Universul, octombrie 1901 (Anul 19, nr. 267-297)
1901-10-28 / nr. 294
ANUL XIX No. 234.—DUMINECĂ 28 OCTOMBRIE 1901 Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrație: Strada Birzaianu, 11. București Ctimentar pe anul 1001 Ortodox Sâmbătă, 27 Octombrie.— Muc. Nestor și Dum. Basar. Catolic Sâmbătă, 9 Noembrie.—Teodor: Soarele răsare 0 47 ; apune 4.40 și pălărieria, iar în timpul verii cu lucrările agricole: pomologie, grădinărie, cereale, finețe artificiale, viticultura, etc. Ca accesorii vor fi: creșterea gândacilor de mătase și altele. Scopul inițiatorilor nu este de a forma din elevi specialiști, afară numai dacă talentul deosebit al unora nu va reclama aceasta, — ci de a-i forma pe toți gospodari inteligenți și productivi, știind ce să muncească și cum să muncească în orice timp al anului, iar nu ca acum, când, «bine-zoii, muncesc vara ca să mănânce iarna » Inițiativa bravilor învățători din Vâlcea, în frunte cu revizorul lor, este încă un exemplu ce trebue relevat, lăudat după merit și recomandat și învățătorilor din cele l’alte județe, spre imitare și emulațiune. 5 Banî foaia în România. —10 junat în streinliftta CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA: Strada Brezoianu. ȚI, București Telefon.—Adresa telegrafică. «Universul», București TUNELUL PORTULUI CONSTANȚA.—(Vezi explicația) București, 27 Octombrie. Pe la gate încercarea făcută pe unul din domeniile Coroanei, de a se da reprezintații teatrale la sate, a fost privită, cum se știe, cu mult scepticism de linii, cu ironie chiar de alții. Cu toate acestea, se pare că, pusă în practică, ideea nu s'a arătat tocmai așa fără de rost sau fără de folos. După cum citim acum, în timpul vacanței și în Septembrie s’au dat, pe domeniul Coroanei Cocioc, mai multe reprezintăți teatrale, de către o trupă de diletanți, tineri din localitate, jucându-se piesele țărănești ale lui Vasile Alexandri, precum «Florin și Florica», «Rusaliile», «Nunta țărănească», «Cinei Cinei», și recitându se versuri patriotice, precum «Peneș Corcanul» și altele. Ceea ce este mai îmbucurător, e însă constatarea că sătenii au arătat o mare tragere de inimă a veni și a se distra la teatru, părăsind cu desăvîrșire cârciumele. Regulat, la teatrul din Cocioc, la orice reprezentație, numărul biletelor pentru săteni a fost între 200—300. Reprezintațiile vor fi reluate de sărbători. Și iată că im bun și lăudabil început s’a făcut. * * * Vrednică de notat și de imitat este și inițiativa, despre care aflăm în același timp, a unei societăți de învățători din județul Vâlcea, de a înființa, cu concursul și al județului, în localitatea Zătreni- Golești, o școală agricolă profesională, cu menirea să se ocupe în timpul iernei, acum deocamdată, cu 4 meserii : iereria, tîmplăria, fringhieria "din ANGLIA (Core spMdsința particulară a „Universului”) Londra, 22 Octombrie. Amănunte asupra luptei de la Bethel Lordul Kitchener telegrafiază din Pretoria următoarele amănunte asupra luptei dintre boerî și coloana Benson : «Colonelul Benson și trupele sale au părăsit «campamentul lor, la Nord de Bethel, la 30 Octombrie, și au sosit la ivirea zilei la Brugspruit. «Se afirmă că boerii țineau ocupate înălțimile, pe cari trupele noastre vroiau să-și stabilească tabăra. «Timpul era umed și cețos. In timpul marșului inamicul a putut să fie ținut departe cu ușurință. La ora 1 