Universul, octombrie 1901 (Anul 19, nr. 267-297)

1901-10-27 / nr. 293

ANUL XIX No. 213 - SÂMBĂTĂ 27 OCTOMBRIE 1901 -Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația : Strada Brezoianu, 11. București CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA VEDERE A ORAȘULUI MITILENE.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1901 Ortodox Vineri, 26 Octombrie.—fi Sf. Dumitru Catolic Vineri,8 Noembrie.—4 mart. înc. Soarele resare 6­47 ; apune 4.40 București, 26 Octombrie. Răspândirea meseriilor E în­de­obște cunoscut că învățământul meseriilor a dat la noi, până acum, cele mai slabe rezultate ; în nenumă­rate rânduri am ilustrat a­­ceastă stare de lucruri. Astă­zi, când criza econo­mică ne face să simțim cu toții greșelile pe cari le am făcut, e natural să căutăm a se îndrepta; de aceea, un curent irezistibil de opiniune împinge spre instrucțiunea și educațiunea profesională în condițiuni serioase. Nici­odată nu a fost fră­­mîntată societatea noastră, ca acum, de această ches­tiune. Pe când altă dată nu­mai la lungi intervale și în mod academic se discu­a a­­supra ei, astă­zi vedem o mișcare întinsă peste toată țara; întrunirile diferitelor categorii de interesați, con­ferințele, articolele de ziare, broșurile nu se mai numără,— e un adevărat curent; îndrumarea pe această cale e atât de puternică, în­cât șî-a găsit locul și în acțiunea guvernului. Cu toată strîmto­­rarea financiară, ministerul in­strucțiunii a făcut parte în­semnată învățământului pro­fesional. Aceasta e fără îndouială îm­bucurător ; dar mai avem încă mult de furcă până să ne gă­sim calea cea adevărată. Dacă se poate prevedea că învățământul profesional, așa cum l’a croit ministerul in­strucțiunii pentru sate, va duce peste cât­va timp la un rezultat oare­care, nu același lucru se poate zice despre în­vățământul meseriilor la o­­rașe, adică tocmai pe terenul unde meseriile au­­ mai mult loc de dezvoltare. Reg dul de de meserii ca un argument hotărî­tor, sunt numeroase îm­prejurările cari au­ făcut ca aceste școli să producă func­ționari în loc de meseriași, așa că din ceea ce a fost nu putem să inducem ce are să fie. Un lucru însă, credem, e mai presus de ori­ce discuție : școlile de meserii de astăzi nu pot și nu vor fi în stare să răspundă nevoilor țării pe tă­­rîmul meseriilor; știm cu­­ toții că meseriile au­ fost și sunt exercitate în cea mai mare parte de stre­ini •­e naturală tendința ca să ajungem a avea în mâi­nile noastre acest important ram de producție. Cu școalele de meserii nu­­ vom ajunge nici odată la a­­ceasta. Negreșit că nu vom lua ro­le până acum al școlilor Pot eși din aceste școli meșteri de seamă ; numărul lor va fi însă neînsemnat. Aceasta nu trebue să o piardă din vedere bărbații chiemaț­i a conduce trebile publice. Ceea ce ne trebue în pri­mul rînd, sunt nu artiști în cutare sau cutare meserie, ci mulți meseriași, cunoscându-șî bine meșteșugul și știind să se adapteze împrejurărilor. La aceasta nu vom ajunge însă pe calea școalelor. In toate țările și în toate tim­purile, masa meseriașilor s’a format nu în școli speciale, ci în ateliere. Pe drumul acesta trebue să apucăm și noi. Acțiunea guvernamentală și inițiativa particulară trebue să se com­bine în această direcțiune, dacă vroim să răspândim se­rios meseriile în țară. Pia Franița (Corespondență particulară a «Universului») Paris, 22 Octombrie. Conflictul franco-turc Ziarul «Temps», apărut aseară, spune că e informat că acțiunea energică a lui Delcassé trebue să servească la un scop mai ge­neral, care să nu fie plata cre­ditelor Lorando și Tubini, ci ceva mult mai important. «Poarta va vedea acum—spu­ne ziarul—că Franța e ferm ho­­tărîtă de a-șî ajunge acest scop». A zi de dimineață, Figaro, după ce și-a manifestat admirația sa că diviziunea Gaillard a putut pleca în secret, spune că «noua ingerință a Franței în Orient e un eveniment istoric