Universul, ianuarie 1898 (Anul 16, nr. 1-25)
1898-01-15 / nr. 11
Anul XVI.—No. 11.im» Hm lumini Ziarul UNIVERSUL scriese în străinătate cu 10 fiani ■exemplarul. Redacția și administrația : str. Brecianu No.’ll. București.—Telefonic. 297. JZLeHMR pe ANUL 1898 Ortodox Miercuri, 14 Ianuarie.—Cuv. Păr. Iciși în Sinai și Railh. Catolic Miercuri, 26 ianuarie.— Policarp Rof. soar. 7.27 Ap. soar. 4.59 București, 1i Ianuarie. Sindicatele agricole Sunt ani de zile de când cerem în aceste coloane facerea unei legi prin care să se deschidă putința înființărei de asociațiuni agricole. Starea înapoiată a agriculturei noastre, progresele enorme ce se fac necontenit în alte țări, criza acută pricinuită de producțiunea ieftină a Americei și Australiei, în sfârșit răspândirea asociațiunilor agricole la vecinii noștri din Ungaria și Serbia —acestea au fost motivele pe cari ne-am întemeiat spre a cere o asemenea lege. Cu deosebită mulțumire vedem că guvernul s’a gândit la rezolvarea acestei chestiuni. Ministerul agriculturei a întocmit un proiect de lege pentru «Sindicatele agricole», proiect ce va fi supus chiar acum Corpurilor legiuitoare și pe care sperăm că acestea îl vor vota în sesiunea actuală. Că a venit vremea să se facă o asemenea lege, o dovedește faptul că în unele părți, ca de pildă în județul Buzăului, au început a se refuta la asemenea sindicate, cari întâlnesc însă multe piedici din cauza lipsei unei legi speciale.* ¥ ¥ Nevoia unei legi asupra sindicatelor agricole e atât de mare și de viu simțită, încât d. ministru al agriculturei se putea dispensa de o amănunțită expunere de motive; în adevăr, nimeni nu poate fi contra unei asemenea instituțiuni, și, dacă va fi discuțiune, aceasta se va desfășura numai asupra amănuntelor. Totuși d. Stolojan a făcut o lungă arătare de motive, pe care oricine o poate citi cu interes. Ministrul vorbește de tulburarea economică pe care a produs-o scăderea prețului cerealelor; la acest rol se mai adaugă specula fără de frâu a bursarilor. Spre a ține piept nevoilor, e neapărată trebuință ca agricultorii pe de o parte să producă mai ieftin și mai mult, pe de altă parte să-și desfacă productele în condițiuni avantagioase, fără intermediarii cari astăzi absorb o bună parte din câștig. Toate aceste îmbunătățiri, d. ministru se așteaptă de la sindicatele agricole, a căror înființare o înlesnește prin proiectul d-sale. Fondul proiectului e cuprins în articolele 1, 2, 9, 12, 13 și 14, pe cari le reproducem aci pentru ca cititorii interesați să le poată studia și să-și poată face observațiunile ce ar găsi de cuviință . Art. 1. Sindicatele sau asociațiunile înființate în județe între agricultori de ori-ce categorie, capătă drepturile de persoană civilă, după ce vor fi aprobate de ministerul de agricultură, când î și propun următoarele scopuri sau parte din ele: a) A-și procura împreună semințe de calitate superioară, îngrășăminte comerciale, mașini și instrumente agricole perfecționate. b) A-și desface in comun productele. c) A îmbunătăți rasa vitelor și întreținerea lor, a desvolta și întinde creșterea viermilor de mătase, a albinelor și a altor culturi utile. d) A răspândi instrucțiunea tecnică și metoadele științifice de cultură a pământului, a pădurilor, a viilor, etc. e) A face lucrări de apărare în contra inundațiunilor, de desecare a pământurilor mlăștinoase, de irigațiuni și piscicultura. f) Pentru a îmbunătăți condițiunile muncei agricole și pentru a rezolva mai repede prin comisiuni arbitrare litigiile ce s’ar naște, fie între proprietari numai, fie între proprietari și muncitori