Universul, octombrie 1901 (Anul 19, nr. 267-297)

1901-10-28 / nr. 294

ANUL XIX No. 234.—DUMINECĂ 28 OCTOMBRIE 1901 Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrație: Strada Birzaianu, 11. București Ctimentar pe anul 1001 Ortodox Sâmbătă, 27 Octombrie.— Muc. Nestor și Dum. Basar. Catolic Sâmbătă, 9 Noembrie.—Teodor: Soarele răsare 0 47 ; apune 4.40 și pălărieria, iar în timpul verii cu lucrările agricole: pomologie, grădinărie, ce­reale, finețe artificiale, viti­cultura, etc. Ca accesorii vor fi: creșterea gândacilor de mătase și altele. Scopul inițiatorilor nu este de a forma din elevi specia­liști,­­ afară numai dacă ta­lentul deosebit al unora nu va reclama aceasta, — ci de a-i forma pe toți gospodari inte­ligenți și productivi, știind ce să muncească și cum să mun­cească în ori­ce timp al anu­lui, iar nu ca acum, când, «bine-zoii, muncesc vara ca să mănânce iarna » Inițiativa bravilor învăță­tori din Vâlcea, în frunte cu revizorul lor, este încă un e­xemplu ce trebue relevat, lăudat după merit și reco­mandat și învățătorilor din cele­ l’alte județe, spre imitare și emulațiune. 5 Banî foaia în România. —10 junat în streinliftta CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA: Strada Brezoianu. ȚI, București Telefon.—Adresa telegrafică­. «Universul», București TUNELUL PORTULUI CONSTANȚA.—(Vezi explicația) București, 27 Octombrie. Pe la gate încercarea făcută pe unul din domeniile Coroanei, de a se da reprezintații teatrale la sate, a fost privită, cum­ se știe, cu mult scepticism de linii, cu ironie chiar de alții. Cu toate acestea, se pare că, pusă în practică, ideea nu s'a arătat tocmai așa fără de rost sau­ fără de folos. După cum citim acum, în timpul vacanței și în Septem­brie s’au dat, pe domeniul Coroanei Cocioc, mai multe reprezintă­ți­ teatrale, de către o trupă de diletanți, tineri din localitate, jucându-se pie­sele țărănești ale lui Vasile Alexandri, precum «Florin și Florica», «Rusaliile», «Nunta țărănească», «Cinei Cinei», și recitându se versuri patrio­tice, precum «Peneș Corcanul» și altele. Ceea ce e­ste mai îmbucu­rător, e însă constatarea că sătenii au­ arătat o mare tra­gere de inimă a veni și a se distra la teatru, părăsind cu desăvîrșire cârciumele. Regu­lat, la teatrul din Cocioc, la ori­ce reprezentație, numărul biletelor pentru săteni a fost între 200—300. Reprezintațiile vor fi re­luate de sărbători. Și iată că im bun și lăudabil început s’a făcut. * * * Vrednică de notat și de imi­tat este și inițiativa, despre care aflăm în același timp, a unei societăți de învățători din județul Vâlcea, de a în­ființa, cu concursul și al ju­dețu­lui, în localitatea Zătreni- Golești, o școală agricolă pro­fesională, cu menirea să se ocupe în timpul iernei, acum de­o­cam­dată, cu 4 meserii : iereria, tîmplăria, fringhieria "din ANGLIA (Core spMdsința particulară a „Universului”) Londra, 22 Octombrie. Amănunte asupra luptei de la Bethel Lordul Kitchener telegrafiază din Pretoria următoarele amă­nunte asupra luptei dintre boerî și coloana Benson : «Colonelul Benson și trupele sale au părăsit «campamentul lor, la Nord de Bethel, la 30 Octom­brie, și au sosit la ivirea zilei la Brugspruit. «Se afirmă că boerii țineau o­­cupate înălțimile, pe cari trupele noastre vroiau să-și stabilească tabăra. «Timpul era umed și cețos. In timpul marșului inamicul a putut să fie ținut departe cu u­­șurință. La ora 1 d. a. s’a