Universul, ianuarie 1904 (Anul 22, nr. 1-29)
1904-01-28 / nr. 26
V JII ARUL XXII No. 26 - MIERCURI 28 IANUARIE 1904/ Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația : Strada Brizoianu, 11 Bucurest DOBROGEA III O chestie din cele mai importante pentru viitorul Dobrogei este,—și s’a accentuat de atâtea ori, — chestia proprietaței imobiliare. In expunerea sa asupra situațiunei județului Tulcea, d. Luca Ionescu arată că în virtutea legei din 1882 pentru regularea acelei proprietăți s’au dat locuitorilor din întregul județ 226.402 hectare pe baza vechilor titluri de proprietate emise de guvernul otoman și recunoscute de guvernul român, iar 152.586 hectare vîndute de Stat în loturi mici și mari. S’a mai dat de asemenea comunelor 12.519 hectare pentru pădure, 22.988 hectare pentru islaz și 5226 hectare pentru vatra satelor. Din această suprafață, elementul slav stăpânește 92.829 hectare, elementul român 63.125, iar celelalte elemente împreună 28.481 hectare. Proprietatea mică, firește, e covârșitoare;ea cuprinde 161.292 hectare. Proprietatea mijlocie de la 25 la 100 hectare, se întinde pe 19.419, iar cea mare, de la 100 în sus, pe 3.724 hectare. Se vede, din cifrele de mai sus, că nu românii sunt aceia cari în județul Tulcea posed întinderea cea mai mare a pământului. Și dacă vom căuta să vedem repartiția pe numărul de locuitori, atunci această inferioritate ne va apărea încă și mai isbitoare. Astfel pe cap de locuitor, după naționalități, revine : Turci 4.34 hectare; bulgari 2.6 ; germani 2; români 1.4 ; ruși 0.96 ; tătari 0.94; lipoveni 0.57; greci 0.50; evrei 0.12 ; găgânț 0.01 ; armeni 0.09 ; alte naționalități 0.45. Iată ceva de meditat. Starea comunelor rurale are și ea ce să dea de îngrijit. D. Luca Ionescu nu ascunde de loc că multe comune rurale au rămas și până astăzi aproape în starea cum era și la reanexarea Dobrogei, fără plantații suficiente, fără șosele. Prin locurile joase, pe unde s-au făcut gropi și vagașe, stagnează apele, locurile libere din vatra satului, maidanele și chiar stradele, strivte și cotite, sunt pline de mărăcini și de bălării. Și totuși, pământul acesta are tot ce-i trebuie pentru a-și asigura cea mai bună stare economică : sol fertil, pășune, fîneață, păduri, cariere,izvoare și ape curgătoare, lacuri, drumuri, serviciu de navigație, patru porturi pe Dunăre, port la mare, climat bun și o populație laborioasă. Cât este de muncit aci, pentru o conducere harnică și’priceputâ,—și la ce bună stare se poate ridica un pământ binecuvîntat ca acesta? E o mare și frumoasă problemă, și d. Luca Ionescu este unul dintre aceia cari nu numai că ne-o învederează arătând ce mult și bine o cunoaște, dar s’a și așternut pe munca spre a contribui cât mai mult omenește posibil la resolvarea ei. Cu voință, stăruință și cu sistem, isbânda nu poate să lipsească,—isbândă care va arăta, între altele, lumea, destoinicia organizatoare și civilizatoare a Românului. 5 Bani foaia în România,—10 Baflî în prainătate CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA R3 REDACȚIA: Strada Brezoianu, 44, Bucurași Telefon.—Adresa telegrafică «Universul», București Calendar pe anul 1904 Ortodox Marți, 27 Ianuarie.— Sf. loan Gură de Aur Catolic Marți, 9 Februarie.