d. a. s’a ocupat Bersenlangen. «Ariergarda, cu 2 tunuri, acoperită de un escadron de cavalerie, s’a așezat într’o poziție din care avea lagărul boer în bătaia tunului. «Un atac al bourilor contra flancului arier-gardei a fost respins. Apoi boerii, protejați de terenul accidentat, au executat o mișcare de împresurare în jurul muntelui, pe care erau puse tunurile engleze. Puternica ceață, ploaia și furtuna împediează ariergarda să observe acea mișcare a boerilor ; pericolul nu fu observat decât atunci când boerii ocupaseră deja vârful muntelui ce domina acea pozițiune. «Artileriștii și caii fură repede uciși de împușcăturile boerilor. Colonelul Benson și maiorul Quynnes căzură lângă tunuri. «Fiind atacat în același timp și grosul coloanei engleze, nu se putură trimite în ajutorul ariergardei trupe îndeajuns. Boerii reușiră în fine a transporta cu ei tunurile, profitând de sosirea ambulanței engleze pe locul luptei. «Ei își stabiliră lagărul la o mare distanță, însă în timpul nopței de 30 — 31 octombrie menținură un loc viu și continuu contra avantposturilor engleze ; atacul contra lagărului englez nu fu însă încercat. »Boeri î suferiră sara îndoială pierderi mari, dar nu se au în această privință elite precise; se știe numai că a căzut în luptă și comandantul boer Opermano și că Cristian Botha a fost rănit». ln succes englez, în Indii Se telegrafiază din Simla că știrile sosite de la frontiera Wori”stan anunță că un detașament compus din 32 de oameni din reg. 17 infanterie bengalez, a căzut într-o cursă ce le-a fost întinsă de Mahsudsî. Treisprezece soldați au fost uciși. Acest detașament forma escorta unui grup care lucrează între Marsaza și Sarwukaî, în apropiere de seceptoarea Comal. Amenințele lipsesc, dar detașamentul a trebuit să primească întăriri, deoarece mai mulți Mahsudșî au fost făcuți prizonieri. O telegramă sosită mai târziu anunță că cifra exactă a morților e de 18 soldați și 3 lucrători, precum și un subofițer rănit de moarte. Șapte soldați și un ofițer indigen lipsesc. O bancă atacată Banca London and South Western, de la K»nington, o mahala a Londrei, a fost atacată ieri de către un om armat. La ora prânzului, omul în chestiune pătrunse în localul băncei și întrebă dacă directorul se află în cabinetul ser. Amploiatul către care se adresase răspunzând negativ, necunoscutul scoase un revolver din buzunar. Un alt funcționar, vezând mișcarea, se sculă de pe scaun și dete alarma. Necunoscutul trase asupra primului funcționar, lăsându-l mort pe loc. In momentul acesta săriră mai mulți trecători în ajutor. Un agent de poliție sări asupra omorîtorului și se născu o luptă, în care acesta din urmă renuase rănit de moarte. West. Un boxer vice-președinte al ministerului de externe chinez «Oficiul Reuter» primește următoarea telegramă din Peking cu data de 9 Noembrie st. n. «Astăzi a sosit aici un edict imperial prin care fostul șef al boxerilor, Nalung, care s-a întors de curând din Japonia, unde a îndeplinit o misiune de ispășire, este desemnat să conducă oficiul defunctului vice-președinte al ministerului afacerilor streine, Hsul Shupeng, până la sosirea urmașului acestuia. Acest edict se zice că s-a dat în urma influenței Curții și a cercurilor oficiale japoneze. Prințul chinez Nantung se bucură în cel mai mare grad de încredere a împărătesei văduve și numirea sa ca administrator