și punc­tul de plecare al unei poli­tici active și energice spre a res­taura interesele seculare ale Fran­ței de acord cu toate națiunile interesate la restabilirea ordinei în Turcia». — Tot în ziarul Temps găsim știrea că la Toulon năvile de transport «Mylho», «Vinlong» și «Shamrok» sunt gata pentru ca­zul când va fi necesară o expe­diție de trupe in Turcia. Spada de onoar­e pentru Țar Veteranii legionari și decorați din armata franceză, după cum s’a mai spus, vor oferi Țarului, ca amintire a recentei lui călă­torii în Franța, o spadă de o­­noare, care e o adevărată lucrare de artă. Spada e de argint aurit și smălțuit; mânerul e făcut din co­roana imperială și vulturul ru­sesc cu aripile întinse formează garda. Pe lamă se citește de o parte deviza «Onoare și patrie», iar de alta . Valoare și disciplină. Spada va fi terminată peste o lună și va costa 12 mii franci. O dele­gație de veterani va fi însăr­cinată de a o duce la Petersburg și de a o preda Țarului. Diverse . Guvernul francez a­ decis ca centenarul naștere! marelui poet și literat Victor Hugo, să se ser­beze în mod oficial.­­ In ziua de 16 sau 17 Noem­brie, se va inaugura cu mare ce­remonie monumentul de pe mor­­mîntul poetului Heine, din cimi­tirul Montmartre, Brutus. CRONICI FEME­NINE Mișcarea femenista In adunarea națională ameri­cană pentru acordarea drepturi­lor electorale la femei, s'a dat citire unui interesant raport din care estrag următoarele : «In toate Statele americane, în cari femeile posed dreptul elec­toral, lefurile femeilor arată o tendință continuă spre urcare. In statul Wyoming femeile au do­bândit votarea unei legi, în urma căreia este interzis să se dea fe­meilor, pe cari le angajează Sta­tul, o leafă mai mică de­cât băr­baților în aceleași funcțiuni. Nu­meroasele concedieri de femei funcționare, din anii din urmă, s-au făcut aproape toate din mo­tive politice. Societățile mari de căi ferate și guvernele doresc de pildă funcționari care să posede dreptul de vot; lucrătorii au îm­­pedicat angajarea de femei din cauză că acestora li se dădeau lofuri mai mici; «alegătorul» are peste tot locul șanse mai mari. In câte­va State femeile funcțio­nare în serviciul poștelor și te­legrafelor, și profesoarele sunt imediat concediate dacă se mă­rită. In alte State de la sud, ca Georgia, Alabama, Carolina etc. există în privința muncii copii­lor stări atât de îngrozitoare, după cum erau în Anglia la în­ceputul veacului al 19-lea. Copiii în vârsta de 5 ani lucrează în fabrici. Față de o asemenea stare a lucrurilor, comitetul societății americane de mai sus cere să se desfășure o agitație și mai ener­gică pentru dobândirea dreptu­rilor electorale ale femeilor. In statul Colorado, de pildă, unde femeile sunt eligibile, d-na Har­riet Wright a făcut să se voteze o lege, în urma căreia copiii sub vârsta de 14 ani, nu pot fi în­trebuințați la nici o muncă in­dustrială». In India s'au format mai multe cluburi femenine printre femeile Hindușilor. Clubul femenin din orașul Baranagar, scoate și o re­vistă lunară, exclusiv redactată, administrată și tipărită de femei, așa după cum apare ziarul fran­cez «Fronde» din Paris. Olimpia Sosirea H. S. Reginei (Telegrame de la corespondenții noștri particulari) Sinaia, 25 Octombrie. Plecarea Suveranului la Predeal M. S. Regele, însoțit de pri­mul-ministru Sturdza, ministrul Ionel Brătianu, generalul Vartia­­de, colonelul Mavrocordat și colo­nel Constantinescu, a sosit în gară la orele 3 jumătate, venind pe jos de la castelul Peleș. Aci a fost întâmpinat de d-nii miniștri Palade, Stoicescu, P. S. Aurelian și B. Missir­­­de d nn Miclescu, directorul general al căilor ferate, Emil Petrescu, pre­fectul poliției Capitalei, d-na Ben­­gescu, mare damă de onoare a A. S. R. Prințesei Maria și d. Io­­nescu, prefectul jud. Prahova, cari sosiseră cu un tren special de la București. Gara e splendid decorată. Mul­tă