Universul, iulie 1892 (Anul 10, nr. 152-178)

1892-07-22 / nr. 170

ANUL X No. 170. CALENDAR PE 1892 ORTODOX Mărfi, 21 Iulie. — l’ăr. Simion și Ion. CATOLIC Marți, 2 August. — Portiuncula. Soarele resare la 4.49 . Apune la 7.22. București, 21 Iulie 1892. Desființarea acsizelor Hotărît, inițiativa luată de fostul primar al Bucureștilor, d. Pake-Protopopescu, pen­tru desființarea acsizelor comunale, care dau­ loc la atât de multe neorînduieli, a avut ecou­ în țară. Camerele de comerț, — niște instituții ce au început să dea roade bune, de­și fusese atât de mult criticată întemeiarea lor, — se ocupă una câte una de chestia aceasta. Pentru noi, nici­ un tratat teoretic al unui economist cât de învățat nu valo­rează cât părerile emise de aceste mici parlamente caii, — cum am constatat a­­dese­ori,— fac treabă mai sănătoasă poate de­cât chiar parlamentul țării. Credem, până ce vom emite părerile noastre proprii în ce privește importanta chestie a desființării acsizelor, de interes să dăm diferitele alte păreri ce să emit. Camera de comerț circumscripția a II-a din Pitești a luat în cercetare proiectul d-la­ Pake-Protopopescu și a și întocmit un proiect de lege, pe care-l a trimis ministerului de comerț. Iată-i conținutul: Legea pentru perceperea taxei acsizelor se modifică după cum urmează : Taxele acsizelor se vor stabili de stat printr-un tarif general, care să se formeze prin obținerea mediei taxelor și încasărilor din veniturile acsizelor. Acsizele mărfurilor care vin din străi­nătate și sunt supuse acestei taxe se vor percepe de stat o dată cu perceperea vă­mei. Mărfurile, care se fabrică în țară, ca: spirt, cognac, liqueruri, zahăr etc. taxele de acsize se vor percepe la eșirea lor din fabrică. Asupra celor­l­alte mărfuri de prove­­niență indigenă taxele se vor percepe de •Comună ca și mai înainte. Statul va despăgubi comunele care aveau în veniturile lor taxe de acsiz pentru o sumă fixă care va fi media încasărilor celor din urm­ă 5 ani. Această sumă va fi sporită cu 10% din 5 în 5 ani. Mărfurile aflate actual minte prin îm­­prejurimele orașului vor fi supuse taxelor după tariful ce­ se va forma de d-nul mi­nistru de finance. Toate comunele urbane sau­ rurale care au taxe acsiz și care voesc a spori taxele lor sau­ a adăuga alte noui treime a su­pune propunerile la Camarile de comerț. Comu­nele rurale care n’au taxe de ac­siz nu pot beneficia de această lege. Această lege se va pune in aplicare in primul exercițiu ce va urma sancționă­­rea ei. Ceea ce a rema fie remarcat în proectul Camerei de­ comerț circumscripția II, e că sunt unele mărfuri care ar fi taxate ca și până acuma de către comune, direct—ceea ce cer implică­­ menținerea serviciului cos­­tător al acsizelor pentru niște venituri foarte neînsemnate, ceea ce ar fi o greu­tate pentru comune. In ce privește cele­lalte taxe desființate cu care ar despăgubi statul pe comune, o sporire de câte 10 la sută din cinci în cinci ani vi Șș pare că ar putea fi dău­nătoare statului, nimic nu dovedește că ‘venitul acsij­ei’“ tuturor comunelor din •ă sporeșt­i cu, 10 la sută la aceste in­•vale. r Tom continua­, a ține in curent pe citi­tori cu deosebitele Mei amise în privința d­esființari­i acsizelor,, 5 Bani in Capitală—10 Bani în Județe Miercuri, 22 Iulie (3 August) 1892 300 de metri și adânc de 5 metri; acesta a devastat întinsele domenii ale cavaleru­lui Anted și a sosit acum aproape de lo­calitatea Nicolozi. Al doilea curent, vestic, a distrus o pădure întreagă de castani, cauzând pagube enorm de mari. Superstițiile poporului Se înțelege lesne, că în urma acestor e­­rupțiuni întâmplate în decursul vremurilor, poporul a scormonit diferite legende și și-a făcut închipuiri curioase asupra cauzelor fenomenului. Sicilienii de exemplu cred și azî că fun­dul Etneî e un infern maréin care trăesc mii de draci.. Acești draci se bat, se trag de păr, se­­ schingiuesc unii pe alții și de durere și o mânie sbiară (cutremurile și detonațiile) , și aruncă foc pe gură.­­ E un cântec popular italian în care a­­r­manta părăsită și setoasă de răzbunare, vezându-se desonorată de amantul ei, ch­iamă spiritele diabolice din Etna: „Diabuli c­’abbitati a Mongibello!...­ (Voi dracilor, cari locuiți în Mongibelul!...) . Când începe erupțiunea și în tot decursul ei, poporul face procesiune cu statuele sfinților Antonio, Antonino și Agata, cum se face în alte țări ca să dea Dumnezeu ploaie. Se fac slujbe bisericești sub cerul liber și alte rugăciuni pentru ca să se poto­lească furia vulcanului. O tradițiune . Poporul povestește următoarele : „ Când s’a întâmplat erupțiunea din 1669 și lava după ce-a pustiit,­­toate semănă­turile, arborii și pomii se întinsese până aproape de Catania, amenințând să dă­­râme mănăstirea „Benedictinilor.