Universul, octombrie 1894 (Anul 12, nr. 230-255)

1894-10-27 / nr. 253

Universul No. 253. ID Z IST IAȘÎ Un pungaș cu o singură mână.— Foc într’un vagon. — Febra tifoidă. Citim în «Evenimentul» : D. Nu­țel, comerciant din strada Sfre, tineri, a recunoscut prin experiență că o mână lungă și bună valorează mai mult ca două proaste. Luni noapte, un individ cu semnal­mentul caracteristic că’i lipsește mâna dreaptă, a intrat în prăvălie și, spărgând­­ejgheaua, a furat 63 lei. Acelaș fur a mai șters cu o zi înainte de la un e­­vreu din Podul Roș, mai multe haine și lucruri. Poliția nu l’a prins încă. — Luni la plecarea trenului din gara Unghenii Români, sub banca unui va­gon de clasa III se afla ascunsă o can­­­itate de lână care trecuse ca contra­bandă din Rusia. Un pasager, neavând cunoștință de aceasta, a aruncat țigara aprinsă peste lână care până în Cristești s’a aprins, grație celor­l’alțî pasageri, focul a fost stins, și lâna aruncată pe fereastra va­gonului. — Soldatul Meer Mentu, din comuna Hudești, jud. Dorohoiu a murit ieri în spitalul militar din localitate de febră tifoidă; ni se spune că mai mulți sol­­dați sunt bolnavi de această boală. ACTE OFICIALE * D. Dim. I. Ghioceanu, actual sub-prefect al plășei Oltu-de-Jos, din județul Olt, și D. Const. I. Munteanu, actual sub-prefect al plă­­șei Mijlocu, același județ, sunt transferați unul in locul altuia. Sunt transferați în administrația județului Vâlcea : * D. Ilie G. Pleșoianu, actual sub-prefect al plășei Oltețu-de-Jos, în aceeași calitate la plaiul Cozia. * D. Nae Boicescu, actual sub-prefect al plă­șei Mijlocu, în aceeași calitate la plasa Oltețu­­de-Jos. * D. loan Gherman este numit sub-prefect la plasa Mijlocu, județul Vâlcea. * D. Niță Vasiliu, actual ajutor de sub-pre­fect al plășei Șușița, județul Putna, și D. Ni­­colae Gheorghiu, actual ajutor de sub-prefect al plășel Gârlele, din acel județ, sunt transfe­rați unul în locul altuia. Sunt transferați în administrația județului R.­Sărat . * D. N. G. Verulescu, actual ajutor de sub­prefect al plășel Marginea-de-Jos, în aceeași calitate la plasa Grădiștea.­­ * D. Scarlat Dumitrescu, actual ajutor de sub-prefecte al plășei Râmnicu-de-Jos, în aceeași calitate la plasa Marginea-de-Jos. * D. Panait Săndulescu, actual ajutor de sub-prefect al plaiului Ialomița, din județul Dâmbovița, este transferat în aceeași calitate la plasa Ialomița. * D. G. I Pârvulescu este numit ajutor de sub­prefect la plasa Râmnicu-de-Jos. * D. Nicu Ionescu este numit ajutor de sub­prefect la plaiul Slănic. * D. N. N. Drăguțescu este numit ajutor de sub­prefect la plasa Oltu-de-Jos. * D. I. Niculescu, este numit polițan­t al ur­bei Slănic, județul Prahova. . * D. Vasile­ Vergulescu, actual sub-comisar clasa I, este înaintat comisar polițienesc cl. II pe lângă prefectura poliției capitalei. D. Constantin P. Fioreșteanu este numit comisar polițienesc în urbea Medgidie, din ju­dețul Constanța. * D. Mihail Popescu este numit sub-comisar polițienesc clasa I pe lângă prefectura poliției capitalei. * D. Ioan Rădulescu este numit sub-comi­sar polițienesc clasa I pe lângă prefectura po­liției capitalei. Omorul din comuna Deleni In comuna Deleni, județul Vasluiü, s’a săvîrșit un omor în