lume se află pe peronul gă­­rii. Trenul regal a plecat la Pre­deal la orele 3.50. Coresp. Predeal, 25 Octombrie. Sosirea M­S. I­eginel Gara Predeal e splendid deco­rată cu drapele și verdeață. E­­levii școalelor sunt pe peron cu drapele și flori. Trenul regal intră în gară la orele 4.20 și e primit de uralele publicului adunat pe peron și ale elevilor școalei. Sunt de față autoritățile, în frunte cu primarul. M. S. Regele, dimpreună cu suita și d-nii miniștri descind din tren și intră în sala de aș­teptare a gărei. Trenul în care se află M. S. Regina intră în gară la orele 4.50. Majestatea Sa e întâmpinată de M. S. Regele, suita, precum și de domnii miniștri,cari îi urea­ză bună sosire în țară. Majestatea Sa e veselă și mulțumește călduros pentru splendida primire ce i se face Elevii școalei intonează imnul regal. Mai multe copile oferă Majes­­tăței Sale buchete de flori, pe cari Suverana le primește mân­gâind pe aceste copite. După mai multe minute de a­­fabilă întrevedere nu persoanele de față, M. S. Regina ia loc în trenul regal dimpreună cu M. S. Regele, suita și domnii mi­niștri, după care trenul pleacă spre Sinaia, urmat de strigăte de «Trăiască Regele ! Trăiască Regina I» -Coresp. Sinaia, 25 Octombrie. Sosirea la Sinaia Trenul regal s’a reîntors în gara Sinaia la orele 5.30. Mulțimea aștepta pe peron cu nerăbdare să revadă pe iu­bita Suverană. Trenul regal e primit cu ova­­țiune. Elevii școalei Carmen­ Sylva sunt înșirați pe peron cu stea­guri și cu flori; ei intonează im­nul regal. MM. II. Regale, dimpreună cu suita, au plecat direct la Cas­telul Peleș, în trăsurile curții. D-nii miniștri se vor reîn­toarce diseară în Capitală. Cores. Vederea orașului Mitilene — Vezi ilustrația — Am dat eri o hartă a arhipe­lagului în care se află insula Mitilene, vechea Lesbos, pe care au ocupat-o trupele franceze de sub comanda amiralului Caillard. Azi dăm o vedere a capitalei insulei, așezată în partea ei ră­săriteană și căreia­­ i se mai zice și Castro. Orașul avea în vechi­me două porturi , unul de răz­­boiu și altul de comerț, precum și întăriri puternice și era în vechime foarte renumit prin cul­tura sa și prin încurajarea arte­lor și a științelor. Mitilene sau Castro e azi re­ședința caimacanului și a unui mitropolit grecesc, are un castel din evul mediu, 16 moschee și vr’o 15 mii locuitori. Nouă amănunte asupra morței lui Mihail Chelu­ (Corespondență particulară a „Universului“) Călărași, 24 Octombrie. Spre a putea culege cele mai e­­xacte amănunte asupra morței lui Mihail Ghețu, am plecat In comuna Cosîmbești, unde este proprietatea defunctului. Casa în care victima și-a dat sfârșitul este compusă din­­tr'o sală ce are două intrări, iar camerile sunt situate două pe stân­ga, comunicând între ele prin o ușe, iar una pe dreapta. Cum se crede cul a provenit focul Până acum nu s’a putut stabili definitiv cum a provenit focul, însă versiunea ce se apropie mai mult de adevăr e aceea că victima a a­­runcat țigara aprinsă pe scânduri, aprinzându-se un preș de pe jos, de la care s’a comunicat focul în toate camerile. Cum a expiat victima Când fumul a umplut camera unde dormea Mihail Ghețu, acesta, aproape asfixiat, a căutat­ să iasă a­­fară ; însă, din groaza ce-l cuprin­­sese în acele momente oribile, în loc de a căuta clanța de la ușe, ca deschizând-o să poată ieși afară, a căutat să spargă ușa cu spatele, fapt ce se adeverește prin aceea că la balamalele ușei s’a găsit o mâ­necă arsă de la cămașa sa și o bu­cată de piele cu carne, ce se lipise de ușa ce ardea. Mijlocul acesta neisbutind, vic­tima se repezi să spargă geamul ; însă, spre nenorocirea lui, se isbi cu capul de tocul ferestrei. Din a­­ceastă din urmă lovitură, perzân­­du-și forțele, cum și din fumul ce îl asfixiase aproape complect, neno­rocitul căzu cu fața în jos pe scân­duri și în cele mai grozave chinuri își deta sfârșitul. Aspectul victimei