Universul, ianuarie 1904 (Anul 22, nr. 1-29)

1904-01-28 / nr. 26

V J­I­I­ ARUL XXII No. 26 - MIERCURI 28 IANUARIE 1904/ Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația : Strada Brizoianu, 11 Bucurest DOBROGEA III O chestie din cele mai im­portante pentru viitorul Do­­brogei este,—și s’a accentuat de atâtea ori, — chestia pro­­prietaței imobiliare. In expunerea sa asupra si­­tuațiunei județului Tulcea, d. Luca Ionescu arată că în vir­tutea legei din 1882 pentru regularea acelei proprietăți s’au dat locuitorilor din în­tregul județ 226.402 hectare pe baza vechilor titluri de proprietate emise de guvernul otoman și recunoscute de gu­vernul român, iar 152.586 hec­tare vîndute de Stat în loturi mici și mari. S’a mai dat de asemenea comunelor 12.519 hectare pentru pădure, 22.988 hectare pentru islaz și 5226 hectare pentru vatra satelor. Din această suprafață, ele­mentul slav stăpânește 92.829 hectare, elementul român 63.125, iar cele­l­alte elemente împreună 28.481 hectare. Proprietatea mică, firește, e covârșitoare;ea cuprinde 161.292 hectare. Proprietatea mijlocie de la 25 la 100 hec­tare, se întinde pe 19.419, iar cea mare, de la 100 în sus, pe 3.724 hectare. Se vede, din cifrele de mai sus, că nu românii sunt a­­ceia cari în județul Tulcea posed întinderea cea mai mare a pământului. Și dacă vom căuta să vedem­ repartiția pe numărul de locuitori, atunci această inferioritate ne va a­­părea încă și mai isbitoare. Ast­fel pe cap de locuitor, după naționalități, revine : Turci 4.34 hectare; bul­gari 2.6 ; germani 2; ro­mâni 1.4 ; ruși 0.96 ; tătari 0.94; lipoveni 0.57; greci 0.50; evrei 0.12 ; găgânț­ 0.01 ; ar­meni 0.09 ; alte naționalități 0.45. Iată ceva de meditat. Starea comunelor rurale are și ea ce să dea de îngrijit. D. Luca Ionescu nu ascunde de loc că multe comune rurale au­ rămas și până astă­zi a­­proape în starea cum era și la reanexarea Dobrogei, fără plan­tații suficiente, fără șosele. Prin locurile joase, pe unde s-au făcut gropi și vagașe, stagnează apele, locurile li­bere din vatra satului, mai­danele și chiar stradele, strivte și cotite, sunt pline de mărăcini și de bălării. Și totuși, pământul acesta are tot ce-i trebuie pentru a-și asigura cea mai bună stare economică : sol fertil, pășune, fîneață, păduri, cariere,izvoare și ape curgătoare, lacuri, dr­u­­muri, serviciu de navigație, patru porturi pe Dunăre, port la mare, climat bun și o po­pulație laborioasă. Cât este de muncit aci, pen­tru o conducere harnică și’pri­ceputâ,—și la ce bună stare se poate ridica un pământ bine­cuvîntat ca acesta? E o mare și frumoasă problemă, și d. Luca Ionescu este unul din­tre aceia cari nu numai că ne-o învederează arătând ce mult și bine o cunoaște, dar s’a și așternut pe munca spre a contribui cât mai mult o­­menește posibil la resolva­­rea ei.­­ Cu voință, stăruință și cu sistem, isbânda nu poate să lipsească,—isbândă care va a­­răta, între altele, lumea, des­toinicia organizatoare și civi­lizatoare a Românului. 5 Bani foaia în România,—10 Baflî în prainătate CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA R3 REDACȚIA: Strada Brezoianu, 44, Bucurași­ Telefon.—Adresa telegrafică «Universul», București Calendar pe anul 1904 Ortodox Marți, 27 Ianuarie.—­­ Sf. loan Gură de Aur Catolic Marți, 9 Februarie.— Apolonia Soarele răsare 7.12, apune 5.17 București, 27 Ianuarie 1904. Din Austria (Corespondență parte a ziarului «Universul») Viena, 24 Ianuarie. Situația politică Delegațiunea austriacă a ținut o ședință în care s'a ocupat de afacerile țerilor Bosnia și Her­­țegovina. Delegatul croat Bian­­chini a ținut o cuvîntare în care a recunoscut că răposatul minis­tru Kallaj și-a câștigat merite mari pentru țările ocupate, dar a săvîrșit și mari greșeli. Ora­torul cere a se înființa o dietă pentru acele provincii, precum și autonomia comunală. Ministrul Burian i-a răspuns, apărând politica guvernului în aceste țări. Ministrul atrage aten­țiunea delegaților asupra desvol­­tărei îmbucurătoare a școalelor și declara în fine că guvernul este ferm hotărît să continue o­­pera culturală începută. Pe la sfârșitul lunei Februarie delegațiunile își vor termina acti­vitatea, apoi va fi convocat Par­lamentul. La ordinea zilei va fi