următoarele îm­prejurări : Locuitorul Ion M. Țugulea se certa de o vreme în conce maerea cu vecinul său Ion S. Donosc, din cauza unei porți făcută de curând de Donosc. Țugulea susținea că poarta e făcută în dreptul ogrăzii lui și zise lui Donosc s’o dea jos, căci alt­cum o fac el cu toporul. Donose zicea că poarta e făcută unde trebue, iar Țugulea spunea că nu-i a­­devărat. După multe zile de ceartă, Țugulea a luat într’o dimineață toporul și s’a dus să tae poarta făcută de ve­cinul său. Acesta n'a voit să-l lase. Cearta a început din nod și cei doi vecini înfuriându-se s-au luat la bătae. Donosc mai rea de fire a pus mâna pe o sapă și a isbit așa de grozav pe Țugulea în cap în­cât acesta a căzut la pământ, fără cunoștință. Sângele a început să s­curgă pe nas și pe gură. Nenorocitul om a fost transportat a­­casă, unde a murit, a doua zi. Donose a fost arestat și dat judecății. OAMENII ZILEI Senatorul Steurs D. Steurs a fost ales senator în Bel­gia, în ultimele alegeri parlamentare. Dînsul e primar în Saint Jose Noode. In­tot­dea­una a apărat cu căldură drepturile și interesele comunei sale. D. Steurs, în vârstă de 50 de ani, e liberat și se bucură de vii simpatii în toate partidele politice. D-sa a publicat și câ­teva broșuri financiare economice. E cunoscut ca om de inimă și mare filantrop. _________ Moartea Țarului — Prin fir telegrafic — Londra, 25 Octombre. Un serviciu­ funebru pentru Alexan­dru III a fost oficiat la capela rusească în prezența ambasadorului, a personalu­lui ambasadei Rusiei, a reprezentanți­lor reginei, a corpului diplomatic, a principilor și principeselor, a lordului primar și a mai multor miniștri. Darmstadt, 26 Octombrie. Marele duce de Ilessa va pleca la 3 Noembre la St. Petersburg pentru a asista la înmormântarea lui Alexan­dru III. St.­Petersburg, 25 Octombre. «Invalidul Rus» zice că Țarul Ale­xandru a iscălit cu mâna sa toate or­dinele de zi militare până în ziua mor­ții sale. Stockholm, 25 Octombre. Prințul Eugeniu, care se află acum în Italia, va pleca la St. Petersburg pen­tru a reprezenta pe rege la înmormân­tare. Viena, 25 Octombre. «Polit. Correspondenz» află că arh­i­­ducele Carol Ludovic va reprezenta pe împăratul Franz Iosef la înmormânta­rea Țarului Alexandru III. St. Petersburg­, 25 Octombrie. «Le Journal de St. Petersburg» rele­­vează strălucitele și unanimele dovezi de simpatie exprimate de suverani, de șefii de stat, de guverne și de popoa­rele străine cu ocaziunea morții lui A­­lexandru III și adaugă : «Rusia primește «aceste dovezi de simpatie cu o adâncă «recunoștință, și cu o legitimă mândrie «constată resunetul ce a cauzat pretu­­«tindeni teribila nenorocire a poporului «nostru. «Rusia este nu mai puțin mișcată și «recunoscătoare pentru urările ce se «fac pentru prosperitatea nouii domnii I «și pentru fericirea tânărului nostru I «împărat, al cărui prim cuvânt adresat I «poporului sau a fost un gând de pace — 2 «pe care Rusia o dorește din tot sufletul «și pe care își întemeiază toate spe­­­ranțele». Florența, 25 Octombrie. Un parastas pentru Alexandru III a fost oficiat la biserica rusească în pre­zența prințului de Neapole, a autorită­ților și a coloniei rusești. Paris, 25 Octombre. Consiliul de miniștrii a decis ca