Universul, ianuarie 1900 (Anul 18, nr. 1-29)
1900-01-15 / nr. 13
tin rănit bond dintr-o cascăt. — (Vezi explicata: „UNIVERSUL“ de Ieri s’a tipărit în 99.480 exemplare. Calendar pe anul 1900 Ortodox Vineri, 14 Ianuarie. — Guv. păr. Uciși în Sinai și Raith. Catolic Vineri, 26 Ianuarie.— Policarp Soarele răsare 7.37 ; apune 4.50 și din această preocupare mai ales am atins și noi această chestiune, făcăndu-ne în acelaș timp, cum spuserăm, interpreții unor drepte plângeri ce suntem rugați a aduce la cunoștința autorităței comunale. ! !!■— ■ I <« T București, 14 Ianuarie. Drepte plângeri Credincioși obiceiului nostru de a ne face interpreții tuturor observărilor, părerilor sau plângerilor drepte ce ne parvin de la numeroșii noștri cititori, vom spune azi câteva cuvinte într’o chestiune poate neînsemnată în aparență, dar care cu toate acestea își are importanța ei, după cum se va vedea. Primăria Capitalei are un servicii pentru curățitul gunoaielor ; pentru întreținerea acestui servicii particularii plătesc o sumă învoită; este așadar un fel de contract între aceștia din urmă și autoritatea comunală. Particularii trebuesc să-și împlinească datoriile lor din acest contract, pentru că altfel sunt executați. Prea bine. Dar primăria ? Numeroase sunt plângerile pe cari le primim că de vr’o douazeci de zile si mai bine, prin unele părți ale capitalei căruțele serviciului gunoaelor nu s’au mai arătat de loc. Această nerespectare de contract este regretabilă din mai multe puncte de vedere, și nu este scuzabilă din nici unul. Nu este scuzabilă, pentru că e inadmisibil să se invoce cazul de forță majoră pentru un răstimp atât de îndelungat. Primăria poate avea nevoe de căruțele sale pentru curățirea zăpezei de pe strade, dar aceasta n’ar putea justifica suspendarea serviciului ridicărei gunoielor cu săptămânile, ci cel mult poate rărirea lui, așa ca serviciul să se facă de exemplu la câte trei zile în loc de în fiecare zi. Dar nu la trei săptămâni! E regretabilă însă această nerespectare de contract, mai ales pentru impresia ce ea necesarmente va face asupra cetățenilor. Nu va fi, în adevăr, un om care să nu-și zică: Cum ? dacă noi am încerca să nu ne respectăm contractele, ni s’ar tolera oare așa ceva ? Sau dacă, de exemplu, antreprenorii iluminatului cu petrol lasă într’o seară o stradă în întuneric, li se tolerează oare acest lucru sau sunt supuși imediat, din partea Primăriei, la amende, — desigur meritate. — Apoi, atunci, de ce două măsuri ? Și de ce, mai nainte de toate, Primăria să nu fie aceea , care «să dea dînsa exemplul» respectării contractelor, respectând ea mai întăiti și mai cu sfințenie pe acelea pe cari Politica externă Discursul concelui de Bülow Deputatul național-liberal Moeller a interpelat în Reichstag guvernul german asupra sechestrarea vapoarelor «Bundesrat», «Herzog» și «General» de căătre autoritățile engleze din Delagoa și Aden. Contele de Bülow a răspuns acestei interpelări printr-un discurs admirabil, în care a arătat satisfacțiunile și scuzele ce guvernul englez a făcut imperiului german. Acesta este, nu numai un nou succes oratoric, dar și un succes diplomatic repurtat de d. de Bülow. Este un succes oratoric, fiind-că el a expus o chestiune delicată cu un tact și în același timp cu o energie ce îî fac onoare. Este un succes diplomatic, fiind-că d. de Bülow a știut să aplaneze un conflict, care ar fi putut deveni foarte grav ; este un succes diplomatic, fiind-că Anglia a promis că va respecta pe viitor dreptul neutrilor și ori autoritățile ci vor ține seamă de cuviintele internaționale pe care le-a fi călcat de prea multe ori. Răspunsul secretarului de Stat la Departamentul Afacerilor străine a produs o vie mulțumire, căci modul demn și categoric în care d. de Buelow s’a exprimat, a dovedit întregului comerț german că guvernul îl susține