Universul, ianuarie 1894 (Anul 12, nr. 1-24)

1894-01-15 / nr. 11

Universul No. 11, Art. 560. — Aci se cuprind : port-moneurs, port-carte de visită, portofoliul­­, port-tabacuri, pungi de tutun, port-țig­ări sau țigarete, saci tip drum sau de mână, necesarii de lucru sau de toaletă, bonboniere, bavarduri, cingători pentru dame și ori-ce alte obiecte ce s’ar pre­­senta în condițiunile prevăzute de textul aces­tui articol. Obiectele de piele fină combinate cu­ țesături sau stofe împletite conținând mai puțin de 20 la sută mătase se vor taxa după art. 238, afară numai dacă vor fi ornate cu vre-una din ma­teriile prețioase, enumerate în art. 560, în care caz li se va aplica și lor regimul acestui ar­ticol. — Urmare în «Universul» de mâine — Declarații­,­ne a noului ministru sârbesc în Scurcină —Prin fir telegrafic — Viena, 12 Ianuarie. Se telegrafiază din Belgrad ziarului Politic. Correspondent, că d. Simici a citit la Scupcina o declarațiune în care a zis că noul guvern, nedepinzând de nici un partid se va sili a menține pa­cea interioară și exterioară necesară pentru desvoltarea normală a patriei, care este tuturor tot atât de scumpă, și această prin respectarea Constituțiunii și a legilor și prin o atitudine reală și corectă față cu puterile străine. Pentru a ajunge la acest scop, guvernul va face apel la concursul tuturor patrioților fără distincțiune de partid și va primi cu recunoștință orice sfat prietenesc ; speră să dobândească ast­fel, afară de încrede­rea regelui, și pe aceea a reprezentațiunei naționale. Pentru a fi în măsură a urmări la toamnă, împreună cu Scupcina, munca­­ spornică începută în sesiunea actuală,­­ guvernul a fost nevoit să propune regelui­­ închiderea sesiunii până la Maisi. Tre­buie să aibă timpul pentru a se pune­­ în curentul proiectelor de legi și altor afaceri supuse Scupcinei. O altă comunicație din aceași sorginte,­­ evident autorizată relevează ca puncte­­ principale ale programului guvernului j respectul constituției, menținerea ordine­­­ legale, economia în buget, executarea­­­leală a îndatoririlor financiare. D. Garaschanin și direcțiunea par­­­tidului liberal au promis tot concursul lor. Se zice că radicalii au intențiunea să se fie în rezervă. D. Simici pregătește o circulară către reprezentații Serbiei în străinătate care va insista asupra relațiunilor amicale cu toate puterile, raporturi de bună veci­nătate cu Statele vecine și relațiuni reale cu Austro-Ungaria. Belgrad, 12 ianuare. Galeriile sunt pline. D. Katid, vice­președinte, comunică formarea noului cabinet. Se citește ukazul care primește demisia cabinetului Gruici și care nu­mește un nou minister. Președintele consiliului a făcut declarația după care D. Simici a făcut o mică pausă. D. Krista Popovici a început să vorbească. D. Simici a protestat pentru că mai voia să facă o comunicare , a început citirea unui ukaz, dar nu a putut să urmeze din causa unui mare sgomot în mijlo­cul căruia se auzea mai cu seamă vo­cea fostului ministru Veșnici. Președin­tele consiliului a dat ukazul vicelui­­președinte Katitch­ și miniștri părăsiră sala. Deputatul Krista Popovici declară din nou că ministerul nu posedă încre­derea Skupcinei. După citirea ukazu­­lui care declara sesiunea închisă, șe­dința a fost ridicată în mijlocul unei mari agitațiuni. Belgrad. 