Universul, octombrie 1898 (Anul 16, nr. 260-290)

1898-10-28 / nr. 287

287 •MIM&m­mammm & g­ g­ewaraS Bani în toata țara,— «Basse»«­!*» gCTgS2»»m«w»fim­«««»ii­..«—pm mi———■ Dosarul secret al afacerei Dreyfus la Casație. Sultanul cedează Germaniei un teri­­toriu în Tripolis. O fată care doarme 5 luni. întrunirea de la Iași. Executarea a 7 musulmani In Creta.—(Vezi explicația în pagina doua). Ieri. Duminecă, din ziarul U­­NIVERSUL s’au tipărit 36.200 de exemplare. Ziarul UNIVERSUL se vin­de în străinatate cu 10 bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Bre­­zoianu No. ’ll. București.—Telefon No. 67, Centrala IV. •— -- - .....................................................­­1 I „ALENDAR pe ANUL 1893 Ortodox Marți, 27 Octombrie.—Nestor și Dumitru Basarabov. Catolic Marți 8 Noembrie.—4 martiri înc. Soarele răsare 6.47 . apune 4.39. București, 27 Octombrie. — VICTIMA Am anunțat, împreună cu toată presa, încetarea din viață a nenoro­citului Ion Vacă, una­ din victimele erorii judiciare atât de cunoscută, în afacerea de la Foișor. Nu e aceasta prima jertfă. După cum se știe, din cei trei osândiți pe­­ nedrept, unul a murit în temniță ,chiar, neputând suporta nedreapta pedeapsa. Ion Vacă a avut cel puțin mân­­gâerea de a se vedea declarat ino­cent și de a muri în libertate la ca­sa lui, în mijlocul aler­tei. ★ * * Dureroasă prin sine însuși, eroa­rea judiciară a devenit și mai dure­roasă prin aceste două morți. Credeam că, în asemeni împreju­rări, se impune mai imperios chestiu­nea reparațiunii ce se datorește vic­timelor erorilor judiciare. Noi de multă vreme am ridicat a­­ceastă chestiune în coloanele «Uni­versului», animați de sentimentul neperitoarei justiții. Astă­zi, cu îndouită stăruință re­venim asupra acestei chestiuni, con­vinși că dăm satisfacție sentimentului public. * * Prin eroarea judiciară, două soiuri de lovituri se dau victimelor : Lovituri morale. Omul e sufletește zdrobit, văzându-se condamnat pe nedrept. Pe de altă parte, el pierde în considerațiunea semenilor săi. Lovituri materiale, închis, osândi­­tol, nu poate lucra pentru sine și neutru familia sa. Reparațiunile ce societatea e da­toare să dea acestor victime trebue deci să fie de două soiuri, morale și materiale. Moralmente, victima unei erori ju­diciare poate fi satisfăcută prin pu­blicarea, în toată țara și mai ales în localitatea unde domiciliază, a nevi­novăției sale. Așa de pildă, victima ar trebui readusă de autorități la lo­cuința sa, cu o oare­care solemnitate. La Biserică, preotul ar trebui să vestească acest eveniment. Materialmente, victima poate fi sa­tisfăcută acordându-i-se despăgubiri bănești. Asemeni despăgubiri se a­­cordă în toate țările civilizate ; la noi însă nu se dă nici o despăgubire, fiind-că legile noastre nu prevăd a­­ceasta. Nu trebue să pierdem din vedere că reparațiunile, atât morale cât și materiale, pe cari putem să le dăm victimei unei erori judiciare, sunt puțin, foarte puțin, pe lângă sufe­rințele ce­­ i le pricinuește osânda nedreaptă.* * * Din cauza lacunei din legile noas­tre, astă­zi victimele erorilor judi­ciare nu capetă nici o satisfacțiune. Credem că a venit vremea ca la­cuna aceasta să se umple. Cerem cu stăruință ca guvernul să alcătuiască un proiect de lege în această privință și ca corpurile le­giuitoare să-l voteze cât de curînd. Urmările erorii judiciare în afa­cerea crimei de la Foișor sunt, cre­dem, un stimulent destul de puter­nic ca să nu se mai amâne rezol­varea acestei chestiuni. Din BERLIN Corespondenței particulară a UNIVERSULUI Berlin, 24 