— Apolonia Soarele răsare 7.12, apune 5.17 București, 27 Ianuarie 1904. Din Austria (Corespondență parte a ziarului «Universul») Viena, 24 Ianuarie. Situația politică Delegațiunea austriacă a ținut o ședință în care s'a ocupat de afacerile țerilor Bosnia și Herțegovina. Delegatul croat Bianchini a ținut o cuvîntare în care a recunoscut că răposatul ministru Kallaj și-a câștigat merite mari pentru țările ocupate, dar a săvîrșit și mari greșeli. Oratorul cere a se înființa o dietă pentru acele provincii, precum și autonomia comunală. Ministrul Burian i-a răspuns, apărând politica guvernului în aceste țări. Ministrul atrage atențiunea delegaților asupra desvoltărei îmbucurătoare a școalelor și declara în fine că guvernul este ferm hotărît să continue opera culturală începută. Pe la sfârșitul lunei Februarie delegațiunile își vor termina activitatea, apoi va fi convocat Parlamentul. La ordinea zilei va fi legea relativă la contingentul recruților. Primul ministru Koerber a declarat că dacă Cehii vor căuta să împedece votarea acestei legi, atunci Camera deputaților va fi dizolvată. După cum se afirmă, Cehii sunt ferm deciși să nu admită discuțiunea nici unui proect de lege. Deocamdată primul-ministru Koerber se află încă în tratative cu deputații cehi. Până acum cehii niciodată n'au făcut obstrucțiune în contra legei contingentului de recruți. Amorul arhiducelui Ferdinand Carol Din Praga se anunță următoarele cu data de ezi : Arhiducele Ferdinand Carol, fratele moștenitorului tronului austro-ungar, care a plecat astăzi la amiază, și-a început prin aceasta un concediu de șase luni pe care-l va petrece în străinătate. Arhiducele are de gând după cum anunță ziarul «Pragerblatt» să viziteze Spania, Portugalia și Franța și se va întoarce acasă prin Belgia și Olanda. Arhiducele este însoțit de fostul său adjutant locotenentul baron Frauenfeld. Această știre conglesuește cu informațiunea asupra afacerea căsătoriei arhiducelui cu d-ra Czuber, că el nu va întreprinde nici un pas hotărîtor în timpul cel mai apropiat. In cercurile Curții se speră că arhiducele după întoarcerea sa poate că va renunța la hotărîrea luată de a se căsători cu acea d-ră burgheză. Un discurs al prințului Lichtenstein. Intr’o adunare a creștinilor sociali, prințul Alois Lichtenstein a ținut un discurs în care s’a ocupat cu situația din Austria și din Ungaria. Prințul a zis: §14 din Constituția austriacă este un mare noroc. In Ungaria situația este mult mai gravă deoarece maghiarii nu au un astfel de § 14. Primul ministru, contele Tisza devine din zi în zi tot mai modest, iar opoziția lui tot mai cutezătoare, fiind-că Tisza ,caută a-și dezarma adversarii nu prin fapte ci prin concesiuni îngrijitoare. Prețul care a trebuit să li se ofere obstrucționiștilor este o imposibilitate. Contele Tisza nu este iubit nici de oamenii săi și nici cu discursuri frumoase, nici prin alegeri noul nu va scoate carul Statului scufundat în noroi. Proectul recruților va putea fi votat numai după căderea lui Tisza. îndată ce se vor închide delegațiunile, situația politică se va agrava și mai mult deoarece Austria nu va tolera ca austriacii și maghiarii să o omoare prin discursuri obstrucționiste. A sosit momentul când trebue să se pună capăt acestor escese. Dramă de amor Din Graz se anunță următoarele cu data de astăzi : Azi înainte de amiazî o dramă sângeroasă de gelozie s’a întâmplat pe o șosea în apropierea orașului. Elevul de tipografie Hans Osko, în vîrstă de 17 ani, iubea de mai multă vreme pe croitoreasa Katharina Mayer care însă simpatisa de câteva zile cu elevul de tipografie Ferdinand Linhardt. Astăzi toți trei făcură o escursiune în împrejurimile orașului Graz. Pe