Universul, noiembrie 1896 (Anul 14, nr. 259-284)
1896-11-26 / nr. 280
Amil XIV.—No. 280. mm/sssmul a« I. P.UNIU Cu o practică de 6 ani în serviciile de spital ale d-lor Prof. Assafei si Stoicescu — STRADA ROMANA No. 22 — Consiîliați ani pentru orice boale de la 1—3 p. m. (ei fiu'ii mijloace au o reducere de jumătate din prețurile obișnuite, adică 21. 50b. visita la domiciliul bolnavilor și 11.50 b. consultația ; de asemenea au un scăzământ însemnat la una din farmaciile din capitală. Diferite certificate le mulțumire din partea celor greui bolnavi vindecați. Tratament al boațelor de stomac după metodele cele ma noi 219 Hiedor Velescu IDENTIST Fost șef de clinică la Facultatea de mistică din Philadephia (America) S’a mutat STRADA REGALA No. 10 (etagiul I-iü) 583 36 doctorul Vines . In urma unei practici îndelungate în spitalele din Paris dă Consultați«» de maladii de Copii și Mersei — Calea Moșilor No. 53 — Orele de consultațiuni de la 1—2 și 6-7 p. m. Pentru săraci gratis 624 30 de a avea extrași, ab£ el inti Cnsolut fără durere printr’o metodă nouă, vi-o procură doctoral I. Braunstein, medic și chirurg, specialist în boale de gât, gură și dinți. — Consultații de la 8—9 și de la 3—5 — STRADA COLȚEI No. 14734 un in ni ■linii—— —pi ■hmii —— mm lin I in ■ sinwi nnr i i un ii <:împ~ Rochii, Jupe, Corsage, Pelerine, Lingerie, se execută în atelierul de croitorie din strada Teilor No. 164, cu preț moderat. — Directoare : Reghina G. Minculescu. La acest atelier se caută lucrătoare numai pentru lingerie. Dr. A. TURINIt 46, — Calea Văcărești, — No. 46 Consultațiuni de la orele 1 — 3 și de la Gr-V p. m. 175—(36) DOCTORUL GALNffi de la Facultatea din Paris Special pentru boalele de stomac — 27, Strada Doamnei, 27 — Consultațiuni de la 2—4 812 75 ^ AM *#■, Se dlaft CU împrumut pe hypotecii asupra Gratis se plaseza banii. particolri pe _________________—— hypoteci sigure Cine voește a cumpera case, locuri virane, vile, vii, moșii și păduri, hypotecate la credite și cu Înlesnire de plată. Cine dorește a vinde case, locuri virane, moșii și păduri, etc., etc., să se adreseze la AGENȚIA UNIVERSALA Strada Brezoianu No. 21 BUCUREȘTI va fi în termen scurt satisfăcuți. NU SE PLĂTEȘTE ABSOLUT NIMIC înainte, ci numai dine ce afacerea va fi terminată prin intermediul Agenției Universale. DIRECȚIUNEA. D. Vasile Lascar, noul ministru de interne. —(Vezi explicația). CALENDAR PE ANUL 1996 Ortodox Luni 25 Noembrie. — Ecaterina și Marcurie. Catolic Luni 7 Decembre.— Ambrosi. Ref. soarelui 7.25 Ap. soarelui 4.19 Boalele de piele, boalele lumești (siphilitis) la ambele sexe ; neputința bărbătească sunt cu siguranță vindecate la DOCTOR PSVEjLEMZ Specialist în boale de femei, copii și ochi — CALEA RAHOVEI No. 80 — Consultațiuni de la 8—10 a. m. și de la 4—6 p. m.—Bolnavii din provincii, găsesc gazdă, (pension) și tratament conștiincios. 590 120 damă tineri cunoscând limbile franceză, italiană, română și greacă, caută un loc ca guvernantă, bonă sau menageră la un domn văduv, având copii. A se adresa la administrația ziarului sub inițialele E. I’. ‘ 831 _ 5 Cu jumătate preț și garantat se efectuează și se repară dinți artificiali în aur și cauciuc. Asemenea curățitul, plumbatul și scosul. Dr. Th. F. Marovic’î, dentist, str. Știrbei-Voda No. 30. 129 20 sp>wff,ff»'iu WWUJP illiwiwi i wmwwtai»^ 5 Bani in Capitala. 10 Bani in județe Marți, 26 Noembrie (8 Decembrie) 1896. Mu[ymiB»wffw>agw București, 24 Noembrie. Reforma agricolă Buna stare și înflorirea unei țeri rezultă din binele comun, iar activitatea unui popor din munca individuală dusă într-o direcțiune comună. Oricare ar fi ramurile profesionale ce alcătuesc activitatea și propășirea națională la noi în România, agricultura este în primul rând, iar în al doilea rând industria, însă numai acea industrie care trage materialele ce prelucrează din producțiunea solului indigen. Cu modul acesta agricultura merge mână în mână cu industria susținându-se mutual și creându-și una alteia calea prosperitate și a progresului. In timpul din urmă activitatea noastră a deviat din această armonie, dar efectul acestei deviațiuni se traduce astăzi în crizele succesive de cari ne plângem. Agricultorul se plânge de