Octombrie: «Dormition de la Saint-Vierge» Cu ocazia mergerea împăratului în Ierusalim, după cum de­sigur ați a­­flat, Sultanul a dat încă odată dovadă de prietenia ce o simte pentru el, numind pe împăratul Germaniei po­­­sesor al unei părți de pământ din Ierusalim, care a fost dorită de toată populațiunea catolică de acolo, «Dor­mition de la Sainte Vierge». Aceasta este o bucată de pământ care se află pe muntele Zion, lângă groapa tradițională a lui David, în apropiere de Coenaculum, unde a­­vusese loc cina cea de taină. Istoricul faptelor e următorul: Cu câți­va ani înainte, președintele so­cietatei catolicilor de pe pământul sfînt, a făcut o petițiune la împărat prin care îl ruga ca să 'l ajute în­­ căpătarea­ Coenacului de la Sultan ; * mmammmam când e vorba de plată de ce n’ar lua’o și de la streini, iar locuri se dea acelea cari le rămân mai proaste, o­­sul, ce asvârle neamțul să-l roadă străinul; astea toate din cauză că a­­glomerația străină e enormă. In fie­care an se mărește în loc să scadă, și multe greutăți avem de întâmpinat. Dintre români anul ăsta sunt 25 de studenți și 2 ofițeri la școala de artilerie și inginerie ci­vilă, cei din urmă trimeși de Stat. Astă­zi au reușit la examenul pen­tru diploma l­a trei români. O moțiune curioasă O moțiune curioasă a fost votată aseară la o întrunire populară la care a luat parte vre­ o 2500 de persoane. Deputatul Bebel a vorbit despre «a­­tentat și social-democrație». El a arătat că social-democrat­ii n’au ni­mic comun cu anarh­iștii și a con­damnat energic atentatul în contra împărătesei Austriei. Totuși, zice el, nu poți persecuta pe toți din cauza unuia și după ce a mai vorbit anar­h­iștii Landauer și Wressenthal si a votat o moțiune prin care se «pro­testa în contra persecuțiilor interna­ționale pentru anarh­iști». Luni, dar pentru diferite cauze chestia a fost amânată. Acum când era vorba ca împăratul să facă o călătorie în Ierusalim, un jurnal scoate ches­tia pe tapet, atunci împăratul află prin ambasada germană următoa­rele : «De­oare­ce partea în chestie e în aceeași clădire cu mormîntul lui David, mormînt sfînt și onorat pentru lumea musulmană, nu poate să fie vorba, cel puțin acuma, a tre­cere­ la creștini a întregei sau nu­mai a o parte din clădire». Atunci so­cietatea catolică germană roagă pe împărat ca în ast­fel de împrejurări să intervie și să’i ceară Sultanului cel puțin locul de alăturea de Goe­­naculum, să’î ceară «Dormition de la Sainte Vierge». Posedarea ruine­lor sfinte a fost dorința tuturor creș­tinilor și toți aveau idealul să ajungă în posesiunea lor locul unde și-a a­­vut casa sf. loan evanghelicul, unde fecioara și-a dat ultima suflare, lo­cul sfînt în vecinătatea Coenacului. Grecii, rușii, armenii și augustinii francezi ofereau sume colosale; mu­sulmanii nu voiau în ruptul capului să se despartă, ba încă mai mult să sufere pe creștini în vecinătatea mormîntului lui David. Și acum îm­păratul Germaniei a căpătat (trebue să credem nu cu multă trudă) acest dar de la Sultan pentru supușii săi catolici, și dacă a căpătat «Dormi­­tion de la Sainte Vierge» nu va trece mult și după o nouă diploma­ție va căpăta și Coenaculum. Contra anarhh­iștilor Măsuri în contra anar­hiștilor ian și turcii de astă­ dată. Așa după cum anunță «Koelnische V. Zeitung». I­­talienilor nu li se dă drumul în por­turi. Consulatele italienești în zadar cer Statului turcesc protecția supu­șilor lor. Telegramele rămân 6 zile la Constantinopole, temându-se de com­ploturi în contra împăratului. Nu­mai în franțuzește se primesc tele­gramele; paza