ocupat Bersenlangen. «Arier­garda, cu 2 tunuri, aco­perită de un escadron de cava­lerie, s’a așezat într’o poziție din care avea lagărul boer în bătaia tunului. «Un atac al bourilor contra flancului arier-g­ardei a fost res­pins. Apoi boerii, protejați de terenul accidentat, au executat o mișcare de îm­presurare în jurul muntelui, pe care erau puse tu­nurile engleze. Puternica ceață, ploaia și furtuna împediează a­­rier­garda să observe acea miș­care a boerilor ; pericolul nu fu observat de­cât atunci când bo­erii ocupaseră deja vârful mun­telui ce domina acea pozițiune. «Artileriștii și caii fură repede uciși de împușcăturile boerilor. Colonelul Benson și maiorul Quynnes căzură lângă tunuri. «Fiind atacat în același timp și grosul coloanei engleze, nu se­­ putură trimite în ajutorul arier­­gardei trupe în­de­ajuns. Boerii reușiră în fine a transporta cu ei tunurile, profitând de sosirea ambulanței engleze pe locul luptei. «Ei își stabiliră lagărul la o mare distanță, însă în timpul nopței de 30 — 31 octombrie menținură un loc viu și conti­nuu contra avant­posturilor en­gleze ; atacul contra lagărului en­glez nu fu însă încercat. »Boeri î suferiră sara îndoială pierderi mari, dar nu se au în această privință elite precise; se știe numai că a căzut în luptă și comandantul boer Opermano și că Cristian Botha a fost rănit». ln succes englez, în Indii Se telegrafiază din Simla că știrile sosite de la frontiera Wori­­­”­stan anunță că un detașament compus din 32 de oameni din reg. 17 infanterie bengalez, a că­zut într-o cursă ce le-a fost în­tinsă de Mahsudsî. Trei­spre­zece soldați au fost uciși. Acest detașament forma es­corta unui grup care lucrează în­tre Marsaza și Sarwukaî, în a­­propiere de seceptoarea Comal. Amenințele lipsesc, dar deta­șamentul a trebuit să primească întăriri, de­oare­ce mai mulți Mahsudșî au fost făcuți prizo­nieri. O telegramă sosită mai târziu anunță că cifra exactă a morților e de 18 soldați și 3 lucrători, precum și un sub­ofițer rănit de moarte. Ș­apte soldați și un ofițer in­digen lipsesc. O bancă atacată Banca London and South­ Wes­tern, de la K»n­ington, o maha­la a Londrei, a fost atacată ieri de către un om armat. La ora prânzului, omul în ches­tiune pătrunse în localul băncei și întrebă dacă directorul se află în cabinetul ser. Amploiatul către care se adre­sase răspunzând negativ, necu­noscutul scoase un revolver din buzunar. Un alt funcționar, vezând miș­carea, se sculă de pe scaun și dete alarma. Necunoscutul trase asupra pri­mului funcționar, lăsându-l mort pe loc. In momentul acesta săriră mai mulți trecători în ajutor. Un agent de poliție sări asu­pra omorîtorului și se născu o luptă, în care acesta din urmă renuase rănit de moarte. West. Un boxer vice-președinte al ministerului de ex­terne chinez «Oficiul Reuter» primește ur­mătoarea telegramă din Peking cu data de 9 Noembrie st. n. «Astă­zi a sosit aici un edict imperial prin care fostul șef al boxerilor, Nalung, care s-a în­tors de curând din Japonia, unde a îndeplinit o misiune de ispășire, este desemnat să conducă ofi­ciul defunctului vice-președinte al ministerului afacerilor streine, Hsul­ Sh­upeng, până la sosirea urmașului acestuia. Acest edict se zice că s-a dat în urma influenței Curții și a cercurilor oficiale japoneze. Prințul chinez Nantung se bu­cură în cel mai mare grad de încredere a împărătesei­ văduve și numirea sa ca