Universul, septembrie 1903 (Anul 21, nr. 239-268)

1903-09-26 / nr. 264

Prințul Andreii­ al Greciei și soția sa principesa Alice de Battemberg (Vezi explicația) Calendar pe anul 1903 Ortodox Jouî, 25 Septembrie. — Cuv. Eu­frosina. Catolic Jouî, 8 Octombrie. — Brigitte. Soarele răsare 6.23, apune 5.44 București, 1tb Septembrie. Gauze și efecte Vorbeam, într’un număr tre­cut, despre numeroasele idei bune ce ni se împărtășesc prin corespondența cu care ci­titorii noștri întrețin legături continue cu gazeta lor. Iată încă una, privitoare la obser­vația, probabil de mulți fă­cută, că la noi, ca și în toată lumea de alt­fel, adesea se caută a se combate, cu multă cheltuială și osteneală, unele efecte nenorocite, cari mai si­gur și mai temeinic s’ar pu­tea lovi, cu aceeași cheltuială și osteneală, in înseși cauzele lor. Avem, de exemplu, comi­tete și fonduri de ajutoare pentru inundați, pentru in­cendiați. Oamenii loviți de ne­norocire sunt de­sigur vred­nici de interes și ajutoare. Dar oare toate acele fonduri nu s’ar putea întrebuința mai bine și mai cu folos pentru evitarea, după putință, a acelor neno­rociri ? Nu este de tăgăduit că, cel puțin prin unele locuri, ar fi putință de a se preîntâmpina efectele dezastruoase ale inun­dațiilor; prin plantații ușor de executat, ele ar putea fi pretutindeni cel puțin îmblân­zite. De asemenea mijloace de prevenire a dezastrelor prea mari pricinuite de incendii ar mai încăpea destule, pe lângă cele ce se folosesc și nu prea. Iată cauze de combătut, în loc de a se arunca în­tot­dea­­una praful unor ajutoare, mai în­tot­deauna insuficiente, a­­supra efectelor lăsate în voia lor și a întâmplării. Un alt exemplu: Se chel­­tuește de către Stat, de către județe și comune, mult, și tot m­ai mult, pentru spitale, me­dicamente gratuite, mai ales chinină și altele. Dar dacă, spre a nu ne întinde mai de­parte, s’ar întrebuința o par­te a acestor cheltueli cu se­carea bălților, băltoacelor, mlaștinelor ?... Mai întârs, aceasta nici n’ar fi o cheltuială propriu-zisă, căci cu prisos ea ar fi com­pensată prin dobândirea, pen­tru semănături, a petecelor de pământ acoperite azi cu mocirla producătoare de fri­guri și alte boale cu urmări triste. Apoi, chiar cheltuială să fie, nu e mai rațional să o faci o dată și să ți-o cruți pentru viitor, combătând și aci cauza, o dată și bine, în loc de efectele ce ar continua a se ține lanț fără de sfîrșit Cheltuelile acestea, de com­­parere a unor efecte ce con­tinuă să persiste, s’ar­ putea asemăna cu ceea­ ce ar face unul ce ar căuta să umple cu orî­ ce preț un sac găurit în fund ; ori­cât tonul, e za­darnic, tot mai trebue. Pe când dacă s’ar lua lucrul de la te­melie, dacă s’ar căuta îndrep­tarea la obîrșie, s’ar cruța în definitiv și cheltuială, și os­teneală, și s’ar făptui, în a­­celași timp, ceva cu adevă­rat de folos, o vindecare ra­dicală, în loc de continue și nesfirșite paliative. Simple, mai la urmă, pot apărea aceste arătări. Simplă era și problema oului lui Co­­lumb, dar trebuia gândul și mâna care s’o rezolve. 111 Din Anglia (Corespondență parte a ziarului « Universul1') Londra, 21 Septembrie. Criza ministerialii Până acum nu s’a făcut nicio schimbare în situația cabinetului. Presei nu­ î s-a comunicat nici un fel de știre oficială ori ofi­cioasă în privința remanierei. Discursul primului-ministru Bal­four la Sheffield a făcut să piară nesiguranța ce domnea relativ la atitudinea guvernului, și se spune că această cuvîntare ar putea a­­vea o înrturire asupra hotărîrea ducelui de Devonshire (liber­­schimbist), care ar fi voit să re­­nine în cabinet. Lordul Milner a plecat din Londra și nu se știe unde s'a dus. Se crede insă că se află la Balmoral, pe lângă rege, și că va ceda în cele din urmă, pri­mind portofoliul coloniilor. După