pretutindeni, iar națiunea i-a arătat cum împăratul știe să silească pe popoarele străine să respecte drepturile și prestigiul Germaniei. Acest incident ar fi putut lesne lua proporțiuni îngrijitoare, cea mai mică lipsă de măsură în acțiuni sau în termen ar fi putut să schimbe lucrurile, mai ales în momentele actuale, când simpatiile germanilor pentru boerî sunt atât de cunoscute și când înfrângerile Angliei sunt sărbătorite ca niște serbări naționale. Căci în mare parte cauza conflictului a fost o răzbunare a Angliei în contra Germaniei, care dăduse ofițeri boerilor, care procurase Transvaalului arme și munițiuni și care se arată atât de anti-engleză. Indispuși întâi, englezi au devenit repede bănuitori, și-au închipuit că Germania ajută Transvaalul, și atunci fără a ști, dacă au dreptate sau nu, au arestat vapoarele ce mergeau la Delagoa, prefăcându-se că au descoperit contrabandă de războiu. Pentru ca această sechestrare să fi fost legală, autoritățile engleze trebuiau să dovedească două lucruri: Inturți că vasele germane pluteau în apele învecinate cu teatrul de operațiuni, și al douilea că mărfurile pe cari le conțineau erau dintre acele mărfuri ce se consideră ca contrabandă de răsboiu. Ori nici unul din aceste lucruri nu s’a dovedit , căci unul din vapoare a fost sechestrat la Aden, și fiind că toate trei vasele au fost oprite fără regulile obișnuite. Pentru ca sechestrarea— lăsând la o parte mărfurile—să fie legală, trebuia să se examineze inléiü hârtiile, și numai dacă acestea erau neregulate, trebuia să se viziteze mărfurile și să se sechestreze vasele. Ori hârtiile erau regulate și mărfurile cu cari vapoa irinnn/>n4n rm AUD rt nini bora obiectele alimentare, n’avea decât să notifice precum se obicinuește dorința sa diferitelor puteri; dar când nu face nimic din toate acestea, când nu ia nici una din măsurile necesare, și bazându-se pe niște simple presumpțiuni sechestrează «Bundesrat», «Herzog» și «General», comite o sechestrare ce nu se poate justifica nici în fapt nici în drept, comite un act ilegitim și incompatibil cu toate regulile și cuviintele internaționale. Aceasta era situația pe care d. de Buelow trebuia să o resolve. Hotărîrea lui a fost simplă, el a cerut eliberarea imediată a vapoarelor sechestrate și piata unei indemnități. Guvernul englez a început prin a nu răspunde, dar când a văzut că d. de Buelow insistă și încă cu multă energie, atunci lord Salisbury a acordat reparațiunile cerute și a exprimat chiar scuzele Marii Britanii pentru acest incident regretabil. D. de Bülow nu a răspuns interpelărea decât după ce primise satisfacțiune, și a înlăturat astfel prin prudența lui noua complicațiuni; mai mult, a arătat că știe să găsea soft momentul potrivit pentru a comunica parlamentului și națiunea succesul obținut. Modul cum această delicată afacere a fost condusă, se poate califica de diplomație în cel mai adevărat și perfect sens al cuvântului. Desigur oft din punctul de vedere concret, succesul este puțin însemnat. Dar ceea ce este semnificativ, e că în toate diplomația germană este serioasă, că fără zgomot și fără fraie multe merge Înainte, fiind că știe ce voește și ce poate. Prin cuvîntarea lui, contele de Bülow a dovedit îică o dată lumea că, deși Germania nu are intențiuni răsboinice, totuși nu va permite ca drepturile ei să fie nesocotite și nu va admite din partea nimănui procedeuri incorecte. Aceste evenimente au pus în lumină legitimitatea proiectului imperial pentru mărirea flotei. In discursul lui, d. de Bülow nu a atins acest punct. Se va reaminti însă la vreme, căci precum a spus’o singur la Stettin, el urmează preceptele politice ale lui Bismark, și aceste precepte constă în a conduce cu energie și tenacitate operile serioase, fără a se îngriji de zgomotul și de criticile muțimei, care deseori nici nu știe ce