Universul, noiembrie 1896 (Anul 14, nr. 259-284)

1896-11-26 / nr. 280

Amil XIV.—No. 280. mm/sssm­ul a­« I. P.UN­IU Cu o practică de 6 ani în serviciile de spital ale d-lor Prof. Assafei si Stoicescu — STRADA ROMANA No. 22 — Consiîliați ani pentru ori­ce boale de la 1—3 p. m. (­ei fiu'ii mijloace au o reducere de jumătate din prețurile obișnuite, adică 2­1. 50b. visita la domiciliul bolnavilor și 1­1.50 b. consultația ; de asemenea au un scăzământ însemnat la una din farmaciile din capitală. Diferite certificate le mulțumire din partea celor greui bolnavi vindecați. Tratament al boațelor de stomac după metodele cele ma noi 219 H­iedor Velescu IDENTIST Fost șef de clinică la Facultatea de m­istică din Philadephia (America) S’a mutat STRADA REGALA No. 10 (etagiul I-iü) 583 36 doctorul Vines . In urma unei practici îndelungate în spitalele­­ din Paris dă Consultați«»­ de maladii de Copii și Merse­i — Calea Moșilor No. 53 — Orele de consultațiuni de la 1—2 și 6-7 p. m. Pentru săraci gratis 624 30 de a avea extrași, ab­£ el inti Cn­solut fără durere printr’o me­todă nouă, vi-o procură doctoral I. Braunstein, medic și chirurg, specialist în boale de gât, gură și dinți. — Consultații de la 8—9 și de la 3—5 — STRADA COLȚEI No. 14­734 un in­ ni ■linii—— —pi ■hmii —— mm lin I in ■ sinwi nnr i i un i­i <­:împ~­ Rochii, Jupe, Corsage, Pelerine, Lin­­gerie, se execută în atelierul de croi­torie din strada Teilor No. 164, cu preț mode­rat. — Directoare : Reghina G. Minculescu. La acest atelier se caută lucrătoare numai pentru lingerie. Dr. A. TURI­NIt 46, — Calea Văcărești, — No. 46 Consultațiuni de la orele 1 — 3 și de la Gr-V p. m. 175—(36) DOCTORUL GALN­ffi de la Facultatea din Paris Special pentru boalele de stomac — 27, Strada Doamnei, 27 — Consultațiuni de la 2—4 812 75 ^ AM­­ *#■, Se dlaft CU împrumut pe hypotecii asupra Gratis se plaseza banii. particol­ri pe ___________­_____­_—— hypoteci sigure Cine voește a cumpera case, locuri virane, vile, vii, moșii și păduri, hypotecate la credite și cu Înlesnire de plată. Cine dorește a vinde case, locuri virane, moșii și păduri, etc., etc., să se adreseze la AGENȚIA UNIVERSALA Strada Brezoianu No. 21 BUCUREȘTI va fi în termen scurt satisfăcuți. NU SE PLĂTEȘTE ABSOLUT NIMIC înainte, ci numai dine ce afacerea va fi termi­nată prin intermediul Agenției Universale. DIRECȚIUNEA. D. Vasile Lascar, noul ministru de interne. —(Vezi explicația). CALENDAR PE ANUL 1996 Ortodox Luni 25 Noembrie. — Ecaterina și Mar­­curie. Catolic Luni 7 Decembre.— Ambrosi. Ref. soarelui 7.25 Ap. soarelui 4.19 Boalele de piele, boalele lumești (siphi­­litis) la ambele­ sexe ; neputința bărbătească sunt cu siguranță vindecate la DOCTOR PSVEjLEMZ Specialist în boale de femei, copii și ochi­­ — CALEA RAHOVEI No. 80 — Consultațiuni de la 8—10 a. m. și de la 4—6 p. m.—Bolnavii din provincii, găsesc gazdă, (pension) și tratament conștiincios. 590 12­0 damă tineri cunoscând limbile franceză, italiană, română și greacă, caută un loc ca gu­vernantă­, bonă sau menageră la un domn văduv, având copii. A se adresa la administrația ziarului sub ini­țialele E. I­’. ‘ 831 _ 5 Cu jumătate preț și garantat se efectuează și se repară dinți artificiali în aur și cauciuc. Asemenea curățitul, plumbatul și sco­sul. Dr. Th. F. Marovic’î, dentist, str. Știr­­bei-Voda No. 30. 129 20 sp>wff,ff»'iu WWUJP illiwiwi i wmwwtai»^ 5 Bani in Capitala. 10 Bani in județe Marți, 26 Noembrie (8 Decembrie) 1896. Mu[ymiB»wffw>agw București, 24 Noembrie. Reforma agricolă Buna stare și înflorirea unei țeri rezultă din binele comun, iar activitatea unui popor din munca individuală dusă într-o direcțiune comună. Oricare ar fi ramurile profesionale ce alcătuesc activitatea și propășirea națio­nală la noi în România, agricultura este în primul rând, iar în al doilea rând indus­tria, însă numai acea industrie care trage materialele ce prelucrează din producțiunea solului indigen. Cu modul acesta agricultura merge mână în mână cu industria susți­­nându-se mutual și creându-și una­ alteia calea prosperitate­ și a progresului. In timpul din urmă activitatea noastră a deviat din această armonie, dar efectul acestei deviațiuni se traduce astă­zi în cri­zele succesive de cari ne plângem. Agricul­torul se plânge de