de pământ. g) Pentru a înlesni în condițiuni mai ieftine asigurarea recoltelor și acareturilor la societățile de asigurare. , Art. 2. Sindicatele agricole pot sa organizeze, conformându-se legilor speciale, societăți cooperative de lăptărie, de sărătorie și acumătorie pentru pește, case speciale de ajutor mutual , iar în comunele rurale, societăți de împrumut pe baza solidarității între asociați, precum și ori de alte asociațiuni utile de felul acesta. Art. 9. Sindicatele agricole județene constituite conform acestei legi, se pot uni în sindicate regionale. Fondatorii acestora sunt datori, conform art. 3, să facă cunoscut statutele și numele administratorilor săi, precum și firmele sindicatelor agricole județene din care se compun. Art. 12. Sindicatele regionale pot să organizeze societățile comunale de credit popular în uniuni regionale, să înființeze, conformându-se legilor speciale, asigurări mutuale în contra mortalităței vitelor, în contra incendiului și a grindinei. Art. 13. Sindicatele regionale vor face avansuri asociaților pe produsele lor agricole, depuse în magaziile societăței, prin varanțe, care pot fi scumptate la Banca Națională. File pot cere avansuri pe produsele asociaților, depuse în docurile sau magaziile înființate de direcția generală a căilor ferate. Art. 14. Este oprit atât sindicatelor agricole județene, cât și celor regionale, de a realiza beneficii din operațiunile lor, făcute pe socoteala asociaților. J • * * După părerea noastră proiectul e bun și trebue cât mai curând transformat în lege. Dacă vor fi în el imperfecțiuni, experiența le va scoate la lumină și legea va putea fi modificată. Din Franța (Coresp. part. a ziar: «Univerul») Paris, 10 Ianuarie. Două scrisori ale fostului căpitan Dreyfus D, avocat Demange a adresat d-nei Dreyfus, următoarea scrisoare : «8 ianuarie 1898. «Doamnă, «Am onoare de a vă comunica scrisorile pe care nefericitul d-tale sol mi le-a scris, acum trei ani, în ajunul și în seara chiar a degradarei sale. Ele vor dovedi că el n’a încetat niciodată să protesteze despre inocența sa. «Al d-tate devotat u Edgard Demangt iată scrisorile în chestiune : «Jou», la amiază: «Scumpe profesor, «Am fost prevenit că vom îndura mâine insulta cea mai mare care poate fi făcută unui soldat. «Mă așteptam , mă preparasem lovitura cu toate astea a fost teribilă. «Cu toate astea, până în ultimul moment, sper că o întâmplare providențială va aduce descoperirea adevăratului vinovat. «Mă vom duce la acest supliciu îngrozitor, mai rău ca moartea, cu capul sus, fără să roșesc. «Să ’ți spui că inima mea nu va fi oribil chinuită când mi se vor smulge insignele de onoare pe care le-am căpătat cu sudoarea franței mele, aș minți: «Aș fi preferat desigur de o mie de ori moartea. «Dar mi-am indicat datoria mea, scumpe profesor, și nu pot să mă sustrag, oricare ar fi chinurile cari me așteaptă. Mi-am redat speranță; m’am pătruns de acest sentiment că un inocent nu poate să fie condamnat în eternitate ; mi-a dat credința. «Mulțumesc, scumpe profesor, de tot ceea ce a făcut pentru un inocent. «Mâine voi fi transferat la închisoarea «La Santa». Fericirea mea ar fi mare dacă ai putea să ’mi aduc mângăerea cuvîntului d-tale așa de cald și de elocinte și să se reînsuflețești inima mea zdrobită. «Mă bizui într’una pe d-ta, pe familia mea, spre a putea deslega acest mister. «Peste tot unde mă voi duce, amintirea d-tale mă va urma ; va fi steaua de la care vom aștepta fericirea, adică reabilitarea mea deplină. «Primește, scumpe profesor, expresiunea respectoasei mele simpatii. Alfred Dreyfus: «P.S. Aflu în acest moment, că degradarea mea nu va avea loc decât Sâmbătă, cu toate astea îți trimit această scrisoare». 