Universul, octombrie 1898 (Anul 16, nr. 260-290)
1898-10-28 / nr. 287
287 •MIM&mmammm & g gewaraS Bani în toata țara,— «Basse»«!*» gCTgS2»»m«w»fim«««»ii..«—pm mi———■ Dosarul secret al afacerei Dreyfus la Casație. Sultanul cedează Germaniei un teritoriu în Tripolis. O fată care doarme 5 luni. întrunirea de la Iași. Executarea a 7 musulmani In Creta.—(Vezi explicația în pagina doua). Ieri. Duminecă, din ziarul UNIVERSUL s’au tipărit 36.200 de exemplare. Ziarul UNIVERSUL se vinde în străinatate cu 10 bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Brezoianu No. ’ll. București.—Telefon No. 67, Centrala IV. •— -- - .....................................................1 I „ALENDAR pe ANUL 1893 Ortodox Marți, 27 Octombrie.—Nestor și Dumitru Basarabov. Catolic Marți 8 Noembrie.—4 martiri înc. Soarele răsare 6.47 . apune 4.39. București, 27 Octombrie. — VICTIMA Am anunțat, împreună cu toată presa, încetarea din viață a nenorocitului Ion Vacă, una din victimele erorii judiciare atât de cunoscută, în afacerea de la Foișor. Nu e aceasta prima jertfă. După cum se știe, din cei trei osândiți pe nedrept, unul a murit în temniță ,chiar, neputând suporta nedreapta pedeapsa. Ion Vacă a avut cel puțin mângâerea de a se vedea declarat inocent și de a muri în libertate la casa lui, în mijlocul alertei. ★ * * Dureroasă prin sine însuși, eroarea judiciară a devenit și mai dureroasă prin aceste două morți. Credeam că, în asemeni împrejurări, se impune mai imperios chestiunea reparațiunii ce se datorește victimelor erorilor judiciare. Noi de multă vreme am ridicat această chestiune în coloanele «Universului», animați de sentimentul neperitoarei justiții. Astăzi, cu îndouită stăruință revenim asupra acestei chestiuni, convinși că dăm satisfacție sentimentului public. * * Prin eroarea judiciară, două soiuri de lovituri se dau victimelor : Lovituri morale. Omul e sufletește zdrobit, văzându-se condamnat pe nedrept. Pe de altă parte, el pierde în considerațiunea semenilor săi. Lovituri materiale, închis, osânditol, nu poate lucra pentru sine și neutru familia sa. Reparațiunile ce societatea e datoare să dea acestor victime trebue deci să fie de două soiuri, morale și materiale. Moralmente, victima unei erori judiciare poate fi satisfăcută prin publicarea, în toată țara și mai ales în localitatea unde domiciliază, a nevinovăției sale. Așa de pildă, victima ar trebui readusă de autorități la locuința sa, cu o oarecare solemnitate. La Biserică, preotul ar trebui să vestească acest eveniment. Materialmente, victima poate fi satisfăcută acordându-i-se despăgubiri bănești. Asemeni despăgubiri se acordă în toate țările civilizate ; la noi însă nu se dă nici o despăgubire, fiind-că legile noastre nu prevăd aceasta. Nu trebue să pierdem din vedere că reparațiunile, atât morale cât și materiale, pe cari putem să le dăm victimei unei erori judiciare, sunt puțin, foarte puțin, pe lângă suferințele ce i le pricinuește osânda nedreaptă.* * * Din cauza lacunei din legile noastre, astăzi victimele erorilor judiciare nu capetă nici o satisfacțiune. Credem că a venit vremea ca lacuna aceasta să se umple. Cerem cu stăruință ca guvernul să alcătuiască un proiect de lege în această privință și ca corpurile legiuitoare să-l voteze cât de curînd. Urmările erorii judiciare în afacerea crimei de la Foișor sunt, credem, un stimulent destul de puternic ca să nu se mai amâne rezolvarea acestei chestiuni. Din BERLIN Corespondenței particulară a UNIVERSULUI Berlin, 24 Octombrie: «Dormition de la Saint-Vierge» Cu ocazia mergerea împăratului în Ierusalim, după cum desigur ați aflat, Sultanul a dat încă odată dovadă de prietenia ce o simte pentru el, numind pe împăratul Germaniei posesor al unei părți de pământ din Ierusalim, care a fost dorită de toată populațiunea catolică de acolo, «Dormition de la Sainte Vierge». Aceasta este o bucată de pământ care se află pe muntele Zion, lângă groapa tradițională a lui David, în apropiere de Coenaculum, unde avusese loc cina cea de taină. Istoricul faptelor e următorul: Cu câțiva ani înainte, președintele societatei catolicilor de pe pământul sfînt, a făcut o petițiune la împărat prin care îl ruga ca să 'l ajute în căpătarea Coenacului de la Sultan ; * mmammmam când e vorba de plată de ce n’ar lua’o și de la streini, iar locuri se dea acelea cari le rămân mai proaste, osul, ce asvârle neamțul să-l roadă străinul; astea toate din cauză că aglomerația străină e enormă. In fiecare an se mărește în loc să scadă, și multe greutăți avem de întâmpinat. Dintre români anul ăsta sunt 25 de studenți și 2 ofițeri la școala de artilerie și inginerie civilă, cei din urmă trimeși de Stat. Astăzi au reușit la examenul pentru diploma la trei români. O moțiune curioasă O moțiune curioasă a fost votată aseară la o întrunire populară la care a luat parte vre o 2500 de persoane. Deputatul Bebel a vorbit despre «atentat și social-democrație». El a arătat că social-democratii n’au nimic comun cu anarhiștii și a condamnat energic atentatul în contra împărătesei Austriei. Totuși, zice el, nu poți persecuta pe toți din cauza unuia și după ce a mai vorbit anarhiștii Landauer și Wressenthal si a votat o moțiune prin care se «protesta în contra persecuțiilor internaționale pentru anarhiști». Luni, dar pentru diferite cauze chestia a fost amânată. Acum când era vorba ca împăratul să facă o călătorie în Ierusalim, un jurnal scoate chestia pe tapet, atunci împăratul află prin ambasada germană următoarele : «Deoarece partea în chestie e în aceeași clădire cu mormîntul lui David, mormînt sfînt și onorat pentru lumea musulmană, nu poate să fie vorba, cel puțin acuma, a trecere la creștini a întregei sau numai a o parte din clădire». Atunci societatea catolică germană roagă pe împărat ca în astfel de împrejurări să intervie și să’i ceară Sultanului cel puțin locul de alăturea de Goenaculum, să’î ceară «Dormition de la Sainte Vierge». Posedarea ruinelor sfinte a fost dorința tuturor creștinilor și toți aveau idealul să ajungă în posesiunea lor locul unde și-a avut casa sf. loan evanghelicul, unde fecioara și-a dat ultima suflare, locul sfînt în vecinătatea Coenacului. Grecii, rușii, armenii și augustinii francezi ofereau sume colosale; musulmanii nu voiau în ruptul capului să se despartă, ba încă mai mult să sufere pe creștini în vecinătatea mormîntului lui David. Și acum împăratul Germaniei a căpătat (trebue să credem nu cu multă trudă) acest dar de la Sultan pentru supușii săi catolici, și dacă a căpătat «Dormition de la Sainte Vierge» nu va trece mult și după o nouă diplomație va căpăta și Coenaculum. Contra anarhhiștilor Măsuri în contra anarhiștilor ian și turcii de astă dată. Așa după cum anunță «Koelnische V. Zeitung». Italienilor nu li se dă drumul în porturi. Consulatele italienești în zadar cer Statului turcesc protecția supușilor lor. Telegramele rămân 6 zile la Constantinopole, temându-se de comploturi în contra împăratului. Numai în franțuzește se primesc telegramele; paza internă