prânz se svonise pe aci că lordul Cromer, ministrul ple­nipotențiar al Angliei la Cairo, ar fi primit portofoliul coloniilor. Dar zvonul n’a fost nici confir­mat, nici desmințit. «Impgran­­l» Sahareî D. Jacques Lebaudy, «împă­­ratul» Sahareî, care se află de cât­va timp aci, se plânge mult de chipul cum î I tratează presa franceză și cea engleză. El de­clară că a venit la Londra spre a arăta compatrioților săi că cel puțin în Anglia proiectele sale de colonizare a Saharei nu sunt socotite irealizabile ca în Franța. D. Lebaudy vorbește cu amără­ciune de guvernul francez, care n’a voit să-i dea mână de ajutor. «Doresc, a spus el, ca populația noului imperiu să nu fie numai franceză, ci amestecată’ cu chi­nezi, japonezi ori englezi». El mărturisește că va întâm­pina greutăți și că va trebui să se bată spre a-și stabili impe­riul , dar crede că­­ va fi cu pu­tință să organizeze o armată spre a-și executa proiectul său de cu­cerire, și a venit la Londra ca să se ocupe de lucrările de con­strucție și de administrație a nouei capitale. D. Lebaudy nu vrea să pri­mească pe nimeni. Scrisorile re­comandate, pe cari le primește cu duzinele și scrisorile obici­nuite cu sutele în fie­care zi sunt înapoiate poștei fără a fi des­­chise. La hotelul său sosesc o mulțime de pachete și de lăzi cuprinzând mostre de mărfuri, pe cari fabricanții și comercianții vor să i se vîndă. Ele au soarta scrisorilor. D. Lebaudy le re­fuză. La hotel se afirmă că el nu are idei absurde ori ridicate asupra teritoriului său african, că e foarte serios și foarte capabil. Ultimii prizonieri boemi Intr’un discurs rostit la Utrecht (colonia Cape), generalul Botha a anunțat că se va duce în cu­rând în India împreună cu ge­neralii Dewet și Delarey, spre a încerca să convingă pe prizonierii boem­ neînduplecați — cari sunt deținuți în acea țară—ca să de­­pun jurămîntul de credință An­gliei. Acești prizonieri sunt în nu­măr de 518. Vest. m Liniei Idilă românească de Carmen Sylva (Urmare. —Vezi numărul de erî) CAP. NI Mi-am pus la ureche o fru­moasă floare de mac, pentru ca el să vadă că ași dori săru mul­țumesc. Dar era atât de cald în­cât floarea s’a veștejit în curînd și foile ei, una câte una, au căzut jos, încetișor, încetișor, ca și când n’ar fi voit să cadă. Dar soarele era prea arzător, el a ucis floarea. Oare el a vezut-o ? Nu pot măcar să-l întreb, căci nu ne cunoaștem. Eu nu m­e duc la horă și nici nu mă voi­ duce la horă, căci n’am mamă, cu care să mă duc și care bucuros­tu­’ar arăta bărbaților. Și nici el nu merge la horă, căci este pândar de câmp și n’are voie să pără­sească lanurile. Ce să caut la horă fără el — pe cei­ l’alți flăcăi nu-l voesc — voesc să văd numai pe Soare. Cei­ l’alți flăcăi nu sunt de loc frumoși, numai Soare este frumos și bun. Când cine­va este în stare să facâ lucruri atât de frumoase p Pentru biserică, trebue să fie parte bun. Eu n’am voie nici măcar să intru în biserică, căcî cei­ i’alțî ar rîde de mine, de oare-ce sunt nu­mai o copilă din flori, și n’am ce să caut în biserică, nici măcar pe tata și pe mama. Oare Soare a dorit tot atât de mult pe tata și pe mama sa, ca și mine? El n’are pe nici unul — asta o știQ Eî vorbeau despre aceasta iarna, in dosul vetrei, pe când eu tor­ceam. Și inima mea săltase de bucurie — atunci ne potrivim, dacă el n’are pe nimeni în lume ! CAP. III Astă­zi a fost atât de cald și m’am dus sub un copac cu furca mea. N’am voit să șed, căci el s’a întins jos și ast­fel nu lași ai putut vedea. Rămăsei in pi­cioare și torsei și-l priveam cum zăcea acolo odihnindu-se în ar­șița soarelui; picături de sudoare erau pe sprîncenele sale negre și genele sale se închideau și se deschideau ca niște aripi, de­oare­ce soarele îl orbea. De­o­dată veni un fluture și-î făcu o adiere și se puse