drum spre casă, tînărul Osko, trase deodată două focuri de revolver asupra fetei Katharina și după ce aceasta o luă la fugă, trase alte două focuri asupra tînerului Linhardt, fără ca să-l nemerească. După aceea Osko ’și trase un glonte în cap. El a fost transportat la spital intr’o stare disperată. Habos. CRONICI FEIENINE Biblioteci de copii O inovațiune din cele mai fericite și care a obținut numai decât cel mai mare succes în Statele Unite, unde a fost deunăzi realizată, constă în întemeierea de biblioteci speciale pentru copii. In diferite centre însemnate există deja vr'o 20 din aceste «Childrens Libraries», și în fiecare săptămână se vede înființându-se câte o nouă bibliotecă, în cari copiii, de la șoapte la șasesprezece ani, sunt admiși, gratuit, fie ziua, fie seara. Inițiativa acestei mișcări folositoare se datorează institutorilor și profesorilor din orașul Worcester (Statul american Massachusetts), cari acum câțiva ani au avut ideea de a organiza un fel de bibliotecă ambulantă, pe care o trimiteau rînd pe rînd la școlarii lor și în care aceștia din uzmă puteau găsi cărțile de cari aveau nevoe la studiile lor. Ideea aceasta a prins de atunci transformându-se încetul cu încetul într’un sens mai practic. S’a mai fondat apoi o «Library League», filială a numitei «Children's Library», care are de țintă de a infiltra copiilor nu numai gustul de citit, ci și respectarea cărților. Cea mai recentă și cea mai frumoasă bibliotecă de copii din Statele Unite este cea din Boston. Ea e alcătuită din două săli spațioase, foarte bine luminate prin ferestre înalte și vitregii, și cuprinde aproape zece mii de volume. Toate cărțile, așezate în rafturi al căror acces e înlesnit prin trei scări și diferite galerii, sunt supuse, înainte de a fi admise în bibliotecă, censurei unui comitet format din douăzeci și douî de membri, profesori, scriitori, funcționari, scriitoare, toți căsătoriți și avend copii. Șase mese rotunde au fost așezate în fiecare sală. In sfîrșit, patru biblotecari dau copiilor informațiile pe cari le cer și-o ajută în căutările lor. Silvia. Răscoala din Africa germană de sud-vest Din Berlin se anunță cu data de 5 Februarie . Împăratul și-a luat rămas bun astă-seară de la trupele destinate pentru Africa de sud-vest, compuse din 392 soldați, 13 ofițeri și 3 medici, împăratul a ținut un discurs, în care a spus soldaților să fie viteji, devotați și desinteresați. La sfirșitul discursului său, Suveranul strigă soldaților: Adio! la ceea ce ei răspunseră cu voce t#e: Adio, Majestate ! împărații ținu după aceea o alocuțiunedsosebită către ofițeri. Căpitanul Ol&niski zise că trupele pleacă cu voioșie și reînoesc jurământul de credință până la moarte. O altă telegramă din Berlin anunță : Eliberarea localităților Windhuk și Okahandja a ameliorat în mod simțitor situația din Africa germană de sud-vest. Deși mai multe familii de fermieri su fost omorîte de rebeli, totuși cei amenințați în marea lor majoritate, sunt iarăși în siguranță, mai cu seamă apărătorii celor două stațiuni importante în frunte cu locotenenții Teodorv șir Zulow. Fuga Hereroșilor in munții de la nord permite de a se începe lucrările pentru restabilirea liniei ferate și de a crea stări pacînice în părțile pustiite ale centrului coloniei. Este cu totul înlăturată primejdia unei mari catastrofe. Carnetul meu Trufandale Par'c'am fi în primăvară. Așa'î vremea de frumoasă!... Iar din slavă mânând soarele poftește afar' din