13 ianuare. îmbulzeala era atât de mare ori d­ina­­intea palatului Skupcinei în­cât erea teamă de desordine. Noul prefect al o­­rașului a trebuit să intervie personal pentru a înlesni circulația. In timpul ședințelor președintele a fost nevoit să­ amenințe de mai multe ori cu evacuarea tribunelor pentru a opri demonstrațiile. UN PROVERB PE ZI Dragoste cu socoteală nu se poate. (Suedez). %­ 3 Două fete înecate la Burdușani Ce mai veselie pe Irina lui Ivan Cam­­i­son și pe Nastasia lui Achim Critou, din­­ comuna Burdușani, județul Ialomița! Ziîul Borcea înghețase. Ghiața era lu­cie ca sticla. Sil te dai pe ea toată ziua ! Fetele acestea s’au înțeles deună­zi să meargă ,la Borcea și să se dea pe ghiață. — Ca să nu ma spui la mama, zise Irina. — Nici tu ! — Iaca ba! — Haide spro să ne jucăm! Amân­­două s’au dus la riu și au început să se dea vesele pe ghiață. Pe când se jucau­ ele mai bine, de o dată ghiața se rupe și amândouă cad în rin. Intr’un târziu părinții văzând că nu­mai vin acasă, și bănuind unde sunt, s’au dus la Borcea ca să le caute. Ei văd ghiața ruptă !­­— Să știți că ni s’au înecat fetele ! zise trist Ivan. — Așa mi se pare—răspunse Achim. Ei amândoi încep să caute pe sub ghiață și întru târziu scot cadavrul Nas­­tasiei. Cadavrul celei­l’alte n’a fost găsit până acum. Irina era în vârstă de 13 ani, iar Nas­­tasia de 16. _____ O CUGETARE PE Z­­E tot atât de necesar a-și alege cu­vintele sale la ocaziuni însemnate pe cât e de prisos a face aceasta la oca­ziuni mici. Fata și mama se jucau, Ecaterina rî­­dea vesel, învîrtindu­se în patul moale și cald. Mama ei, făcând o mișcare, lo­vește de­odată lampa care cade jos și se sparge. O mulțime de stropi de gaz au căzut pe față și pe corpul fetei. Hai­nele de pe ea s’au aprins îndată. Ma­­mă-sa a scoborît-o jos numai­de­cât ca să stingă focul. Dar de­geaba. Hăinuțele au ars de tot, iar fata s’a ales cu­ niște răni grave pe corp. A doua zi ea a murit în cele mai crude dureri. Un oraș care se scufundă Se scrie din Lipsea. In urma raportului inginerilor, gu­vernul local va lua dispoziții pentru a se procede la părăsirea de către popu­lație, a orașului Eisleben. Acest oraș e sortit să dispară cu to­tul în vreme scurtă. Sub­solurile sunt­ minate de cursuri de apă subterane.­­ Aceste izvoare umplu niște peșteri­­ imense, peste care orașul Eisleben e construit. Aceste cursuri de apă înărad­esc pă­mântul și se produc scufundării și cră­pături ; mai multe case a trebuit să fie deja părăsite, amenințate fiind că se dărâma. In acest secol, va fi a doua catastrofă întâmplată în Germania. Prima scufundare a fost a orașului Schneildemuth. —---­................................................................... DESCOPERIREA ZILEI Veloroomul.— Cine ar fi crezut vre-o­dată < ä velocipedia ne me­naje­a­ză con­trastele cele mai izbitoare. După ca­re a pus în paralelă mașinele cele mai re­pezi, și cele mai lente velocipede ne o­­feră acum «Veloroomul» inventat, de un inginer englez. Pe acest aparat putem dezvolta ace­leași sforțări ca pe biciclu sau­ triciclu, însă fără a ne mișca din loc. Acesta, după cum chiar numele său arată, este un velociped de cameră: șeaua, pedalele și cârma fiind fixate pe sol, rezultatele sunt foarte platonice. Nu e nici un pericol de temut și e­­chilibrul este stabil, căci cele mai fu­rioase lovituri de pedal nu au nici o in­fluență de­cât asupra acului de la cal­culatorul chilometric, înregistrând în mod mecanic drumul care ar fi putut fi parcurs în realitate. Asf­­fel «Veloroomul» se recomandă în general persoanelor grase, care din ca­uza prea marei dezvoltări a corpului lor nu se pot servi de biciclu sau triciclu. NENOROCIREA DIN M­­IZIL Intr’una din serile trecute s’a întâm­plat o nenorocire la Mizil.