interimar al ministerului afacerilor streine al imperiului chinez, are de scop, după cum se presupune, de a primi deslușiri asupra faptului, ce atitudine vor observa ambasadorii Puterilor din Peking cu privire la reintegrarea boxerilor, cari se bucură și acum de favoarea Curței chineze, în funcțiunile influente ale imperiului chinez. Procedura imperiului japonez în această afacere este o urmare a nouei sale politice, care are de scop o apropiere de imperiul chinez. Japonia a manifestat un mare interes la tratatul asupra Mancauurrei și a fondat terenul la celelalte Puteri în chestia unui nou protest contra Rusiei și este foarte desilusionată asupra lipsei de interes a Angliei și Americii. Ambasadorul Japoniei din Peking a cerut în zadar de la Li- Hung-Ciang(mort alaltă era NR.) ca să i se dea o copie asupra tratatului dintre Rusia și China asupra Mandciuriei. HIGIFINA CEAIUL Ceaiul e băutura, agreabilă, intelectuală și parlamentară a sesonului de iarnă. El e mărturia neclintită a petrecerilor și transacțiunilor de carnaval, e stimulul constituțional al conciliabulelor parlamentare și diplomatice, e leacul poporului nostru... De această băutură ne leagă atâtea amintiri calde și plăcute, atâtea idei mari și generoase, atâtea vorbe de spirit și de clacă... Pentru proletariat trece de cel mai bun și apreciat prieten al iernei. Pe câți nu ne-a încălzit când focul n’avea ce arde în vatră... safi când croitorul întârzia să ac dea paltonul gata.. Câte partide de ceaiu nu se aranjează în timpul geros al iernei—prin contribuție—de cercurile numeroase ale proletariatului intelectual, și cât entusiasm nu isvorește din seria ceaiurilor ce se țin lanț din Brumar până în Făurar... Cu un cuvînt, se poate zice că ceaiul ține recordul petrecerilor de iarnă, precum florile țin recordul petrecerilor de vară. A bea ceaîu însemnează a te putea devota muncei intelectuale, a produce intelectualicește, a’ți făuri idei sănătoase, a’țî dispune moralul, a’țî înveseli inima, căci: «Le bon the réjouit le coeur de l'komme». Pe lângă toate considerațiunile de mai sus, ceaiul e o băutură dintre cele mai igienice, bucurându-se de proprietăți remarcabile. E un bun stimulent al sistemului nervos și al creerului, pe care -l dispune la lucru. E un bun excitant al stomacului și se bucură de proprietăți diaforetice, ușurând secrețiunile urinare. Prin taninul ce conține devine antiseptic, neutralizând astfel influența periculoasă a microbilor. Potolește setea și în anumite circumstanțe înlătură și foamea, dovadă despre aceasta e obiceiul la chinezi ce în tot timpul spectacolelor, cari la ei încep dimineața și se sfîrșesc seara, se bea, între acte, câte o respectabilă garafă de cesiu... Ceaiul mai e și un recreeator de imama3^am.maamísuaesíajs3smamBasausmsnuuiimt*mummmmmm»mnamm forță, mai ales după lucrări intelectuale sau după marșuri militare obositoare, ceea ce a contribuit la introducerea lui în uzul armatelor coloniale fără excepție, și în cea rusă, engleză și în mod relativ și la noi experiențele ce se fac din efecte bune. Pe lângă toate aceste proprietăți remarcabile, ceaiul pe mulți îl face să repudieze alcoolismul și mai ales gambrinismul. Ceaiul e contraindicat copiilor până la adolescență și persoanelor de o debilitate nervoasă, sau în anumite cazuri maladive. Totuși însă, neabuzându-se de el, și amestecat în părți egale cu lapte, constitue o băutură calmantă, plăcută și ușoară pentru stomac. La preparațiunea ceaiului să se observe ca : 1) Samovarul sau ceainicul, care de preferință să fie de porcelan, să se găsească într’o perfectă stare de curățenie ; 2) Apa ce se întrebuințează să fie curată, fără gust sau miros și limpede, așa ca ceaiul să aibă un aspect estetic, și pusă la fiert să dea numai un clocot. 