voește. I. G. Doman și această ruină de 2000 de ani, care a resistat cu blocurile sale de granit oricăror lovituri de târnăcoape și de drugi de fer,a trebuit să fie delăturat și prin spargere cu materii explosibile. S’a constatat că aici e vorba de două ziduri, unul intern și altul extern. Acesta din urmă prezintă o mulțime de pietre monumentale și sculpturi, între cari și un colosal obelisc, pe care desigur pietatea masca l-a ridicat părinților. Pe piatra de sus se află cele două capete în relief ale răposaților, pe când pe alte două lespezi se află o inscripție. O altă piatră mormîntală acoperă probabil osămintele unui bărbat care a exercizat profesia de învățător (magister), deoarece pe lângă figura șezând a răposatului, care ține pe genunchi un pergament, se află un copil care ascultă preceptele maestrului. Cu deosebire bine conservată este scena unei lupte, în care se văd soldați romani atacând o fortăreață. Mai mulți istoriografi se ocupă cu stabilirea epocei acestor rămășițe arheologice. Escese studențești Eri a avut loc un proces intentat la patru studenți de farmacie acuzați pentru escela. Acuzații vizitară într-o seară, cu mai mulți camarazi necunoscuți, o bară de concert de lângă puntea Spandau și acolo au început să facă scandal, insultând pe oaspeți și pe cântăreți și-și bătură joc de cântărețe adresându le vorbe necuviincioase. Birtașul i-a rugat de mai multe ori să părăsească localul, renunțând chiar să le ia bani pentru consumația făcută. Unul dintre scandalagii lovi atunci cu bastonul pe birtaș și pe soția sa, adresându-le vorbe ordinare. Birtașul trimise după poliție, ceea ce făcu pe scandalagii să părăsască localul. Afară însă făcură din nou scandal. Unul dintre ei răsturnă de pe peronul unui tramvai pe un pasager, din care cauză se adună o mulțime de oameni. Studenții începură a da cu bastoanele în oameni. Intervenind poliția, studenții au fost arestați. După un rechizitor sever al procurorului, tribunalul a condamnat pe studenți la plata unei amende de câte o sută mărci, eventual 20 de zile închisoare 30recțională. <* ____ ___Meyer. Din Germania Cor. particulară a «Universului») Berlin, 10 Ianuarie. Situația politică Ziarele de aici comentează în mod foarte viu plângerile aduse în comisia budgetară a Parlamentului de către mai mulți deputați contra faptului că în Austro-Ungaria nu se respectează secretul scrisorilor. Acești deputați au declarat că ei corespund cu amicii lor din monarhia vecină numai prin scrisori recomandate, deoarece cele simplu francate se peri. S’a pus la dispoziția ministrului poștelor și telegrafelor dovezi, cari confirmă aceste plângeri. Guvernul german va interveni pe lângă acel guvern, căruia îi va cere explicațiuni asupra acestui fapt. Toate cercurile politice așteaptă cu nerăbdare începerea desbaterilor asupra noului proect pentru sporirea marinei, care va veni în discuția Parlamentului săptămâna aceasta- Proectul se IIII. VIP VIQUO V ii V/ VI 1. Cronica științifică Întărirea și debilitarea corpului Zilele acestea, ca în toți anii, se ivesc numeroase boale provenite din răceală. Cauza este, după cum se știe, că corpul nostru nu este destul de rezistent la repedea schimbare a temperaturei, cu alte cuvinte că el nu este destul de orălit. Faptul acesta este, desigur, foarte întristător, și-șî trage origina de la diferite rele, d. e. . căldura prea mare în camere, închiderea hermetică a geamurilor, îmbrobodirea cu fel de fel de șaluri, fusarduri, etc.; prin urmare nu e lucru de mirare dacă se sgudue echilibrul la orice schimbare de temperatură, fie ea cât de mică. Cunoștința efectelor binecuvîntate ale întărire! corpului, nu e de dată nouă. Acesteia are a se mulțumi sănătatea de fer a Spartanilor. Maria Teresia, împărăteasa Austriei, nu suferea nici iarna de vre-o boală provenită din răceală. In apartamentele ei aproape