casă... Bună'î vremea, n’am ce zice, Pentru biata sărăcime , Numai dacă n'o aduce Cu ea boale o mulțime... Păî, cutremurul ce fuse A 'ngreéit pe biata lume Ca sculat'oana-sîna, Dar acuma face glume... Și, 'ntre ele, este una Cam prea-prea, dar și făcută, Cică soacra... nu știu cărui... A rămas de spaimă mută... Lumea’î tare ingrijată De proectul cel de lege, întocmit contra beției, Pe bețivi voind a'l... «drege...» Și dreptate are lumea, Căci, voind pe el să'l «dreagă» Să nu'î «strice» și mai zdravăn Și, cu el, o lume 'ntreagă... Trufandaua cea din urmă ' resboiul ce se 'ncepe jfitre albi și între galbeni. Cred că asta se pricepe... Cât mi's dragi galbenii mie Albi—ași vrea să biruiască, Căci și—argintul, la nevoie. Poate mult să'ți folosească !... Marion. Funcționarii publici și pensionarii Statului IV Proporția cheltuelilor comunelor Proporția cheltuelilor diferitelor comune este influențată și de mărimea cheltuelilor totale budgetare, iar nu numai de mărirea cheltuelilor de personal. Astfel,comuna București cheltuește pentru personalul ei, în număr de 3.747 funcționari, suma de 2.997.926 lei, mai mult decât oricare altă comună și numai dacă facem o comparație cu totalul cheltuelilor, găsim că cheltuește, relativ, mai puțin decât altele. Comuna Iași are un personal în număr de 926, căruia i se servește anual un salariu de lei 811.872. Personalul orașului Slatina este de 153, cu un salariu anual de 119.280 lei. Târgoviștea are 172 funcționari, cu un salariu de 123.420 lei. Buzeu are 247 funcționari cu 200.000 lei. Comunele nereședințe au un personal in număr de 1.591, cu un salariu anual de 1.1S5 232 de lei. Nici o comună urbană nereședință nu plătește un salariu mai mare de 400 lei pe lună. Numărul funcționarilor cu un salariu între 300 și 399 lei este numai de 10 persoane. Făcând proporția între cheltuelile totală și cheltuelile de personal, găsim că pentru personal cheltuesc mai mult comunele Filipești, Mahmudia, Goești, etc., iar cel mai puțin cheltuesc comunele Ocnele Mari, Panciu, Neamțu, etc. Făcând o comparațiune cu populațiunea, găsim câ, din cifeltuelile de personal, vine mai mult pe cap de locuitor în comuna Mangalia : 15 lei 50 b., în Hârșova: 14 lei 68 b., în Cernavodă: 11 lei 53 b., iar mai puțin Urlații : 2 lei 76 b., Vălenii 3 leî 7 b., Neamțu : 3 leî 6 b., etc. Comunele rurale Personalul total al comunelor rurale este în număr de 21.177 și primește un salariu anual de 5.631.043 leî.. Cel mai numeros personal este acel retribuit lunar cu până la 50 lei. Acest personal e în număr de 18.607, și primește un salariu anual de 3.339.650 lei. Numai județul Bacău are 3 funcționari și județul Fălciu, un funcționar, cari sunt retribuiți cu 200 până la 299 lei pe lună. În comunele rurale din județele Botoșani, Constanța, Iași, Ilfov, Neamțu, Suceava și Vlașca, sunt în total 22 funcționari plătiți cu 150 până la 199 leî pe lună. In toate celelalte județe, funcționarii din comunele rurale sunt plătiți cu un salariu mai mic de 150 leî pe lună. Cel mai mult pentru personal cheltuesc comunele rurale din județele Roman, Tecuci, Neamțu, Dâmbovița, iar cel mai puțin cheftuesc comunele din județele Buzău, Tulcea și Iași. P. Macri. Teatrul viitorului résboiu din Extremul Orient — Vezi ilustrația — Am dat acum câtva timp ca ilustrație o hartă a țărilor din Extremul Orient, în care se desfășură evenimentele provenite din conflictul între Rusia și Japonia. Deoarece din acea hartă nu-și putea face