3) Ca măsură să se ia o linguriță de foi de ceai pentru 3—4 cești , și apa, când se toarnă în ceainic peste foi, să nu se lase mai mult in infusiune ca 4—8 minute, după cum voim ca ceaiul să fie mai slab sau mai tare. Ceaiul odată preparat, aceia cari știu să apreciezi aroma și gustul ceaiului, niciodată nu’i vor bea cu lămâie sau cu rom, ci simplu și puțin îndulcit. Ceaiul se recomandă a se bea dimineața sau seara, dar niciodată imediat după masă—cel puțin să treacă 2 ore—din cauză că coagulează materiile albuminoase din substanțele alimentare îngerate, materii atât de prețioase pentru nutrimentul nostru. Se înțelege că prima condițiune a ceaiului e să fie bun și pentru ca efectele lui să fie salutate, să nu fie falsificat. Dar despre falsificările ceaiului într’un articol viitor. Aurel Scurta» O CUGETARE PE ZI Lumea trece și se lăcomește, dar acela care face voința lui Dumnezeu rămâne veșnic. CRONICI FEMENINE Femei acronați de Femeile, tot atât de mult ca și bărbații, au fost mânați de dorința de a se urca la cer. Multe din femei au plătit însă cu viața această dorință. Deși actualmente nu există multe femei aeronaute, totuși mai înainte au existat. Prima femee care a făcut o ascensiune a fost d-na franceză Shible, născută la Lyon. Aceasta a avut loc la 4 iunie 1784, cu ocazia vizitei pe care regele Suediei a făcut-o la Lyon. Balonul ei avea un diametru vertical de 45 picioare. Ascensiunea dură exact o oră, a fost a douasprezecea încercare de la invenția balonului. A doua aeronaută celebră a fost d-na Blanchard, soția cunoscutului aeronaut cu același nume. De la 1805 și până la 1819 ea întreprinse înteia cu soțul ei și apoi singură, 07 de ascensiuni cu balonul. La cea din urmă, în ziua de 6 iulie 1819 în Tivoli, balonul explodă ; nenorocita femee căzu de la o înălțime mare și mori imediat. Prima aeronaută engleză a fost d-na Lage, care trecu cu aeronautul iulian Vincenzo Lunardo în anul 1775 peste canalul La Manche. Miss Stoks făcu 21 de ascensiuni cu balonul. La cea n’inlăiO căzu în mare, dar a fost salvată. Celebră aeronaută a fost și d-na Graham, soția cunoscutului aeronaut englez. De invenția umbrelei" pentru cădere, se leagă numele unei femei franceze, d-șoara Elisa Garnerin. Unchiul ei venise la idea, ca să facă niște umbrele pentru siguranța mai mare a aeronauților. Tînera fată îl ajută în încercările sale, iar mai târziu ameliora acest sistem. Vestită aeronaută a fost și d-na Palmira Garmieron, care la prima ei ascensiune, fu aruncată în Anglia, unde cât pe aci era să fie omorîtot de țărani, cari credeau că este vrăjitoare, apoi: d-na de Lancy, o spaniolă, care la vîrsta de 16 ani făcu prima ascensiune cu balonul, d-șoarele Simonnet, Lenox și Edon, și multe altele, între cari se distinge d-na Poiterin, care cu ocazia asediului Parisului la 1870 s’a urcat în balon cu Gambetta. S’ar putea adăoga la această listă încă multe nume, dar oricât de incomplectă este, arată totuși că și în aeronautică, femeea și-a câștigat merite mari. Olimpia, o«».