“ Omenii desperați alergară în biserică, scoaseră de acolo statua învelită cu pânsă albă fină a sfintei Agata—patrona orașului Catania —și alergară cu ea până lângă zidurile mănăstirei. A­colo mitropolitul din Catania luă pânza de pe statue și o ținu în aer in spre curentul de lavă. In urma acestea, curentul începu să se retragă încet îndărăt, și să­ și ea o altă direcție spre mare. Istoricul Erupțiunilor Diodoros Siculus spune, că Etna a e­­rupt pentru prima oară acum sunt 3400 de ani adică înainte de răsboiul Troei. . Se cunoaște apoi o erupțiune la 122 înainte de Cristos care a pricinuit atâta pagubă, în­cât Senatul roman a scutit pe locuitorii din Catania și jur de a plăti contribuție în vreme de 10 ani de zile. O altă erupțiune puternică a fost la 1669 [8—­25 Martie] care­­ se spune­— că a omorît peste 26.000 de oameni. Altele au fost în 1693, 1862 și 1886, când satele Nicolozi, Boxelo, Belpaso și Dedata au­ fost distruse aproape cu desă­vârșire. Erupțiunea din anul acesta s’a început în noaptea de 8 spre 9 sț. n. DIN ITALIA (Corespondenții part. a ziarului „ Universul“) Roma, 17 iulie 1802. Vulcanul Etna—Mărimea nuî. — Originea cuvîntului Erupțiunea Vulcanului, e din ce in ce mai puternică și mai primejdioasă atrage atenția întregei lumi. Etna se ridică superbă în mărimea ei maiestoasa pe coasta orientală a Siciliei in bogata și frumoasa provincie Catania —între rîurile Limeto și Alcantara. Etna are o înălțime de 3313 metri de­asupra nivelului mării, așa dar e de trei ori mai înalt de­cât Vezuviul. Baza sa măsoară o circumferință de 180.000 de metri, iar craterul central mă­sură de jur inprejur 36.00 de metri. Bouchard spune, că numele „Etna“, de­rivă de la cuvintul fenician „Atím­ia“ (cup­tor de topit) , dar fiinnd­că acest cuvînt sună prea­­ aspru la­ urechea italienilor, fiLc aceia ei i-aiVisat nu'file de „Mongibello­"­ care­­ derivă de la cuvintul arab ,,Djebel!‘(munte). „ Pe acel gigant cu lavă“ — zice Boccar­­­­dot — e un contrast splendid : ghiețare și­­ zăpadă eternă încunună fruntea vulcanului pe când din pântecele lui iese foc și lavă topită. Coastele Etnei sunt acoperite de o vegetaț­iune bogată și variată, până jos la poalele ei, cari sunt stropite de valu­rile mării. Nici uui alt punct de pe suprafața pă­mântului im­prezintă—ca­­ o suprafață așa de mică — atâta frumusețe și splendoare, atâta groază în acelaș timp, atâta frică de nenorocire, și de moarte, împreunată cu nu știu ce atragere, plăcere și Splen­doare fără seamăn“. Legenda Etneî Profesorul Stoppaui spune următoarele cu privire la legenda vulcanului: „Tub­er­tatea Mitologiei e legată de povestea a­­cestui mun­te, Titanii și Ciclopii (uriașii), Pluto [zeul infernului), Ceres ,[zeița semănăturilor], Proserpina și Vulcan (zeul focului] figu­rează :lb .mijlocul focurilor­­ mari­­ ale Etneî.v *, Enceladus, a*­­riașilor batjocorește pe Jupiter [mai ma­rele zeilor) și se hotărește să-l detroneze. Titanii se înarmează cu munți și cu stânci, pe care se aruncă împotriva ceru­lui; acestea cad tot pe ei și­ î strivesc. Cadavrele lor formează o masă uriașă ca un munte. Enceladus lovit de un fulger cade pe jumătate mort, pe jumătate viu sub Etna (formată de cadavrele uriașilor) și de acolo varsă din când în când foc și lavă topită. Erupțiunile.­­Curenți de lavă. Pe când locuitorii din împrejurimile Etnei, s’a­u­ refugiat in localități mai depărtate, mii de curioși atât din Italia cât și din străinătate vin în toate zilele ca să pri­vească lava mai de aproape. Din Catania (20 c­il. departe de picio­rul Et­eî), de unde se aud puternicile ex­plozii și detonațiuni sub-pământene, se în­fățișează ochiului omenesc cea mai fru­moasă și mai feerică priveliște. Pe terase și ia piețe, stat­ ziua și noap­tea mii de oameni, cari contemplează ta­bloul impozant al naturii. Sunt clone cu­­xeitr de lavă:­ «îhîncutíé­,tot'' 'd«''paste­ le fac locuitorii Locuitorii au­ fugit din împrejurime pe Etneî în alte ținuturi. Nu se știe cât va dura erupțiunea, nici dacă ea va lua proporții mai mari și m­ai primejdioase ca până acum.­­­­ E sigur însă că după încetarea ei, du­pă ce lava se va răci și solidifica, locuitorii se vor întoarce iarăși de unde au­ fugit. Cu toate că erupțiunile continuă, cu toată spaima și groaza ce a făcut vulcanul in decursul vremurilor, totuși acești locuitori muncitori și cinstiți iu­be­c foarte mult­ pe „Mongibello al lor“. Ei sunt mândri că lumesc la poalele Mangibelului și când se întorc înapoi nu­nera cu interes pietrele și bulgării topiți asvîrliți de munte, pe cari apoi îi numesc i cn un ton glumeț și tragic tot­odată: I „ I nuovi figh dell’Efna“ (Copii noi al Etnei). ..­ ­ ■ ■ N _________ . ..y ..

Next