cineva o idee destul de clară despre posițiunea Japoniei față de Coreea și de Manciuria, reproducem o altă hartă mai exactă a teatrului răsboiului iminent între Rusia și Japonia făcută de un general francez. — 1 — mam — Preot otrăvit la liturghie Ni se scrie din Odessa că se discută zilele acestea înaintea tribunalului din Grodno un proces senzațional care interesează foarte mult opinia publică. Dascălul Vasile Coleada, din satul Ciorno-Zercovale, în guvernămîntul Grodno, turnase în timpul liturghiei, în potirul deja plin, o soluție de sublimat corosiv. Preotul care slujea, abia băuse poțiunea și fu apucat de dureri. Transportat acasă, muli în mijlocul unor spasme atroce, înainte de a-și da sufletul, însă, manifestă bănuiala că a fost otrâvit de dascăl. Acesta fu arestat; știu însă să se apere atât de bine încât jurații îl achitară în unanimitate. Peste câtva timp însă văduva preotului otrăvit ne mai putându-și stăpâni remușcările, se duse să se confeseze la un preot, spovedindu-i amorul [său cu dascălul criminal și denunțând pe acesta ca omorîtor al soțului ei, în bună înțelegere cu dânsa. Și astfel dascălul arestat a doua oară împreună cu aroanța sa, a reapărut, săptămâna trecută, înaintea Gurței cu jurați din Grodno. Procesul va dura câteva săptămâni și vor depune ca martori 80 de preoți. In spital, victima fu încredințată în special îngrijirilor d-lii dr. Herer, care făcu o serie de observațiuni în privința stărei sale. Moartea victimei. Autopsia Alaltă eri. Ușer Sternberg a sucombat în prada celor mai cumplite chinuri. Cadavrul său fu transportat în sala de disecție a spitalului, unde era i s’a făcut autopsia de către d. dr. Schachman, asistat de internii spitalului. Autopsia însă n’a fost făcută complect, așa încât resultatul definitiv nu se va cunoaște decât laza, la orele 11 dimineața, când se vor examina mai de aproape organele victimei. Vom ține pe cititori în curent. * * * De altă parte, corespondentul nostru din Roman ne depășează următoarele : «Știrea morței lui Sternberg a produs cea mai mare consternare în orașul nostru. Aseară, târziu procurorul Fior a sigilat întreaga avere a victimei. După autopsia care se va face la spitalul Caritas din București, corpul victimei va fi adus aici unde se va face înmormîntarea». Portretul de mai sus reprezintă pe Moritz Bercovici, care e acuzat că în complicitate cu d-na Sternberg, amanta sa, a săvârșit crima. Relațiunile dintre amanți durați de mai bine de două ani și ajunseseră să fie cunoscute de tot orașul. Bercovicî era o fire depravată. Neavând nicî o ocupațiune, nu trăia decât din înșelătorii și expediente. Dînsul, ca și complicea sa, se află depus în arestul preventiv din Roman. Instrucția acestei afaceri continuă cu multă activitate.» Rep. Moritz Bercovic! Otrăvirea din Roman Corespondentul nostru din Roman ne-a comunicat la timp toate amănuntele otrăvirei senzaționale a cârciumarului din localitate Ușer Sternberg de către soția sa în complicitate cu amantul acesteia, Moritz Bercovici. Faptul a produs cea mai mare senzație în tot orașul, căci, în urma cercetărilor făcute de parchetul local, s-a descoperit un plan cu adevărat infernal urzit de către amanții criminali. Transportarea victimei la București Toate îngrijirile date de medicii din Roman, spre a ameliora starea victimei, rămânând fără rezultat, acum câteva zile Ușer Sternberg fu transportat la București și internat la spitalul Caritas. Nici aci medicii nu putură să-i salveze