administrator in­­terimar al ministerului afacerilor streine al imperiului chinez, are de scop, după cum se presu­pune, de a primi deslușiri asu­pra faptului, ce atitudine vor observa ambasadorii Puterilor din Peking cu privire la reinte­grarea boxerilor, cari se bucură și acum de favoarea Curței chi­neze, în funcțiunile influente ale imperiului chinez. Procedura imperiului japonez în această afacere este o urmare a nouei sale politice, care are de scop o apropiere de imperiul chinez. Japonia a manifestat un mare interes la tratatul asupra Manc­­auurrei și a fondat terenul la cele­­l­alte Puteri în chestia unui nou protest contra Rusiei și este foarte desilusionată asupra lipsei de interes a Angliei și Americii. Ambasadorul Japoniei din Pe­king a cerut în zadar de la Li- Hung-Ciang(mort alaltă­ era NR.) ca să i se dea o copie asupra tratatului dintre Rusia și China a­­supra Mandciuriei­. HIGIFINA CEAIUL Ceaiul e băutura, agreabilă, in­telectuală și parlamentară a se­­sonului de iarnă. El e mărturia neclintită a petrecerilor și­ tran­­sacțiunilor de carnaval, e stimu­lul constituțional al conciliabu­lelor parlamentare și diplomatice, e leacul poporului nostru... De această băutură ne leagă atâtea amintiri calde și plăcute, atâtea idei mari și generoase, a­­tâtea vorbe de spirit și de clacă... Pentru proletariat trece de cel mai bun și apreciat prieten al iernei. Pe câți nu ne-a încălzit când focul n’avea ce arde în vatră... safi când croitorul întâr­zia să ac dea paltonul gata.. Câte partide de ceaiu nu se aranjează în timpul geros al iernei—prin contribuție—de cercurile nume­roase ale proletariatului intelec­tual, și cât­ entusiasm nu isvo­­rește din seria ceaiurilor ce se țin lanț din Brumar până în Făurar... Cu un cuvînt, se poate zice că ceaiul ține recordul petrece­rilor de iarnă, precum florile țin recordul petrecerilor de vară. A bea ceaîu însemnează a te putea devota muncei intelectuale, a produce intelectualicește, a’ți făuri idei sănătoase, a’țî dispune moralul, a’țî înveseli inima, căci: «Le bon the réjouit le coeur de l'komme». Pe lângă toate considerațiunile de mai sus, ceaiul e o băutură dintre cele mai igienice, bucu­­rându-se de proprietăți remarca­bile. E un bun stimulent al sis­temului nervos și al creerului, pe care -l dispune la lucru. E un bun excitant al stoma­cului și se bucură de proprietăți diaforetice, ușurând secrețiunile urinare. Prin taninu­l ce conține devine antiseptic, neutralizând ast­fel in­fluența periculoasă a microbilor. Potolește setea și în anumite circumstanțe înlătură și foamea, dovadă despre aceasta e obi­ceiul la chinezi ce în tot timpul spectacolelor, cari la ei încep di­mineața și se sfîrșesc seara, se bea, între acte, câte o respec­tabilă garafă de cesiu... Ceaiul mai e și un recreeator de imama3^am.maamísuaesíajs3smamBasausmsnuuiimt*mummmmmm»mnamm forță, mai ales după lucrări in­telectuale sau după marșuri mi­litare obositoare, ceea­ ce a con­tribuit la introducerea lui în u­­zul armatelor coloniale fără ex­cepție, și în cea rusă, engleză și în mod relativ și la noi experi­ențele ce se fac din efecte bune. Pe lângă toate aceste proprie­tăți remarcabile, ceaiul pe mulți îl face să repudieze alcoolismul și mai ales gambrinismul. Ceaiul e contra­indicat copiilor până la adolescență și persoane­lor de o debilitate nervoasă, sau în anumite cazuri maladive. To­tuși însă, neabuzând­u-se de el, și amestecat în părți egale cu lapte, constitue o băutură calmantă, plăcută și ușoară pentru stomac. La preparațiunea ceaiului să se observe ca : 1) Samovarul sau ceainicul, care de preferință să fie de por­celan, să se găsească într’o per­fectă stare de curățenie ; 2) Apa ce se întrebuințează să fie curată, fără gust sau miros și limpede, așa ca ceaiul să aibă un aspect estetic, și pusă la fiert să dea numai un clocot. 