nu se făcea foc, ba de multe ori ea scria și iarna cu geamurile deschise. Și marele filosof german Kant era un partizan fervent al oțelirei corpului, de aceea făcea în fiecare dimineață băi reci la picioare. Chestiunea cum să ne întărim corpul, nu se poate rezolva așa, cu una cu două. Trebuie să avem în vedere constituția și modul de viață al unui om. Când cineva voește aceasta, să aibă în vedere dacă e perfect sănătos. Medicii recomandă ca orice cură de întărire trebue să fie precedată de o oțelire a corpului. Aceasta se poate face mai bine prin plimbări sau prin exerciții corporale, și cu deosebire prin gimnastică. Dacă cineva e perfect sănătos și robust, poate să înceapă ași oțeli corpul. Cura trebue făcută în mod sistematic. Se știe ce avantagioase sunt fricțiunile cu apă rece, precum și obiceiul de a umbla ușor îmbrăcat și de a se deprinde cu curentul de aer. De recomandat mai este și deprinderea de a dormi în cameră neîncălzită. Patul nu trebuie să fie moale, este de ajuns o saltea de paie. Geamurile trebuie să fie deschise pâpă ansibilitata. Se știe toate condițiunile unei astfel de cure de întărire. Un mijloc bun de întărire, care din nefericire e foarte rar urmat, constă în aceea, ca să facem bac la tălpile picioarelor. Această bae se face mai bine dimineața și adică într’un vas, la care s’a pus în seara precedentă apă rece și s’a păstrat în cameră. Cum ne sculăm din pat să ținem câteva minute picioarele în apă și adică să se ude numai tălpile. După aceea le ștergem repede și tragem ciorapii. Acela, căruia picioarele îî rămân reci, să se lase de această cură, ca și aceia ale căror picioare asudă. Procedeul acesta întărește corpul și face să dispară orice debilitate. In adevăr, întărirea corpului oferă cele mai mari avantagii. Dispoziția e bună și spiritul este elastic. La regina Victoria a Angliei și acum stau geamurile deschise, atât vara cât și iarna. Și nefericita împărăteasă a Austriei, Elisabeta, era o mare aderență a întărirei corporale și astfel și-a putut conserva elasticitatea corpului și frăgezimea țenutului. Să-șî închipuiască cineva alături cu acestea, pe acele ființe debile, cari tremură la orice temperatură mai scăzută, cu mersul greoiü și cu fața palidă ! Ele trăesc, putem zice, numai în o parte a anului, restul îl petrec vegetând lângă foc. Ca dovadă că prin deprindere ajungem la orice, este următoarea pildă din viața marchizului de Lorme, ginerele reginei Victoria a Angliei . Intr’o zi, pe când acesta era guvernator al Canadei, întâlni un indian, care umbla desculț, cu toate că era un ger cumplit și afară de aceea era foarte ușor îmbrăcat. Marchizul, deși purta o blană groasă, și cu toate acestea suferea de ger, întrebă pe fiul deșertului, că nu-i este frig ? După obiceiul înflorit al limbei sale indianul răspunse : — De ce pare să nu învelim și obrazul ? Marchizul răspunse : — Foarte simplu, obrazul nu suferă de frig, deoarece e deprins din copilărie, să nu fie învelit. — Vezi, d-le, răspunse indianul, serios, plin de demnitate, și conștient de preponderența sa spirituală: «ei sunt peste tot locul obraz» Cornel Rănit IM dintr’o cască — Vezi ilustrația — O scenă înduioșătoare din războiul din Africa de miază-zi se vede în ilustrația noastră de azi. Pe când oștirile dușmane se luptă cu înverșunare, fiecare căutând să nu cruțe pe ceal altă și să răpite cât mai multe vieți, pe când înfierbințeala luptei este în toia, retrași la o parte, pe malul unei ape, se văd douî boerî, din care unul a umplut o cască cu apfi și dă de băut tovarășului seu de suferințe spre a-î mai potoli durerile pricinuite de rănile pe care le-a căpătat în bătălie. CODUL CIVIL POPULAR Despre actele starei civile . Cuvântul act are două înțelesuri în limbagiul juridic. El însemnează : 1) Ceea ce s’a petrecut, quod actum est, un fapt sau o acțiune a omului ; 