Universul, ianuarie 1901 (Anul 19, nr. 1-28)

1901-01-14 / nr. 11

ANUL XIX, Mo. 11.— DUMINECA, 14 IANUARIE 1901.- Principesa Victoria Mary de Teckl, principesa moștenitoare a Angliei.— (Vezi explicația) Calendar pe anul 1901 Ol­u­IlIOX Sâmbătă, 13 Ianuarie.— L-u­i Er­nai și Stratonic Catolic Sâmbătă, 26 Ianuarie.—Policarp Soarele răsare 7.28 . apune 5.58 .um « «>» ■» București, 15 ianuarie. REFORMA ADMINISTRATIVĂ încă d­e acum câte­va vre­­me, ziarele oficioase ne-au vorbit și ne vorbesc despre întențiunea guvernului de a reforma administrațiunea pro­­­priu­ zisă. Ar fi vorba sa se suprimez posturile de sub­prefecți, în­­ocuindu-se acești funcționari cu un număr ne­asemănat mai mic de inspectori județeni; ar mai fi vorba ca comunele ru­­­rale, cari actualmente dolesc­i de lipsa de resurse din cauza­­ misiunii lor, să fie numite considerabil, pentru ca ast­fel s­a aibă mijloacele necesare­­ unui trai administrativ con­­­venabil; în sfârșit, ar fi vorba ca primarii comunelor rurale "să fie desărcinați' de toate de­­legațiunile puterii centrale, 'care îi zdrobesc astă­zi, lă­­rgându-li-se numai îngrijirea­­ intereselor pur locale, iar no­tarilor comunali să li se spo­rească atribuțiunile și răspun­derea, creându-li-se în acelaș timp o situațiune materială mai bună. Din toate cele publicate până acum de ziarele oficioase asupra proiectatei reforme ad­­jministrative, nu ne-am putut încă forma o idee precisă des­pre cuprinsul acestei reforme. Suntem clar în neputință de a ne spune părerea și de a judeca criticele ce deja s’au formulat pe ici pe colea.­­ Zvonul ce s’a făcut însă în ț­ară, a îndemnat pe mulți [Cititori de ai noștri, mai ales [dintre cei cari trăiesc la sate. Să ne comunice observați­unile reflexiunile lor asupra a­­­cestei materii.­­ Ne îndeplinim o datorie su­punând dezbaterii publice ob­­­­servațiunile cele mai impor­tante din bogata corespon­dență ce am primit de când s’a deschis chestiunea. Incontestabil că, din punc­tul de vedere formal, admi­­nilistrațiumca comunelor rurale ,se va îmbunătăți—zice unul Ii din corespondenții noștri. i Prin mărirea comunelor, va pțncepe o viață mai vie în sa­­­tul de reședință al comunei;­­00 vor câștiga însă cele­l­ alte sate din comună? Acestea,­­și­­ dacă nu vor pierde ceva, față cu actuala stare de lucruri, d­ar de­sigur nu vor câștiga ».nimic. Școala și biserica din centrul comunei vor fi nea­­­părat mai bine îngrijite, dar lcuitorii cătunelor nu vor splft­i nimic din aceasta. Pri­ 1 Din Franța (Coresp. part. a ziar. Universul) Paris, 9 Ianuarie. L­egea congregalimților și presa Presa liberală, cu toate că re­cunoaște elocința și sentimentele contelui Mim, aduce mari elo­gii discursului pronunțat de primul-ministru Waldeck-Rous­­seau cu ocazia discuției legei a­­supra congregațiunilor. Ziarele liberale lauda mai ales strălucita descriere făcută de Waldeck-Rousseau asupra stărei morale a Franței la descinderea noului secol, în care revoluția și rezultatele sale sunt atacate din toate părțile obligând a se lua în apărare și mai ales a se smulge congregațiunilor acea educație retrogradă pe care ele o infil­trează în tînera generație. «Gaulois» întitulează articolul Un orator și un avocat și,­­dupa ce laudă ei vcința contelui Mun «incomparabil de când Lacor­­daire și Montalembert au dispă­rut din lume» observă că i-a răspuns «avocatul cauzelor ci­vile». «Gaulois» speră că afișarea dis­cursului lui Waldeck