3) Ca măsură să se ia o lingu­riță de foi de ceai pentru 3—4 cești , și apa, când se toarnă în ceainic peste foi, să nu se lase mai mult in infusiune ca 4—8 minute, după cum voim ca cea­iul să fie mai slab sau mai tare. Ceaiul odată preparat, aceia cari știu să apreciezi­ aroma și gustul ceaiului, niciodată nu’i vor bea cu lămâie sau cu rom, ci simplu și puțin îndulcit. Ceaiul se recomandă a se bea dimineața sau seara, dar nici­odată imediat după masă—cel puțin să treacă 2 ore—din cauză că coagulează materiile albumi­noase din substanțele alimentare îngerate, materii atât de preți­oase pentru nutrimentul nostru. Se înțelege că prima condi­­țiune a ceaiului e să fie bun și pentru ca efectele lui să fie sa­lutate, să nu fie falsificat. Dar despre falsificările ceaiu­lui într’un articol viitor. Aurel Scurta» O CUGETARE PE ZI Lumea trece și se lăcomește, dar acela care face voința lui Dumnezeu­ rămâne veșnic. CRONICI FEMENINE Femei acronați de Femeile, tot atât de mult ca și bărbații, au fost mânați de do­rința de a se urca la cer. Multe din femei au plătit însă cu viața această dorință. Deși actualmente nu există multe femei aeronaute, totuși mai înainte au existat. Prima femee care a făcut o ascensiune a fost d-na franceză Shible, născută la Lyon. Aceasta a avut loc la 4 iunie 1784, cu ocazia vizitei pe care regele Sue­diei a făcut-o la Lyon. Balonul ei avea un diametru vertical de 45 picioare. Ascen­siunea dură exact o oră, a fost a doua­spre­zecea încercare de la invenția balonului. A doua aeronaută celebră a fost d-na Blanchard, soția cu­noscutului aeronaut cu același nume. De la 1805 și până la 1819 ea întreprinse înteia cu soțul ei și apoi singură, 07 de ascensiuni cu balonul. La cea din urmă, în ziua de 6 iulie 1819 în Tivoli, balonul explodă ; nenorocita fe­mee căzu de la o înălțime mare și mori imediat. Prima aeronaută engleză a fost d-na Lage, care trecu cu aero­­nautul iulian Vincenzo Lunardo în anul 1775 peste canalul La Manche. Miss Stoks făcu 21 de ascen­siuni cu balonul. La cea n’inlăiO căzu în mare, dar a fost salvată. Celebră aeronaută a fost și d-na Graham, soția cunoscutului ae­ronaut englez. De invenția umbrelei" pen­tru cădere, se leagă numele unei femei franceze, d-șoara Elisa Garnerin. Unchiul ei venise la idea, ca să facă niște umbrele pentru siguranța mai mare a ae­­ronauților. Tînera fată îl ajută în încercările sale, iar mai târziu ameliora acest sistem. Vestită aeronaută a fost și d-na Palmira Garmieron, care la prima ei ascensiune, fu aruncată în An­glia, unde cât pe aci era să fie o­­morîtot de țărani, cari credeau că este vrăjitoare, apoi: d-na de Lancy, o spaniolă, care la vîrsta de 16 ani făcu prima ascensiune cu balonul, d-șoarele Simonnet, Lenox și Edon, și multe altele, între cari se distinge d-na Poi­­terin, care cu ocazia asediului Parisului la 1870 s’a urcat în ba­lon cu Gambetta. S’ar putea adăoga la această listă încă multe nume, dar ori­cât de incomplectă este, arată totuși că și în aeronautică, fe­­meea și-a câștigat merite mari. Olimpia, o«».