—------- -.»<» « «CN—nu. Carnetul meu MUTATUL RSU e focul când te arde, Rea e apa când te ’neacă Dar, prin ele, câteodată, Omul poate ca să treacă... Dar mai rea,—o știe asta Și nevasta și bărbatul,— Decât tot ce ’î reü în lume. E, —scuzați, vă rog,— mutatul ! Scapă omul, reii, de toate, De mutat, însă, nu scapă, Că, în fine, tot se mută, Dacă 'e vorba, drept la groapă, Oi mutatul, arză ’l focul, Și înece ’l sfânta apă,— Ce trăește și de moare,,— Omul, vai, de el, nu scapă... Și ce foc pe tot creștinul Val, de capul lui, săram... Că în ziua cu mutatul Iși dă sufletul la dracu... Și ce pate, vai ! ce pate, Chiar și morților o spune, Pentru că ce i se ’ntîmplă Sunt tot rele și nu bune... Ia priviți puțin pe stradă Și vedeți ce pricopseală , Camioane și căruțe Și pe lume îmbulzeală... Ș’apoî țipete pe lume, Parcă vin tătarii ’n țară Ș'apoi urlete grozave, Lumea pare c’ar fi să piară... Una țipă: «Vai, oglinda, *A mai bună, a de seamă, »S’a dus naibii numa’n țăndări «57 mi-a dat-o biata mamă...» Altul strigă : «S’a dus ceasul «De la tata... Bietul tată... Și înjură, cum în viață Nu înjură niciodată... Și mai vezi în urmă ceartă Când pe unul, când pe altul, Și voește să dea buznă Cum se dă ’n războt asaltul... Ba se iau la păruială Și se bat apoi în lege Ș’unul, dintre ei, în urmă, De dinți, văduv se alege... Dacă, vai, din întâmplare, Pe trecut mai dat chiria, Păi, atunci, curat, băete, Te găsește... bucuria... Fostul tou stăpân de casă Din bagaje îți oprește Și, pe urmă, ceartă ’n lege Și ocări, mitoc&nește... Uf! Urît mai e mutatul Cu gâlceavă și scandale, Furtișaguri fără seamăn Și bătăi pe ‘ntreaga cale... Ce să’i faci... Că vezi că’n lume De mutat un om nu scapă, Tot se mută doar odată Și aluncea drept la groapă... Marion. ..■ ■ [UNK] Ili Wtf • «» ■———......... Reahonul anglo-beer — Prin poșta —• După ultimele știri sosite la Londra de la lordul Kitchener, pierderile totale ale coloanei Benson se ridică la 12 ofițeri uciși, 58 sub-ofițeri și soldați uciși, 15 ofițeri răniți, 156 subofițeri și soldați răniți. * * Din Pretoria se anunță că burii au luat cu dînșie cele 2 tunuri ale coloanei Benson. * In vila lui Krüger de la Hilversum s’au ținut zilele aceste mai multe consfătuiri, la cari au luat parte Wolmstans, dr. Leyds, Fischer și Boeschoten. După ziarul «Daily Mail» s’a discutat și despre posibilitatea tratativelor pentru pace. Dar încheierea păcii este prea puțin probabilă în împrejurările de acum, mai ales că președintele Krüger s’a exprimat mai multor ziariști francezi că resboiul are să continue. FRANCO-TURC Telegramele Agenției Române IVouă vase de războiă spre MiSilene Paris. 20.—Vasele de răsboiu «Linois» și «Epée» au plecat la Misilene, spre a întări diviziunea contra-amiralului Gaillard. Poarta cedează Londra. 26.—«Agenția Heitler» află din Constantinopol că Poarta a informat pe d. Bapst, însărcinat de afaceri al Franței, că consimte la reclădirea bisericilor mănăstirilor și ale celorlalte instituțiuni franceze, din diferitele vilante. Intențiile Franței Colonia. 