Rousseau va arăta francezilor cum Repu­blica știe să respecte libertatea cugetărei, conștiinței și învăță­­mîntului. Un grup de deputați catolici a Dura cui sare și aci la Paris s’au făcut mai multe experiența cu cura de sare la bătrâni, cari au dat până a­­cum cele mai bune rezultate, tot așa de bune ca la New­ York, Boston și Cambridge. La unii bolnavi, după cum a­­nunță «Art Medical», s-ar fi ob­ținut fenomene însemnate, prin injecțiile cu clorura de sodiu. Peste câte­va zile se va face raportul către Academia franceză de biologie cu privire la expe­riențele prin clorura de sodiu și clorura de potasiu în institutele profesorilor Bouchard și Doucet. Publicul se pasionează foarte mult asupra acestor experiențe. O­ăraimi orifiilă Nicolas Romain nu fusese fe­ricit în căsătorie, se spune, din cauza relei purtări a soției sale, și de aceea fusese silit să ceară divorțul, lucru care făcuse să sufere mult. Nevasta lăsându-l la Marsilia, se dusese împreună cu fiica ei, în vârstă de 23 ani la Arles și se pare că în acest orășel, cele două femei nu duceau o viață cu totul exemplară. Ei erau în proces de divorț, când alaltă­ era fata, mama și fii­ca se aflară față în față spre a iscăli un contract de vînzare al unei case, și,pe când se reîntor­ceau­ de la notar, au trebuit să fac­ă o bucată de drum împreună. Romain, care mergea tăcut după cele două femei, scoase din buzunar­ un revolver și trase două focuri asupra soției sale, rănind-o la cap și la spate și o­­morând-o imediat; apoi zăpăcit de strigătele disperate ale feței se aruncă asupra corpului vic­timei lui, și o desfigurează cu totul dându-i lovit­urî cu tocurile ghetelor. Luând-o la fugă, se învârtește ca un nebun prin câmpurile în­vecinate și apoi cuprins, de re­­mușcare, se reîntoarce la locul unde comisese crima și-și sboară creerii. Brutus. UN PROVERB PE ZI Nebună e oaia care se spove­dește lupului. (Spaniol). .... «m «g 11 Scrisorile lui Bismarck Siedrow, 1 Iulie 1866­­/rugă inimioară. Azi am plecat din Reichenberg și am sosit acum aici, întreaga călătorie a fost pri­mejdioasă și sunt vesel că n’am nici o răspundere pentru aceasta. Austriacii, dacă ar fi trimis ca­valerie din Leitmeritz, ne-ar fi făcut prizonieri împreună cu re­gele. Din nefericire Carol, vizi­tiul, a căzut de pe cal și acum se află în spital. Peste tot locul întâlnim numai prizonieri, cari se urcă peste ci­fra de 15.000. Trupele noastre au luat era, într-un asalt cu baio­neta, localitatea Jilsohin. Gene­ralul Tümpling a fost grav rănit la șold, dar nu mortal. Căldura e grozavă, iar aprovizionarea se face cu anevoe. Trupele noastre suferă de oboseală și de foame. In țară aici nu se văd urme de războiu, de­cât câmpurile cu grâne călcate. Oamenii de aci nu se tem de soldați, ci stau cu femeile și cu copiii­, îmbrăcați în haine de săr­bătoare, la porți și ne admiră. In Trautenau locuitorii au o­­morât 20 de soldați muzicanți de ai noștri, nearmați, cari după plecarea regimentului lor rămă­seseră acolo, îndărătul frontului. Criminalii au fost predați tribu­nalului de războiu. La München­­grätz, un fabricant de spirt a a­­demenit în pimnița de spirt 26 de soldați de-ai noștri, i­a îmbă­tat și apoi le-a dat foc. Castelul Siedrow e proprieta­tea prințului Rohan, pe care îl vedeam zilnic la Gastein. Rămâi cu bine, salută pe co­pii și pe oaspeții noștri . D-zeu să ve păzească pe toți. Al léü credincios, De B. măria va avea un aspect mai