criză, industrialul așijderea, iar măsurile ce se aplică nu sunt și nu vor fi nici­odată de­cât paliative, a­duse cu sacrificii considerabile din partea statului, până ce nu se va stabili armonia complectă și înfrățirea strânsă între agri­cultură și industrie. S’a constatat că la noi, mica proprietate fusese aproape cu desăvârșire ridicată prin marea cultură, că populațiunea rurală, des­­nădăjduită de nerentabilitatea muncei cu brațe, a afluat la orașe unde, lipsiți fiind de aptitudini aplicative, pentru a-șî creia o existență suportabilă, au născut proletaria­tul excesiv de care se plâng astă­zi orășe­nii , iar de altă parte agricultura a început să sufere serios de lipsă de brațe, și este chiar acum, în timpul sezonului, nevoită a importa cu sacrificii brațele necesare. Ast­fel marea proprietate rurală, după ce a în­ghițit mica cultură, a căzut la rândul ei în lipsă de brațe. Această stare de lucruri, destul de de­plorabilă, a îngrijat ambele partide ale noastre politice și, în guvernele ce le-au dat țârii, îmbunătățirea agriculturei și pro­­tecțiunea industriei au ocupat cel de întâi loc în solicitudinea lor pentru binele comun. Mijlocul de îndreptare era indicat prin firea lucrurilor , restabilirea micei proprie­tăți, a echilibrului logic și natural între marii cultivatori și micii proprietari rurali, și în fine înădirea intereselor comune din­tre agricultură și industrie. Liberalii, în timpurile lui Ioan C. Bră­­tianu, conservatorii în perioada lor octo­­nală de cârmuire, și acum iarăși liberalii și-au­­ dat și își dau toată silința pentru a reconstitui mica proprietate prin împroprie­tărirea țăranilor pe loturile parcelate din moșiile Statului. Cu modul acesta în cumpăna activității noastre sociale, pe deo parte capitalul se absoarbe prin muncă, iar pe de altă parte capitalul absorbit precum și produsul fruc­tificarea lui prin muncă se naționalisează. Iar individul altă­dată a servit și subordo­nat capitalistului, devine la rândul său capi­talist, adică proprietar, înființarea mnicei proprietăți prin vâzarea moșiilor statului la țărani produce multe efecte salutare asupra relelor de cari ne plângem azi în starea noastră socială. Ea stăvilește în primul rând migrațiunea po­pulației rurale la orașe, înlesnește celor să­raci în centrele urbane de a se întoarce iar la sate, legând ast­fel și pe unii și pe alții de sat printr’o viață în mod regulat asigu­rată din punct de vedere fizic și moral. Opera de reconstituie economică la care conlucrează cu o rîvnă lăudabilă amândouă partidele noastre politice, prezintă multe di­ficultăți prin faptul că ea atinge întreaga chestiune socială și reclamă reforme legis­lative cari trebuesc adânc și bine chibzuite și mai presus de toate aplicate cu înțelep­ciune și conștiință. Renașterea economică, ca să zicem așa, cu toată solicitudinea guvernelor ce se suc­­cedează, e foarte greu realizabilă, ba chiar irealizabilă, dacă în concertul statului nu intră și colaborațiunea poporului. Presa, fără deosebire de nuanță politică, a relevat în diferite rânduri, lipsa aproape totală de inițiativă particulară, lipsa desă­vârșită a spiritului de asociație în popor. Populațiunea noastră rurală suferă aștep­tând mântuirea suferințelor sale din partea Statului în loc de a se asocia și a se eman­cipa de la sine prin dreptată spre un lel di litatea pământurilor vândute la împroprietă­i­riie e netăgăduit o garanție a operei începute dar, dacă împroprietăriții nu se unesc, nu­ se asociază în asociațiuni agricole, dacă ei, nu fructifică solul lor, ca să le producă­ e­­xistența liberă și neatârnată, dacă nu îm­preunează cultura pământului cu industriile strâns legate de ea, atunci evident că pă­mânturile împărțite astă­zi țăranilor nu vor putea să hrănească pe proprietarii lor, și această populațiune rurală împroprietărită, va recădea iarăși subt asuprirea marei pro­prietăți iar toate moșiile parcelate și deve­nite inalienabile vor rămânea tot atâtea pă­mânturi necultivate, tot atâtea domenii neex­ploatate sau neglijate. Proprietarii noștri rurali, mici și mari, trebue să-și dea seamă că reforma începută de guverne prin reconstituirea unicei pro­prietăți, este în interesul unora cât și al altora. Și de vreme ce asociațiunile și sin­dicatele agricole se impun