pe mâna pe care și-o întinsese peste cap și el zîmbi ușor când văzu fluturele. Eu bucuros i-ași fi făcut vânt ca să se răcorească, cu o frunză lată sau ași fi udat o frunză și i-ași fi pus-o pe cap, ca să nu-i fie așa de cald. Fluturele se așeză odată pe pe­rul­iul, de­oare­ce el credea că este greu, după aceea sbură iarăși în jurul lui și ochii săi îi urmă­rea ori­ce mișcare a sa. El are ochi foarte frumoși și, când rîde, are două gropițe în obraji și una în bărbie. Dar el nu rîde des Ce ași pu­tea face ea să-l fac să rîdă, pen­tru ca să reapară gropițele ? Elî s’au certat done capre ; atunci el a rîs și a privit cum se isbeau amândouă cu coarnele și sareau în aer și iarăși se isbeau. Stătu multă vreme privind și gropițele apărură, ast­fel în­cât nu am despărțit animalele numai pentru ca el să zîmbească. Ele nu-și fac nici un zeu, să aibă și ele voia să se bată câte o dată, căci nu se strică. Poate că au făcut aceasta în joc. Astă­zi se duse el pe plrta în sus, nu știam unde. Și de­o­­dată veni în jos o plută pe care curentul o duse până la picioa­rele mele, stând lângă țărm, spă­­lându-mă și pieptănându-mă. Ș pe plută se afla un iepuraș tâ­­năr—el tremura de frică, căci era strâns legat—atunci m’am bucu­rat atât de mult, am desmerdat și sărutat iepurașul, m’am jucat cu el și n’am voit să-l las să fugă, ci l’am făcut blând, și acum ră­mâne la mine, se joacă cu mine, doarme cu mine, în cămașa mea, înainte, atât e de cald și de dră­guț—și are ochi mari, atât de mari și arată încâ atât de prost și apoi mișcă urechile, una îna­inte și alta înapoi. Aceasta este caraghios—n’am tors aproape ni­­mic, ci m’am jucat mereu­ cu ie­purașul. Este atât de drăguț, când aleargă în galop și-și ridică codița în sus ! I-am adus salată, pe care am furat-o din grădină, des de di­mineață, înainte de răsăritul soa­relui, când nu mă putea vedea nimeni, și i-a plăcut atât de mult ! Cum a putut el să socotească așa ca pluta cea mică să se o­­prească tocmai lângă mine—a­­ceasta arată că este foarte înde­mânatic. Se vede cl a privit mult cum curge rîul. (Va urma). O CN­GEL’ARE PE ZI Devotamentul absolut e pen­tru naturile naive cea mai aleasă dintre bucurii și un fel de tre­buință. In acelaș galantar sunt dife­rite produse ale tăbăcăriei. Intre acestea puterm cita : Talpă, lucrată în trei ani ; piei de vacă (tovaj) tăbăcite, de vaci, cu creț și cu lustru. Din ele se face azi încălțămin­tea pentru armată. Vedem, apoi, piei de vițel ; blancuri, albe și negre, pentru cureluri ; piei de oaie (meșinî) pentru mobilă ; materiale brute care se tăbăcesc ; coajă de ste­jar ; colțan , unsori, untură de pește, etc. Sus, d’asupra galantarului, este expusă vederea tăbăcăriei. Ea e siluită pe plaiul Dimitrie Bolin­­tineanu, pe o suprafață de 12 mii metri pătrați, cu trei etaje și mai multe turnuri. Aci se văd două mașini cu a­­bur, având putere de 100 caî și două cazane. Aceste două mașini sunt forța motrice care conduce o mulțime de alte mașini, întreaga fabrică este iluminată cu electricitate. In acest tablou se văd lucră­torii fabricei, al căror număr va­riază de la 180 la 250. In tăbă­­cărie, însă, pot să lucreze până la 500 lucrători. Tot aci este expusă și diploma prin care s’au recompensat lu­crările acestei vaste tăbăcării cu cea mai mare distincțiune «Grand Prix», la expoziția din Paris. Secția farmaceutică Trecem, de la această tăbăcă­­rie, la secția farmaceutică. Cum intrăm întâlnim un fru­mos, galantat cu speciali­tăți ale farmaciei Hențescu. Vedem aci Ghyeerofosfiit granulat de calce, colo-neural, carbonat de Li­tină, etc., fabricate de această far­macie. In dreapta și în stânga sunt două dulapuri, unul cu speciali­tăți medicamentoase și altul cu articole de toaletă, ale d-lui Șe­­rescu, farmacist din Băilești, ju­dețul Dolj. Se