Pe toți câți i-am­ întrebat în co­mună, mi-au spus îngroziți că ca­davrul avea aspectul unei bucăți e carne rumenită ln cuptor. Părul, barba, mustățile și sprâncenile erau complect arse, ast­fel că fața și cra­niul erau goale. Sub barbă avea o arsură ce se prelungea pe brațul drept în jos. Alte urme de arsuri nu se ved pe cadavru. La aut­­­isia făcută de d. medic al județului, s-a constatat că moartea i-a provenit prin asfixie. In stomacul defunctului s’au gă­sit încă nemistuite o cantitate de mămăligă cu brânză și un litru de vin roșu u­reenii uctimei au avut o mări­me­­ considerabilă. In camera vecină cu aceea a vic­timei, s’au găsit hainele sale, în bu­zunarul cărora se afla o monedă de aur de 100 lei, ceasornicul și lanțul, iar pe masă o luminare și o lampă fără gaz. Faptul că nu s’a găsit portmoneul în care se aflau 6000 lei în hârtii de bancă, lasă bănuială că la mij­­loc ar fi o ch­­oft. Tînărul Romulus Ghețu, fiul vic­timei, în noaptea când a avut loc această nenorocire, după ora 2 noap­tea când s’a despărțit de tatăl său, s'a dus în sat la o femee cu care avea relațiuni, unde a stat până la orele 4 jum., când cu toți locuitorii satului veni la locul sinistrului. Din declarațiunile martorilor, și în special a femeei, care afirmă că a stat cu Romulus Ghețu până la 4 jum., s’a pierdut ori­ce bănuială că fiul său­ ar fi autorul acestui fapt, după cum se crezuse la în­ceput. D-na Ghețu se afla în București, unde i s’a telegrad­at această tristă știre, ce i-a cauzat atâta durere, că a căzut bolnavă, neputând veni să asiste la inmormântarea soțului său. f*ax. Numiri și permutări la Cre­ditul agricol D. George Ionescu, înaintat aju­tor în serviciul exterior al Creditu­lui agricol, se însărcinează cu ser­viciul la secțiunea din jud. Vlașca. D. George D. Horeanu, ajutor la secțiunea Vlașca, se transferă în a­ceeași calitate la secțiunea Brăila. D. Dimitrie D. Manolescu, ajutor la secțiunea Brăila, se transferă în aceeași calitate la secțiunea Fălciu, în locul vacant. D. Ilie Stoișor Băiteanu, actual impiegat clasa II la secțiunea Gorj, se înaintează impiegat clasa I și se însărcinează cu serviciul la aceeași secțiune. D. Constantin Purcăreanu, înain­tat impiegat, se clasifică impiegat clasa II și se însărcinează cu servi­ciul la aceeași secțiune. D. Dimitrie A. Mateescu, actual impiegat auxiliar clasa II la secțiu­nea Constanța, se înaintează impie­gat auxiliar clasa I și se însărci­nează cu serviciul la aceeași sec­țiune. D. Vasile N. Gamulea, actual im­piegat auxiliar clasa III la secțiunea Olt, se înaintează impiegat auxiliar clasa II și se însărcinează cu ser­viciul la aceeași secțiune. D. Marin Mateescu se rechiamă ca impiegat auxiliar clasa III și se însărcinează cu serviciul la secțiu­nea din jud. Dolj, în locul d-lui Anton D. Goilav, care se transferă la secțiunea din jud. Ilfov, în locul vacant, prin înaintarea d-lui George Ionescu. O CUGETARE PE ZI Omul care a suferit mai mult e în stare să se bucure mai mult. Universal in provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 24 Octombrie — Botoșani încercare de sinucidere.— Comerciantul loan Alexandrescu, din com. Durnești, trăia de cât­va timp în rele relațiuni cu soția sa Frosa. Ieri, luându-se din nou la ceartă, aceasta a încercat să se si­nucidă, aplicându-și câte­va lovituri de cuțit în partea stingă a pieptu­lui. Nenorocita căzu jos leșinată și, în neștire, fu transportată­ la spita­lul din localitate. Rănile fiind grave, e puțină speranță de scăpare. S’a deschis o anchetă, spre a se stabili adevărata cauză. Accidentul și panica din calea Națională.. . Locuitorul loan­a Ionescu, pe când se întorcea de la tlrg cu o vacă a sa pe care o adusese s’o vindă și n’o putuse vinde, la un moment dat vaca îne­­buni și începu a sări peste trece­­torii de pe stradă, mugind îngrozi­tor, și scăpând în același timp din mâinile stăpânului său. Dintre mai multe victime pe cari P cât leziunile căpătate de loviturile acestei furioase vite, e de remarcat o femee, al cărei nume nu-l cunosc, pe care, trântind-o jos, a călcat-o cu picioarele, și apoi, ridicând-o în coarne, a aruncat-o peste cap. Pa­nica era de nedescris. Cm. Craiova Epidemii.