civilizat de­cât are astă­zi, dar puțin vor beneficia din aceasta cei ce nu vor locui în satul de reședință. Nici în privința poliției, nici în pri­vința facerii și întreținerii co­­municațiunilor mărirea co­munelor rurale, așa cum e proiectată, nu va putea aduce cel mai mic progres, de­oare­ce, după reformă, ca și înainte, țăranii vor rămânea tot așa de risipiți cum i-a lăsat re­gimul clădii. După o serie de considera­­țiun­i asupra vechiului regim al proprietății rurale, cores­pondentul nostru adaogă: O reformă adâncă a stării de lucruri de la sate s’ar face numai atunci când s’ar con­centra așezămintele țărănești, cum s’a făcut în toate păr­țile și chiar în­­ cursul primei jumătăți a veacului XIX în unele țâri vecine. Răzlățiți de regimul feudal pe întinderi de pământ prea mari, țăranii au­ fost siliți să se concentreze în anumite lo­curi, formând sate mari, lesne de­ administrat. Negreșit, o așa de adâncă reformă ar întâmpina multă rezistență atât din partea ță­ranilor, cât și din partea ma­rilor proprietari. Dar tot în asemeni condițiuni s’a făcut ea și în alte părți; și alt leac serios nu e, pentru însănăto­șirea actualei stări de lucruri. Ori ce s’ar zice, vederile o­norabilului nostru corespon­dent sunt originale și meri­tați să fie cunoscute. In articole viitoare vom re­zuma părerile altora dintre cititorii noștri. luat inițiativa de a face o lista de subscripție pentru afișarea dis­cursului d-lui Mun în toate de­partamentele spre a răspunde la decretata afișare a discursului lui Waldeck-Rousseau. Atentatul contra lui Descha­­nel D. Wallès, judecător însărcinat cu instrucția procesului pentru atentatul contra bătrânului pro­fesor Deschanel,a interogat erî pe Nakinka, vărul d-rei Vera Gelo, care a descris-o ca mistică și de­zechilibrată. Prin ajutorul razelor Roentgen s’a putut constata că glonțul care a lovit pe Zelenine—fata rănită de atentatoare,—se află la înălți­mea celei de a doua vertebre dor­sale, ceea ce ar explica paralizia parțială, care împedică pe neno­rocita fată să miște brațul. Aseară sărmana era mai bine și se speră ca ea să fie salvată. In noul interogatoriu la care a fost supusă, atentatoarea a avut aceeași atitudine pe care a avut-o după arestare. Ea a declarat că a fost înșe­lată de fatala asemănare dintre profesorul Deschanel cu un bă­trân care o ultragiase. Ieri judecătorul de Vallas a permis vărului d-reî Vera Gelo de a-i vorbi, dar ea nu vroit să -i spună nimic. Verul­ei i-a oferit serviciiile sale dar ea a răspuns cu bruscheță : — Mulțumesc, nu am nevoe de nimic. — «»■»­....... ..... Prințul cămătarilor Atu­pciDh­oal (loun Loî pe court, la știri prin poștă» moartea prin­­țulu­i cămătarilor, iată amănun­tele pe cari le găsim în ziarele streine ce ne-au sosit erî . Ziarele engleze dedică lungi articole necrologice în memoria cămătarului Sam Lewis, care a murit in vîrstă de 63 ani, lăsând o avere enormă. Sam Lewis împrumuta regu­lat banii lui cu 60 și chiar cu sută la sută , și clientela lui era toată compusă din tineri risipi­tori din aristocrație, din cari mulți, neputând menține obliga­țiile lor, și-au sburat creerii. El era un jucător înfocat și adesea se ducea la Monte-Carlo, unde odată a decavat Banca. Cu a­­ceastă ocazie el a împărțit la să­racii din Marsilia jumătate din câștigul säu. El posedă cei mai frumoși cai di­n Londra și numărase vila Ladyi Cowley la Woodside. A murit în urma unei boale contractate cu ocazia