26 — «Gazeta de Colonia» află din Berlin că ambasadorul francez din acel oraș a declarat că Franța nu se gândește la o anexare teritorială, dar numai de a obține garanții că pretențiunile francezi vor fi satisfăcute și creanțele plătite. Telegrame de la corespondenții noștri particulari Franța cerând Turciei garanții sigure Paris 26—Franța cere Portei garanție sigură pentru repedea executare a cererilor sale, între care și aceea despre reînființarea celor șase sute de școale și instituțiuni franceze din Turcia, Turcia plătind în mandate asupra vămilor. Recunoașterea tuturor cererilor Franciei Viena. 26. — Se comunică din Constantinopol că Tewfik pașa, ministrul de externe turc, a trimis însărcinatului de afaceri francez, Bapst, mandate lunare asupra administrației vămilor, cu începere de la 1 Decembrie, pentru întreaga sumă cerută de douăzeci și cinci de mii de lire sterline. Texvfik pașa a mai înștiințat pe Bapst că firmanul prin care se recunoaște patriarhul chaldeean este deja iscălit, iar recunoașterea tuturor celorlalte cereri ale Franței este admisă. Situație mai gravă ca oricând Viena. 26. — Telegramă prin Constantinopol : Se vorbește de noni și importante cereri pe cari Franța vrea să le facă Turciei în privința Armeniei și a Siriei, în scop de a paraliza influența germană. Situația se consideră muaY mult ca oricând periculoasă. E temere de o complectă ocupație a Insulei altilene. Avertismentul unui ziar englez Londra, 26.—Ziarul «Globe» scrie, în privința acțiunei Franței în Orient, că dacă ocuparea insulei Mitilene se va prelungi, devenind definitivă, atunci chestiunea ar deveni serioasă. Toate puterile interesate la soluțiunea chestiunei otomane ar ocupa alte puncte. «Flota engleză e cea dintâia în lume, zice «Globe». «Nu vom putea permite ca să se aducă pagubă comerciului nostru și ca pozițiunile strategice din Levant să se schimbe în paguba noastră». Sultanul blestemând pe provocatorul intervenției Franței Berlin, 26. — «Frankfurter Zeitung» află că tradeaua sultanului, prin care se încuviințează plata sumei cerută de Franța, poartă scrise pe margine, de însăși mâna sultanului, aceste cuvinte: «Blestemat să fie acela care a pricinuit intervenirea Franței. Primesc aranjamentul cu condiție de a-l pedepsi cum merită». Un nou incident grav între Franța și Turcia Viena, 26.— Politische Correspondenz află din Constantinopol că s-a iscas un nou incident între Turcia și Franța «din cauza alacslui «lai de trupele coloniale franceze, aproape «le Stoder, in Tripolitania, pentru a pedepsi pe tuaregi, cari au atacat o mare caravană sudanezii, a le 14 mii de cămile. Franța și-a spGns în «nod vast influents» in Dinterland (Tripolii a o ia), ceea ce îngrijește foarte mult pe Turcia. Guvernatorul Tripoli« nîoî a primit ordin “să trimită trupe in Dinterland înțelegere între Puteri da a ocupa puncte în Turcia Paris. 26.—Se notează aici un articol al ziarului oficios «Matin» în care se spune că Franța va da un exemplu lumea, cu pacea. Francia, conștie de propria sa forță, nu va abuza de ea Dacă sultanul se va înclina înaintea steagului francez, sau dacă va invoca tribunalul arbitrar din Haga, Francia va primi. Cu tot articolul acesta, se svonește în cercurile diplomatice că Franța nu se va retrage de la Mitilene, sporiindu și pretențiile. Se zice că ar fi o înțelegere secretă între Puteri pentru a ocupa toate diferite puncte din Turcia. Panică la Yidiz Kiosk Viena, 26.—Se telegrafiază din Constantinopol că știrea dată de ziarele rusești cum că Rusia și Franța s’au înțeles să invite Europa la un congres în scop d'a sili pe sultan să facă reforme în imperiul sült,conform tractatului de Berlin, pricinuește panică la Yidiz Kiosk. Aplanarea conflictului franco turc Viena. .26.