—------- -.»<» « «C­N­­—nu. Carnetul meu M­UTATU­L RSU e focul când te arde, Rea e apa când te ’neacă Dar, prin ele, câte­odată, Omul poate ca să treacă... Dar mai rea,—o știe asta Și nevasta și bărbatul,— De­cât tot ce ’î reü în lume. E, —scuzați, vă rog,— mutatul ! Scapă omul, reii, de toate, De mutat, însă, nu scapă, Că, în fine, tot se mută, Dacă 'e vorba, drept la groapă, Oi­ mutatul, arză ’l focul, Și înece ’l sfânta apă,— Ce trăește și de moare,­,— Omul, vai, de el, nu scapă... Și ce foc pe tot creștinul Val­, de capul lui, săram... Că în ziua cu mutatul Iși dă sufletul la dracu... Și ce pate, vai ! ce pate, Chiar și morților o spune, Pentru că ce i se ’ntîmplă Sunt tot rele și nu bune... Ia priviți puțin pe stradă Și vedeți ce pricopseală , Camioane și căruțe Și pe lume îmbulzeală... Ș’apoî țipete pe lume, Par­că vin tătarii ’n țară Ș'apoi urlete grozave, Lumea pare c’ar fi să piară... Una țipă: «Vai, oglinda, *A mai bună, a de seamă, »S’a dus naibii numa’n țăndări «57 mi-a dat-o biata mamă...» Altul strigă : «S’a dus ceasul «De la tata... Bietul tată... Și înjură, cum în viață Nu înjură nici­odată... Și mai vezi în urmă ceartă Când pe unul, când pe altul, Și voește să dea buznă Cum se dă ’n războt asaltul... Ba se iau­ la păruială Și se bat apoi în lege Ș’unul, dintre ei, în urmă, De dinți, văduv se alege... Dacă, vai, din întâmplare, Pe trecut m­ai dat chiria, Păi, atunci, curat, băete, Te găsește... bucuria... Fostul tou stăpân de casă Din bagaje îți oprește Și, pe urmă, ceartă ’n lege Și ocări, mitoc&nește... Uf! Urît mai e mutatul Cu gâlceavă și scandale, Furtișaguri fără seamăn Și bătăi pe ‘ntreaga cale... Ce să’i faci... Că vezi că’n lume De mutat un om nu scapă, Tot se mută doar odată Și aluncea drept la groapă... Marion. ..■ ■ [UNK] Ili­ Wtf • «» ■———......... Reahonul anglo-beer — Prin poșta —• După ultimele știri sosite la Londra de la lordul Kitche­ner, pierderile totale ale coloa­nei Benson se ridică la 12 ofi­țeri uciși, 58 sub-ofițeri și sol­dați uciși, 15 ofițeri răniți, 156 sub­ofițeri și soldați răniți. * * Din Pretoria se anunță că bu­­rii au luat cu dînșie cele 2 tu­nuri ale coloanei Benson. * In vila lui Krüger de la Hilver­sum s’au ținut zilele aceste mai multe consfătuiri, la cari au luat parte Wolmstans, dr. Leyds, Fischer și Boeschoten. După zia­rul «Daily Mail» s’a discutat și despre posibilitatea tratativelor pentru pace. Dar încheierea păcii este prea puțin probabilă în îm­prejurările de acum, mai ales că președintele Krüger s’a exprimat mai multor ziariști francezi că resboiul are să continue. FRANCO-TURC Telegramele Agenției Române IVouă vase de războiă spre MiSilene Paris. 20.­—Vasele de răsboiu «Linois» și «Epée» au plecat la Misilene, spre a întări diviziunea contra-a­mi­ralului Gaillard. Poarta cedează Londra. 26.—«Agenția Heitler» află din Constantinopol că Poarta a informat pe d. Bapst, însărci­nat de afaceri al Franței, că con­simte la reclădirea bisericilor mă­năstirilor și ale celor­l­­alte insti­­tuțiuni franceze, din diferitele vilante. Intențiile Franței Colonia. 