triumfalei primiri a lordului Roberts la Londra. De aceea se poate spune că și prințul cămătarilor — englezii îl numeau mai modest moneis­­lender—e o victimă a resboiului di­n Transvaal. Iată ce scrie un ziar despre dânsul: «Lewis a lăsat o avere între 75 și 100.000.000 lei și din a­­ceasta e destinată aproape 50 mi­lioane la opere de bine­facere : zece milioane oaselor de lucră­tori cari se vor ridica la Londra, cinci la spitalul prințului de Gal­­les, etc. «Lewis ca și Becero, era făcut să devie milionar, împru­mutând Sterlinge prinților, lor­zilor și altor înalți funcționari. El era cămătarul din Park-L­ane. «Testamentul să- a dovedit însă că e adevărată deviza sa. Eu împrumut pe bogat, spre a da celui sărac... după moarte/ Sam Lewis CRONICI FEIENINE PEDEAPSA III Sunt încă pedepse nesăbuite cari, fără să ne așa­ de funește, favorisează un defect în loc de a distruge altul. Dacă, de e­­xemplu, un copil n’a învățat lec­ția, și spre a’l pedepsi nu’i dai aibă gust la învățătură, ’l ajuți să devie Room și poftitor. O fată care nu învață sau e leneșă la lucrul de mână și mama ei (sunt multe la fel) o va sili să nu puie rochia cea nouă, nu va face alt­ceva de­cât să-i dea cea mai bună lecție de cochetărie. In loc de asta, până-o să citea­scă din nou lecția, sau să des­­coasă ce a cusut prost și desti­nați pentru asta orele ei de re­creație. Dacă pedepsiți copilul în tim­pul mesei, nu-i privați de nici un fel de mâncare ; dă-o să mă­nânce in aceiași odae cu tine, la aceiași oră dar pe o masă sepa­rată ; privează-1 de o plăcere, căci va simți mai mult pedeapsa. E foarte important de a deosebi la copii lucrurile ce sunt de co­­rigint de acelea pe cari faci gre­șeală de a vroi să le reprimezi, așa ca zgomotul prea mare și jocurile importane de cari el nu se satură nici­odată; dar când ei nu s’au supus la ordinul de a înceta aceste jocuri, atunci tre­­bue să pedepsești nesupunerea. Pentru ca pedepsele să fie fo­lositoare, ele trebue să fie rare ; când sunt prea dese, nu mai au nici un efect. E cu neputință de a indica noi pedepse cari să fie proprii pen­tru toți copiii; tot soiul de îm­prejurări, pe cari nu le pot pre­vedea, pot face mult într’o edu­cație ceea ce e bun într’alta. O mamă care vrea să’șî crească bine copilul, trebue ca di­n vîrsta cea mai fragedă, fără să’l înjo­sească, să caute mijloacele de a’i produce impresie ; ea trebue să spioneze efectul pedepsei, și a nu mai impune pe aceea care nu produce nici un efect. Pe măsură ce elevul se mă­rește, adresează-te rațiunea lui ; dacă i-am dat idei drepte, oca­ziile de a’l pedepsi vor deveni din ce în ce mai rare. O dojeneală va înlocui atunci ceea ce mai înainte trebuia să fie o pedeapsă cât se poate de severă. Nu găsesc cuvinte destule spre a îndemna pe mame să urmeze sfaturile mele, asigurându-le că îmi vor fi recunoscătoare, căci vor avea niște copiii perfect de bine educați. Ziua. Carnetul meu­ Glumii di­n strada Zefirului Am­ uitat acum de Ciuma Care dă la mulții de hac, Și fac haz nespus de gluma Ce o făcu Anton Capac !.. Și ce glumă... cam ciudată, Cam urîtă... Dar ori­cum Așa glumă minunată O găsești cam rar pe drum!.. Și d’ aceea eu la lume O dau astă­zi în vileag, Că să știu­ că’i place glume Ca s’asculte cu mult drag!.. Deci Capac e om de treabă, Dar e foarte mucalit, Când se ’m­bată nu te ’ntreabă Și îl vezi cam des... mahit... Și mahit apoi când este, — Pânză, dragă, să te ții­..