preșe­dintele republicei și guvernul să fie re­­prezintați la înmormântarea lui Alexan­dru III printr-o ambasadă extra­ordi­­nară, al cărei șef va fi generalul de Boisdefre, asistat de amiralul Gervais. ID’Sble j­u­stiție. Sunt numiți : D. And­reiü Chirilovici, actual judecător la tribunalul Iași, procuror la tribunalul Vaslui, în locul d-lui I. G. Ghica, care trece în postul de judecător la tribunalul Iași; d. Xenofon I. Andronescu, actual supleant la tribunalul Bu­zet­, procuror la tribunalul Mehedinți; d. George Lucasievici, actual substitut la tribu­nalul R.­Sărat, supleant la tribunalul Buzett; d. George Stănculescu, actual judecător de pace la Turnu-Măgurele, substitut la tribuna­lul R.­Sărat; d. Nicolae N. Papadat judecător de pace la T.­Măgurele ; d. Orest Musteață, actual copist în grefa tribunalului Dorohoiu, ajutor de grefă la tribunalul Iași; d. C. Bratu este numit portărel pe lâng­ă înalta curte de casațiune. ____________ îngrozitoarea crimă din cătuna Sariurt Din Tulcea­ni se scrie că în comuna Sariurt, pendinte de comuna Carapchiol, s’a săvîrșit în noaptea de duminecă spre luni o crimă îngrozitoare. O foraee din comuna aceea, cu nu­mele Tudora Peiu, găzduise peste noap­te la dânsa pe o altă femee. Ele au mâncat bine, au băut o oca de vin și s’au culcat. Peste noapte au năvălit în odae niș­te făcători de rele cari au sculat pe cele 2 femei din somn și au început să le tortureze într’un chip îngrozitor, ce­­rându-le bani. Bandiții au tăiat cu cuțitele gâturile ambelor femei și apoi au luat-o la fugă. Cadavrele au fost găsite a doua zi de niște vecini cari văzând că Tudora nu mai ese din casă, ca de obiceiu, au in­trat în casă ca să vază ce s’a întâm­plat. Capetele femeilor erau despărțite cu totul de trunchiuri. Pe jos era un mare sac de sânge închegat, iar în odae o mare desordine. S’au luat măsuri pentru prinderea asasinilor. O CUGETARE PE ZI E­reu să fii sincer când ai de a face cu oameni de rea credință. întâmplări din Capitală Moarte grabnică Pe șoseaua Pantelimon, în dreptul casei cu No. 7, a căzut jos, încetând subit din viață, un necunoscut. Nu s’a găsit asupra lui nici o hârtie prin care să i se poată stabili identitatea. Pare a fi om de vre­o 50 de ani. Cadavrul a fost dus la Morgă. Chef de sf. Dumitru Băieții Hendis Iosif și Hendis Horpot, din­ str. Fundătura Spitalului, au­ voit să petreacă de ziua sfintului Dumitru. Ei s’au dus să se aprovizioneze cu mezeluri la d. N. Căciulescu, din calea Victoriei 156. Att luat două bucăți de lacherdă și o sticlă cu cognac. De plătit n’ati avut grijă și att zbughit-o pe ușă. Fiind urmăriți, hoții ati fost prinși și duși la gherlă. Aci fac chef cu apă rece și cu măsline. Res­ul dintre China și Japonia — 2?min­­ur telegrafic — Londra, 25 Octombrie. «Agenția Reuter» află din Yokohama că un detașament din prima armată ja­poneză a sosit în portul din Nord de golful Tak­enwan, în locul unde debar­case a doua armată japoneză. Prin ur­mare, comunicațiunea între ambele ar­mate este stabilită. Vineri, 28 Octombre (5 ftoem ore) 1st» Pachebotul din Sidney a fost declarat liber. Londra, 25 Octombrie. «Reuter» află că guvernul chinezesc a cerut în mod formal inter­venirea di­plomatică a puterilor spre a face pace între China și Japonia în condițiunile puse mai înainte de China, după sfatul Engli­terei. Se crede că niște negocieri vor începe între puteri, dar Englitera nu va lua inițiativa. ..........................