viața. Cu toate că de o constituție robustă, sărmana victimă ajunsese în ultimul grad de debilitate, ne mai cunoscând nici persoanele cari se aflau în jurul său. 4 Escrocheria din Paris Am vorbit într-un număr trecut despre dispariția din Paris cu bijuterii în valoare de 200 mii lei a văduvei Lazarus, născută Luisa Löwenberg și originară din România, care făcea pe samsaroaica de giuvaericale. Parchetul, în urma plângerilor primite, a început cercetări și a arestat pe croitorul Blum, din Paris, strada Temple 28, inculpat de complicitate cu văduva Lazarus. Judecătorul de instrucție Vallas aflase de la un reclamant că Blum anunțase plecarea văduvei la New York. El cită pe acesta din urmă și-l întrebă unde se află fugara. Blum răspunse: «La Nizza». Cam mirat de această ubiquitate, judecătorul puse să se supravegheze corespondența lui Blum. In urma acestora, s-a confiscat o scrisoare, expediată din Brindisi și iscălită «Binder». Intr’însa era vorba de o «facere» care nu va avea loc decât după 8 zile. Vineri s’a predat o nouă scrisoare judecătorului Vaslăs; în ea se preciza înțelesul cuvîntului «facere» în cuvinte foarte lămurite. «Facere» însemna : aflarea fugei femeei Lazarus. Complicitatea lui Blum fiind astfel îndeajuns dovedită, el fu arestat. S’a stabilit acum că văduva Lazarus s'a îmbarcat la Brindisi la 19 c., pentru Patras (Grecia), unde a ajuns Mercur sub un nume fals. (TRIBUNALELE CIVILE) Procesul furtului de la Bragadiru Cititorii ’și amintesc că secția 4-a a tribunalului Ilfov condamnase acum câteva săptămâni la câte un an închisoare pe Marin Chiru, Florea Marin Chiru, Anton Gh. Tămășescu și Tǎnase Dumitru zis Corciacoff, cari în diferite rîndurî au furat o mare cantitate de mărfuri și spirt din prăvălia d-lui Gh. M. Bragadiru. Tot atunci a fost condamnat In lipsă la un an jumetate și Învățătorul D. Sevila ca unul ce- a îndemnat pe cei dintâiü să comită furtul. De asemenea tribunalul a mai condamnat și pe mai mulți cârciumari la diferite pedepse ca unii cari au cumpărat mărfurile furate. Toți cei condamnați au făcut apel, ce urma să se judece de secția a 3-a a Curței din București ; lipsind însă mai mulți informatori, procesul s-a amânat pentru 13 Februarie, după cererea inculpaților. Confirmări de mandate de arestare Secția 2-a a trib. Ilfov a eonfrmat era mandatul de arestare al individului Guță Ianoș zis și Ionițli, dat judecății pentru furt prin r efracție. Acest individ s’a introdus noaptea în prăvălia d-lui Ion Tache din str. Ursului, din Capitală, și a furat suma de 1500 lei. Cu instrucția afacereî e însărcinat de judecător Stelian Popescu de la cat. 5. — Toturi tribunalul a confirmat mandatul lui Dumitru Tulceanu, arestat acum câteva zile pentru furtul a două curcani de la un proprietar din calea Călărașilor și pentru că a bătut grav pe sergentul de stradă care-l prinsese în flagrant delict. Grefier. O CUGETARE PE ZI Virtutea, ca și viitul, e o chestiune de obișnuință. Conflictul niso-japonez — Prin poștă — Acum când războiul e aproape să izbucnească în Extremul Orient, credem că va interesa pe cetitori tot ce se atinge de forțele celor două viitori beligeranți — Rusia și Japonia — precum și știrile privitoare la modul cum s’au pregătit ei de luptă. Japonia se pregătește de mult în vederea unui războiu, dar de vr’o 6 săptămâni aceste pregătiri s’au făcut în mod febril. O ordonanță a împăratului a ordonat mai întâiu crearea a două organizme, spre a unifica acțiunea armatelor