aer liber. Numai faptul că aspiri aer cu­rat îți face mai mult bine de­cât­­ ori­ce medicament. Știri prin poștă Franța.—Economul unui spital­­ de ne­buni de la Bailleul a fugit. Numai în câți­va ani a furat 120,000 franci.—Aceasta e o dovadă de ușurința cu care se poate specula asupra nevoilor alienaților. Familia lui Olivier a oferit plata inte­grală a fondurilor deturnate.­­ Un foc foarte mare a izbucnit la Cigogne, aproape de Chéchy (Lora), în­­tr’un magazin de băcănie. Unul dintre copii, în vîrstă de 4 ani, a fost prefăcut în cărbune. Mama e pe moarte. — Laur a scris procurorului general al republicei o petiție prin care e tras în judecată de Constans, ministru de interne. Aceasta, în urma palmei pe care a pri­­mit’o deputatul boulangist în Cameră. — La capul Finistere au­ ajuns bucăți din marele vas francez care, s’a sfîrîmat în mijlocul Oceanului. Toți pasagerii din acest vapor d’împreună cu mateloții s’au­ înecat. Italia.—Se speră că delegații puterilor maritime vor ajunge la o înțelegere de­plină în privința păzirea Europei de boa­­lele ce se introduc prin canalul de Suez. — In urma unei mari mișcări între stu­denții din Neapole, s’au­ suspendat cur­surile de la universitate și de la școala de ingineri. —■ In teatrul Argentina din Roma s’a iscat o mare panică în vremea cutremu­rului de pământ; mai multe femei dintre spectatori, au­ leșinat­ regina, asista la re­­presintație, Consiliul comunal din Roma, și a suspendat ședința pentru 20 de mi­nute, vezând cum se iibeaă între ele po­­licandrele sale­. — Guvernul italian s’a îngrijit să adu­că nouî forțe militare în Roma, pentru menținerea ordinei, in cas când Papa ar muri. Germania.—Se consideră ca foarte în­semnat faptul că împăratul a rehabilitat complect pe publicistul Bresthaber care fusese condamnat la închisoare de fortă­­reță și la perderea gradului de ofițer în Landwer pentru că scrisese de mult o bro­șură contra lui Bismarck. ** * ** *­­ «WJWSMSS SaL» 79 Locașul Spaimel Mare roman de senzație DE J­U­LES MARY Cabinetul era plin de cărți, de broșuri și de hârtii. Biuroul era cu cutiile închise; astea nu putea să fie în loc multă vreme pe Ba­­rrouille, care introducead fierul în broască le desfăcu numai­de­cât. In cutii erau numai bilete de bancă. Barouille le băgă în buzunar fără să numere. In alt biuron pe care ’l deschise, de a­­semenea, iar biletele de bancă și pachete de hârtii. — Foarte bine, murmură pungașul dar valorile nu ’mi plac. Nu­mai de­cât te prinde cu ele. Eu sunt om cinstit. Și uitându-se la Criquet care era mai mult mort de­cât viu și care sta într’un colț tremurând, adaugă: ! — Vezi, Criquet, eu sunt cinstit... Le $$s ne astea! — Vino, Barouille, vino, te rog, mur­mură infirmul. — îndată. Cât stăm nci nu putem să neglijăm nimic. Părăsi cabinetul de lucru, în care, zicea el, nu mai era nimic de șterpelit. Lângă cabinetul de lucru era sufra­­geria. Făcu un pachet din argintărie și ’i dete lui Criquet. — Ți’l dan ție. E partea ta. Nu ’i pierde... — Te rog, Barouile, să plecăm... Deschise dulapul, luă o sticlă abia în­cepută. — Malaga ! N’am beat nici o dată ! Turnă două pahare, găsi nește pesmețî, și oferi cu delicatețe un pahar lui Criquet. — In sănătatea d-tale d le duce! Criquet îl goli dintr’o dată, dar Barou­ille, mai obicinuit, bea încet ca și cum n’ar fi fost în nici o primejdie grozavă. — Cum ți se pare malaga asta, ci-le du­ce ?... E din pivnița strămoșului meu... vezi ce bun miros are ? Dar Criquet n’avea curajul să glumască. Nu răspunse. Barouille ii dete sticla cu malaga și ’I mai dete o sticlă de șampanie care se a­­fla în dulap. — Ia-le pe amândouă zise el, o să le spunem câte-o vorbă dulce când ne-om în­toarce în șopron. Și băgă pesmeții în buzunar. Se duse la fereastră și se uită in gră­dină. — Nimeni, liniște pretutindeni.. Dormiți în pace . Se plecă puțin ! — Nu vez pe Chariot! Se întoarse în casă. — Vezi, Criquet, că nu ie greu­ să su­pui o casă. — Dacă am pleca acum ? — Să plecăm ? Dar odăile din catul întâi ? — Vrei să mergi acolo ? Dar generalul ? Dar servitorii ? — Generalul doarme. E surd al dra­cului... Cu servitorii știu eu,ie mă port... — Du-te singur. Eu nu pot. — Așteaptă-mă aci, lașule. — Da. Barouile ieși într’un coridor în care se afla o scară. Urcă scara încet Sul zărind o rază de lumină străbătând prin gaura unei uși stinse luminarea. Ascultă. Nimic. Deschise ușa. Era ca­binetul de toaletă al generalului iluminat de o candelă. Hainele erau acolo și pe o muscioară câte­va monede de aur, și mai multe mo­­­nede mărunte, un ceasornic de aur, un portofel și o legătură de chei. Deschise portofelul, și găsi un bilet de cinci sute de franci. 