e grozavă. Pe cine îl găsește în voiaj fără «peskesoh» e trimes la pușcărie. Intrările în oraș sunt păzite. Strijinul la politehnica La sfârșitul anului trecut se vedea pe tabela neagră la politehnica de aci un afiș care anunța cu litere mari din partea ministerului de interne, următoarele : «Având în vedere că numărul înscrișilor la partea ingineriei mecanice întrece numărul locurilor hotărîm, ca de acuma înainte să nu se mai primească de loc streinii la partea tehnică». Acum o nouă adresă la rectorat anunță că străinii sunt primiți, însă cu restricția că li se dă locuri în sala de auditoriu numai după ce vor rămânea locuri libere, cu alte cuvinte. Memoriile lui Bismarck — Urmarea— IX Seara cancelarul a emis părerea că trebuia să se împedice de aci înainte oamenii de a se aduna astfel pe străzi în zilele de luptă. El a spus că locuitorii trebuiau, în asemenea caz, să rămână după ușile lor și că ar trebui să se dea ordin patrulelor de a trage foc asupra primului care nu s-ar supune. Duminecă 23 Octombrie. D. de Kerning, prefect de poliție din Paris, a sosit la Madrid spre a supune două propuneri generalului Porin. Prima consta în aceea ca Franța și Spania să contracte o alianță ofesivă și defensivă. Spania va trimite în ajutorul Franței o armată de 500000 oameni. Scopul alianței va fi apărarea comună a națiunilor de rasă latină în contra supremației raselor germane. Perin declinând această ofertă stranie, trimisul francez a cerut atunci ca un decret să fie dat care să autorizeze importarea armelor în Franța. Această a doua propunere n’a avut mai multă șansă decât cea d’intern. Predarea Metzului e așteptată în curând. Prințul Frederic Carol dorește, se pare, o capitulare în aceleași condițiuni ca la Sedan și Toul, dar cancelarul, pentru motive politice, vrea să trateze garnizoana mai cu menajamente. Regele ezitează între aceste două opiniuni. Cancelarul a spus, azi, primarului din Versailles : „ Nici alegeri, nici pace ! La Paris, ei nu vreau să înțeleagă asta. Generalii americani cari au fost la Paris s’au reîntors spunându-mi că ei nu voiau să audă vorbindu-se de alegeri. Ei nu voesc chiar să supună țărei chestiunea negociațiilor de pace, un compromis cu Napoleon și da a ’i impune din nou Franței. Primarul n’a voit niciodată să creadă și a spus că asta va fi cea mai mare insultă care s’ar putea aduce țărei. D. de Bismarck i-a răspuns: „ Acesta e interesul învingătorului de a lăsa națiunea învinsă sub un regim care se bizuie numai pe armată, căci atunci ’ e cu neputință a se gândi la un nou războiu. Nu faceți eroarea de a crede că Napoleon nu mai are popularitate. Napoleon are armata pentru el; generalul Boyer a venit să negocieze cu mine în numele chiar al împăratului. Cât despre guvernul din Paris, aceasta e o chestiune de studiat de a se ști dacă are încrederea poporului. Primarul din Versailles a făcut cunoscut cancelarului vederile sale cu privire la condițiunile de pace : dărîmarea forturilor noastre și a celor franceze, dezarmarea celor două țări, cari n’ar păstra decât o armată în raport cu populația, etc. D. de Bismarck ne-a raportat toate astea și a terminat zicând : — Cum am spus deja, acești oameni n’au nici cea mai mică idee de ceea ce e războiul. _ «Nouvelliste» e acum singurul ziar din Versailles, și noi îi avem direcția. I SLurenTi, 2a U Jofiabrie (9 N~oeilobrle) I IU mem mb i l jMMBMMBBWBBiMWHBBBIl BgșwwMwșMțw^wMqgwwwM|w^»w«»|«"gg"F"TOg!!!