văd aci medicamente de așa natură, ca să fie accesibile țăranului nostru. Dintre acestea putem nota: licoarea de păcură, balsamul universal, colir pentru copii, pilule pentru friguri, ca­puri purgative, untură de pește preparată după o metodă spe­cială, etc. In­ cel­ l’alt dulap sunt diferite cosmeticuri : pomezî, apă de gură, «dantolu» pentru dinți, sub for­mă lichidă și pastă. O bună invenție, sunt pastilele de ciocolată cu chinină, pentru copii. Aceste pilule sunt lipsite de amarul gust al chininei. D. farmacist Rissdörfer are expusă o colecțiune de cercuri contra botăturilor. Dedesupt este o colecțiune botanică a d-lui farmacist Al. Komarnicki. Sunt tot felul de arbori, tăiați în formă de album, și fie­care fel de copac are și frunza lui. Mai sus e o serie de «Salva­­dont» a d-lui Popini. Alături, societatea studenților în farmacie a expus un frumos galantar cu toate broșurile cari cuprind conferințele ținute de membrii acestei societăți. In partea opusă e o expoziție a fabricei de vată de la Buftea. Aci se vede întregul proces, de k vata brută până la vata hidro­­filă pură. Această fabrică de vată și pan­samente pune anual în consuma­ție de la 00 până la 70.000 c­i­­lograme de vată. Spitalele din toată țara se aprovizionează azi aproape numai de aci. Mai departe sunt expuse arti­cole farmaceutice ale d-lor far­maciști Vasiliu, din Botoșani, Dimitriu, din G.­Lung și Raco­­viță, din Iași. In colț e galantarul d-lui far­macist Türinger, în care a ex­pus diferite săpunuri parfumării, fabricate ale d-sale. In fund este o bibliotecă cu cărți foarte vechi, între cari far­­macopea austriacă din anul 1770, farmacopea augustană din 1684, etc. Un dulap al d-lui farmacist Di­mitrie Nicolau cu parfumării și p­roduse medicale ; un dulap cu expuneri ale d-lor Ion Berbe­­rian, farmacist din Constanța ; frații d-in Konyia, farmaciști din Iași; A. Ileanu, farm. din R.­Să­rat și Iordan Bogdan, farm. din T.­Severin. Găsim apoi un dulap cu pro­duse farmaceutice ca ovule de glycerins, nitrol, ser sterilizat, etc. ale d-lui farmacist Vasiliu, din București. Alături e un pom de muștar negru cultivat pe mo­șia Tarațul, județul Mehedinți, a d-lui farmacist Bogdan. Tot aci este și o frumoasă ex­poziție de fier oxalic, chinină bi­­sulfurică, hidrargic roșu,chină ta­­nică, etc. etc., tot felul de pre­parate chimice din laboratorul far­maciei chimice și gazenice de sub direcția d-lui dr. M. Geor­­gescu. In mijlocul secției e un mare evantail conținând tuburi de sticlă cu cloroform din cloral, prepa­rat de d. farmacist V. Manolescu. (Va urma) I*. .Vaeri. Expoziția pentru Isaletarna și răspândirea științelor ZIUA IV-a Fabrica de tăbăcò rie a il-luiî Gr. Alexandrescu Alături de fabrica fie bere «A­­zuga» se află tăbăcăria d-lui Gr. Alexand­rescu­. Intr’un mare și frumos galan­tar vedem expuse trei curele pentru mașini, care au mai luat parte și la expoziția de la Paris, obținând distincțiunea «Grand Prix». Se poate afirma că aceste cu­rele sunt superioare chiar celor engleze. Prințul Andretü al Greciei și soția sa principesa A­­lice de Battemberg . — Vezi ilustrația — O telegramă ne anunță că alalti­ eri s’a celebrat la Darm­stadt, capitala ducatului de Hessa, căsătoria civilă a prințului Nico­­lae al Greciei, cu principesa A­­lice de Battimberg. Mirele este al patrulea fiu al regelui Greciei și servește actualmente într’un regiment de dragoni cu garni­zoana în Darmstadt, iar mireasa este fiica prințului de Battem­­berg și a principesei Victoria de Hessa și de Rhin, sora prințu­lui regent de Hessa, a împără­tesei Rusiei și a principesei Henric de Prusia. CONGRESUL Asociațiunei rămâne pentru înaintarea­­ și respirarea științelor ZIUA IV Era dimineață congresul și-a continuat lucrările în secțiuni în sălile Universităței. S’au mai facut următoarele co­municări : Chimia.