11 bagă în buzunar, cu ceasornicul și monedele. Cheile le lăsă, pentru că n’avea nevoie de ele. Se auzia foarte bine din cabinet, re­­suflarea generalului. Somnul lui era agitat. Se întorcea mereu. Ușa de la odaie era deschisă. Barouille se uită cu îndrăzneală. Avea un cap frumos cu perul alb. Mustața de asemenea era albă, și foarte lungă. O lampă de noapte lumina odaia. — Faci bine că dormi, căci dacă te-ai deștepta... Și făcu un gest grozav ducând mâna la cuțitul seu mereu deschis. Se strecură încet, a fimsmimscse^i^is3im<a^& Miercurii, 15(27) Ianuarie 1832 Masai* — S’a hotărît să se dea și femeilor, ceva de lucru în războiu­. ; în toate școa­­­lele de fete se vor introduce cursuri ele­­­mentare pentru îngrijirea răniților ; se vor recruta femeile ca și bărbații." — La Thorn a fost executată, prin re­­tezarea capului cu securea, de către călăul Reindel, femeea Buduiowski care și-a otrăvit bărbatul. — S’au dat ordinea ca să nu se mai pună nici o greutate ca până acum, la în­toarcerea muncitorilor streini în Germania. ** * Austro-Ungaria. — Un anume Kavitzs pentru că a bătut pe copilul său, a fost osândit la 5 ani de închisoare, de către tribunalul din Viena. Publicul a primit sentința cu aplauze.­­ Polonezii din Lemberg au serbat cu mare strălucire aniversarea răscoalei polo­neze din 1864; s au­ primit telegrame de aprobare și felicitare de la polonezii din toată lumea. In vremea asta printre polo­nezii din Varșovia s’au făcut 108 arestări, fără ca cine­va să se fi încercat a serba­­­tori această aniversare. — Contele Ion Arz, plecând acum câte­va zile cu trenul de la Viena spre Pres­­­burg, a intrat ca în pământ, nu s’a maii auzit nimic de el: fiind­că avea la el va­ i­lori mari, e temere să nu fi căzut victi­­­ma unui atentat criminal. * * Anglia.— înaintea alegerilor generale, partida sexurilor a hotărît să dea o lovi­­­tură mare. Ea organizează pe ziua de 29­ Maiu, o manifestație imensă de femei, cari­­ se vor întruni la Hyde­ Park, ca să ceară­ dreptul de sufragiu. O mulțime de socie­tăți radicale și socialiste cu personalul lor masculin, vor lua parte la această mani­festație ne­mai pomenită.­­Influența face victime multe în Anglia, mai ales în comitatele York, Kent, Essex și Berskhire.­­ Un accident s’a întîmplat, marțea tre­cută, seara, lui sir Charles Dilke, eminen­tul bărbat de stat englez. El se ducea cu, un prieten la Cindenford, pentru o întru­­­­nire electorală când, fiind ceață, trăsura? se răsturnă, bir Dilke, aruncat jos, își star­­­ci rău obrazul și mâinele. Cu toate acestea, după ce fu pansat, el își urmă drumul și ținu discursul promis.j — Cabinetul englez se silește a ajunge­ la o înțelegere cu Spania în privința Ma­­­rocului, însă Francia ii rădică o mulțime de pedici. Rusia.— Două trenuri de mărfuri ș’a fi­­ciocnit pe linia căiei ferate transcaucazice. Cele două trenuri s’au aprins. Șase impie­gați au fost uciși și trei răniți. Trenurile erau încărcate cu petrol.­­­ Revolta în ținutul persian Ala-Dagh, despre care s’a vorbit, a fost provocată de un profet fals anume Masenderam care după mai multe lupte a fost arestat. — La Tobolsk, in timpul rugăciunilor, s’a dărâmat turnul bisericei peste credin­cioși, 50 de persoane au fost ucise. — Generalul Gurko, guvernatorul Var­șoviei, primind o deputăție a notabililor­ poloni, le-a zis cu o mare amabilitate: „Am­­auzit, d-lor, că v’ați pus în gând să nu danțațî anul acesta; eu vă rog să danțațî, de bună voie; alt­fel o să ve vie foarte cu greu când mă voiți apuca eu să ve în­văț­a danța.“ Polonezii s’au retras speriați,­ ** * Ue proverb pe zi Dacă dai cu chibzuiala aî (Danez). Lucruri Sân­töta la O superstiție mântuitoare.— Intr’un mod miraculos’ au­ fost scăpați deunăzi pa­sagerii vaporului „Central American“ care­ făcuse naufragiu în apropiere de coasta Australiei. Ei ar fi perit de­sigur cu toții în va­luri, dacă corabia olandeză „Helena“ n’ar fi sosit la timp pe locul catastrofei și nu­ ar fi luat pe bord. In momentul când era să plece, vede iarăși portofelul. Ii trece prin cap o idee care-l face să zîmbească. Din portofel rupe o foaie de hârtie. Scoate creionul și scrie pe foaia de­ hârtie: „Dragă generale, ne întoarcem anul vis „itor. Suntem forte mulțumiți de vizitat: „noastră de azi noapte. Nu ’ți facem nici? „o imputare. Totuși silește-te ca anul, „viitor casa să fie mai bogată.“ Puse hârtia pe mescioară ș’apoi ieși. Se duse la Criquet. — Acum, aidem! S’a sfârșit. Sărisă în grădină, și o luară printr pomi. Noaptea era liniștită. Luna lumina dulce. Cerul era fără nori. Dar de­odată un zgomot grozav îl faci să tresară. N’au închis bine ușile din năuntru și acestea fiind în curent cu fereastra des­­chisă se închid cu zgomot. Ușile trosnesc și răsună in noapte ca­ niște pusei; un geam se sparge. — Trebue s’o luăm la picior, zise Ban­­­touille. -----­ -- - mint (Va urma)-/

Next