26 — «Gazeta de Co­lonia» află din Berlin că amba­sadorul francez din acel oraș a declarat că Franța nu se gân­dește la o anexare teritorială, dar numai de a obține garanții că pretențiunile francezi vor fi satisfăcute și creanțele plătite. Telegrame de la coresponden­ții noștri particulari Franța cerând Turciei garanții sigure Paris 26—Franța cere Por­tei garanție sigură pentru re­pedea executare a cererilor sale, între care și aceea despre reînființarea celor ș­ase sute de școale și instituțiuni fran­ceze din Turcia, Turcia plătind în mandate asupra vă­milor. Recunoașterea tuturor cererilor Franciei Viena. 26. — Se comunică din Constantinopol că Tewfik pașa, ministrul de externe turc, a trimis însărcinatului de afaceri francez, Bapst, man­date lunare asupra adminis­trației vămilor, cu începere de la 1 Decembrie, pentru în­treaga sumă cerută de două­zeci și cinci de mii de lire sterline. Texvfik pașa a mai înștiin­țat­ pe Bapst că firmanul prin care se recunoaște patriarh­ul chaldeean este deja iscălit, iar recunoașterea tuturor ce­­lor­l­alte cereri ale Franței este admisă. Situație mai gravă ca ori­când Viena. 26. — Telegramă prin Constantinopol : Se vorbește de noni și importante­ cereri pe cari Franța vrea să le facă Turciei în privința Arme­niei și a Siriei, în scop de a paraliza influența ger­mană. Situația se consideră muaY mult ca ori­când pe­riculoasă. E temere de o complectă ocupație a Insulei al­ti­­lene. Avertismentul unui ziar englez Londra, 26.—Ziarul «Globe» scrie, în privința acțiunei Franței în Orient, că dacă o­­cuparea insulei Mitilene se va prelungi, devenind definitivă, atunci chestiunea ar deveni serioasă. Toate puterile inte­resate la soluțiunea ch­estiu­­nei otomane ar ocupa alte puncte. «Flota engleză e cea dintâia în lume, zice «Globe». «Nu vom putea permite ca să se aducă pagubă comer­­ciului nostru și ca pozițiunile strategice din Levant să se schimbe în paguba noastră». Sultanul blestemând pe provocatorul intervenției Franței Berlin, 26. — «Frankfurter Zeitung» află că tradeaua sultanului, prin care se încu­viințează plata sumei cerută de Franța, poartă scrise pe margine, de însăși mâna sul­­tanului, aceste cuvinte: «Blestemat să fie acela care a pricinuit intervenirea Fran­ței. Primesc aranjamentul cu condiție de a-l pedepsi cum merită». Un nou incident grav între Franța și Turcia Viena, 26.— Politische Cor­respondenz află din Constan­tinopol că s-a iscas un nou­ incident între Turcia și Franța «din cauza alacs­­­lui «lai de trupele colo­niale franceze, aproape «le Stod­er, in Tripolitania, pentru a pedepsi pe tua­regi, cari au ataca­t o mare caravană sudane­zii, a le 14 mii de cămile. Franța și-a spGns în «nod vast influents» in Dinter­land (Tripolii a o ia), ceea ce îngrijește foarte mult pe Turcia. Guvernatorul Tripoli­« nîoî a primit ordin “să tri­mită trupe in Dinterland înțelegere între Puteri da a ocupa puncte în Turcia Paris. 26.—Se notează aici un articol al ziarului oficios «Matin» în care se spune că Franța va da un exemplu lumea, cu pacea. Francia, conștie de propria sa forță, nu va abuza de ea Dacă sultanul se va înclina înaintea steagului francez, sau dacă va invoca tribunalul arbitrar din Haga, Francia va primi. Cu tot articolul acesta, se­ svonește în cercurile diploma­tice că Franța nu se va re­trage de la Mitilene, sporiin­du și pretențiile. Se zice că ar fi o înțelegere secretă între Puteri pentru a ocupa toate diferite puncte din Turcia. Panică la Yidiz Kiosk Viena, 26.—Se telegrafiază din Constantinopol că știrea dată de ziarele rusești cum că Rusia și Franța s’au înțe­les să invite Europa la un congres în scop d'a sili pe sultan să facă reforme în im­periul sült,conform tractatului de Berlin, pricinuește panică la Yidiz Kiosk. Aplanarea conflictului franco turc Viena. .26.