­­Fetița Ecaterina Ivan, din acel oraș, îmbrăcată cum era ședea în pat, îna­intea ei se afla mamă,-sa, care pusese pe un scaun, alăturea de pat o lampă aprinsă. »«gggre»!ggiag«gasBSuițiij.ttli, lo (2i) Ianuare 1894 ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Pungaș prins Enache Pavel era de mai mult timp în serviciul d-lui Nicolae Ion, din calea Griviței No. 113. Stăpânui söu îl credea om cinstit până când, mai alaltă­ ieri Enache își mâncă cinstea, ca țiganul biserica. El fură de la stăpân 600 de lei. Dacă sta pe loc, putea zice, ca Nu dăm: — Nu știi, n’am văzut. Dar el a și fugit de la stăpân. Consecința... Enache sughiță la în­chisoare. O glumă fără de haz Nu de­geaba zice românul: «Nu te juca cu focul!» Mari și multe sunt pri­mejdiile elementului furat de Prometeu. O pildă nouă, la spitalul Filantropia e adus un om Stan Gheorghe, din Po­pești Dragomirești, cu nasul într’un hal de nedescris. O dată în spital, omul povesti cum din glumă (merși!) un prieten Niculae Marin, din aceiași comună, îl apucase nasul cu un clește înroșit în foc.—Pen­tru gluma asta, Niculae Marin a fost a­­restat. Dacă s’ar face la secție glume cu cleștele, bine ar fi oare pentru Marin ? Dramaticul accident, din strada Popa-Chițu Tîrîndu’și amărîtele zile de azi pe mâne Ghiță Iordan, om de 80 de ani, trăia cerșind. Se culca într’o magher­niță de scânduri din strada Popa-Chițu și neavând sobă se încălzia cu un man­gal pe care­ aprindea seara într’o ti­nichea. Alaltă-ori noapte învârtindu-se în mizerabilu’s pat, cerșetorul răsturnă o velință din patul lui pe tinicheaua cu mangal. Focul întinzându-se coprinse pe bietul cerșetor care era damblagiu, și arse de viu cu magherniță cu tot. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Pe pag. I­n, numărului de azi dăm ilustrația impozantului edificiu­ al uni­versității din Strassburg. Orașul acesta e cea mai principală fortăreață din Al­­sația și capitala Alsației. E străbătut de rîurile 11.1 și Breusch. Cel mai frumos edificii­ e catedrala de acolo, al cărei turn e înalt de 142 de metri. Universitatea a fost înființată la 1621 ; în timpul revoluțiunei franceze a fost închisă. In anul 1872, după răsboiul franco­­german, când Alsația și Lotharingia au fost anexate la Germania, împăratul Wilhelm I­ a reunit diferitele facultăți, formând o universitate mare al cărei edificiu l-a lărgit foarte mult. Actualminte universitatea frumoasă din Strasburg e cercetată cam de 1209 de studenți. . i LUCRURI DIN TOATA LUMEA Mortalitatea orașelor.—Reims, patria pișcoturilor, celebră și prin ceremonia consacrărei lui Carol VII pe timpul Ioanei d’Arc, are mortalitatea cea mai mare din toate orașele l­urnei. Această mortalitate are media de 29 la mie. Apoi vin Dublin cu 27,05, New­ York cu­ 26,47 și Viena cu 25.07. Paris ocupă al cincilea loc cu 23,61 de decese la 1000 de cetățeni. La Berlin nu se moare de­cât în pro­porțiune de 20,58 la mie. La Londra proporți­unea este de 19,11 ; la București de 13,05 și la Chicago de 10,00, etc. etc. Acum cine vrea să primească un bun sfat să se ducă ca să trăiască în Min­neapolis, fiind­­că acesta este orașul unde mortalitatea este mai mică de­cât în­­ ori­care oraș din lume. Statistica constată că aci nu mor mai mult de 9,60 de persoane pe fie­care an la mie. Răspunsuri admirate.