internă e grozavă. Pe cine îl găsește în voiaj fără «peskesoh» e trimes la pușcărie. Intrările în o­­raș sunt păzite. Strijinul la politeh­nica La sfârșitul anului trecut se ve­dea pe tabela neagră la politeh­nica de aci un afiș care anunța cu litere mari din partea ministerului de in­terne, următoarele : «Având în ve­dere că numărul înscrișilor la par­tea ingineriei mecanice întrece nu­mărul locurilor hotărîm, ca de acuma înainte să nu se mai primească de loc streinii la partea teh­nică». Acum o nouă adresă la rectorat anunță că străinii sunt primiți, însă cu restricția că li se dă locuri în sala de auditoriu numai după ce vor ră­mânea locuri libere, cu alte cuvinte. Memoriile lui Bismarck — Urmare­a— IX Seara cancelarul a emis părerea că trebuia să se împedice de aci înainte oamenii de a se aduna ast­fel pe străzi în zilele de luptă. El a spus că locuitorii trebuiau, în ase­menea caz, să rămână după ușile lor și că ar trebui să se dea ordin pa­trulelor de a trage foc asupra pri­mului care nu s-ar supune. Duminecă 23 Octombrie.­­ D. de Kerning, prefect de poliție din Pa­ris, a sosit la Madrid spre a supune două propuneri generalului Porin. Prima consta în aceea ca Franța și Spania să contracte o alianță ofesivă și defensivă. Spania va trimite în ajutorul Franței o armată de 500000 oameni. Scopul alianței va fi apăra­rea comună a națiunilor de rasă la­tină în contra supremației raselor germane. Perin declinând această ofertă stranie, trimisul francez a ce­rut atunci ca un decret să fie dat care să autorizeze importarea armelor în Franța. Această a doua propu­nere n’a avut mai multă șansă de­cât cea d’intern. Predarea Metzului e așteptată în curând. Prințul Frederic Carol do­rește, se pare, o capitulare în aceleași condițiuni ca la Sedan și Toul, dar cancelarul, pentru motive politice, vrea să trateze garnizoana mai cu menajamente. Regele ezitează între aceste două opiniuni. Cancelarul a spus, azi, primarului din Versailles : „ Nici alegeri, nici pace ! La Paris, ei nu vreau să înțeleagă asta. Ge­neralii americani cari au fost la Paris s’au reîntors spunându-mi că ei nu voiau să audă vorbindu-se de ale­geri. Ei nu voesc chiar să supună țărei chestiunea negociațiilor de pace, un compromis cu Napoleon și da a ’i impune din nou Franței. Primarul n’a voit nici­odată să creadă și a spus că asta va fi cea mai mare insultă care s’ar putea a­­duce țărei. D. de Bismarck i-a răspuns: „ Acesta e interesul învingătoru­lui de a lăsa națiunea învinsă sub un regim care se bizuie numai pe armată, căci atunci ’­ e cu neputință a se gândi la un nou războiu. Nu faceți eroarea de a crede că Napo­leon nu mai are popularitate. Na­poleon are armata pentru el; gene­ralul Boyer a venit să negocieze cu mine în numele chiar al împăratului. Cât despre guvernul din Paris, a­­ceasta e o chestiune de studiat de a se ști dacă are încrederea popo­rului. Primarul din Versailles a făcut cu­noscut cancelarului vederile sale cu privire la condițiunile de pace : dă­­rîmarea forturilor noastre și a celor franceze, dezarmarea celor două țări, cari n’ar păstra de­cât o armată în raport cu populația, etc. D. de Bismarck ne-a raportat toate astea și a terminat zicând : — Cum am spus deja, acești oa­meni n’au nici cea mai mică idee de ceea­ ce e războiul. _ «Nouvelliste» e acum singurul ziar din Versailles, și noi îi avem direcția. I SLu­renTi, 2a U Jofiabrie (9 N~oeilobrle) I IU mem mb i l jMMBMMBBWBBiMWHBBBIl BgșwwMwșMțw^wMqgwwwM|w^»w«»|«"gg"F"TOg!!!