—In oraș s’au ivit o sumă de boli, dintre cari scarlati­na, angina și tușea convulsivi prin­tre copii și influența printre adulți Doctorii sunt de părere că maladiile, anul acesta, au un caracter cu mult mai violent ca în trecut. Multe școli vor fi închise. Atât serviciul medical cât și di­rectorii dau cea mai mare îngri­jire copiilor. Timpul iar s’a posomorit; tem­peratura s’a coborît sub 0 In tim­pul nopței și prea puțin deasupra lui 0 (Ns—5 °) în timpul zilei. Cu un cuvint am intrat de a bi­nele in iarnă. Ugolin. Ploești Nenorocirea din calea Câm­piiler.—Am spus zilele trecute cum că fata Filoteea I. loan, fiica unui cârciumar din calea Câmpinei, a fost ori împușcată din greșeală, de către turcul losef Arab în brațul sting. Fiind transportată la spitalul co­munal și d. doctor I. Gloaje estră­­gându-I glonțul, victima se află acum în afară de ori-ce pericol In urma avisului d-lui doctor, turcul Arab a fost pus în liber­tate de către parchet. It.scoala din comuna Gor­­netu-Cuib.—Știrile sosite în pri­vința rescoalei moșnenilor din co­muna Gornetu-Cuib spun că rebe­lii s'au liniștit, în urma interven­ție jandarmilor, și că ei sunt ho­­tărâți să aștepte sentința judecăto­rilor. In privința procesului dintre ei și moștenitorii decedatului Toma Pascu, încercare de sinucidere.— Fata Lița Ene, din comuna Podeni, săturându-se, se vede, de viață, s’a aruncat ori într’un puț din margi­nea satului, cu gând de a se sinu­cide. Din nenorocire pentru ea, apa din puț ne­ având nici adâncimea de un metru, Sița s’a ales numai cu o baie sdravănă, și cu o bătaie și mai sdravănă din partea părinților ei, cari atribue această încercare de si­nucidere a fiicei lor dragostei, Cociu Vaslui Accident. — Astă­zi țăranul Dumitru Neculai, din com. Cosmea reîntorcându-se acasă, cu o căruță cu cai, a căzut din ca, din cauză că caii se speriaseră și-și luaseră vânt. Dumitru Neculai a căpătat mai multe răni la cap și și-a sclintit un picior. Știri sioniste.— Aflu din sor­ginte sigură că marele rabin dr. Zadok Dahin, din Paris, va veni în curând în România și va vizita principalele orașe. — S’a redeschis, eri, clubul de lectură «Sionist» din localitate. Clu­bul, până la alegerea unui comitet, e condus de un comitet provizor, compus din d-nii : A. Schneersohn, președinte ; A. Marcur, A. Ianculo­­vici, B. Manhaim, I. Lebel, A. Ueinstein și N. Aronovici, membri. Secretar­e Raoul Friedmanec. Timpul­— s’a încălzit. Radu. Războiul anglo-b­er — Prin poștă — Regina Alexandra a Angliei are de gând să trimeată, ca dar de Crăciun, soldaților din sudul A­­fricei, mai multe mii de lulele de măcieș, având gravate o co­roană și monogramul ei. * Vr’o 10 prizonieri boem­ au reușit să evadeze din localitățile din Portugalia, unde erau in­ternați. Un ofițer portughez, prin ne­­dibăcia căruia a fugit un coman­dant boer, încredințat suprave­gherei sale, a fost osîndit pen­tru aceasta la 3 luni de închi­soare.* * * Intr’un articol publicat în «Re­vue des Deux-Mondes», gene­ralul Van den Beer Portugael, membru al congresului din Haga, a demonstrat că, din punctul de vedere internațional, anexarea celor două republici bbere tre­bue să fie socotită ca nulă și neavenită. De alt­fel, nici o pu­tere civilizată n’a recunoscut a­­ceastă anexare. UN PROVERB PE ZI Totul e fum și vânt, afară de aur și de argint. (Egiptean). 5 Bani foaia in România.—10 Bani în stram­uta. CONFLICTUL FRANCO-TURC Telegramele Agenției Române Turcia cedea l­a Londra. 25 .