­ Mai zilele trecute generalul Poilleue de Saint-Mars trecea în revistă trupele în curtea ca­­zarmei din Périgueux, și din când în când întreba pe soldați. — In care moment al unei lupte, d-ta te-ai retrage? — Eu? Nici­odată nu te retrag!­­— Cum te numești? — Ion Lachaud. Generalul strânse mâna soldatului și plecă. In ziua de anul nou Ion Lachaud primi de la general un foarte frumos briceag cu mai multe limbi, pe cari erau scrise de o parte numele și pronumele gene­ralului iar pe de alta răspunsul solda­tului: «Nici odată nu mă vom­ retrage». Acest fapt amintește un altul nu mai puțin caracteristic. Mai acum câți­va ani generalul Fanti, atunci ministru de războiu­, trecea în revistă la Florența trupele garnizoanei. De­odată ,i pare generalului că un regiment de cavalerie a eșit prea mult în afară pe linia alinierei și trimise pe aghiotantul său ca să spuie colonelului ca să dea puțin îndărăt regimentul sau. — Eu să mă dau îndărăt ? exlama colonelul. Mergi de spune d-lu­ general că regimentul pe care am onoare­a’l co­manda nu s’a dat nici odată înapoi și nici nu se va da vre­ o­dată, pe cât timp eu T voi­ comanda! Răspunsul plăcu așa de mult gene­ralului în­cât lăsă la locul lui pe acel regiment și ordonă celor­ 1­alte corpuri de a înainta ea să se alinieze după acel regiment. In luna trecută Horniig, din Berlin, om în vârstă de 69 de ani, s’a căsătorit cu Margareta Rommer, în vârstă de 62 de ani. Oamenii presupuneau că în căsnicia aceasta la o etate așa de înaintată, nu va mai fi vorba nici de cum de patime, Clar a f init singerat. Chiar în ziua cununiei lor, Hennig, foarte gelos, făcea mereu­ scene neves­tei sale învinuind-o că ascultă vorbele seducătoare ale curtezanilor și că are amanți. Intr’una din nopțile trecute a avut loc între el o scenă și mai violentă. Femeia tăgâduia că are amanți.­­ Ba­ni­ strigă furios bătrânul și lu­ând un cuțit îl împlântă în fața stângă a Margaretei. Erau ceasurile­­ de dimineață. Femeia care căzuse jos se ridică ime­diat și începu să fugă strigând îngro­zitor, bărbatul său avu încă vremea, să-i mai dea 2 lovituri de cuțit în pept. Margareta a fugit din casă strigând, până la o grădină publică urmărită în­să mereu­ de gelosul bătrân. Acolo a că­zut jos după ce lăsase în tot drumul ei o dâră lungă de sânge. Hennig și a dat și lui o lovitură de cuțit. Trecătorii i-au aflat pe amândoui lungiți la pământ. Poliția și doctorii chemați în grabă au reușit să readucă în simțiri pe cei doi bătrâni. Hennig a declarat că el nu a dat de loc în nimeni cu cuțitul. Rănile lor sunt grave și nu e speranță că vor scăpa cu viață. Drama aceasta săvârșită între betrîni a emoționat foarte mult lumea în Berlin. vrrsuszis* tfuvmmamau. ut im winniwn ri­t­m Pen­tru bârfi toți Persoanele cari tușesc sau sufer de influență, astm, laringită, durere de gât, bronc­ită, catar, inflamații intes­tinale, le sfătuim a cumpăra renu­mitele HAPURI de CATRAMINA ale d-rului Bertelli, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliul sani­tar superior al României și al Italiei. Aceste hapuri vindecă în câteva zile ori­ce tuse. In Italia unde bântue in­fluența, toate celebritățile medicale în­trebuințează cu mare succes HAPURILE de CATRAMINA. De vânzare la toate farmaciile din țară. Depozitul principal la drogheria centrală M. Stoenescu, str. Academiei No. 2, București. Se vinde cu lei 3.75 cutia. Toate cantiele ce im v-ar avea pe elles afara pecefa SMlm Suisdrai­B sgiariensii UM1WMSI&*UJL fî pe’iSSma amSrM o iassis‘8si*d­egaîe' üss s*­fmsâs*essc f»< esa peceta alisrsa Sssi 