2) înscrisul redigiat spre a povesti acest fapt, această acțiune sau eveniment spre a stabili o dovadă. Astfel cuvîntul act de vînzare însemnează atât vînzarea însăși, cât și înscrisul care -i constată existența. Prin stare civilă înțelegem situația sau condiția juridică a unei persoane în societate. Situația unei persoane poate varia prin diferite fapte ca : naționalitatea, legitimitatea, adopțiunea, etc. Așadar actele stărei civile sunt niște scrisuri, ce au de scop să constate evenimentele ce au o influență asupra stărei civile a unei persoane. Legiuitorul nostru a restrâns actele numai la cele trei evenimente mai însemnate din viața omului: nașterea, căsătoria și decesul. Am zis că aceste trei evenimente sunt cele mai însemnate și iată de ce : 1) Prin naștere, omul intră în societate și în familie. E de mare importanță a se ști data când nașterea a avut loc. Astfel știm că un copil conceput în căsătorie e legitim. Ca să -l considerăm însă conceput în căsătorie, trebue să știm data în căsătorie și va fi copil natural. Pentru a determina majoratul, iar trebue să știm data naștere. 2) Prin căsătorie rezultă drepturi și datorii mari. Momentul când s’a săvârșit căsătoria iar trebue știut, căci femeea căsătorită e pusă în incapacitate să facă unele acte fără autorizația bărbatului. Iată un exemplu : am cumpărat ceva de la o femee cu o zi înainte de căsătorie, cumpărarea este bună, însă, fiind făcută după căsătorie, cumpărarea e nulă. Cine contractează o căsătorie înainte de desfacerea primei căsătorii, comite crima de bigamie, care e aspru pedepsită. 3) Prin deces o persoană e stinsă pentru societate. O femee măritată naște un copil, imediat după naștere moare și mama și copilul. E foarte important să știm care din două a murit înainte. Dacă a murit mama înainte, atunci copilul a moștenit-o și în urmă murind și copilul, averea rămâne tatălui, adică soțului femeei. Dacă însă copilul a murit înaintea mamei și mama în urmă, atunci rudele ei o moștenesc, căci bărbatul n’are nici un drept la aversa femeei. Deci vedem că e foarte important a se ști momentul când a murit cineva. Tomir. MEMORIILE Baronese* Maria Veesera Note zilnice și scrisori (Urmare) Dnistiî se opri surprins și esclamă, aruncându-mi o privire drăgostoasă : — Ce văd ? D-ta plângi, Mary. — Nu e frumos din partea d-tale, Alteță, răspunsei ea ștergându-mî lacrămile, să mă atragi în cursa asta. Nu m’aș fi așteptat la asta din partea d-tale. — Așadar ești cu adevărat supărată pe mine ? întrebă iar dînsul, apucându-mî mâna. — Cum n’așî fi, Alteță? Tu porți cu mine ca și cu cea din urmă femee de stradă. — Ce ar fi trebuit oare să fac, pentru ca să mă mai întâlnesc o dată cu d-ta? — Să mă fi anunțat de intențiunea d-tale și să lași la judecata mea dacă trebuia să vin sau nu... — De sigur mi-ai fi respins cererea. — Gine știe?!... esclamamea pe nechibzuite. Această esclamare a mea fu hotarîtoare. Contesa conchise că nu eram serios supărată. Prințul mă apucă cu blândeță de braț și mă sili să șed. Tot eram încă turburată; îmi era frică și rugai pe prinț să nu mă silească să stau. Insă contesa mă asigură că n’o să ne lase nici un moment singuri și că prin urmare nu mă amenință nici o primejdie. Acum mă liniștii întru câțiva și me încercai chiar să zâmbesc, când prințul, apropiindu-și scaunul de al meu, zise cu ton glumeț : — Așadar d-ta ai fi fost în stare să distrugi prietenia noastră atât de tînără ? Conversația urmă asupra lucrurilor indiferente. Vorbirăm de teatru, de muzică, de literatură, și mă siliam să dau răspunsuri inteligente și pricepute la întrebările prințului. Dînsul zise că simte în sine oarecare talent de scriitor și mă întrebă dacă n’aș vrea săă dăm la lumină o carte sub un pseudonim oarecare. — Nu mine, Alteță? Dar eu nu sunt în stare de așa lucrare. — D-ta zici 1 replică Rudolf. Dar eu