5 Bani In toată țara Chisele lui Voltaire și ale lui Rousseau.— (Vezi explicația). Din ordinul guvernatorului Parisului, în prevederea manifestațiilor posibile, toate trupele garnizoanei din Paris au fost consemnate. Brutus iată și textul scrisoarei a doua : închisoarea Santé. Sâmbătă. «Scumpe profesor: «Mi-am ținut promisiunea pe care ți-am făcut-o. «Inocent, am înfruntat chinul cel mai oribil care poate fi îndurat de un soldat. Am simțit în jurul meu disprețul mulțimea, am suferit chinul cel mai teribil care poate fi închipuit, și ași fi fost mai fericit în mormânt. «Totul aș fi—sfârșit, n'aș mai auzi vorbindu-se de nimic și aș găsi liniștea și uitarea tuturor suferințelor mele. «Dar, vai, datoria nu’mî permite asta , după cum mi-am demonstrat, sunt obligat să me las a fi chinuit încă multe săptămâni spre a ajunge la descoperirea adevărului, la reabilitarea numelui meu. «Vai ! când se vor sfîrși toate astea ? Când vom fi din nou fericit? «In fine, mă bizui pe d-ta, scumpe profesor, tremur încă la amintirea a tot ceea ce am îndurat azi, la toate suferințele cari me așteaptă încă. «Susține-mă, scumpe profesor, cu cuvîntul d-tale cald și elocinte; fă ca acest chin să aibă un sfârșit, să fiu mai repede trimes acolo, unde vom aștepta cu răbdare, în tovărășia femeei mele, ca să se facă lumină asupra acestei afaceri lugubre și să mi se redea onoarea mea. «Pentru moment asta e singura grație pe care o cer. Dacă sunt îndoilî, dacă se crede în nevinovăția mea, nu cer decât un singur lucru pentru moment: acesta îl cer, tovărășia nevestei mele, și atunci vom aștepta ca toți cei cari me iubesc să descurce această afacere. «Dar asta să se facă mai repede, căci sunt la capătul durerei mele. intr’adever, e prea tragic, prea crud de a fi inocent și de a fi condamnat pentru o crimă așa de oribilă. «Iartă-mî stilul meu fără șir, căci sunt foarte abătut atât fizicește cât și moralicește. Inima mea a însângerat prea mult azi. «Pentru D-zeu, să se scurteze chinul meu nemeritat. «Al d-tale devotat pentru vecie «Alfred Dreyfus». Scrisoarea lui Zola elitre generalul Billot ». Emile Zola a adresat o scrisoare generalului Billot, ministru de războiu, în care el se miră că nu e urmărit la Curtea cu jurați decât că a acuzat consiliul de războiu de a fi dat o sentință nedreaptă și de a fi acoperit o ilegalitate, prin ordin, conținând crima juridică de a achita cu știință pe un vinovat. După o enumerare a motivelor numeroase conținute în scrisoarea sa către președintele Republicei și pentru care el putea fi urmărit, d. Zola termină astfel : «La început au voit a me trimite în fața tribunalului corecțional, dar n’au îndrăznit, căci Curtea de casare le-ar fi stricat toate planurile. «Apoi, au avut gândul de a lungi lucrurile prin instrucțiune , dar s’au temut de a da astfel o nouă desvoltare afacere și de a aduce în contra d-tale o grămadă de mărtusiriî. «In fine au decis de a’mî impune o luptă neegală, legându-mă de mâini dinainte, spre a’țî asigura, prin procedeurî de parchet, victoria la care nu te aștepți, desigur, de la niște desbaterî libere. «Ai uitat că am drept judecători doisprezece cetățeni francezi independenți. «Voi putea învinge prin forța justiției, voi face lumină în conștiință prin strălucirea adevărului. Legea îmi ordonă să aduc dovada și legea ar fi mincinoasă dacă impunându-mî această datorie, nu mi-ar da și mijloace pentru realizarea ei. «Cum ași aduce dovada acuzațiilor pe cari te relevezi contra