—11 llttili­ri TFBBS BBS BBB P———■ — ■ -­­ ILUSTRAȚIA NOASTRA Ilustrația de pe pag.­i a numărului nostru de azi reprezintă pe Țarul Ale­xandru III, în momentul când bine­­cuvintează pe Țareviciul Nicolae (actu­alul țar) și pe logodnica lui, prințesa Alix de Hessa, împăratul Alexandru III e pe un fo­toliu. La picioarele lui stau îngenun­­chiați cei doi logodnici. In fața Țarului, cu mâinele împreunate spre rugăciune, stă preotul loan, iar în fund doctorii Ley­den și Sacharjin. La stânga lui Alexan­dru III stă în picioare plângând Ța­­revna. Scena aceasta s’a petrecut joi dimi­neața, în ziua când a murit Țarul. C* sî­al­a Bocage, cutia 230 grame, 70 bani.— 13ia £ WCIC Sardele Migone, 280 grame, 80 b.— Sardele Excelsior, 325 grame, 90 bani. — Sardele cu trufe, 210 grame, lei 1.16 și Sardele extra-fine fără oase, cutia 285 grame, lei 1.30. (Lacherdă) calitate superioară, cutia de JL UU 270 grame lei 1.15. Japi de ton preparate cu unt-de-lemn franța Aui O zesc superior, cutia de 255 grme lei 1.35.. De vânzare la adm. ziarului „Universul“, St. Brezoianu No. 11, Bucuresci. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Cauza sinuciderea împărătesei Chi­nei. — Am vorbit în această coloană despre sinuciderea împărătesei Yeh Esh­­wala a Chinei. Unirea ei cu împăratul nu se făcuse din dragoste. Se zice că împăratul Quangfu, care s-a căsătorit în Februarie 1889, a fost eroul unei intrigi amoroase și victima unei nenorocite căsătorii. Cauza acestor lucruri a fost mătușa sa, împărăteasa văduva. Cartea riturilor chinezești este destul de curioasă. Ea determină în ce mod omul care stă pe tronul imperiului ceresc trebue să -și aleagă o nevastă. După obiceiu, fetele de măritat ale nobililor se adună la palatul imperial și suveranul, după ce le examinează pe rând și cumpănește meritele lor, face alegerea. Dar tînărul împărat fusese deja se­dus de grațiile fiicei unui înalt ofițer și -șî exprimă intenția de a se căsă­tori cu ea. Dar bătrâna împărăteasă văduvă, care ținuse foarte bine în vremea minorită­­ței lui sceptrul, nu voia să permită tâ­nărului împărat să se supună aplecări­lor faimei sale. Ea îi găsise deja o ne­vastă în propria ei familiei. Fata aleasă era nepoata ei Yeh El­anala, fiica fratelui mai mare al împărătesei văduve. După multe discuții între băiat și împărăteasa regentă, aceasta din urmă e și învingătoare și ast­fel se făcu căsăto­ria cu nepoata ei. împăratul de atunci însă avea în contra nevestei și a mătușei sale mare ură și sărmana Yeh-Elhwala a fost vic­tima acestei urî.o Ordinul Jaretierei.