sunt convins că eu și d-ta am putea să compunem un roman destul de frumos. — Să’i compunem ? Nu ! — Dar să’l trăim ?... La întrebarea asta n’am răspuns nimic. Contesa se ridică d’o dată. — Vă rog foarte mult să mă scuzați, zise dînsa, trebue să ei pentru un mic moment, ca să dau niște ordine, însă îndată sunt înapoi. Rămăsei singură cu prințul. Fu o pauză de încurcătură în cursul căreia nici eu nici el nu zise nimic. Prințul se uita într’una la mine și părea că voia să’mî citească în adâncul sufletului. In sfârșit rupse tăcerea. — Scumpă Mary, zise dînsul, aș avea să-ți comunic ceva... Nu îndrăznii să-l întreb oșare a-mi comunica. — Dar se pare că nu ești tocmai curioasă în privința comunicarei mele ? întrebă dînsul iar. — Curioasă sunt, răspunsei, însă cred că ar fi mai bine să taci. — Nu pot, Mary, trebue să-ți nu poate să ne aducă la amândoui decât nenorocire. Insă toate au fost în zadar. Rudolf stătu în genunchî și mă privia cu durere, cu dragoste, cu o nespusă înduioșare. La cuvintele și îndemnurile mele răspunse : — Mary, scumpă și unică Mary, ascultă-mă, nu mé respinge. Iți jur pe atot-puterniciul Dumnezeu că ești în lume singura pe care o iubesc, singura pe care o stimez, singura care reunește în sine totul pentru a mă face fericit!... Iți jur că le voiu iubi până la sfârșitul vieței mele, că voi alunga din inima mea ori-ce alt sentiment, pentru ca numai d-ta singură să domnești peste eal... Iți jur că nu voiu găsi pace și liniște până nu te voiu face soția mea fericită și mă mai jur că până atunci le voiu iubi ca un frate pe sora sa, așa cum se iubesc între ei îngerii din cer... Cu nevinovăție și curățenie... N’aș putea să descriu efectul ce au făcut asupră-mi aceste cuvinte ale prințului. Eram zăpăcită de o fericire fără seamăn și când Rudolf, Rudolf al meu, ceva mai liniștit, însă tot așa drăgăstos, mă întrebă: — Tot ești supărată pe mine? Nu putui să răspund nimic. Un sughiț de plâns, de plâns de fericire, ’mi ridică peptul și din ochi, ’mi sbucniră 2 șiroaie de lacrimi, cari erau mai elocvente decât orîce alt răspuns. — Așadar pot să sper? întrebă Rudolf iar. Mâ plecai spre dînsul, cum stătea tot îngenunchiat, răspunsei la strînsoarea mâinelor lui și esclamaî într’un ton abia de înțeles: — Da!... In momentul următor auzirăm pașii contesei. Scena aceea frumoasă, de neuitat, se terminase. (Va urma) setă bogat asortată.Nu doar că frumoasa și încântătoarea regină ar avea nevoe să’și mărească frumusețea pe cale artificială , nu, M. S. de când s’a urcat pe tron, conversează bucuros un ceas în fața mesei ei de toaletă. Firește că iau parte numai cele mai intime cameriste și dame de onoare. Ea întrebuințează diferite parfumuri. Olimpia. Din istoria Secolului XIX 14 Ianuarie (1801) Bonaparte Napoleon inaugurează funcțiunile sale de președinte al republicei Cisalpine, la Lyon; el ține un discurs în limba italiană. OEONIGI FEMEHIHE Toaleta principeselor Suverane Regina Margareta de Italia, cu toate că e în vârstă de 49 de ani, totuși este considerată ca una dintre cele mai frumoase femei. Nu se găsește nimeni în toată Italia, care ar îndrăzni să contesteze că prima femee italiană n’ar fi cea mai frumoasă. Cineva a întrebat pe dama de onoare marchiza villamarina Montereo, ce face Regina că pe fața ei nu se ved de loc urmele vârstei și prin ce artă a reușit Augusta Suverană a Italiei ca să înfrunte natura. Marchiza ridică din umeri și păstră cel mai mare secret. Femeile italiene și-au pus însă în cap ca să afle acest secret important și s-a pătruns până la masa de toaletă a Reginei. Pe aceasta însă nu se aflau multe secrete ; pentru frăgezimea piesei era «Crime Romaine aux fleurs d’Italie» ; ca săpun «Savon Brises de Palermo» ; ca apă de dinți «Violet Mouth Lition»; «Apă arabă» pentru înfrumusețarea țenitului. ca parfum apă de Colonia. Acestea sunt utensiunile