— Face, de ajung de veste, Numa pozne și drăcii Și tot d’alea minunate, Cum de alții nu se fac, Pentru că acestea toate Se fac numa de Capac... Mal alaltă erl, pe seară, El veni acasă beat, Și nevasta la ocară, Se 'nțelege, ’l a luat... El, ca om ce e cuminte, — Ca să nu zic mort de beat, — N’a răspuns nici trei cuvinte La papara ce a mâncat !.. Și, sfârșindu-se furtuna, El afară a e­șit, Cum făcea în­tot­dea­una Când era... inglindisit !.. trece vreme, peste vreme, El să vie nici de cum, Nevestica lui să’l cheme A eșit afară ’n drum... Dar, de­odată ’nspăimăntată S’a dat repede ’n napoi, Ș’apoii spaima de îndată Perul ’la făcut vîhol... Ea zărise ’n neagra seară Pe bărbatui’l spânzurat, Și cu limba scoas’afară Ca un drac împelițat... Și ’ngrozită peste fire Ea țipă îngrozitor De alergă lumea ’n neștire Ca la hoți sau la omor... Și, când curtea fu ’ndesată De vecine și vecini, Cari veniseră de ’ndată Se ’nțelege cu lumini, Chir Capac, poftim, de­odată Că ridică fruntea ’n sus Și la lumea adunată Aste vorbe el ’i-a spus... —Oameni buni, ne rog, acuma, «Ca neveștil să’l spuneți «Să slăbească gura numa «Că prea joacă la bureți... »Ș'ași voi să dorm o leucă «Că’s și că un biet creștin, «Ge’î adică dacă iacă «Am băut și eu un vin ?­..» ~Lumea rîse de ’ntămplare Ca o poftă apia­i, Și se duse la culcar Și voioasă adormi... Prin mijlocul glumi acestei El nevesti —a­duc de hac Că a pus gurii nevestei Chiar capac, curat capac. Ași făcea așa figură Soacrii mele, pentru că Cu ’m­îrjita el de gură 2oată ziua nu mai stă... Dar ’mi e frică, vă spun, numa. Și de asta mă ’ngrozesc, Că nu prinde cun ea gluma Și, pe urmă, o pățesc!.. Marion. Principesa Victoria Mary de Teck — Vezi ilustrația — Gravura noastră de azi repre­zintă pe soția ducelui de York, noul moștenitor al tronului An­gliei, principesa Victoria Mary­ete Teck. Dînsa a fost maî inteiu logo­dita cu ducele de Clarence, fra­tele mai mare al actualului moș­tenitor, Ducele de Clarence, murind la 1892, principesa Victoria s-a mă­ritat apoi la 1893 cu fratele lui, prințul George, actualul moște­nitor al tronului englez. Din această căsătorie s-au năs­cut patru copii și anume : prin­cipesa Victoria Alexandra și prin­ții Eduard, Albert Frideric și K­enry. Reabonul anglo-boer — Prin poștă — Știrea despre conferința gene­ralilor boerî Bolha și Dewet la Ermalo, relativ la planul lor de a năvăli în Natal, a cauzat o vie senzație în capitala Angliei. _ * * * Știri sosite din Cap în Anglia relevă un fapt într’adevăr dra­matic. Nu numai că luptătorii din Transvaal au jurat să lupte până la moarte, dar acest jură­­mînt a fost gravat cu aceste 2 cuvinte Independența sau moar­tea pe niște medalii de aramă pe cari vitejii luptători le poartă pe piept ca pe niște relicviî sfinte.★ ¥ ¥ D. Merryman s’a îmbarcat din Can pentru Anglia pentru a-șî indeplni misiunea cu care a fost însărcinat în favoarea Burilor. D. Sauer îi va urma în curînd. ft . . Mai multe ziare din Viena spun că prințul de Galles, de­venit rege, va pune capăt răz­boiului din Africa de sud. «Deutsche Volksblat» spune că datoria regelui va fi de a spăla Anglia de pata pe care i-a adus-o politica lui Chamberlain. ft ¥ . Un ziar englez din Gap, «Mi­dland News», se plânge că olan­dezii, invitați, în virtutea stărea de asediu, a preda toate armele autorităților, în districtul Hano­ver, locuitorii n’au predat de­cât arme vechi și demodate. E sigur că olandezii au dat nu­mai armele vechi, păstrând pen­tru ei arme model nou și per­fecționate pentru a lupta în con­tra englezilor.