­Decorația ja­­retierei, vacantă prin moartea contelui Grey a fost acordată marchizului Lans­­dowe, care, după ce a fost sub-secre­­tar la departamentul răsboiului și sub­secretar al Indiilor, a fost numit guver­nator general al Canadei, apoi împlini funcțiile de vice­rege al Indiilor în in­tervalul de la 1888—1893. Această alegere dovedește că pairii liberali sunt foarte puțini. Din 25 de nobili englezi, ce cuprinde ordinul Jaretieres, patru nu mai aparțin partidului liberal ; aceștia sunt lord Rosebery, conții Kimberley și Spencer, marchizul de Ripon. Cât despre lordul Lansdowe el es­te un unionist înfocat. Să reamintim cu această ocazie că ordinul Jaretieres, cel mai nobil din or­dinele engleze, creat de Eduard III in secolul al XIV-lea, este accesibil numai la 25 de patri afară de persoanele su­veranului, a prințului de Galles, unii descendenți ai lui George I sau suve­rani străini. Acest ordin are ca insignă meda­lia sfântului George legată cu o pan­glică albastră și ojaretieră tot albastră având pe ea această deviză . Honi soit qui mal y pense. Costumul oficial cuprinde următoa­rele : o manta de mătase albastră bro­dată cu alb, iar pe partea stângă a pep*­tului presărată de stele, o vestă roșie tot de mătase, iar în cap o pălărie cu o pană mare albă și o alta neagră și am­bele legate printr’un mare inel cu o piatră de diamant. Jaretiera se poartă d’asupra genun­chiului stâng. Gulerul hainei este compus din 26 de bucăți de aur figurând pe fie­care câte o jaretieră. NOTA SATIRICA Nevasta (lingușind pe bărbatul ei).— Tu ești așa de bun, dragă! Dar spu­ne mi drept, mă iubești cu adevărat ? Bărbatul (înțelegând’o).—Da... și’ți pot da și o probă despre aceasta, dar te rog să nu treacă proba... peste 100 fl. Un poet consulta pe Gr. Alexandre­­scu despre un distrit. — Cum ți se pare opera mea ? — Bună. Numai e prea lungă, îi răs­punse poetul._____________ Doua morți tragice în Prahova Intr’una din zilele trecute, locuitorul Ghiță Gh. Piață din comuna Cioranii­­de­ sus, jud. Prahova, plecase cu carul încărcat cu grâu spre gara Albești. Ghiță, înainte de plecare a băut o cantitate mare de rachiu și s’a îmbă­tat. Beat cum era s’a suit în car și a plecat înainte. Pe drum s’a apucat somnul și a în­ceput să moță, clătinându-se în dreap­ta și în stânga, în vîrful carului. Aproape de gara Albești nenorocitul om și-a perdut echilibrul și a căzut de pe saci înaintea carului. Roatele au­ tre­cut peste el și cum carul era încăr­cat i-au­ sdrobit cu desăvîrșire peptul, ast­fel că bietul om a încetat imediat din viață. Niște oameni tot din comuna aceea l’au găsit mort în drum. Ei au pus ca­davrul într’un car și l’au transportat acasă. Carul încărcat cu grâu a fost dus de alți locuitori la gară. 283 T Roman de Emile Itieliebourg PARTEA IV XIII O spovedanie — Georgeto, sunt un mare vinovat, viața mea a fost pătată de crime. — O, Dumnezeule! — Societatea rea în care am trăit de la început, lenea, dragostea de petre­ceri, patima jocului toate astea m’au perdut. De mai multe ori am furat și am fost condamnat la închisoare. Ah, nu te înfiora de spaimă, aici curajul a mă asculta... Astă noapte, după ce am înjunghiat pe un om cu pumnalul, am fost și eu înjunghiat... Ah, vezi bine, Georgeta, că trebue să mor...’ Fata stătea pe scaun nemișcată, zdro­bită, prăpădită. Urmă o tăcere lungă. — Georgeto, fiica mea, urmă ticălo­sul, acum când știi ce sunt, n’o să te mai miri de nimic din ceea ce am fă­cut. Ascultă-mă, Georgeto, am să'ți vor­besc acum despre d-ta și despre mama d-tale. Fata tresări și, ridicând capul, a ținti asupra tatălui său o privire de speran­ță și de spaimă. — Mama­­ esclamă dînsa. Trăește încă ? — Nu, a murit, respinse Forestier cu glas înăbușit. Georgeta gemu și plecă din nou­ capul. — Mama d-tale, Georgeta, era bună ca d-ta. Era o sfântă și a fost o mar­tiră. Natura sau Dumnezeu­, dacă vrei, a voit ca d-ta să moștenești toate de la ea și nimic de la mine. Nu’ți voiți vorbi de toate suferințele, de toate mâh­nirile ce am făcut-o să ’ndure. «Nimeni n’a putut să aibă cunoștință de la crimele ce a vărsat dânsa. Inteligentă, instruită, blândă și fru­moasă ca și d-ta, Georgeto, avea toate calitățile ce ar fi trebuit să mă lege de dânsa. Insă eu eram un stricat, i-am risipit zestrea care era destul de mare și atunci dânsa a trebuit să se hră­nească din lucrul mâinelor; lucra zi și noapte însă și atunci eu îi luam câș­tigul și’l cheltuiam în petreceri cu prie­teni de aceeași teapă cu mine. «Ast­fel mama d-tale suferia îngrozitor și la ocările și brutalitățile mele nu răspundea de­cât cu blândeță și eu plâns. «Cu toate acestea într’o zi m’a pă­răsit, nu mai putea să stea cu mine , nu îndrăznesc să’țî spun cauza acestei părăsiri, sunt cuvinte pe care urechile d-tale nu trebue să le audă. «In sfârșit plecă, și era atunci însăr­cinată cu d-ta. «In vreme de doi ani n’am știut ce se făcuse. «Insă am căutat-o și am aflat că se așezase la Mende unde găsise de lucru. «D-ta ești născută la Mende, Georgeta, și când îți va trebui actul de naștere, o să-l găsești la primăria acelui sat; vei ști atunci că numele d-tale adevă­rat e Luisa Forestier iar nu Georgeta. Tăcu un moment apoi continuă: — Când am sosit la Mende unde cre­deam să­ vă găsesc, pe dta și pe mama d-tale, nu mai erați acolo. «Insă mi s’a spus că mama d-tale s'a dus să se așeze într’un sat mare numit Salvignac unde cu ajutorul unor re­comandații, spera să’și câștige pâinea cu meseria ei de dantelieră. — Ah, esclamă Georgeta, mama era dantelieră. — Da, o mare meșteră în repararea dantelelor. M’am dus la Salvignac, ur­mă Forestier, n’aveam nici un gologan, perdusem tot la cărți, nu știam ce să mă fac, îmi pusei în gând să silesc pe Margareta ca să trăiască iar cu mine. — Mama se numia Margareta ? excla­mă Georgeta. — Da, Margareta Lermont. — Ah, D-zeule ! — Ce­ai? — Nimic, tată, urmează. Georgeta gâfâia; peptul îi svâcnia cu violență. — Cu o zi înainte de a m­ă prezintă la mama ta, urmă Forestier, o fetiță necunoscută fusese încredințată «I, spre creștere, de către un spaniol și știam că acest spaniol dăduse Margaretei 20 de mii de franci pentru creșterea co­pilei. Acum Georgeta asculta cu o nespu­să băgare de seamă. Se apropiase încă de pat ca să nu piardă nici una din vorbele pe care murindul le pronunța cu mare greutate și cu un glas stins.­­ Mai întâi, urmă Forestier, am ce­rut Margaretei să vie să trăiască iar cu mine , dânsa a refuzat cu hotărîre și avea dreptate. Am voit atunci să­­ î iatt acele 20 de mii de franci și o luptă teribilă s’a început între mine și dân­sa. O apucasem de gât și aș fi stran­gulat-o poate dacă n’ar fi sosit tocmai atunci preotul satului. Georgeta își acoperi din nou fața cu mânile. — Am plecat, continuă Forestier, însă cu hotărîre să mă întorc. Voiam să pun mâna pe acele 20 de mii de franci pre­cum și pe hârtiile micei spaniole, care de asemenea fuseseră încredințate ne­vestei mele. (Va urma). *.....« III­ WHHC'

Next