toaletei unei adevărate femei frumoase în vârstă de 49 de ani. Dar și o altă principesă frumoasă da mult de gândit femeilor din elită asupra artei de a nu îmbătrâni. împărăteasa Germaniei, Augusta Victoria, este in vârstă de 41 ani, mamă a 7 copii și o femee frumoasă al cărei ten este fraged și nici un semn nu arată că Suverana Germaniei ar începe să îmbătrânească. Nici masa ei de toaletă nu dezleagă enigma ariei ei. Ea este foarte simplă: împărăteasa se folosește de un săpun variat și de parfumul «Odeur», făcut din «fân de curând cosit», ca apă de gură, esență de mentă și apă de Colonia. împărăteasa Rusiei ține mult la o masă de toaletă bine asortată și preferă parfumurile franțuzești ; numai săpunurile de toaletă sunt de fabricație berlineză. Pe masa ei de toaletă se află «Crôme Duchesse» și «Eau de Lavende Regina». împărăteasa Rusiei stă mult la toaletă ca și regina Elisabeta a României. Augusta noastră Suverană cochetează cu începutul vârstei înaintate. Pe când alte femei caută în orice chip să acopere încrețiturile de pe față, Carmen Sylvan și peptenă părul ei cărunt înapoi, ca astfel să se vadă fruntea ei liberă și cu brazdele făcute de natură. Ea ’și cultivă părul cu «Eau de Vervaine». Regina Maria Christina de Spania, frumoasa femee de 49 de ani și regenta unei țări cam neliniștite, folosește de asemenea «săpun Walrat» și pe lângă acela «Buttiro de Cacav alla Rosa.» Regina Maria, în timpul când î și face toaleta, conversează cu camerista asupra noutăților zilei. »»»<-3^ în sîneta P.A «A VA? CRONICA O năzdrăvănie Colegul meu de școală Costică era un băiat model, iar eu un drac și jumătate. Profesorul de fisică Tănase mi cunoștea ca un cal breaz—anul trecut mă lăsă să cad pe planul înclinat din mecanică, cu alte cuvinte mă făcu să repet clasa— și când mă numără iarăși între iubiții săi elevi, se gândi la un mijloc cum să mă îndrepteze. Costică, școlarul model, i se părea că va exercita asupra mea o influență bine-făcătoare. Profesorul mă dădu în paza lui zicând Costică, ia privește pe ăsta. (Pe mine adică). 1l voi așeza lângă tine. Ai să’i formezi caracterul. Să’l faci să fie atent și să studieze, cu un cuvânt să’i faci om. Vei putea fi în stare să faci aceasta ? Costică, școlarul model, mă privi posomorit, pare că ar fi voit să zică: Mă voi strădui, dar n’am nici o speranță. Trecură patru săptămâni — și eu mă silii, vă spun sincer, ca să fiu mai bun decât reputația mea. Intr’aceea venirăm în mecanică la capitolul pompelor. Pompa aspiratoare și de presiune le trecuserăm. In viitoarea oră de mecanică venea la rând pompa de foc. Știam aceasta la sigur, doar’ nu degeaba repetasem clasa. Intr’o pausă mă urcai pe catedră. Tronul lui Tănase, ordonai tăcere și ținui un discurs către «norodul» adunat. Mannleia calificat pe domnu profesor de om foarte bun la inimă, care bucuros iartă o glumă nevinovată. Sub exteriorul său aspru se ascundea o inimă bună. Trebuia să punem la cale o glumă, care să ne mai înveselească. «Onorat auditor ! Să facem ceea ce am făcut noi anul trecut și adică : Pe când profesorul nostru intră în clasă cu modelul pompei de foc, întreaga clasă cu trâmbițe mici în gură am imitat semnalul pompierilor... Trara ! Trara !.. — Dar ce a făcut profesorul ? _— Profesorul? A făcut, zîmbind, un compliment și a mulțumit pentru această spontană ovațiune. După aceea am ținut cu toții un consiliu de răsboiu. Alexandru s’a învoit îndată. Costică era absolut contra. Dar 0 one rîioasa infectează și pe celelalte.Gei l’aít.I toți se învoiră, afară de Costică, deoarece avea tot 10 la conduită. II liniștit și pe el. I-am spus că nu i se va întâmpla nimic, deoarece aveam să trâmbițăm toți și nu va pedepsi deci pe nici unul. — Bine, eu nu va voi trăda, dar nici nu voi trâmbița. — Nu se poate, zisei eu. Dacă nu vei sufla, te va întreba cine a înscenat