—D-nii dr. A. Obreja, acțiunea acidului azotos asupra acizilor amilabenzoici ; Edeleanu, proprietățile fizice și teh­nice ale petroleului român ; Playfel, a­­pele minerale din Olănești și des­pre cauzele care au produs de­­sagregarea ligniților în România; Colorta, Mol­gdat de Cobald ; dr. Ostrogovici, despre Metil­­diaminotriazina și Metilimmooxy­­triazina ; Rădu­iescu, propunere asupra metoadelor de unificare în analizarea vinurilor. Mineralogia, petrografia și geo­logia—D-nil V. G. Buțureanu, sehisturile cristaline din județul Neamțu și Suceava ; D. Cădere, Rocele eruptive de pe Borcea ; dr. Th. Nicolau, studiu minera­logic al unui titanit dintr’un Eicoliths venit; Sava Athanasiu, asupra flișului paleogen din nor­dul Moldovei; Murgoci, cristale de gips din Govurlui ; Grigore Ștefănescu, observațiuni geolo­gice și paleontologice. Medicina umană.— D-ni: dr. A. Urbeanu, importanța Soiei pentru hrana copiilor ; dr. G. Mi­ron, Tetanosul; N. M. Frangulea, studiu comparativ asupra valoa­rei nutritive a pâizei albe ; dr. G. I. Vitzu, asupra prostituției din țară ; dr. Parhon, un caz de hemioranioză ; dr. Butză, maior, despre coeficientul de robustivi­­tate Pignel. Medicină veterinară. — D-nii Paul Oceanu, Tratamentul exas­­tosului spavan la cal; A. Pilat, Asupra unor părăsiți la pești ; 1. Șt. Furtună și Timuș : măsuri preventive și represive în contra invaziei pneumo-entericeî infecți­­oase. Farmacie. — C. Șelescu, Una din cauzele ce contribue la pro­pagarea pelagrei; Bogdan, Vis­­cositatea uleiurilor eterice, Ber­­bereanu, Farmacopea română și universală, Științele sociale și economice. — D-ni. Robin, Relațiunile co­merciale ale României la 1856, și schimbările care au intervenit de atunci încoace după felul m­ăr­­furilor importate; St. Petică, Metoda în științele sociale ; Băn­­­eanu, Democratismul rus. Step. Știri din străinitate — Prin poști — Duminecă s’a lansat la Trieste cel mai mare bastiment al ma­rinei de războiu austro-ungare. Arhiducesa Maria a botezat vasul cu numele de «Herzog Karl». *­* 4 Prin unele cercuri politice din Budapesta se afirmă că împăratul Francisc Iosif va însărcina cu Citiți cu atențiune și nu uitați Duminecă 28 Sep­tembrie să cumpărați « Universul Literar». <iei doriți de a câștiga vre­unul din următoarele obiecte: 1) O frumoasă lampă de salon, de­­ temut. 2) Un bun ceasornic de argint pentru bărbat. 3) U­n frumos port­­izlc de met») bronzat. 4) Un elegant necesar de toaletă pentru caletorie. 5) Un serviciu de untde­lemn, oțet, sare și piper. Aceste­­ obiecte se oferă gratuit prin tragere la sorți tuturor per­soanelor cari vor trimite cuponul No. 4. din pagina VII-a a «Uni­versului Literar» care va apare Duminecă 28 curent, formarea noului cabinet maghiar pe 1^contele Iurie Andrassy, al douilea fiu al defunctului cance­lar al imperiului austro-ungar. Un înalt funcționar rus, venit la Roma în vederea călătoriei Țarului, a spus că nu se știe încă exact data sosire­, dar ea va fi între 23 și 27 Octombrie st. n. Contrariu celor spuse, Ța­rul nu va aduce nici un dar pen­tru Papa. La palatul Galu­zin, sediul le­­gațiunei rusești pe lângă Vatican, au început pregătirile pentru pri­mirea Țarului. Pe fațada palatu­lui s-au pus armele Papei și ale Rusiei. *­* * Dieta Croației, după cum se anunță din Agram, va fi convo­cată pe la mijlocul lunei Octom­brie. * * Din Berlin se anunță că de­functul Rudolf Falk a lăsat un mare op, care însă nu se ocupă cu meteorologia, ci cu origina limbei; opul nu este cu totul ter­minat.