criză, industrialul așijderea, iar măsurile ce se aplică nu sunt și nu vor fi niciodată decât paliative, aduse cu sacrificii considerabile din partea statului, până ce nu se va stabili armonia complectă și înfrățirea strânsă între agricultură și industrie. S’a constatat că la noi, mica proprietate fusese aproape cu desăvârșire ridicată prin marea cultură, că populațiunea rurală, desnădăjduită de nerentabilitatea muncei cu brațe, a afluat la orașe unde, lipsiți fiind de aptitudini aplicative, pentru a-șî creia o existență suportabilă, au născut proletariatul excesiv de care se plâng astăzi orășenii , iar de altă parte agricultura a început să sufere serios de lipsă de brațe, și este chiar acum, în timpul sezonului, nevoită a importa cu sacrificii brațele necesare. Astfel marea proprietate rurală, după ce a înghițit mica cultură, a căzut la rândul ei în lipsă de brațe. Această stare de lucruri, destul de deplorabilă, a îngrijat ambele partide ale noastre politice și, în guvernele ce le-au dat țârii, îmbunătățirea agriculturei și protecțiunea industriei au ocupat cel de întâi loc în solicitudinea lor pentru binele comun. Mijlocul de îndreptare era indicat prin firea lucrurilor , restabilirea micei proprietăți, a echilibrului logic și natural între marii cultivatori și micii proprietari rurali, și în fine înădirea intereselor comune dintre agricultură și industrie. Liberalii, în timpurile lui Ioan C. Brătianu, conservatorii în perioada lor octonală de cârmuire, și acum iarăși liberalii și-au dat și își dau toată silința pentru a reconstitui mica proprietate prin împroprietărirea țăranilor pe loturile parcelate din moșiile Statului. Cu modul acesta în cumpăna activității noastre sociale, pe deo parte capitalul se absoarbe prin muncă, iar pe de altă parte capitalul absorbit precum și produsul fructificarea lui prin muncă se naționalisează. Iar individul altădată a servit și subordonat capitalistului, devine la rândul său capitalist, adică proprietar, înființarea mnicei proprietăți prin vâzarea moșiilor statului la țărani produce multe efecte salutare asupra relelor de cari ne plângem azi în starea noastră socială. Ea stăvilește în primul rând migrațiunea populației rurale la orașe, înlesnește celor săraci în centrele urbane de a se întoarce iar la sate, legând astfel și pe unii și pe alții de sat printr’o viață în mod regulat asigurată din punct de vedere fizic și moral. Opera de reconstituie economică la care conlucrează cu o rîvnă lăudabilă amândouă partidele noastre politice, prezintă multe dificultăți prin faptul că ea atinge întreaga chestiune socială și reclamă reforme legislative cari trebuesc adânc și bine chibzuite și mai presus de toate aplicate cu înțelepciune și conștiință. Renașterea economică, ca să zicem așa, cu toată solicitudinea guvernelor ce se succedează, e foarte greu realizabilă, ba chiar irealizabilă, dacă în concertul statului nu intră și colaborațiunea poporului. Presa, fără deosebire de nuanță politică, a relevat în diferite rânduri, lipsa aproape totală de inițiativă particulară, lipsa desăvârșită a spiritului de asociație în popor. Populațiunea noastră rurală suferă așteptând mântuirea suferințelor sale din partea Statului în loc de a se asocia și a se emancipa de la sine prin dreptată spre un lel di litatea pământurilor vândute la împroprietăiriie e netăgăduit o garanție a operei începute dar, dacă împroprietăriții nu se unesc, nu se asociază în asociațiuni agricole, dacă ei, nu fructifică solul lor, ca să le producă existența liberă și neatârnată, dacă nu împreunează cultura pământului cu industriile strâns legate de ea, atunci evident că pământurile împărțite astăzi țăranilor nu vor putea să hrănească pe proprietarii lor, și această populațiune rurală împroprietărită, va recădea iarăși subt asuprirea marei proprietăți iar toate moșiile parcelate și devenite inalienabile vor rămânea tot atâtea pământuri necultivate, tot atâtea domenii neexploatate sau neglijate. Proprietarii noștri rurali, mici și mari, trebue să-și dea seamă că reforma începută de guverne prin reconstituirea unicei proprietăți, este în interesul unora cât și al altora. Și de vreme ce asociațiunile și sindicatele agricole se