intr’un mod ab­solut, să se pornească orî-de unii, orî­ de alții, o inițiativă serioasă și hotărîtă pentru înființarea lor, începutul e tot­deauna greu, dar odată făcut, lucrurile merg de la sine, și prover­bul nu se desminte. Celor harnici le aparțini avuțiea și prosperitatea. DIN SPANIA (Coresponde particulară a ziarului «Universul») Madrid, 20 Noembrie. «Corrida» In folosul răniților din Cuba Nu voi­ face comentarii — vă promit, vreau­ numai să vă fac o narațiune. Dar aș vroi ca na­rațiunea mea să fie așa de strălucită, așa de vie, spre a ve da o idee—fie ea chiar aproximativă și palidă — de cele două momente grandioase, mișcătoare, pe care le-am trăit alaltă-erî și azi și a căror impresiune va dura pentru vecie ti sufletul meu. Momentul corridei (luptei cu tauri!) in bene­ficiul răniților din Cuba și momentul proclamă­­rii rezultatului împrumutului național. De­sigur că această descriere o veți crede o exagerație, dar ea e purul adevăr. In o lungime cel puțin de trei k­ilometri pe frumoasa șosea numită caile de Alcdla, toate fe­­­­restrele, toate balcoanele sunt prevăzute și gemi­i de mii și mii de oameni; în mijlocul șoselei,1 i cinci sau ș­ase mii de trăsuri, cari conduc la I corrida pe tinerii din aristocrație, sau pe în­cântătoarele spaniole, îmbrăcate în costumul na­țional și cu capul înfășurat în tradiționala mini­i tilla de mătase albă ; pe trotuare e­u un adevărat torent de oameni cari înaintau la plaza de toros. Mai la fie­care moment se aud strigăte entu­­siaste de : Trăiască Spania ! Trăiască Cuba spa­niolă ! Trăiască armata ! In piaza, imensul amfiteatru, care cuprinde abia aproape 25000 de persoane, generosul scop al corridei făcuse minunea ca să încapă cel pu­țin 40 de mii. De o dată muzica militară intonează veselul marș al toreadorilor și una din ușile plasei se deschide și cu un pas marțial cei trei espadas (luptători) înaintează urmați de ajutoarele lor. Cei trei espadas sunt Guerita, Reverte și Bom­­bita, cari sunt supranumițî și coloșii artei tau­rine , cari—ca omagiu pentru luptătorii din Cu­ba—s’au oferit a se lupta în mod gratuit, ceea ce însemnează că ei nu numai că renunță la cele 7000 de fr. pe care le încasează la fie­care luptă, dar că se expun și ca să’și piardă viața,­ numai pentru a ajuta nefericitele victime ale războiului. Apariția toreadorilor face pe toată acea mul­țime să se ridice în picioare, ca împinși de un­ resort. Isbucnesc niște aplauze asurzitoare, care devin și mai puternice când toreadorii se îndrep­­tează spre un fel de scenă improvizată, pe care se află patru soldați reîntorși de curând din Cuba și cari sunt în convalescență. Luptătorii le dedică lor această periculoasă lu­ptă numai cu aceste cuvinte : — Vouă și curagioșilor voștri camarazi ! Apoi se începe «corida» (lupta) în timpul că­reia toreadorii fac minuni de abilitate, de în­­­drăzneală nebunească, fără ca, din fericire, cel mai mic incident neplăcut să se fi întâmplat. De­sigur că la generoasa inițiativă a oamenilor, a vroit să se asocieze și Providența ! După terminarea luptei, au reînceput manifes­tațiile și aclamațiunile și apoi toată lumea s’a întors înapoi, împrumutul național Iată acum și momentul de erî. Deja de 10—15 zile în palatul Băncei Spaniei e o mare afluență de popor. Toate ziarele din capitală și din provincie, de la cel mai înverșu­nat republican, la cel mai negru clerical, de­ la cel mai înflăcărat monarh­ist la cel mai incorigi­bil carlist, nu au încetat de a repeta cititorilor că guvernul are nevoe de 400 milioane de fr. spre a face față cheltuelilor din Cuba și Filipine și că, fără această sumă, perderea celor 2 pro­vincii e sigură. Toți spaniolii cari au avut 500 de fr. au alergat ca o datorie sfântă și au venit în ajutorul împrumutului național. In zilele de subscripție a fost un straniu a­­mestec de persoane foarte multe, cari erau ți­nute pe două rânduri de polițiști. Alături de un cavaler foarte elegant, era un modest băcan, alături de un preot, un funcțio­­năraș, apoi o servitoare, un bătrân soldat , cu piciorul de lemn și alte sute și sute de persoane. Un moment sublim a fost erî când directorul Bănceî, senatorul Barzanallana, a pronunțat ur­mătoarele cuvinte : — D-lor, s’a subscris suma de 592 de mili­-9M9.de fr,............

Next