* ¥ * Alaltă­ eri, Marțî, fostul minis­tru al coloniilor engleze Chamber­lain a ținut la Glasgow un im­portant discurs în care a de­s­­voltat programul uniti­ei­ vamale britanice. Au­ asistat peste 60 de mii oameni. «Westminster Ga­zette» afirmă că împăratului Wil­helm i s-a trimis un raport te­legrafic textual al acestui discurs. * Cu tot timpul noros și ploios alergarea pentru marele premiu de toamnă (100.000 lei) la Long­­champs, a obținut un mare suc­ces. Deși președintele Republi­cei n’a asistat, de­oare­ce se fac reparații tribunelor, lume a fost foarte multă. A eșit învingătoare La Camar­­gue,a. d-lui Abeilie, bătând calul englez Wavelet s'Pride a maioru­lui J. D. Edwards. * Din Belgrad se anunță că co­lonelul Solarevici a fost numit instructor al principelui de­ co­roană, iar colonelul Mașin co­mandant al diviziunei din Bel­grad. „ ¥ * La Asti și la Seregno, în Ita­lia, s’au inaugurat câte un mo­nument ridicat defunctului rege Umberto I. La Asti regele Italiei a fost re­­prezintat prin ducele de Aosta, iar la Seregno prin prefectul de Milan. Poporul, profitând de această ocaziune, a făcut o manifestație călduroasă dinastiei. La Asti s’a ridicat lui Umberto I o statue equestră, iar­­ Se­regno statuia e de bronz și re­prezintă pe defunctul rege în cos­tum de general, cu coiful în cap și spencerul pe umeri. * * ¥ Duminecă Papa, urmând obi­ceiul pe care vrea să-l stabilească, de a primi pe párom­ánii din Roma rînd pe rînd, sub cerul liber, a primit 15.000 de parohieni din Trastevere (Roma), într’o­ curte mare din Vatican, unde se con­struise un tron. Îndată ce Papa a apărut, mul­țimea a strigat: «Trăiască Piu X !», «Trăiască democraticul Papă !» Piu X, mișcat și surizând, a fă­cut dese­ori semne cu mâna ca să înceteze aclamațiile. Cu o voce clară, a început să vor­bească spunând că e fericit de a se afla în mijlocul poporului din Trastevere. Apoi, luând E­­vanghelia acelei zile în care se vorbește de minunea paraliticu­lui făcută de Isus Christos în casa lui Petru, a explicat sim­bolul și a spus că paraliticul este societatea care nu crede în Dum­nezeu, în biserică și în cult. Dar după cum paraliticul a gă­sit inimi miloase care i-au ofe­rit un pat, tot așa societatea bol­navă și necredincioasă va găsi, în rîndurile credincioșilor, cine să o conducă pe cărarea cea dreaptă și să o călăuzească la casa lui Petru, la aleasa casă a Vaticanului, unde succesorii prințului apostolilor au menținut în­tot­deauna aprinsă flacăra cre­dinței. Papa a vorbit un sfert de oră și n’a pomenit nici un cuvânt despre politică. Apoi Papa s’a așezat și a lă­sat pe principalii parohieni să ’i sărute mâna, ceea­ ce a durat alte zece minute. Pe toți cei cari vroiau și-î sărut» piciorul, Papa ’i oprea surizând. * * ¥ ¥ Procesul Socolescu la Curtea cu jurați Ieri a venit Înaintea Curței cu ju­rați din jud. Ilfov judecarea pro­cesului arhitectului Sp­oiescu, dat judecăței sub acuzarea că a dat foc propriei sale case de pe bulevardul Carol No. 14. Măsuri pentru menținerea ordinei Cu menținerea ordinei au fost în­sărcinați fi. Mircea Pilat, comisarul palatului și sub-comisarul Economu. Pentru a se evita prea marea a­­glomerație de public în sală, s’a postat la ușa de intrare un cordon de jandarmi pedeștri. Deschiderea ședinței Ședința se deschide la orele 12 și jumătate. Sala de ședința era literalmente plină. Curtea e compusă din d. consi­lier de Curte Al. Dobriceanu, pre­ședinte, Slitineanu și Antonescu, jud­ecători. Fotoliul ministerului public e o­­cupat de însuși d. prim-procuror Hamangiu. Se introduce acuzatul, care, după ce i-se ia un scurt interogator, de­clară ca apărători al söi pe d-nii B. Delavrancea, N. Basilescu, G. Di­­sescu, C. Arion și I. Th. Florescu. Societatea de asigurare «Dacia Ro­mânia», constituită parte civilă, e reprezintată prin d-nii avocați : T. Ionescu, Al. Djuvara, Atanasovici și Xenopol. C emisiunea juraților Comisiunea juraților e compusă din d-nii : Negoescu Grigore, Stăn­­nescu Dumitru, Matac Dumitru, Va­­lentineanu, Diaconescu