­—Zîitrul clocîosc Fremdenblatt primește die­ Berlin știrea că acolo a­ sosit tel­eg­ri­­me din Cons­tantinopol in care se spu­ne că conflictul franco turc a fost aplanat. Turcu­* va plăti un cioc. Iin« sum­a cerută de Eran­eî». Până «Suncî flori franceza va sosi la üii il­lene. Un ziar vienez despro conflictul franco fure Viena. 26. — Ziarul «Nou Freie Presse», confirmând ști­rea ce v'am telegrafia^ astă noapte, cum că sultanul a cedat complect, se teme că Turcia, întrebuințând nou viclenii, va întârzia lichida­rea afacerei. Ziarul îndeamnă pe sultan să sfîrșească cu a­ceastă politică. E sigur că Francia nu’ș va retrage flota, lăsând " la Mitilene "cât mai mult posibil pentru a exploata situațiunea în scopul întărirei prestigiu­lui SUA. E permisă bănuiala că Franța va încerca să se sta­bilească la Mitilene, care e un punct escelent strategic pentru observarea Asiei Mici și a coastelor Siriei, și prin urmare pentru protegiarea creștinilor, având în apropiere pentru ori­ce ocazie flota ru­sească. Dacă sultanul va face greu­tăți, Francia va rămânea la Mitilene, proclamând protec­toratul sau­ asupra insulei, din causă că ocuparea ei ar ră­târna interesele altor Puteri, însă realitatea ar fi aceeași. —încheie ziarul «Neue Freie Presse». Aplanarea chestiunilor dintre Francii­ și Turcia , Berlin, 26.— Ambasadorul turc de aici declară că inci­dentul franco-turc este apla­nat. Chestiunea cheurilor. a II CAROLINA IHVcRNIZjO 10 Tortnriíe unei agio PARTEA A DOUA Inimă de copilit.—Amoruri caste ! Și Fernanda și Albert au ob­servat­ că în acest mod copila nu s-ar fi desvoltat nici­odată și nu ar­ fi devenit puternică. Medicii, cari aveau interes să secondeze ideile ducelui și du­cesei, aprobau toate aceste rafi­nării ale unei îngrijiri real înțe­lese. Ast­fel, Andreina creștea ca o floare de seră, pe care o suflare a vântului, o rază de soare,e de ajuns spre a o apleca la pământ. La 14 ani, ea era tot o copilă, și o copilă plictisită. Studiul o obosea, citirea ei era oprită, și numai muzica o mișca nițel și făcea să apară un surîs pe bu­zele ei. Pentru vest ea era indiferentă. Când Andreina văzu intrând pe mama ei, scoase un mic țipăt, întocmai ca o păsărică speriată. — Ah ! ești tu—exclamă ea— te-am întors așa de repede ? — N’am ești, iubita mea. — Iți era poate rea ? Nu te­am văzut nici­odată așa de pa­lidă. Fernanda surise, sărutând pe Andreina pe frunte. — Me simt foarte bine—zise ea.— Dar tu n’am fost supărată? Nu am auzit nici un lipăi ? Andreina se uită la ea cu mi­rare. — Eu, n’am auzit nimic ma­mă. S’a întâmplat deci ceva ? — Un lucru de nimic. Pe stra­dă au arestat o mică hoață. —O hoață? — Da, una din acele hoațe pe care părinții le învață de mici să fure—zise Fernanda. — Deci vina nu e a fetiței, ci a părinților cari au educat-o rea, cari nu s’au silit să o în­vețe binele — murmură Andrei­na.