de uscat și de mare. Statul-major general, prezidat de Mikado (împărat), e pus sub îndouită direcțiunea mareșalului Oyama și a vicontelui Ito. Consiliul marțial va coordona operațiunile războiului. El va cuprinde pe mareșali, pe miniștrii de marină și de războiu, pe șefii statului-major al acestor două ministere, și pe ofițeri desemnați de către împărat. O altă ordonanță a creiat un tezaur de războiu cu ajutorul casei de rezervă a flotei (80 mil.), a fondului contra foametelor și a altor calamități (26 milioane), a casei de rezervă a instrucțiunei publice (23 milioane), adică un total de 129 milioane. Budgetul pe 1903—1904 oferă și el un excedent de vre-o sută de milioane, care va fi afectat la cheltuelile de războiu. In sfîrșit, banca Japoniei are o reservă de 250 milioane, reservă pe care guvernul și-o poate însuși, decretând cursul forțat. * Corespondentul* ziarului «Novoje Vremja», din Port-Arthur, depeșează . E de netăgăduit că un inamic misterios caută să azvîrle Japonia într’o aventură de temut. Dacă războiul va izbucni, aci toți cred că Statele Unite se vor folosi de el; într’adever, Statele Unite se pregătesc de ani de zile să acapareze comerțul în Extremul Orient. Mai târziu, milionarii lor vor exercita asupra vice-regilor o înrîurire precumpănitoare, iar mașinele americane vor preface Asia într’o uzină care va inunda țările apusane cu produsele industriei chineze extine, ruinând astfel comerțul, industria și masele muncitoare din Europa.* » * Japonia, împreună cu cele 4 insule mari ale ei: Kiu-Liu, Si- Pânea Blestemată ROMAN DE P. MANETTY PARTEA INTEIA IX Garcin, însoțit mereu de Marcela și uneori și de soții Lefebure, visitase toate împrejurimile frumoase ale orășelului, fie cu trăsura, fie cu barca, insă refuzase cu îndărătnicie d’a se apropia de Montecarlo. — Locul acela mă sperie, zicea dînsul. D- Lefebure zîmbia cu bunătate. — Te simți oare atât de slab ca să nu poți rezista la ispită ? îl întrebă dînsul odată. — Nu de joc și nu de frigurile aurului mă îngrozesc. — Dar atunci de ce te temi ? întrebă Marcela. — Mi-e frică să nu întâlnesc acolo o persoană, răspunse bătrânul după ce stătuse puțin la îndoială. Adrian Lefebure înțelese despre cine era vorba și schimbă subiectul conversației. Intr’o zi Marcela, aflându-se în grădină cu tatăl său și cu Garcia, scoase d’o dată un țipăt ușor de surpriză și de spaimă. — Ce ai ? o întrebă de Lefebure. — Nu vezi? murmură dânsa arătând cu un semn din ochi pe un tinel care se apropiase de grilajul grădinei și se uita înăuntru. D. Lefebvre, privind în acea parte, trpsări și el. — Tînerul cu yacletul, zise dînsul încet. — Da, mizerabilul acela, esclamă Marcela neputând să-șî stăpânească mișcarea de desgust ce-i pricinuia vederea acelui om care pusese în pericol viața ei și pe a scumpilor săi părinți. — Să ne întoarcem în casă, zise d. Lefebvre întorcând spatele spre acel tîner care stătea neclintit lângă grilaj și se uita țintă la Marcela. Copila întoarse și ea spatele, cu un dispreț vădit, către baronul Nungovici — căci el era— și urmă pe tatăl său și pe Garcin. — Cunoști pe acel tînăr, domnule? întrebă Garcin care nu putuse să priceapă însemnătatea cuvintelor schimbate între patronul său și fiica lui. — E un mizerabil care era cât pe aci să ne înece pe toți și nu din greșeală ci cu bună știință și voință. Spune-mi Marcelo, cum a fost... Bătrânul casier se cutremură când auzi de pericolul prin care trecuse stăpânul său și bunele doamne