­«Agenția Reu­ter» află din Constantino­­pol că Poarta a remis­uri »1-1 un Bnost, însărcinat de afaceri al Franței la Con­­stantinopol, o notă prin care i se face cunoscut că guvern­ul otoman a de­cis achitarea creanțelor Lorando și Tubini, nn rate mensuale, din venitul vă­milor. Francezii la Mitile de Paris, 25. — 1). de Lanessan, ministrul marinei, a primit spre seară o depeșe, expediată dimi­neața, de la contra-amiralul Cail­­lard, prin care este anunțat că escadra franceză se află tot in fața insulei Mitilene. Până acum contra-amiralul, au debarcat tru­pe. Marea de alt­fel este foarte agitată. Sosirea unei escadre franceze Syra, 25.—O escadră franceză a sosit aici spre seară. Se vorbește că Rusia se pre­gătește să ocupe insula E­eu­teropolis. Anglia ar ocupa în acest cas insula Lemnos Anglia a ordonat formarea unei flote sub comanda prin­țului Battemberg. Refuzul Germaniei d'a Interb­ei în conflictul franco turc Berlin, 25. — Ambasadorul turc de aici s-a încercat a ho­tărî pe împăratul Wilhelm să intervie în conflictul franco turc, împăratul a refuzat. Ambasadorul turc a confe­rit de asemenea, îndelung, cu ministrul de externe german Buelow. Turcii ameninți bombardarea flotei franceze Viena. 25.­­ O telegramă din Constantinopol anunță că cercurile turcești sunt pesi­miste. Francia mai cere sultanu­lui să renunțe asupra Tuni­sului. In aceeași telegramă se spune că Turcia amenință să bombardeze flota franceză da­că s’ar încerca să ocupe coasta asiatică. Franța a refuzat oferta sul­tanului de a plăti suma­ri­rate. Ea vrea întreaga sumă. Telegrame de la coresponden­ții noștri particulari Plecarea escadrei italiane la Salonic Roma, 25.—A doua divi­ziune a escadrei italiane a Mediteranei, de sub or­dinele contra-amiralu­lui Belazio, va pleca mâine la Salonic. Sultanul sperând încăerarea Franciei cu o alta Putere Paris. 25. — Ziarul «Petit Bleu» publică o știre care spune că sultanul nu are de gând, pentru acum, să dea satisfacție Franciei, spe­rând că Francia va intra în complicații cu alte Puteri. Francia trimite în Orient a doua diviziune a escadrei. Francia a declarat Italiei că în nici un caz nu va o­cupa Tripolitania, totuși esca­dra italiană face încrucișări pe lângă coastele Tripolita­­niei. Un torpilor francez la Mitilene Paris. 25.—In fața insulei Mitilene se află și un torpilor francez, pe lângă cele­l­alte bastimente de războiu. Presa engleză și conflictul france turc Londra. 25. — Ziarul «Ti­mes» zice că Anglia va sta în expectativă față de conflictu­l franco-turc. Nici o Putere, spune a­­celași ziar, nu poate per­mite­ să se ridice chestia Orientului un­­ impul de față. Alte ziare spun același lucru. Despre debarcarea francezilor Viena. 25. — «Neue Freie Presse», apărută azi după a­­miază, spune că dacă debar­carea trupelor franceze la Mi­tilene nu s’a făcut încă, a­­tunci știrile ziarelor parisiene erau false și aveau­ de scop ascunderea neizbândei pri­mei părți a expediției. Im­peratul Austriei aprobând acțiunea Franței Viena. 25.—Se zvonește că împăratul Austriei a aprobat acțiunea Franței în Orient, în urma conferinței ce a avut cu marele duce rus Mihail Nicolaevici. Termen de 8 zile acordat sultanului Paris. 25.— Ministrul de ex­terne, Delcassé, a acordat sul­tanului opt zile pentru a ceda asupra tuturor punctelor. Flota franceză din apele turcești primește intăriri, Rusia și Anglia avînd a ocupa insu­le turcești Viena. 25. — Ziarul «Allge­meine Zeitung» primește din Londra o telegramă în care se spune că sporește acolo es­­citația din cauza posibilelor ur­mări ale conflictului franco­­turc. — Prin poștă — In cercurile politice din Ber­lin nu se judecă cu prea mult optimism actuala fază a conflic­tului franco-turc, cu toate că se consideră că Sultanul, în ulti­mul moment, nu va putea face alt­fel de­cât să cedeze. E sigur că Rusia sprijinește cererile Franței. Se are însă convinge­rea că Rusia, pentru moment, nu are de loc poftă de a contri­bui să ațîțe chestiunea orien­tală ; intervenția rusească ar fi însă inevitabilă dacă între Franța și Turcia ar izbucni un conflict serios. A se citi alte telegrame sosite în timpul noptea, la «Ultima Oră». Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Succesiunea Valsatttachi în secțiunile Ostile ale Curtei de casație ln Galați a încetat din viață cu­noscutul bogătaș G. Vallamachi, lă­sând în urma sa o avere destul de însemnată, în care se cuprind și și vapoare, înscrise într-un port gre­cesc și purtând pavilionul di­n. Statul român a încasat de la le­gatarul universal, d. Tibaldo Bassa taxa de înregistrare, afară de 12 mii lei ce se cuveneau pentru va­loarea celor 3 vapoare aflate în străinătate. Ministerul de finanțe constrîn­gându-l, d-sa a depus taxa pe de o parte, iar pe de alta a cerut tribu­nalului de Covurluiu restituirea a­­celei taxe, pe motiv că taxa de în­registrare fiind un impozit, are ca­racter teritorial și prin urmare nu poate fi extins și peste hotar. Tribunalul, însă, a respins cererea, considerând taxa de înregistrare nu­ ca un impozit, ci ca o taxă ce sta­tul o percepe de la legatarul univer­sal, pentru serviciul ce i-t face sta­tul, recunoscându-1 ca moșteni­tor, etc. Contra acestei sentințe, d. Tibaldi a făcut recurs în casație și Curtea, secția a 2, a stabilit că taxa de în­registrare fiind un impozit, nu poa­te fi perceput de­cât pentru valo­rile mobile, aflate în țară, și în con­­secință a casat sentința tribunalului Covurlui, trimițând ca afacerea să se jidice din nou de tribunalul Ilfov. Tribunalul Ilfov pronunțându-se în acelaș sens ca și cel de­ Covur­­lui, afacerea a venit ieri în judecata secțiunilor unite a Curței de casație. Din partea d-lui Tibaldo Bassa a pledat d. V. Macri, iar din partea ministerului de finanțe, d. Missir. D. Macri a desvoltat următorul motiv de casare : Taxa de inregis­trare fiind un im­posit, are caracte­rul teritorialității și nu se poa­te extinde și în străinătate. D. Missir a susținut din contră că taxa de înregistrare nu a un im­­posit, ci o taxă pe care statul o per­cepe pentru anume servicii pe cari le aduce moștenitorului. Dacă ar fi imposit, se întreabă CAROLINA INVERNI2IȚ 15 Torturile onel mame PARTEA A DOUA Inimii de copilă.—Amoruri caste — Dracul­­ mi-a trimis azi a­­ceastă copilă—murmură ea.—în­cepusem ziua așa de bine, or ! acum nu void mai eși, nu mai am poftă să ei. Numai ca An­­dreina să n­u fi auzit nimic. La acest gând ea deveni pa­lidă și gânditoare. Părăsi salonul și, după ce stră­bătu un lung șir de odăi, splen­did mobilate, intră într’un mic apartament ce era un adeverat ratű. In a doua odae a acestui apar­tament,­ stând pe un fotoliu, se afla o copilă de vre-o 14 ani, o ființă așa de plăpândă, în­cât pă­rea ca se fărîm­ă numai cât ai a­tinge-o cu mâna. Această copilă era unica fiică, unica moștenitoare, a ducelui și a ducesei de Apreval. Și dama pe care am văzut-o gonind fără milă pe mica hoață era Fernanda. Trecuseră cinci­spre­zece ani de la unirea ei cu Albert... și pe față cei douî soți päreau fericiți, amorezați ca în primele zile ale căsătoriei lor. Dar în casele în cari ți se pare că domnește mai mare liniște, fericirea... câte drame nu se des­fășoară adesea"! Ceea ce putem asigura însă e că tînărul duce de Apreval tot adora pe soția lui, avea într’insa cea mai deplină încredere și o considera ca cea mai bună și cea mai onestă femee de pe lume. Și totuși, după câți­va ani de căsătorie, se întâmplase un fapt, care aruncase oare­care tulbu­­rare în sufletul lui Albert. Intr’o seară, bătrînul duce se întorsese de la club într’o stare de agitație imposibilă de descris. El chemase pe fiul său și, cum i se spusese că el eșise, ducele dădu ordin ca îndată ce Albert se va fi întors, să i se spue că tatăl lui avea absolută nevoie ca să -i vorbească. Dar când Albert se reîntoarse la palat, belfînul duce, lovit de un atac de apoplexie, nu mai putea să pronunțe nici un cuvînt. Numai când