impun intr’un mod absolut, să se pornească orî-de unii, orî de alții, o inițiativă serioasă și hotărîtă pentru înființarea lor, începutul e totdeauna greu, dar odată făcut, lucrurile merg de la sine, și proverbul nu se desminte. Celor harnici le aparțini avuțiea și prosperitatea. DIN SPANIA (Coresponde particulară a ziarului «Universul») Madrid, 20 Noembrie. «Corrida» In folosul răniților din Cuba Nu voi face comentarii — vă promit, vreau numai să vă fac o narațiune. Dar aș vroi ca narațiunea mea să fie așa de strălucită, așa de vie, spre a ve da o idee—fie ea chiar aproximativă și palidă — de cele două momente grandioase, mișcătoare, pe care le-am trăit alaltă-erî și azi și a căror impresiune va dura pentru vecie ti sufletul meu. Momentul corridei (luptei cu tauri!) in beneficiul răniților din Cuba și momentul proclamării rezultatului împrumutului național. Desigur că această descriere o veți crede o exagerație, dar ea e purul adevăr. In o lungime cel puțin de trei kilometri pe frumoasa șosea numită caile de Alcdla, toate ferestrele, toate balcoanele sunt prevăzute și gemii de mii și mii de oameni; în mijlocul șoselei,1 i cinci sau șase mii de trăsuri, cari conduc la I corrida pe tinerii din aristocrație, sau pe încântătoarele spaniole, îmbrăcate în costumul național și cu capul înfășurat în tradiționala minii tilla de mătase albă ; pe trotuare eu un adevărat torent de oameni cari înaintau la plaza de toros. Mai la fiecare moment se aud strigăte entusiaste de : Trăiască Spania ! Trăiască Cuba spaniolă ! Trăiască armata ! In piaza, imensul amfiteatru, care cuprinde abia aproape 25000 de persoane, generosul scop al corridei făcuse minunea ca să încapă cel puțin 40 de mii. De o dată muzica militară intonează veselul marș al toreadorilor și una din ușile plasei se deschide și cu un pas marțial cei trei espadas (luptători) înaintează urmați de ajutoarele lor. Cei trei espadas sunt Guerita, Reverte și Bombita, cari sunt supranumițî și coloșii artei taurine , cari—ca omagiu pentru luptătorii din Cuba—s’au oferit a se lupta în mod gratuit, ceea ce însemnează că ei nu numai că renunță la cele 7000 de fr. pe care le încasează la fiecare luptă, dar că se expun și ca să’și piardă viața, numai pentru a ajuta nefericitele victime ale războiului. Apariția toreadorilor face pe toată acea mulțime să se ridice în picioare, ca împinși de un resort. Isbucnesc niște aplauze asurzitoare, care devin și mai puternice când toreadorii se îndreptează spre un fel de scenă improvizată, pe care se află patru soldați reîntorși de curând din Cuba și cari sunt în convalescență. Luptătorii le dedică lor această periculoasă luptă numai cu aceste cuvinte : — Vouă și curagioșilor voștri camarazi ! Apoi se începe «corida» (lupta) în timpul căreia toreadorii fac minuni de abilitate, de îndrăzneală nebunească, fără ca, din fericire, cel mai mic incident neplăcut să se fi întâmplat. Desigur că la generoasa inițiativă a oamenilor, a vroit să se asocieze și Providența ! După terminarea luptei, au reînceput manifestațiile și aclamațiunile și apoi toată lumea s’a întors înapoi, împrumutul național Iată acum și momentul de erî. Deja de 10—15 zile în palatul Băncei Spaniei e o mare afluență de popor. Toate ziarele din capitală și din provincie, de la cel mai înverșunat republican, la cel mai negru clerical, de la cel mai înflăcărat monarhist la cel mai incorigibil carlist, nu au încetat de a repeta cititorilor că guvernul are nevoe de 400 milioane de fr. spre a face față cheltuelilor din Cuba și Filipine și că, fără această sumă, perderea celor 2 provincii e sigură. Toți spaniolii cari au avut 500 de fr. au alergat ca o datorie sfântă și au venit în ajutorul împrumutului național. In zilele de subscripție a fost un straniu amestec de persoane foarte multe, cari erau ținute pe două rânduri de polițiști. Alături de un cavaler foarte elegant, era un modest băcan, alături de un preot, un funcționăraș, apoi o servitoare, un bătrân soldat , cu piciorul de lemn și alte sute și sute de persoane. Un moment sublim a fost erî când directorul Bănceî, senatorul Barzanallana, a pronunțat următoarele cuvinte : — D-lor, s’a subscris suma de 592 de mili-9M9.de fr,............