1m­EI&§ILTiL9 se voi* k*cissta ca falși la cale. D-le d-r. N’am cuvinte să vă mulțumesc pentru pilulele de catramină ce le-am primit și prin cari mi-am recăpătat pe deplin sănătatea. Cu stimă Alexandru Dumitriu Corn. Isgan, jud. Conului. Domnul meu, Pentru că hapurile de Catramină m’au făcut bine de tușea ce am de vr’o opt ani, ve rog să mijlociți a mi se mai trimite încă 4 cutii. Al. Ch. Dimit­tiesen Inginer,—Vălenii de Munte Domnule, „întrebuințând hapurile de catramină ale d-ru­­ lui Berte­lli, am simțit o mare ameliorare în să­­­nătatea mea, și ne mulțumesc din suflet, pentru’ că me aflam într’o poziție desperată“. O. Todicescu, diaconul mitropoliei Iași, lí- a ȘTIRI PRIN POSTA ’s Franța. — Se scrie din Paris că cunoscutul colonel de geniu Zallemant,­­ din Arras, a dispărut doe odată. Se du­­sese să facă o preumblare prin împre­­­j­urimile orașului. Poliția îl căută în toate părțile și-i găsi cadavrul, ciopâr­țit, într’un șanț. Se cercetează cauzele­ acestei morți. * Se scrie din Paris că la Nanterre, în urma unui cutremur de pământ, trei, case s’au dărâmat. Spaima e mare și, locuitorii au fugit. S’au găsit trei morți și o mulțime de răniți. Ei Italia.— Dezarmarea locuitorilor se face cu destulă liniște în Sicilia. S'a dat o ordonanță ca și străinii cari ar călca pe acel teritoriu să nu fie primiți la vre­un otel sau altă gazdă, până nu-și va depune mai întâis ar­mele la consulatul respectiv.­­ Regele a anunțat, prin consulul său Azzuri din republica San­ Marino, pe re­genții republicei că se dăruește bustul de bronz al său și acela al reginei, e­­xecutate­ de celebrul sculptor Tadolini. Cele două busturi vor fi puse în marea­ sală a consiliului regenței. m Germania.­­ O manifestație femi­nistă ne mai pomenită s’a făcut la Ber­­­­lin. Societatea filarmonică a doamnelor­­ a dat un mare bal. Peste 2000 de per­­­soane asistate. De la acest bal, elemen­­­­tul masculin a fost cu totul exclus, j * Ziarele germane discută mult chestia împăcării împăratului Wilhelm II cu Bismarck. Acesta a trimis împăratului o scrisoare, in care, între altele, îi spune, că imediat după aniversarea nașterii lui, va veni să-l viziteze. Sa Austro-Ungaria.­ De la 1 Ia­nuarie până acum s’au săvîrșit în ca­pitala Ungariei 4 mari de fraudațiumî. Șirul lor î’a început Orbán Bela, șeful oficiului poștal no. 3, care a furat 80 de mii de fr, și a fugit. Al doilea e Michály Jenő, care a furat pachete di­ferite, în valoare de mai multe mii fi. El a fost arestat. A treia soție s’a comis la ministerul de agricultură. Iosefert in ii­ ni! Roman­tic Emile Riek­ebonrg Prolog­. I — Margarete, zise iar preotul pu­nând pe masă plicul sigilat lângă a­­cela cu biletele de bancă, iată aci sunt hărții importante privitoare la copilă și pe care ți le încredințez ca pe un deposit sfânt. Pecetea asta de ceară nu se va putea rupe de­cât în ziua când­­ orfana va fi majoră. Până atunci co­­­pila nu trebue să știe unde a fost năs­­cutft și cine au fost părinții ei și Ili­men­; nu trebue să cunoască secretul naștere! ei. — Bine, înțeleg, răspunse simplu tâ­năra femee. — O, ști­u­ că putem să ne lăsăm în ădejdea d-tale pentru ori­ce lucru. Nu n­­e soartă o să aibă orfana însă d-ta formează’­ inima, pregătește’I su­fletul și judecata cu luptele vieței și atunci îți vei fi îndeplinit cu vrednicie datoria. Pedro, stând nemișcat, nu putea să ’și ia ochii de la fiica stăpânului său. Simția o nespusă tristeță că o să se despartă de dînsa; avea presimțire că n’o s’o