* ¥ ¥ «Berliner Tagblat» anunță că două boeri, comandantul Piet Stoemkamp și fratele acestuia, stegarul Jan Steemkamp au so­sit la Berlin, venind din Bür­gersdorp (Colonia Cap). Aceștia au o misiune politică din partea comitetului africanderilor, atât la Berlin, cât și în mai multe orașe principale ale Germaniei. * ¹ ¥ Se anunță că peste câte­va zile comandantul boer Delarey va merge spre Natal pe când Botha ’și va rezerva câmpul său de acțiune pe teritoriul spre baia Delagoa și se crede că în curând boerii vor reuși să ocupe tot teritoriul colonial englez. * † † A se citi ultime știrî cu privire la rezboiui la Te­legramele d­e pe pag. HE Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Revolta d­e la Slatina. Afa­cerea Bogd­an­-Pirișiî Ieri a venit înaintea Gurții­ de apel din București, secția a 2-a, apelul primului procuror al tri­bunalului Ilfov în contra sentinței acestui tribunal, care -și decli­nase competința de a judeca această afacere, pe motiv că de­lictul imputat (atrupament) d-lui Bogdan-Pitești și țăranilor din Oil are un caracter politic și e de competința Curții cu jurați. Erau prezinți dintre inculpați numai d. Bogdan-Pitești și doui țărani. Apărarea era reprezintată prin d-nii G. Panu, C. Mille, V. Fo­­tescu și Tache Policrat. Fotoliul ministerului public era ocupat de d. procuror Stambu­­lescu. Curtea era prezidată de d. pre­ședinte Cerchez, asistat de mem­brii consilieri, d-ni. Dobriceanu, M. Paleologu și M. Iulian. D. procuror Stambulescu sus­ține că nu ori­ce delict, chiar având mobil și scop politic, tre­bue socotit ca delict politic, dacă faptul săvârșit, obiectul, e con­ 5 Banî foaia în Romuna.— 10 Bani in streinatate damnabil în sine după dreptul comun. Nu or­ce delict în contra or­dinei publice sau politice, poate fi politic, dacă acel delict are și caracterul unui delict de drept comun. Nu mobilul delicventului determină caracterul delictului ci ce a voit să facă delicventul și la ce tindea. Trebue ca însuși faptul desăvârșit să aibă un ca­racter politic. Or, inculpații de azi nu veni­seră la Slatina să schimbe orga­nizația sau ordinea politică a sta­tului, ci să facă neajunsuri pre­fectului, să tulbure ordinea pu­blică,pentru că nu s’a ales d.Bog­dan-Pitești. Al­npamentul e un delict care se pedepsește după dreptul comun, și mobilul poli­tic, cel-ar fi determinat nu poate să-i dea caracterul de delict po­litic. Representantul ministerului își susține teza sa cu citațiuni din Gaza, Haus și din juresprudența noastră. D. V. Folescu susține cu Or­tolan, că trei sunt întrebările ce trebue să ne punem pentru a vedea dacă un delict e politic. Statul e lezat ? E lezat într’un drept privitor la organizația so­cială și politică ? Interesul ce-i are Statul de a reprima delictul e relativ la a­­ceastă organizație socială și po­litică ? Dacă răspunsul e afirmativ la aceste chestiuni atunci delictul e politic. D. Fotescu, analizând apoi ca­zul cu revolta de la Slatina, a­­junge la concluzia că deliciul e politic și că Curtea trebue să-și decline competința. D. Miile, servindu-se de câte­va cazuri din jurisprudența noas­tră, cum e afacerea Meschin, de­vastarea redacțiilor, ajunge la conclusiuni ca și d. Fotescu. D. Panu zice că, după teoria d-lui procuror, mai n’am avea delicte politice. Prin răsturnarea ordinei poli­tice nu trebue să înțelegem nu­mai răsturnări de domni și schim­barea formei de guvernămînt, ci ori­ce atingere la organizația po­litică recunoscută prin constitu­ția noastră, fie Stat, județ sau comună.