— Și profesoara mea de lim­ba italiană îmi spunea ieri că sunt multe din aceste nenorocite copile, unele din care n’au avut nici odată mângâerea unei mame. Oh! trebue sa fie foarte dure­ros ! Dacă eu nu aș fi avut în­grijirile tale, de aș fi fost pă­răsită de sine, aș fi fost moartă. Fernanda se păli, rămase imo­bilă, cu ochii fixi, dilatați, ca și cum ar fi văzut în fața ei o ori­bila viziune. Andreina se sculase pe fotolii­ și înconjurase gâtul mamei sale cu delicatele ei brațe. — Ce am mamă ? Nu le-am văzut nici­odată așa de serioasă și de preocupată. Fernanda atrase pe copilă la peptul ei. — N'am nimic, îți repet. Tim­pul ăsta me face puțin cam ner­voasă. — Poate dacă e și nu era mai bine. — Răutăcioasa, cum aș putea fi mai dins de­cât lângă sine? Andrei na o sărută din nou. — Eu voiam să’ți cer o fa­voare—zise ca după câte­va se­cunde de tăcere. Fernanda surise. — O favoare mie?... Vor­­beșt». Nu știi că fericirea mea și a tatălui meu e de a’țî fi pe plac. — Oh! știu... că sunteți așa de buni, de aceea nu ve ascund ceea ce doresc. Profesoara mea de limba italiană­­ mi-a adus ieri câte­va bilete pentru un concert de bine­facere, care va avea loc mâine. — Și tu ai făcut bine de le-ai primit. — Știam că tu nu vei refuza de a lua parte la o bună acțiu­ne, dar de obiceiü dacă cumperi bilete nu asiști nici­odată la a­­semenea concerte... Eî bine... eu... mâine aș voi să merg cu tine și cu tata. Un nour ușor apăru pe fruntea ducesei. — Vremea e așa de rece— murmură ea. —- Ce -mi pasă ! Nu mai sunt acolo și alte copile? Sunt eu bol­navă ? — Nu... nu, nebunalico... — Deci consimți, de altmin­trelea, sala concertului va fi bine încălzită și la ducere și la în­toarcere voia fi în trăsură bine înfășurată în blana mea. — Dorești mult să asiști la a­­cest concert? — Oh, da, mamă, da. — Ei bine, Andrei no, te voiu conduce, îți primi­. Copila scoase un țipăt da bu­curie, și bătu din palme. Fer­nanda surîdea la acea mulțumi­re, dar avea lacrimi în ochi. De ce? Nu ar fi putut spune. Un moment după aceea du­cesa se afla singură în odaia ei și stând la o masă scria : Principe. «O fatalitate ce mi s’a întâm­plat azi de dimineață, m­’a îm­­pedecat de a e­ și­ mâine trebue să conduc pe Andreina la un concert și ne va fi absolut im­posibil de a ne vedea. Pe poi­mâine, deci». Ea nu iscăli acest bilet, scris cu o mână agitată. Dar abia îl termină de scris, lăsă pana jos și, ascunzându-șî fața în mâini, exclamă : — Doamne ! când voiü putea să sfărîm acest lanț, să scap de acest chin?... Mica hoață fusese dusă în fața comisarului de serviciu în car­tierul unde se comisese furtul. Sărmana copilă,cu forțele sleite, nu mai plângea, nici nu se mai sbatea, dar din când în când din pieptul eî­eșea un dureros suspin. Guardul care o conduse în fața comisarului, după ce făcu un scurt raport, o lăsă singură cu superiorul său. Comisarul era un om de vre o 45 de ani, cu o înfățișare ame­nințătoare, dar cu o inimă de aur, care adesea se înduioșa de mizeriile și soarta nenorociților care erau aduși în fața lui. Cu toate acestea, era un ob­servator scrupulos al legei și ni­mic nu l-ar fi făcut să-și calce datoria. Adaug că vocea lui bruscă nu era făcută spre a-i atrage sim­patia delicvenților. — Șezi, copilă—zise el mice­­lioare,’ ce privea în jurul ei ca și cum ar fi căutat un drum de scăpare. Dar la vocea comisarului, ea păru că-șî recapătă sentimentul realitate!. — Ch ! d-le, lasă-mă să nu a­­duc—suspină ea—n’am făcut ni­mic... — Șezi copilă—repeta com­i­sarul—nu o să te mănânc. Pri­­vește-me drept în față și răs­punde la întrebările mele. — Dar eu... — Șezi și răspunde—esclam comisarul cu nerăbdare. Gum l numești ? Copila răspunse suspinând : — Mignon.. — Nu mai am alt nume? — Eu nu mai știu altul, da< In­tot­deauna am fost numit Ma £ non. — Cine e tatăl teu? (Va­uran­g

Next