pentru care simțea o afecțiune nemărginită. — Și nu știi cine e omul acesta ? întrebă Garcia după ce i se mai potoli emoțiunea. — Nu, și nici nu m’am interesat ca să știu, răspunse Lefebvre. Cel mai bun lucru pentru oricine este să nu ia deloc în seamă astfel de indivizi. Nu ești de părerea mea, d-le Garcin. — Desigur eu cuget întocmai ca d-ta. In ziua aceea nu maî vorbi nimeni de tînărul cu yachtul însă in dimineața următoare coborîndu-se Marcela în grădină cu casierul cea d’ínLéiü persoană pe care o zăriră în drum, lângă grilaj, cu baronul Nungovici care își pusese monoclul la ochiu și se uita la vila d-lui Lefebvre. Iar ticălosul acela, murmură Marcela, lipindu-se strîns de brațul casierului, ca și cum i-ar fi fost frică. — Ce-o fi vrând netotul ăsta ? se întreba Garcia în sine. Desigur nu are un gând bun. — Nu crezi d-tacă e o obrăznicie să se oprească cineva așa de mult și să privească în casa altuia? întrebă Marcela. — Scumpa mea domnișoară, nu trebue să aștepți de la un mare-fripte ca ăsta ceea ce nu are. Ce educație poate să aibă un găgăuț care pune în primejdie viața altora numai așa de plăcere ? Cel mai bun lucru este să te prefaci că nu-1 vezi. Să ne continuăm preumblarea fără să-i dăm vreo băgare de seamă. In momentul când Marcela și bătrânul casier treceau pe lângă grilaj, tînărul baron o salută scoțendu’și pălăria. Atât Garcia cât și Marcela se făcură că n’au observat salutarea și pășiră înainte discutând între dînșii. — Ai văzut? A îndrăgnit să ne salute ! zise Marcela cu un accent de mânie. — Am văzut și te sfătuesc ca altă dată să nu mai treci pe lângă grilaj. Grădina e destul de mare... — O să fac cum zici pentru că’mi e nesuferită mutra acestui om. După dejun, familia Lefebvre și Garcin erau reuniți în salon. Bancherul și casierul citiau ziarele sosite chiar atunci iar Marcela și mama sa lucrau la împletituri. Un servitor intră în salon și prezentă d-lui Lefebure o tavă pe care se afla o carte de vizită. Bancherul citi cu glas tare numele care era scris pe carton : Stanislau Nungovici, apoi întrebă pe servitor: — Ce dorește domnul acesta ? — Să bine-voiți a-l primi. D. Lefebure făcu un gest de nerăbdare. — D-ta știi că nu primesc persoane pe cari nu le cunosc, chiar când ele au coroana de baron pe biletele de vizită. — Domnul acesta a insistat atât de mult... — Ce mă înveți să fac ? întrebă bancherul pe soția sa pe care de obicei, o consulta în orice ocazie. — Mi se pare că ar fi nepoliticos să nu-l primești... — Dacă e așa, poftește-l înăuntru, zise Lefebure către servitor. Apoi, adresându-se soției și ficei sale întrebă : — Ați mai auzit de numele acesta ? — Nu, de loc, răspunse Marcela. — Nic eu, adăogă d-na Lefebure. — Nu pot să ghicesc ce scop are vizita acestui baron. In tot cazul, o să fac astfel ca să nu stea mult. Servitorul deschise ușa și tînerul baron intră făcând o adâncă închinăciune la care nimeni nu răspunse, atât de mare era uimirea și indignarea de cari erau cuprinși Lefebvre și Garcin recunoscând pe tînărul cu yachtul. Numai încurajatoare nu era primirea asta, însă baronul Nungovici nu era om care să-și piardă cumpătul. — Vă cerertare dacă prezența mea vă amintește de un accident care puțin a lipsit să nu fie funest. Insă tocmai ca să obțin ertarea d-voastră mi-am luat îndrăzneala,d’a insista să fiu primit, — zise baronul închinându-se din nou, foarte adânc. D. Lefebvre, cu fruntea încruntată și cu ochii fulgerători de mânie, răspunse . (Va urma 28