-!JiU!iJ 1 1—-^——^ " El evită în mod natural de a se lovi cu sentimentele patriotice ale fran­cezilor. Noi vîndurăm un număr de 30—40 exemplare. Cum cheltuelile sunt puțin ridicate, noi nu vom per­­de mult. Delbrück mi-a spus că în timpul negocierilor preliminare pentru reor­ganizarea Germaniei, Bavaria a cerut să participe împreună cu Prusia, la reprezintarea Statelor federale în ță­rile străine. Concepțiunea bavareză era că, când un ambasador sau mi­nistru va lipsi de la postul său, re­­prezentantul bavarez să ia direcția afacerilor. Cancelarul a răspuns în această privință: — Nu vom­ primi nici odată asta . Tot ceea­ ce ei voesc, afară de asta . Chestiunea nu e de a ști care am­basador vom avea, dar oare instruc­­țiune va primi el și dacă se va aplă ca un asemenea sistem, ar trebui să ai 2 miniștri de externe pentru Ger­mania. (Va urma). CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE ROMANE) Copil disp&rit.—Cioban la ol.— Găsirea lui­ Alexandru Bizescu, fiul d-lui Ion Bizescu, în vârstă de 10 ani, frecv­­enta prin anul 1891 un curs de școală primară. Pe când se întorcea de la școală, tot jucându-se pe stradă și făcând glume cu trecătorii, dă de niște țărani cari se repauzau alături de căruțele lor. Copilul se dă în vorbă cu ei. — Hai cu noi în căruță, îi zice u­­nul din țărani, că ai să petreci bine. Copilul asta’î era, să se plimbe în căruță, și se și urcă într’însa. Țăra­nii înjugară boii și porniră spre sa­tul Brezoaia, de unde erau. Ajuns în sat, copilul fu lăsat să se joace în libertate câte­va zile, dar la urmă unul din țărani, anume Dincă Anton, îl și puse la muncă, făcându-l cioban la oî. Ani întregi, copilul Bi­zescu își îndeplini cu sfințenie sar­cina de păstor de oi. El era foarte iubit de familia țăranului care-l luase sub protecția sa. Cinci ani în urmă, prin anul 1898, atunci când copilul Birescu înaintase până la vârsta de 15 ani, se pome­nește că e luat la cercetare de către comisia de recensămînt a popula­­țiunii. El a mărturisit atunci că e din București, dând și indicațiuni da strada unde locuia. Birescu împreună cu vre-o alți 14 copii găsiți prin alte comune din țară au fost înain­tați pa la casele părinților lor. Care n’a fost mirarea d-lui Ion Bi­zescu tatăl, când într’o bună dimi­neață se pomenește cu un flăcărași, îmbrăcat ciobănește, în locul școlă­­rașului di­n 1891. Negreșit că au urmat îmbrățișări și sărutări, cuvenite după o absență de mai bine de 5 — 6 ani de zile. Dar necazul d-lui Birescu tatăl era mare în contra acelora cari i-au fu­rat copilul, schi­obind cu modul a­­cesta viitorul lui. D-nu Birescu tatăl își făcea socoteala că cop­ilul său, dacă n’ar fi îmbrățișat cariera de cioban prin 1896, când s’a găsit, ar fi fost deja prin clasa 5-a gimna­zială, și astă­zi ar fi luat și bacalau­reatul ; poate ar fi fost înscris­e și la unele din facultățile Universităței noastre. D. Bizescu n’a putut să’și răzbune asupra țăranilor răpitori de cât chiemându’i în judecata tribuna­lului corecțional. La înfățișarea procesului, Dinca An­ton, sub protecțiunea căruia copilul a stat mai bine­ de cinci ani, zicea că copilul a venit de bună voe și se miră că tatăl ’l dă în judecată după ce i-a crescut copilul și l’a fă­cut flacon mare. Mai pretindea des­­păgubiri pentru mămăliga ce a mân­cat-o. Tribunalul rîde și se arată indul­gent către țărani, condamnându-l la câte 10 zile închisoare. Nu s’a acor­dat nici o despăgubire tatălui recla­mant, care a declarat îndată apel. Afacerea s’a înfățișat înaintea Cur­ții de apel din București, secția a 3-a. Nu era prezinte de­cât apelan­tul; lipseau țăranii. Curtea admite apelul d-lu­ Bizescu și condamnă pe țărani la 1000 de lei despăgubire. Pedeaspa a rămas aceeași ca în tribunal, de­oare­ce primul procuror n’a făcut apel. Dreyfus la Insula Dracului Ancheta făcută de exploratorul Sed­m Hess din ordinul ziarului «Matirot din Paris — Urmare — Secretele de Stat de felul aceluia» pe care îl purta d. Daniel pot faci să surîdă persoanele libere cari aș­teaptă ast­fel să vorbească ; ele s­nnt periculoase pentru prizonierii cari se motivează. Dreyfus le-a încercat.. Dreyfus in vnn­uri Comandantul penitenciarului tre­buia să pareze ori­ce încercare de evadare, să facă cu neputință o ră­pire. El găsi că zidul închisoare­ nu era de-ajuns. Spre a fi sigur de a păzi pe deportat în această închisoare, el l-a pus în lanțuri. Timp de două luni, precizez durata acestei precauțiuni, fostul căpitan s'a culcat pe un pat de ocnaș cu fiarele la picioare. Aflând asta, guvernatorul și direc­torul Administrației penitenciare își manifestară uimirea lor. Ei observară d-lui Daniel că această măsură cons­tituia mai puțin o precauțiune de­cât o agravațiune de pedepsă și ei în­trebară pe d. Daniel dacă înțelesese bine instrucțiile sale personale. Mi­nistrul fu îndată ascultat. Fu un schimb de numeroase și lungi telegrame. D. Leblon apără pe subordonatul său, aprobă măsuriie­ luate. Dacă d. Daniel socotea că, spre a pune la adăpost resposabilitatea sa de comandant al penitenciarului, era necesar să pue pe Dreyfus în lanțuri, d. Leblon, în responsabili­tatea sa ministerială, trebuia să sanc­ționeze tot ce făcea d. Daniel. Nu’mî aparține dreptul de a apre­cia asta, ci numai de a semnala. Cu toate că în jurul acelor insule domnește mare mister, știrea despre punerea în lanțuri fu în curând cu­noscută în Cayenne, apoi în Franța de persoanele care aveau interes să o cunoască. Au fost apoi protes­tări. Și, după mult timp d. Leblon a trebuit să dea ordin de a se scoată Dreyfus din lanțuri. Știam ce sunt fiarele în marină și în colonii, unde constitue azi o pe­deapsă corporală zilnică, cu toate că legea a desființat pedepsele corpo­rale pentru ori­ce cetățean francez. Dar nu știam ce sunt lanțurile la in­sule, acelea pe care Dreyfus le-a pur­tat timp de două luni. D. Simon, directorul interimar a administrației penitenciare, ne acor­dă ușor autorizarea de a vizita pe­nitenciarul din Cayenne. El a împin­s chiar buna-voință până a ne da asu­pra stabilimentelor pe care le admi­nistrează toate informațiunile dorita Din momentul ce nu e vorba di­rect de afacerea Dreyfus, toți func­ționarii din Cayenne, ca și guverna­torul lor, sunt oamenii cei mai gen­tili din lume. Supliciul Când mi- au arătat o celulă undă recalcitranții sunt puși în lan­țuri și am văzut culcușul de Ierna și lanțurile pentru mâini și picioare l’am întrebat : — Aceasta e unicul model de lan­țuri pe aici ? ’ — Da. — In toate penitenciarele? — Da. — Și nici­odată n’aveți nevoe de a întrebuința fiare mai sigure, mai... penibile ?­­ — Oh! omul pus în lanțuri de a­­­cestea e așa de solid legat tot­aș I și cum n’ar mai avea picioare. j Cât despre pedeapsă, ea poate f­i gradată. I Ast­fel aveam în fața ochilor mo­­­delul de lanțuri din insula Dracului I Jean Hess I (Va urma) I UN SFAT P­E Z­I Curățirea vaselor de arapaâj roșie.—Aceste vase se curăță foarte bine dacă se freacă cu următoarei mixtura : ,­­ Intr’o farfurie se pune­­ oțet, găini de grâu și sare; acestea se amesteci bine la un foc și cu o cârpă să freacă bine vasele de aramă. Toată murdăria se ia jos și devin ca nouț­­amv&amexsiaK BeKarcutmum Hasmmm­­mmammmmmmmammmuxisBKMat N

Next