mea, dacă n’ași putea să arăt înlănțuirea faptelor și dacă voi fi împedicat de a pune afacerea întreagă la lumină ? «Libertatea probei, iată dovada pe care me bizui.» Raportul căpitanului Sclirua- Renault Raportul căpitanului Lebrun-Renault există, și el e pus într’un plic sigilat, care e închis într'o cască de fier la ministerul de războiu. Scris a doua zi după degradarea condamnatului, acest raport e contrasemnat de două generali. Se adaogă că din această zi plicul acesta n’a fost niciodată deschis, și că, prin urmare, nimeni nu l’a putut citi. Dar acest raport e notat cu o mențiune destul de detaliată, dosarul actelor afacerei Dreyfus, ceea ce ar fi permis d-lui Cavaignac de a cunoaște și existența și înțelesul lui general. Noul manifestații Manifestațiile cari s’au făcut aseară pe la ora 5 lun. sub ferestrele casei d-lui Mattein Dreyffus, pe bulevardul Haussmann, au luat un caracter de originalitate foarte hazliu, din cauza procedeului adoptat de studenți spre a dejuca supravegherea agenților și de a putea să huiduiască în libertate pe fratele condamnatului din insula Dracului. S’au urcat în număr de vre-o 50 într’un tramvaiu, ocupând aproape ei singuri un vagon întreg și au ajuns în fața casei d-lui Dreyfus. Ei avuseseră grija de a trage clopotul cu câteva case înainte, astfel că trăsura s’a oprit tocmai sub ferestrele d-lui Dreyffus. Studenții s’au dat atunci jos din tramvaiu unul căte unul, strigând: jos Matteiü Dreyfus ! Am Evangelista! Acesta este titlul unei noul dram* * jucată de curând la Berlin,datorita penei lui Sudermann, cunoscutul autor al piesei «Onoarea», care a fost jucată pe scena teatrului Național. Noua piesă a dramaturgului german a produs multe discuții în presa din Germania și pe când unele ziare au criticat-o, altele i-au adus elogiuli. Legenda umilului cerșetor evreu, Ioan Evangelistul, e destul de cunoscută ; totuși să recapitulăm în câteva cuvinte subiectul piesei, loan stigmatizează cu cuvinte aspre pe adultera Erodiada. Ea întărâtă pe Salomo, fiica ei, al cărei amor loan l’a desprețuit, să ceară tatălui ei vitreg, Irod, care dorește foarte mult acest amor, capul lui în schimbul unui dans. Autorul apoi transportează acțiunea piesei din deșert, unde Ioan are prima noțiune despre Isus, la un tîrg din Ierusalim, de la ușa templului la coliba lui Ioan, de la un turn, unde Evangelistul e deținut ca prizonier, la bogatul palat al lui Irod. Al cincilea act, cu banchetul în onoarea lui Viteliu, delegatul roman în Siria, cu dansul Salomeea, cu decapitarea lui Ioan, cu poporul care primește cu ovațiune intrarea lui Cristos în Ierusalim, e foarte frumos. Acum câteva cuvinte asupra autorului, Sudermann a avut o tinerețe destul de aventuroasă, când «Onoarea» (care înainte vreme se întitula «Două onoruri») stătea în birourile comisiilor, cari nu voiau să o joace. Sudermann era profesor pe lângă familia Neumann, niște bogați burghezi și pe lângă scriitorul Hans Hopfen. Nevoia de bani la el era așa de mare, încât, spre a lua odată 5000 de mărci, în ajunul unei reprezintații a piesei «Onoarea», a vîndut agentului teatral Entsch, care a făcut o afacere minunată, jumătate din produsul acestei drame. Dramele lui î aduc acum sute de mii de mărci pe an, așa că lui îi permite să ducă o viață luxoasă și să aibă un castel lângă Berlin. Unii nu -l pot suferi din cauza îngrijirei prea multe și exagerată pe care o dă toaletei lui, lucru care nu se campotrivește cu voluminoasa lui persoană și cu barba lui care ’l face să semene cu Moise. Prietenii săi însă spun că el e foarte generos nu numai prin bani, dar