—Zîitrul clocîosc Fremdenblatt primește die Berlin știrea că acolo a sosit telegrime din Constantinopol in care se spune că conflictul franco turc a fost aplanat. Turcu* va plăti un cioc. Iin« suma cerută de Eraneî». Până «Suncî flori franceza va sosi la üii illene. Un ziar vienez despro conflictul franco fure Viena. 26. — Ziarul «Nou Freie Presse», confirmând știrea ce v'am telegrafia^ astă noapte, cum că sultanul a cedat complect, se teme că Turcia, întrebuințând nou viclenii, va întârzia lichidarea afacerei. Ziarul îndeamnă pe sultan să sfîrșească cu această politică. E sigur că Francia nu’ș va retrage flota, lăsând " la Mitilene "cât mai mult posibil pentru a exploata situațiunea în scopul întărirei prestigiului SUA. E permisă bănuiala că Franța va încerca să se stabilească la Mitilene, care e un punct escelent strategic pentru observarea Asiei Mici și a coastelor Siriei, și prin urmare pentru protegiarea creștinilor, având în apropiere pentru orice ocazie flota rusească. Dacă sultanul va face greutăți, Francia va rămânea la Mitilene, proclamând protectoratul sau asupra insulei, din causă că ocuparea ei ar rătârna interesele altor Puteri, însă realitatea ar fi aceeași. —încheie ziarul «Neue Freie Presse». Aplanarea chestiunilor dintre Francii și Turcia , Berlin, 26.— Ambasadorul turc de aici declară că incidentul franco-turc este aplanat. Chestiunea cheurilor. a II CAROLINA IHVcRNIZjO 10 Tortnriíe unei agio PARTEA A DOUA Inimă de copilit.—Amoruri caste ! Și Fernanda și Albert au observat că în acest mod copila nu s-ar fi desvoltat niciodată și nu ar fi devenit puternică. Medicii, cari aveau interes să secondeze ideile ducelui și ducesei, aprobau toate aceste rafinării ale unei îngrijiri real înțelese. Astfel, Andreina creștea ca o floare de seră, pe care o suflare a vântului, o rază de soare,e de ajuns spre a o apleca la pământ. La 14 ani, ea era tot o copilă, și o copilă plictisită. Studiul o obosea, citirea ei era oprită, și numai muzica o mișca nițel și făcea să apară un surîs pe buzele ei. Pentru vest ea era indiferentă. Când Andreina văzu intrând pe mama ei, scoase un mic țipăt, întocmai ca o păsărică speriată. — Ah ! ești tu—exclamă ea— te-am întors așa de repede ? — N’am ești, iubita mea. — Iți era poate rea ? Nu team văzut niciodată așa de palidă. Fernanda surise, sărutând pe Andreina pe frunte. — Me simt foarte bine—zise ea.— Dar tu n’am fost supărată? Nu am auzit nici un lipăi ? Andreina se uită la ea cu mirare. — Eu, n’am auzit nimic mamă. S’a întâmplat deci ceva ? — Un lucru de nimic. Pe stradă au arestat o mică hoață. —O hoață? — Da, una din acele hoațe pe care părinții le învață de mici să fure—zise Fernanda. — Deci vina nu e a fetiței, ci a părinților cari au educat-o rea, cari nu s’au silit să o învețe binele — murmură Andreina.