-!JiU!iJ 1 1—-^——^ " El evită în mod natural de a se lovi cu sentimentele patriotice ale francezilor. Noi vîndurăm un număr de 30—40 exemplare. Cum cheltuelile sunt puțin ridicate, noi nu vom perde mult. Delbrück mi-a spus că în timpul negocierilor preliminare pentru reorganizarea Germaniei, Bavaria a cerut să participe împreună cu Prusia, la reprezintarea Statelor federale în țările străine. Concepțiunea bavareză era că, când un ambasador sau ministru va lipsi de la postul său, reprezentantul bavarez să ia direcția afacerilor. Cancelarul a răspuns în această privință: — Nu vom primi nici odată asta . Tot ceea ce ei voesc, afară de asta . Chestiunea nu e de a ști care ambasador vom avea, dar oare instrucțiune va primi el și dacă se va aplă ca un asemenea sistem, ar trebui să ai 2 miniștri de externe pentru Germania. (Va urma). CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE ROMANE) Copil disp&rit.—Cioban la ol.— Găsirea lui Alexandru Bizescu, fiul d-lui Ion Bizescu, în vârstă de 10 ani, frecventa prin anul 1891 un curs de școală primară. Pe când se întorcea de la școală, tot jucându-se pe stradă și făcând glume cu trecătorii, dă de niște țărani cari se repauzau alături de căruțele lor. Copilul se dă în vorbă cu ei. — Hai cu noi în căruță, îi zice unul din țărani, că ai să petreci bine. Copilul asta’î era, să se plimbe în căruță, și se și urcă într’însa. Țăranii înjugară boii și porniră spre satul Brezoaia, de unde erau. Ajuns în sat, copilul fu lăsat să se joace în libertate câteva zile, dar la urmă unul din țărani, anume Dincă Anton, îl și puse la muncă, făcându-l cioban la oî. Ani întregi, copilul Bizescu își îndeplini cu sfințenie sarcina de păstor de oi. El era foarte iubit de familia țăranului care-l luase sub protecția sa. Cinci ani în urmă, prin anul 1898, atunci când copilul Birescu înaintase până la vârsta de 15 ani, se pomenește că e luat la cercetare de către comisia de recensămînt a populațiunii. El a mărturisit atunci că e din București, dând și indicațiuni da strada unde locuia. Birescu împreună cu vre-o alți 14 copii găsiți prin alte comune din țară au fost înaintați pa la casele părinților lor. Care n’a fost mirarea d-lui Ion Bizescu tatăl, când într’o bună dimineață se pomenește cu un flăcărași, îmbrăcat ciobănește, în locul școlărașului din 1891. Negreșit că au urmat îmbrățișări și sărutări, cuvenite după o absență de mai bine de 5 — 6 ani de zile. Dar necazul d-lui Birescu tatăl era mare în contra acelora cari i-au furat copilul, schiobind cu modul acesta viitorul lui. D-nu Birescu tatăl își făcea socoteala că copilul său, dacă n’ar fi îmbrățișat cariera de cioban prin 1896, când s’a găsit, ar fi fost deja prin clasa 5-a gimnazială, și astăzi ar fi luat și bacalaureatul ; poate ar fi fost înscrise și la unele din facultățile Universităței noastre. D. Bizescu n’a putut să’și răzbune asupra țăranilor răpitori de cât chiemându’i în judecata tribunalului corecțional. La înfățișarea procesului, Dinca Anton, sub protecțiunea căruia copilul a stat mai bine de cinci ani, zicea că copilul a venit de bună voe și se miră că tatăl ’l dă în judecată după ce i-a crescut copilul și l’a făcut flacon mare. Mai pretindea despăgubiri pentru mămăliga ce a mâncat-o. Tribunalul rîde și se arată indulgent către țărani, condamnându-l la câte 10 zile închisoare. Nu s’a acordat nici o despăgubire tatălui reclamant, care a declarat îndată apel. Afacerea s’a înfățișat înaintea Curții de apel din București, secția a 3-a. Nu era prezinte decât apelantul; lipseau țăranii. Curtea admite apelul