aceasta. Dacă nu vai spune, te va închide nivenul pe tine singur. L’am rugat, l’am conjurat— deoarece ideia mea avusese un nou răsunet în inimele tuturor— și astfel se învoi și Costică, ca să se vadă că e un bun coleg de școală. Ea și-a dat chiar cuvântul de onoare, că va sufla și el și nu va trăda pe nimeni. * * * A doua zi în ora de mecanici era în clasa noastră un tapaj mare. Noi acordam instrumentele și discutam asupra spiritualei «glume». In momentul când ar fi intrat profesorul pe ușă, avea să dăm semnalul primeă și Costică. Toți ceilaalțî aveau să ne acompanieze apoi. Pentru ca gluma să reușească mai bine, Costică să aștepte în coridor și să vadă dacă profesorul aduce modelul pompei de foc. Erau aproape orele 8. Costică e și afară, ca să-și ocupe postul. Domnea o tăcere adâncă, tăcere ca în ajunul unei mari bătălii. «Trâmbițăm cu toții ? îî întrebail eu încă o dată. — Eu, nu strigă Nicu din banca a patra, se vede, și de o chestiune de principiu, a cărei importanță pentru înrădăcinarea respectului de autoritate, atât de necesar în orice organizație, dar din nenorocire cam prea puțin cultivat în unele privințe, credem că e de ajuns să fie semnalată, fără a fi nevoie să se mai insiste asupra ei. Din acest punct de vedere și deși dreptul internațional nu este cert asupra acestui punct, deși preceptele lui sunt rea definite, nu e mai puțin adevărat însă că nimeni nu consideră ca contrabandă de războiu altceva decât obiectele ce servesc direct la războiu și nici de cum celel’alte lucruri, căci altminteri s’ar ajunge la exagerațiuni ce nu se pot admite. Voia guvernul englez însă să considere contrabandă de roz pentru flotă vor ajunge la suma de 1600 milioane mărci. «Freisinnige Zeitung» spune că aceste cheltueli sunt evaluate la suma de 2 și jun. miliarde. Desgropări In Strassburg Din Strassburg se anunță că acolo s’a făcut o importantă descoperire cu privire la vechile fortificațiuni ale Romanilor «Argentoratum». Prin pivnița unei case vechi trecea vechiul zid rocă pentru aceasta, in mod corespunzător se manifestă trebuința de a se aduce în plămâni cât mai mult oxigen. Cum va fi aceasta posibil, dacă geamurile, închise hermetic, opresc acest sucurs de oxigen ? Cine s’a deprins ca în anotimpuri calde să doarmă cu geamurile deschise, poate să continue aceasta fără grije până iarna. Somnul e liniștit, corpul a doua zi e oțelit — bine înțeles dacă s’au împlinit gestațiunei, vuui puica țu olgi, dacă copilul e sau nu născut sub căsătorie. Știm că sarcina nu poate trece peste 300 de zile, prin urmare azi desfăcându-se căsătoria și peste 300 zile născându-se un copil, putem zice că el e conceput sun căsătorie și va avea deci drepturi la moștenirea părintelui său. Din contră, dacă un copil se va naște, de exemplu peste 400 de zile de la divorț el nu mai e conceput - Nu pot să mă gândesc, nu pot să judec, pentru că... te iubesc. In același moment Alteța Sa îngenuchiă înaintea mea, îmi apucă mâinile și mi le acoperi cu sărutări și cu lacrămi. Voii să mă apăr de demonstrațiile lui de dragoste , îl rugai, îl conjurai să-și țină demnitatea, să nu uite pe soția sa, să nu se lase în prada unui sentiment oare Colonia, dar parfumurii din Madrid începură să murmură și fugară pe Suverana lor, în mod colectiv, ca să întrebuințeze special parfumurile madrileze. Regina le împlini dorința și de atunci eși la modă parfumul «Eau d’Espagne.» Wilhelmina, tînera și frumoasa regină a Olandei, este poate cea dintîi dintre femeile Suverane, care stă mai mult în masa de toate conjurat. Totul fu un zadar. Ba, exemplul lor fu imitat și de alți zece. Alți zece șovăian. Costică sta la post, și eram sigur că nu ne va trăda, de aceea renunțasem la «gluma» aceasta. De o dată Costică, școlarul model, se repezi în clasă, fără să aibă vreo presimțire și strigă: «Vine !» In adevăr profesorul vene#.