­­ Să dăm și țăranilor dreptul de a comite delicte politice, nu numai nouă orășenilor. Curtea respinge apelul primu­lui procuror și declină compo­­tința. Afacerea va merge la jurați. Elian. Știri din străinătate — Prin poștă — Consiliul profesorilor Univer­sitat­ea din Budapesta au ales ca rector pe Béla Kisfaludy, profe­sor la facultatea de teologie. ft ¥ . O depeșă din Kansas­ City (A­­merica) anunță că 5 bandiți că­lări au intrat ziua în amiaza mare în orașul Brestow și au furat din banca locală 50.000 fr. în aur, după ce au ucis pe directorul băncei și după ce au rănit de moarte pe casier.* ¥ . O telegramă din Budapesta a­­nunță că în comuna Hegyköz Újlak a fost asasinat marele co­merciant Moritz Grossman, îm­­preună cu soția și cu copilul său, în vârstă de 6 ani. Tâlharii au furat suma de 2400 coroane și o mulțime de giuvaeri cale de m/are preț. Poliția a găsit pe servitori și pe servitoare legate și cu că­lușul în gură. * ¥ ¥ Se anunța din Berlin că gu­vernul prusian a hotărît să exe­cute mari lucrări de fortificație a orașului Posen și să așeze în diferite puncte principale din o­raș tunuri de Liege. Aceste măsuri au fost luate în vederea unei mișcări a polone­zilor.* ¥ ¥ Curtea cu jurați din San Gallo (Elveția) a condamnat la reclu­ziune perpetuă pe o anume Butsche, și pe bărbatul ei la 15 ani, pentru că lăsaseră să moară de foame un copil al lor. * ¹ ¥ După ce se va celebra căsăto­ria reginei Wilhelmine, ducele Henric va primi rangul de prinț al Țărilor de Jos cu titlul de Alteță Regală. In același timp ducelui i se va da gradul de contra-amiral și general-major în armată și în marină. * † † Din Londra se scrie că în­treaga avere lăsată de celebrul compozitor Arthur Sullivan se urcă la suma de 1.090.550 de mărci. El a lăsat cadouri regelui Eduard VII, pe atunci principe de Walles, și principelui de York. Cea mai mare parte din avere a lăsat-o nepotului său Herber Thomas Sullivan. *­¹­¹ Spader Johnson, unul din clov­nii circului Barnum și Bailey, care se află acum în Viena, a moștenit de la un unchiü al seu din America suma de 450.000 de franci. întrebat dacă are să părăsească ocupațiunea de clovn, el a răspuns că tocmai acum are să înebunească într’adever. * ¹­¹ O telegramă din Berlin spune că prințului Alfons de Bavaria i s’a luat comanda ce avea, din cauza absolutei incapacități do­vedite cu ocazia ultimelor ma­nevre. ¥ ¥ Birjarii companiei generale din­ Paris s’au pus în grevă. ft ¥ ¥ Funcționarii de la căile ferate din Danemarca se pregătesc să se pun în grevă din cauză că nu li se plătește leafa la timp. Până acum s-au pus în grevă 4000 de inși. ¥ . Corespondentul ziarului Daily Express din New­ York telegra­­fiază că cinci tinere fete chineze au fost vîndute Luni la San- Francisco, la o licitație publică. Ele au fost cumpărate pe un preț mijlociu de 400 dolari. * ¥ • «Steaua Polară» cu care du­cele de Abruzzi a făcut călăto­ria la Polul Nord, a sosit la Ge­neva, îndată ce alta navă s’a văzut în radă, au pornit spre întâmpinarea ei numeroase am­­barcațiuni, pe când năvile din portul național și străin înăl­­țafi marele lor pavilion. Steaua a ancorat și fu repede înconju­rată de mulțime. Comandantul de bastiment Lubelli a primit în­dată pe bord pe comandantul Biancheri, al escadrei de torpi­loare și secretarul Ligei navale. S-a telegrafist ducelui de A­­bruzzi, anunțându-l despre a­­ceastă sosire.