d-lu Bizescu și condamnă pe țărani la 1000 de lei despăgubire. Pedeaspa a rămas aceeași ca în tribunal, deoarece primul procuror n’a făcut apel. Dreyfus la Insula Dracului Ancheta făcută de exploratorul Sedm Hess din ordinul ziarului «Matirot din Paris — Urmare — Secretele de Stat de felul aceluia» pe care îl purta d. Daniel pot faci să surîdă persoanele libere cari așteaptă astfel să vorbească ; ele snnt periculoase pentru prizonierii cari se motivează. Dreyfus le-a încercat.. Dreyfus in vnnuri Comandantul penitenciarului trebuia să pareze orice încercare de evadare, să facă cu neputință o răpire. El găsi că zidul închisoare nu era de-ajuns. Spre a fi sigur de a păzi pe deportat în această închisoare, el l-a pus în lanțuri. Timp de două luni, precizez durata acestei precauțiuni, fostul căpitan s'a culcat pe un pat de ocnaș cu fiarele la picioare. Aflând asta, guvernatorul și directorul Administrației penitenciare își manifestară uimirea lor. Ei observară d-lui Daniel că această măsură constituia mai puțin o precauțiune decât o agravațiune de pedepsă și ei întrebară pe d. Daniel dacă înțelesese bine instrucțiile sale personale. Ministrul fu îndată ascultat. Fu un schimb de numeroase și lungi telegrame. D. Leblon apără pe subordonatul său, aprobă măsuriie luate. Dacă d. Daniel socotea că, spre a pune la adăpost resposabilitatea sa de comandant al penitenciarului, era necesar să pue pe Dreyfus în lanțuri, d. Leblon, în responsabilitatea sa ministerială, trebuia să sancționeze tot ce făcea d. Daniel. Nu’mî aparține dreptul de a aprecia asta, ci numai de a semnala. Cu toate că în jurul acelor insule domnește mare mister, știrea despre punerea în lanțuri fu în curând cunoscută în Cayenne, apoi în Franța de persoanele care aveau interes să o cunoască. Au fost apoi protestări. Și, după mult timp d. Leblon a trebuit să dea ordin de a se scoată Dreyfus din lanțuri. Știam ce sunt fiarele în marină și în colonii, unde constitue azi o pedeapsă corporală zilnică, cu toate că legea a desființat pedepsele corporale pentru orice cetățean francez. Dar nu știam ce sunt lanțurile la insule, acelea pe care Dreyfus le-a purtat timp de două luni. D. Simon, directorul interimar a administrației penitenciare, ne acordă ușor autorizarea de a vizita penitenciarul din Cayenne. El a împins chiar buna-voință până a ne da asupra stabilimentelor pe care le administrează toate informațiunile dorita Din momentul ce nu e vorba direct de afacerea Dreyfus, toți funcționarii din Cayenne, ca și guvernatorul lor, sunt oamenii cei mai gentili din lume. Supliciul Când mi- au arătat o celulă undă recalcitranții sunt puși în lanțuri și am văzut culcușul de Ierna și lanțurile pentru mâini și picioare l’am întrebat : — Aceasta e unicul model de lanțuri pe aici ? ’ — Da. — In toate penitenciarele? — Da. — Și niciodată n’aveți nevoe de a întrebuința fiare mai sigure, mai... penibile ? — Oh! omul pus în lanțuri de acestea e așa de solid legat totaș I și cum n’ar mai avea picioare. j Cât despre pedeapsă, ea poate fi gradată. I Astfel aveam în fața ochilor modelul de lanțuri din insula Dracului I Jean Hess I (Va urma) I UN SFAT PE ZI Curățirea vaselor de arapaâj roșie.—Aceste vase se curăță foarte bine dacă se freacă cu următoarei mixtura : , Intr’o farfurie se pune oțet, găini de grâu și sare; acestea se amesteci bine la un foc și cu o cârpă să freacă bine vasele de aramă. Toată murdăria se ia jos și devin ca nouțamv&amexsiaK BeKarcutmum HasmmmmmammmmmmmammmuxisBKMat N