— Și profesoara mea de limba italiană îmi spunea ieri că sunt multe din aceste nenorocite copile, unele din care n’au avut nici odată mângâerea unei mame. Oh! trebue sa fie foarte dureros ! Dacă eu nu aș fi avut îngrijirile tale, de aș fi fost părăsită de sine, aș fi fost moartă. Fernanda se păli, rămase imobilă, cu ochii fixi, dilatați, ca și cum ar fi văzut în fața ei o oribila viziune. Andreina se sculase pe fotolii și înconjurase gâtul mamei sale cu delicatele ei brațe. — Ce am mamă ? Nu le-am văzut niciodată așa de serioasă și de preocupată. Fernanda atrase pe copilă la peptul ei. — N'am nimic, îți repet. Timpul ăsta me face puțin cam nervoasă. — Poate dacă e și nu era mai bine. — Răutăcioasa, cum aș putea fi mai dins decât lângă sine? Andrei na o sărută din nou. — Eu voiam să’ți cer o favoare—zise ca după câteva secunde de tăcere. Fernanda surise. — O favoare mie?... Vorbeșt». Nu știi că fericirea mea și a tatălui meu e de a’țî fi pe plac. — Oh! știu... că sunteți așa de buni, de aceea nu ve ascund ceea ce doresc. Profesoara mea de limba italiană mi-a adus ieri câteva bilete pentru un concert de binefacere, care va avea loc mâine. — Și tu ai făcut bine de le-ai primit. — Știam că tu nu vei refuza de a lua parte la o bună acțiune, dar de obiceiü dacă cumperi bilete nu asiști niciodată la asemenea concerte... Eî bine... eu... mâine aș voi să merg cu tine și cu tata. Un nour ușor apăru pe fruntea ducesei. — Vremea e așa de rece— murmură ea. —- Ce -mi pasă ! Nu mai sunt acolo și alte copile? Sunt eu bolnavă ? — Nu... nu, nebunalico... — Deci consimți, de altmintrelea, sala concertului va fi bine încălzită și la ducere și la întoarcere voia fi în trăsură bine înfășurată în blana mea. — Dorești mult să asiști la acest concert? — Oh, da, mamă, da. — Ei bine, Andrei no, te voiu conduce, îți primi. Copila scoase un țipăt da bucurie, și bătu din palme. Fernanda surîdea la acea mulțumire, dar avea lacrimi în ochi. De ce? Nu ar fi putut spune. Un moment după aceea ducesa se afla singură în odaia ei și stând la o masă scria : Principe. «O fatalitate ce mi s’a întâmplat azi de dimineață, m’a împedecat de a e și mâine trebue să conduc pe Andreina la un concert și ne va fi absolut imposibil de a ne vedea. Pe poimâine, deci». Ea nu iscăli acest bilet, scris cu o mână agitată. Dar abia îl termină de scris, lăsă pana jos și, ascunzându-șî fața în mâini, exclamă : — Doamne ! când voiü putea să sfărîm acest lanț, să scap de acest chin?... Mica hoață fusese dusă în fața comisarului de serviciu în cartierul unde se comisese furtul. Sărmana copilă,cu forțele sleite, nu mai plângea, nici nu se mai sbatea, dar din când în când din pieptul eîeșea un dureros suspin. Guardul care o conduse în fața comisarului, după ce făcu un scurt raport, o lăsă singură cu superiorul său. Comisarul era un om de vre o 45 de ani, cu o înfățișare amenințătoare, dar cu o inimă de aur, care adesea se înduioșa de mizeriile și soarta nenorociților care erau aduși în fața lui. Cu toate acestea, era un observator scrupulos al legei și nimic nu l-ar fi făcut să-și calce datoria. Adaug că vocea lui bruscă nu era făcută spre a-i atrage simpatia delicvenților. — Șezi, copilă—zise el micelioare,’ ce privea în jurul ei ca și cum ar fi căutat un drum de scăpare. Dar la vocea comisarului, ea păru că-șî recapătă sentimentul realitate!. — Ch ! d-le, lasă-mă să nu aduc—suspină ea—n’am făcut nimic... — Șezi copilă—repeta comisarul—nu o să te mănânc. Privește-me drept în față și răspunde la întrebările mele. — Dar eu... — Șezi și răspunde—esclam comisarul cu nerăbdare. Gum l numești ? Copila răspunse suspinând : — Mignon.. — Nu mai am alt nume? — Eu nu mai știu altul, da< Intotdeauna am fost numit Ma £ non. — Cine e tatăl teu? (Vaurang