* ¥ ¥ Maiorul Cuignet, a fost tran­sferat din fortul Mont-Valériens într’un alt fort din împrejuri­mile Parisului. Nu se știe motivul aceste­i măsuri. ¥ ¥ Tribunalul din Turin a con­­damnat pentru furt pe un a­­nume Bauchio, la ș­ase luni în­chisoare. La citirea sentinței Banchio începu să insulte pe judecători, strigând că el e amicul regici­dului Bresei cu care a fost îm­preună în America, spunând că e gata să facă și el ceea ce a comis Bresei și terminând cu strigătul de Trăiască anarhia ! La moment tribunalul a în­ceput să judece pe Banchio pen­tru insultă dar cum el nu tăcea­­fu dus într’o cameră de sigu­ranță. Tribunalul Ta condamnat,la, un an­icuiusiune și o mie de Iei a­mendă pentru apologia regicidu­lui și insulta magistraților. Corespondentul nostru din Ro­ma ne-a comunicat transferarea lui Breșei, asasinul regelui Um­berto, din închisoarea din Mi­lan la ocnele din Portolongone. Iată cum s’a făcut această trans­ferare : Breșel a fost urcat, pus în lan­țuri, la ora 7 seara, într’o dubă, in care se aflau cinci carabinieri.­ Duba a pornit escortată de alți trei carabinieri călare.­­ La gară, pe o linie lăturalnică,­ se afla un vagon cu trei com­partimente, unul de întâia și două de clasa II. Breșei fu pus­ în compartimentul central de­ clasa II, sub paza a patru cara­l­binere, pe când în compartimen­tul de clasa I, a luat loc un in­­­spector de siguranță publică și a ș­ase agenți, iar în cel­ l’alt com­partiment de clasa II, un deta­șament de carabineri. Vagonul acesta fu împins a­­poi cu mâinele și unit cu tre­­­nul accelerat ce a plecat la Ge­neva la ora opt. Contrariu celor anunțate nu s’a terminat încă instrucția con­tra complicilor lui Breșel, anar­­­hiștiî Lanner și Quintavale. ft . . Se telegrafiază din Budapesta că au sosit acolo acum câte­va săptămâni, din San Paolo (Bra­zilia), 4 copii leproși, ai căror părinți emigraseră di­n Ungaria în Brazilia acum 16 ani. Copiii bolnavi au fost izolați și aspec­tul lor e desgustător. Universul in provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 11 Ianuarie — Galați Fuga sensatională a doui îndrăgostiți.—Azi s’a răspândit în oraș vestea că Mihail Călinescu, fost ajutor de grefă la tribunalul local, a dispărut dimpreună cu d-ra Zoe Vasiliu. Călinescu a fost revocat din func­țiune, acum câte­va luni, fiind în­vinuit pentru sustragerea unor acte. El a și fost depus, dar în urmă mandatul i s’a infirmat. In timpul din urmă ședea cu chi­rie la d. Petrache Vasiliu din pasa­­giul Comorei. După scurtă vrem­e, Călinescu prinse dragoste pentru d-ra Zoe Vasiliu, fiica proprietaru­lui, o fată frumoasă și cultă. Fata se vede că hrănea acelaș sim­­țimînt,­­ și într’o bună zi se ho­­tărîră să fugă în alte ținuturi să-și ducă mai departe avîntul de dra­goste și de fericire. " Dar pentru acest lucru e nevoe de bani. Călinescu se împrumută din câte­va jocuri cu sume mici de bani, dar cami la­olaltă erau tot in­suficiente pentru ajungerea scopului. Se sfatuiră amândouă,—el și ea,— și puseră la cale un plan. In ziua Bobotezei, Călinescu in­vită pe d. Vasiliu, tatăl d-reî, să meargă cu dînsul până într’un loc. In lipsa bătrânului, niște teîalî, a­­visațî de Călinescu, se prezintară acasă și d-ra Zoe vîndu cea­ mai mare parte din lucruri. Când a’a întors betrânul acasă, s,

Next