și prin sfaturi și asistente personale ; el e o provedință pentru frații săi; un on excelent pentru mama lui, care nu are alt vis decât să răscumpere prin ajutorul lui o moșie pe care bărbatul ei a fost nevoit a o vinde. De câțiva ani Sudermann s-a însurat cu o scriitoare din Kosnigsberg, văduva unui inginer, care are copii din prima căsătorie. Ei au trăit un an despărțiți, apoi s’au împăcat și acum sunt fericiți. Suderman e foarte susceptibil la laude și la critici ; el odată a fugit repede dintr’o societate unde zărise pe un critic, Kerr, care întotdeauna a fost contra autorului Chioarei. Noua lui piesă Ioan Evangelistul, deși a fost aspru criticată, totuși a fost scoasă până acum în 14 ediții. Cine știe de câte ori se va reprezintă ! D. Cavaignac Sudermann O CUGETARE PE ZI S'ar găsi mai degrabă o lebădă neagră, decât o femee virtuasâ. (Juvenal) Jaul, 15 (27) Ianuary 189? Raportul comisiunii de control supus Puterilor de către Grecia — (Prin fir telegrafie) — Berlin, 12 Ianuarie. D. de Bülow declară în fața comisiunei budgetare că guvernul grecesc a supus cabinetelor europene raportul comisiunea de control. Grecia va vedea că controlul financiar răspunde intereselor sale și că viitorul seu depinde de urcarea creditului său. In ce privește afacerile cretane, interesul Germaniei se mărginește la faptul ca Creta să nu fie obiectul unor neînțelegeri între Puteri și să nu devie cauza unor tulburări in Orient. Cât despre afacerea Dreyfus, guvernul german trebue să-și impun cea mai mare rezervă. D. de Bülow declară în mod formal că niciodată n’a existat vreun raport între ex-căpitanul Dreyfus și autoritățile germane. Constată cu satisfacție că chestiunea Dreyfus nu poate să tulbure relațiunile pacinice ce există intra Germania și Franța. Guvernul chinez a satisfăcut toate cererile Germaniei. Măcelul misionarilor germani a fost resburat cu desăvârșire. Cea mai bună garanție în contra reînoirea unor asemenea fapte, este șederea permanentă, fixată prin contract, a unor trupe și corăbii germane în baia Klau-Tschau. UN SFAT PE ZI Sucée tie mere.—Se bat mai multe albușuri de pui, până se face o spumă groasă, apoi se coc 6 mere, se las să se răcorească, se trec prin sită, se amestecă cu o litră de zahar pisat și puțină scorțișoară. După aceasta se pun cu totul in spumant pui, se amestecă bine, apoi se pune pe farfurie, presărându-l cu 50 dramuri zahar și se pune în cuptor ca sa prinză o coajă , apoi se servesc la masă. Mori ® Mariîi Contele birjar Demnăzî s’a stins din viață la Viena, în vîrstă de 59 ani unul din birjarii cei mai cunoscuți și originali din capitala Austriei, Moriz Martin. Omul acesta are o istorie ciudată. Bunicul său era strălucitul conte francez, St. Martin, care în timpul revoluțiunei franceze a fugit la Viena pentru a scăpa de iacobițî. Tatăl său era ofițer în armată și a purtat și dânsul titlu de conte de St. Martin, însă când a murit, n’a rămas nimic altceva pe urma lui decât un mare număr de copii, pe cari mama lor cu mare greutate putea să-i întrebie. Moriz Martin era unul din copiii cei mai mici și când a început să cugete, mama sa era și ea de mult în pământ. Trebuia să s’apuce repede de muncă, pentru ca să ’și câștige pâinea, și s’a făcut birjar. Insă cu meseria aceasta nu se potrivea coroana și armăriile de conte, și astfel a devenit simplul Moriz Martin, cum a murit. Și ca birjar însă el era un om de atitudine și demnitate nobile : era în lotdeauna curat îmbrăcat și îngrijia cu gelozie de favoritele sale frumoase. Se însurase de finer și a lăsat 13 copii, fără nici o avere. Moriz Martin