Fernanda, despe­rată tot ca și Albert, se aplecă plângând asupra betrinului, mâna acestuia se ridică, ca și cum ar fi voit să respingă pe acea fe­­mee, să xi blesteme, și din bu­zele lui acoperite de spumă e și ca un gemet această frază, pe jumătate trunchiată: — Tu să fii blest... Fernanda scoase un țipăt și căzu pe spate în brațele lui Albert. Acesta fu convins că tatăl său delira, și dădu la o parte cu blândețe pe soția lui. Ducele de Apreval nu mai vorbi din acel moment, dar în spre ziuă făcu semn că vroia să scrie. I se dete îndată cele necesare. Albert susținea cu brațele sale pe tatăl lui. Muribundul, cu o sforțare su­premă, luase condeiul...și­ începu să scrie: Robert.. Fernanda.. sunt două.. Nu mai putu să adaoge nimic căci condeiul îî căzu din mână. Dumnezeu nu 'I permitea deci în ultimul moment să dea pe față adevărul fiului său. t scoase un gemet și căzu pe spate. Era mort. Când Fernanda află ceea ce se întâmplase, deveni palidă, lacră­mile ei nu mai fură intricate, și se lăsă să cadă suspinând pe un fotoliu. Deci, ducelui de Apreval i se făcuse vreo destăinuire. Fernanda nu era încă sigură de viitorul ei; avea inamici cari căutau să o lovească în umbră. Și dacă moartea nu ingheța mâna ducelui și nu ’i închidea gura, ea era perdută pentru tot­­dea­una. Ar fi fost gonită din palat, și ar fi dus cu sine ura și bleste­mul lui Albert. Destinul însă fusese milos cu dînsa... Dar cei ce încercaseră să o piardă în sufletul bătrînului duce nu vor face tot așa și cu Albert? Sufletul delicat al acestuia nu putea lua nici o bănuială din cu­vintele și din scrisul tatălui său. Prima dată crezuse că ducele delirează­­ a doua oară că tatăl seu vroise să facă un elogiu a­celor două persoane, ce făceau parte din familie. De ce ducele nu se plânsese nici odată de Fernanda? Ba chiar vorbise în­tot­dea­­una de dînsa cu admirație și respect și bine­cuvînta pe fiul său pentru alegerea făcută. Deci, trecând prima tulburare, prima dureroasă impresie pentru moartea tatălui său, Albert căută să mângâe pe Fernanda, și, strîn­­gend-o în brațele lui, a acoperi fața cu sărutări înfocate... Ducele în testamentul seu lă­sase jumătate din averea fiului său Albert și cea­l­altă jumătate nepoatei sale Andreina de Apre­val, unica fiică a lui Albert și a Fernandei. Ducele iubise mult pe nepoata lui, o copilă frumoasă ca un în­ger. Medicii, la nașterea ei, spuse­seră că ea nu va trăi nici o lună. Și asta era cu atât mai dure­ros, cu cât Fernanda, fie din cauza relei faceri, fie din cauza unei căderi de pe cal, trebuia să lase la o parte speranțele ei de a mai deveni mamă. Ducele de Apreval lăsase pe fiul său, uzufructul colosalei a­­veri ce se cuvenea Andreinei, și în cazul morței acesteia, unic erede și stăpân al acelor bogății. In acelaș testament se afla un paragraf privitor la Fernanda: «Nevestei lui Albert—zice el —care pentru mine e mai scumpă de­cât o fiiică și care me iube­ște, las ca amintire toate giuvae­­rurila femeei mele, defuncta prințesă de Apreval. Nimeni mai bine de­cât Fernanda nu merită a fi împodobită cu acele pietre scumpe.» In testament se afla și un bo­gat legat pentru sir Roberg, unchiul Fernandei. Deci ce aveau ei de temut ? Puțin câte puțin, Fernanda se liniști și se dedică cu totul fiice sale. O adora, căci nu trăsurile fetei Andreinei găsea trăsurile lui Albert. Dar copila avea nevoe de mari îngrijiri. Era așa de slabă, în­cât părea că o suflare de vânt trebuia să o abată și să o zdro­bească. E imposibil de descris îngriji­rile ce se aveau pentru Andrei­na ; apartamentul era mai sacru de­cât acel al unei vestale. Ca­merierele ei singure puteau să calce peste acel prag ; nici un bărbat nu pusese nici­odată pi­ciorul, afară de bătrânul bunic și Albert. Se vorbea mai încet intrând in acele odăi, ca și cum toți săr fi temut să facă roü urechilor copilei; era o bucătăreasă într'a­­dins pentru dînsa. (Va ura £)

Next