mai vadă. Preotul îl bătu pe umăr pentru a’l smulge din visare. —"El, prietene, îi zise, ești mulțu­mit acum? — Ah, cum n’aș fi când însăși Dum­nezeu­ mi-a îndreptat pașii către d-ta , fiica nenorocitului m­eu stăpân nu pu­tea să cadă la niște oameni mai buni ca d-voastră. Insă în clipa asta când trebue să mă despart de densa, inima mea se sdrobește. Să dea Dumnezeu­ ca temerile mele să nu se adeverească; leagănul acestei copile e înconjurat de curse și de uri. Dumnezeu­ s’o apere de dușmanii ei. Luă pe fetiță în brațe, o sărută pe frunte și o înapoiă îndată Mom­antei. — Se numește Tereza, zise dînsul, însă pentru ca să fie mai în siguranță aci, dați’i un alt nume. — Atunci o să’i zic Emiliana. — Da, zise Pedro. Pe urmă, după o tăcere scurtă: — Rămâneți cu bine, zise dînsul cu un glas înecat de emoțiune. Și sbucni din gâtlej un sughiț de plâns și eși repede din casă. I­ Preotul mai stătu puțin în casa Mar­garetei apoi plecă și dînsul. Tânăra femee dete mâncare copile­lor, ținendu-le pe genuch­i. Pe urmă, văzând că ochii micei Tereza se închi­­deau­ de oboseală, o desbrăcă și o culcă în micul leagăn al Luizei. Aceasta vor să se culce asemenea și curând amân­două copilele dormind­ alăturea ca doi îngerași cu o păpușă între dînsele. Margareta se opri în picioare lângă densele, cu manile împreunate, și le privi cu o nespusă tristeță. — Dragi ființe !... murmură densa ; o­ voi amândouă sunteți copilele mele și o să vă iubes­c cât­ pe una și pe alta. E in inima mea destulă dragoste ca să aveți ce'mpărți. Oftă lung. — Sărmane creature, urmă dînsa, d’abia venități în viață și furăți iubite de nenorocire. Ce viitor v’așteaptă? Ah să dea D-zeu să fie mai bun de­cât al meu­, viața voastră să nu semene cu a mea care e deja sdrobită când sunt încă în anii tineri. «Tu, orfană, dormi, dormi în pace, o să’mi fac datoria către tine, nici vân­tul n’o să te atingă, o să fiți așa dar­nică cu tine, în iubire în­cât nici­odată e’o să simți că sărutările mele sunt alt­fel de­cât ale mamei tale. Se depărtă de leagăn ca și cu părere de roü și privirea ’I căzu asupra celor două plicuri de pe masă. — Aci, zise dânsa, sunt hârtii impor­tante; ele mi au fost încredințate ca un deposit sfânt. Și dincolo sunt două­zeci de mii de franci... e o avere de care n’o să abusez, o voiu întrebuința așa precum mi s’a, zis, voiu face din ea traiu bun copilelor. Puse plicurile într’un saltar al scri­nului. Se făcea seară, își pregăti lampa căci trebuia să stea târziu­ la lucru și în seara aceea ca în toate cele­l’alte. D’o dată scăpă o exclamare de groază și se dete îndărăt. Văzuse oare sau i-se păruse că vede o figură omenească a­­fară la fereastră ? — Nu, nu, zise dînsa, e cu neputință m’am înșelat. Cu toate astea, deschise ușa și se uită afară, nu văzu pe nimeni. — Da, m’am înșelat, urmă dînsa a fost o nălucire. O! omul ăsta!... groază ce simt de dînsul rai’l arată pretutin­deni, necontenit, ziua când sunt în casă sau afară, mi se pare că o să’l văd d’o dată răsărind înainte’mi , noaptea în somn îl văd în visuri rele... el mereu el... Dumnezeule, n’o să fii! oare odată mântuită de această vedenie care mă sdrobește, mă omoară, închise ușa trase zăvorul și se puse iar la lucru, așezându-se așa ca din când în când să’și poată abate ochii asupra fetițelor adormite. Une­ori însă uita presentul gândin­­du se la trecut, gândindu-se la durerile și necazurile ce-o aștepta în viitor. De­odată însă tresări auzind două băt­tăi în ușe. (Va urma),

Next