Ion, Matees­­cu I., Filipescu Ioniță, Dr. Dragescu, Dr. Baican, Barbu N., Ciocanelli E. și Popovici I. B. Un incident înainte de a se da citire actului de acuzare, d. advocat N. Basilescu cere Curții excluderea părții civile din instanță, de­oare­ce societatea de asigurare Dacia-Romania nu a su­ferit un prejudiciu real și actual după cum cer­e legea. I­. Take Ionescu, din partea socie­­tăței de asigurare, spune că societa­tea are drepturile a sta în instanță, de­oare­ce d. Socolescu i-a cerut despăgubiri pentru daunele suferite prin incendiul pus de el singur. De aceeași părere e și d. prim- procuror. D. C. Arion, în replică, susține că societatea n’a suferit nici un pre­judiciu și ar fi neuman din partea societății ca să intervină pentru a îngreuna poziția acuzatului. D-lui Arion 'I răspunde d. A. Djuvara, susținând existența pre­judiciului. Afară da aceasta societatea are interes să stea în instanță, pentru a combate acuzațiunea ce i s’a adus de Socolescu cum că ar fi autoarea incendiului din spirit­ele lesbitnare contra d-lui Socolescu. D. Delavrancea susține că «Dacia România» n’are dreptul de a sta în instanță întru­cât n’a suferit nici un prejudiciu. Iu­ca privește teama ce o are so­cietatea că Socolescu o va acuza de incendiatoare, se înșeală. Nici odată Socolescu r­’a adus o atare acuzațiune societăței, ci pro­babil unor agenți exteriori ai socie­tăței. Curtea, după o scurtă deliberare, respinge incidentul ridicat de d. Basilescu și recunoaște dreptul păr­­ței de a sta în instanță. Citirea actului de acuzare După respingerea incidentului, d. grefier I. P. Sachelariu dă citire ac­tului de acuzare. Din acest act rezultă că Socolescu fiind în încurcături financiare, a pus singur foc caselor sale pentru a in­casa suma pentru care au fost asi­­­­gurate. Tragedia Obrenovicilor ROMAN ISTORIC ORIGINAL .5.®­o­na Sofia 3STăd­eja © Proprietate literară a ziarului «Uni­versul». — Reproducere oprită PARTEA A TREIA CAP. III întâlnirea Kalaliei cu A­­lexa­ndru. — Planuri de ma­ma. — Schimbări de minis­tere.—Politică nenorocită. — Loviturii de Stat.—Complotul lui Cebinaț. — Alexandru la Diatritz. — Cunoștința cu Draga (când plecă da la Sinaia, în Íiara de la Budapesta regina fu­ntâmpinată de o delegați­une de femei, care­ î urată bună călă­torie. Atâta era de emoțională, în­c­ t vpind să treacă peste șine, Sfo­rs călcată de « sofiu», care manevra. Un lucrător se repezi ca ful­gerul, o luă în brațe și o de­­părtă. Un moment Natalia fu ca a­­mețită , observase mașina, dar primejdia o înțelenise locului, i se lăsaseră picioarele și nu putea face un pas. Un moment loco­motiva îî­părți un monstru din povești, care se repede să o în­ghită. In una din zile aghiotantul o întrebă: — Majestate, ați citit telegra­mele de azi ? înalta Curte, care va judeca pe ministerul Avakumovici s’a constituit: 9 radicali, 4 liberali și 1 independent. — De ce a­ acuzat ministerul Avacumsvieî ? — Inle­in, de înaltă spăd­are. Pe urmă el a prelungit tratatul de com­erț cu Austro-Ungarifi, fără de voia Skupoviei. — Nu-mi place să fac politică, dar nu înțeleg ca un minister să fie cu mâinile legate cum vor ei. — Da , radicalii trebue să as­­culte n­u numai de Skupemă, dar chiar și de ordinele clubului, e lucru ne­mai­auzit. — Un minister, precum și un rege, trebue să se bucure de oare­care libertate de acțiune; alt­fel funcția lor e de prisos. Prelungirea tratatului era o ne­cesitate, fiind tocmai vremea cea mai principali a txe optuluî și porcii stâ­ e<i,fi­­§ gf’șijița. Se ca­­liepsti zeci <14 bameSt, și perdea Statul cu rbm­ioaM, pe aâ­st se adune Skupcina ca să dea bine­­cuvîntarea. Asta se eh­iarbă după mine lipsă fie patriotism, când din ură personală, cauți a pupe partidului advers bețe ’n roate. Altă prism­ă te vom eprezi ? — n­­u­ c’au dat ordin felului de district să sechestreze imobi­lele membrilor unor municipali­tăți radicale și să le vînză. — E nostim, zeă nostimă în­drăzneală nu că le-a vindut, dar că fac din asta un cip de acu­zare. Vrea să zică vor să sanc­­ționeze prin lege obiceiul par­tidului de la putere de a nu plăti dările. Asemenea obiceiuri fac nenorocirea Serbiei. — Bine, Majestate, dar aceasta face parte din programul radical. — Să fim drepți. Așa fac cu toți, curtd sunt la guvern. Dar, ca să fial un minster în judecată pentru că­ și-a făcut datoria ! Altă acuzare e c’am­ arestat a gropi de celăl­elți sub c­uvînt de antidinasticism. — Li-a căzut vina năpaste , pare că nu ui lucru știut că radi­calii, când nu's la putere, sunt a­ntidinastiei și­­ se com­ploturi l w­ Pasigi era în putere și com­­plota­nți Karagheorghevici. Altă învinuire e că la alegeri au dat ordine cari au provocat omoruri. E vorba de măcelul de la Gora­­d­­ța. ’— Cu toate astea din rapoarte s’a dovedit că s’au făcut cinci somații și că țăranii au tras în­­teia focuri asupra armatei. — Vinovații sunt autori i mo­rali. Poporul sârb e bun, mun­citor, dar foarte inguvernabil, zise Natalia. — Bine strică, Maestate, de­cât politician» ? — Sărmanul Sașa ! Numai să-î dea Dumnezeu­ destulă răbdare și destulă chibzuință. Eu nesimil această dare în ju­­fieiată. Poporul e și așa destul fie nedisciplinat. Cu patima po­litică de care e stăpânit, cu in­stinctele deslănțuite, ce nu-i în stare să facă? «In interesul Sta­tului n’ar trebui această dare în judecată. Puterile au intervenit pe lâj­gă Doehicî să se aplaneze acest scan­dal : «Destule certe, apucați-ve odată de muncă productivă», le-ar fi zis un om de Stat străin. — Vai ! Muncă productivă, frumos îndemn, dar pentru așa ceva se cer cunoștințe practice, se cere o tradiție de experiențe lăsate din tată în pa». In Serbia totul e o improvizație : fii de ță­rani ajung politician­; fii de co­mercianți devin intelectuali; in­dustria streină a ucis pe cea lo­calnică; lucrătorii în diferite ra­muri, sunt improvizați și nu-și posed meșteșugul, e îngrozitor. — Majestate, ca toate stările de tranziție. — Nescrocire că politica e a­­tragătoare, e un m­ijloc de traiü la care nu se cere nici capital, nici cunoștințe practice, ci multă gălăgie.­­ Și de aceea se face o po­litică proastă. Fiind­că în Europa Egistopa e o artă grea și au fie­cine se improvizează om politic. Alexandru a stat vre-o opt zile cu Milan la Abuzzia. Zilnic îl vi­zita pe iubitul său Doehicî. «Sărmane Sașa » zicea Milan, când nu va mai fi Doehicî să stîmpere vîlvălaea radicală, nu vei putea duce casă cu el. Gru­­icî e om bun și chibzuit, dar n'are influență, nu-i ascultă d­u­­biștii. Lui Doehicî, așa bc­înd cum e, dar nu-i su­flau în borș ! A­­deverată nenorocire ! partidul se razimă pe țărani și, după ce n’are oameni dibaci să-i conducă, nu­ î disciplină, au lăsat pe țărani să li se urce în cap. Azi, radicalii, când sunt la gu­vern, nu pot lua nici o măsură, nu pot face nimic, fără de voia clubului și acesta stă sub te­roarea țărănime!. Lui Milan, ori­cât ar fi voi­t să se împace cu radicalii, îî era peste putință. Ia una die gu­ș tip prieten îi spunea glume, c’au pie­rit toți peștii din Sava. — Sigur, s’o fi înnecat vre-un radical. — Ași, atunci piereau și din Dunăre !» — Trebue să fi trecut vre-un dical pe pod și i-a căzut un fir din barbă făcu Milan. Alexandru după ce se întoarse de la Abuzzia, se arătă mult mai rece cu radicalii. Alexandru, după sfatul lui Mi­lan, ctrula să se apropie de par­tidul liberal, de aceea puse toata stăruințele că să se renunțe la proces. La o ședință, când unul dintre acuzați lipsea, advocatul zise: «clientul meu e invitat la ochip sfâtuire de Maestatea sa Regele și n’a putut veni.» (Va urtaa)

Next