legea relativă la contingentul re­cruților. Primul ministru Koerber a declarat că dacă Cehii vor căuta să împedece votarea acestei legi, atunci Camera deputaților va fi dizolvată. După cum se afirmă, Cehii sunt ferm deciși să nu admită discuțiunea nici unui proect de lege. De­o­cam­dată primul-mi­­nistru Koerber se află încă în tratative cu deputații cehi. Până acum cehii nici­odată n'au fă­cut obstrucțiune în contra legei contingentului de recruți. Amorul ar­h­iducelui Ferdi­­nand Carol Din Praga se anunță următoa­rele cu data de ezi : Arh­iducele Ferdinand Carol, fratele moștenitorului tronului austro-ungar, care a plecat as­tă­zi la amiază, și-a început prin aceasta un concediu de ș­ase luni pe care-l va petrece în străi­nătate. Arh­iducele are de gând după cum anunță zi­arul «Pra­­gerblatt» să viziteze Spania, Por­tugalia și Franța și se va în­toarce acasă prin Belgia și O­­landa. Arh­iducele este însoțit de fostul său adjutant locotenen­tul baron Frauenfeld. Această știre conglesuește cu informațiunea asupra afacerea că­sătoriei arh­iducelui cu d-ra Czu­­ber, că el nu va întreprinde nici un pas hotărîtor în timpul cel mai apropiat. In cercurile Curții se speră că arh­iducele după întoarcerea sa poate că va renunța la hotărîrea luată de a se căsători cu acea d-ră burgheză. Un discurs al prințului Lich­tenstein. Intr’o adunare a creștinilor so­ciali, prințul Alois Lichtenstein a ținut un discurs în care s’a o­­cupat cu situația din Austria și din Ungaria. Prințul a zis: §14 din Constituția austriacă este un mare noroc. In Ungaria situația este mult mai gravă de­oare­ce maghiarii nu au un ast­fel de § 14. Primul ministru, contele Tisza devine din zi în zi tot mai mo­dest, iar opoziția lui tot mai cu­tezătoare, fiind-că Tisza ,caută a-și dezarma adversarii nu prin fapte ci prin concesiuni îngrijitoa­re. Prețul care a trebuit să li se ofere obstrucționiștilor este o im­posibilitate. Contele Tisza nu este iubit nici de oamenii săi și nici cu discursuri frumoase, nici prin alegeri noul nu va scoate carul Statului scufundat în noroi. Pro­­ectul recruților va putea fi votat numai după căderea lui Tisza. îndată ce se vor închide dele­­gațiunile, situația politică se va agrava și mai mult de­oare­ce Austria nu va tolera ca austriacii și maghiarii să o omoare prin dis­cursuri obstrucționiste. A sosit momentul când trebue să se pună capăt acestor escese. Dramă de amor Din Graz se anunță următoa­rele cu data de astă­zi : Azi înainte de amiazî o dramă sângeroasă de gelozie s’a întâm­plat pe o șosea în apropierea o­­rașului. Elevul de tipografie Hans Osko, în vîrstă de 17 ani, iubea de mai multă vreme pe croito­reasa Katharina Mayer care însă simpatisa de câte­va zile cu ele­vul de tipografie Ferdinand Lin­­hardt. Astă­zi toți trei făcură o es­­cursiune în împrejurimile ora­șului Graz. Pe drum spre casă, tînărul Osko, trase de­odată două focuri de revolver asupra fetei Katharina și după ce aceasta o luă la fugă, trase alte două fo­curi asupra tînerului Linhardt, fără ca să-l nemerească. După aceea Osko ’și trase un glonte în cap. El a fost trans­portat la spital intr’o stare dis­perată. Habos. CRONICI FEIENINE Biblioteci de copii O inovațiune din cele mai fe­ricite și care a obținut numai de­cât cel mai mare succes în Sta­­tele­ Unite, unde a fost deunăzi realizată, constă în întemeierea de biblioteci speciale pentru copii. In diferite centre însemnate există deja vr'o 20 din aceste «Children­s Libraries», și în fie­care săptămână se vede înfiin­țând­u-se câte o nouă bibliotecă, în cari copiii, de la șoapte la ș­ase­spre­zece ani, sunt admiși, gratuit, fie ziua, fie seara. Inițiativa acestei mișcări folo­sitoare se datorează institutorilor și profesorilor din orașul Wor­cester (Statul american Massa­chusetts), cari acum câți­va ani au avut ideea de a organiza un fel de bibliotecă ambulantă, pe care o trimiteau rînd pe rînd la școlarii lor și în care aceștia din uzm­ă puteau găsi cărțile de cari aveau nevoe la studiile lor. Ideea aceasta a prins de atunci transformându-se încetul cu în­cetul într’un sens mai practic. S’a mai fondat apoi o «Library League», filială a numitei «Chil­dren's Library», care are de țintă de a infiltra copiilor nu numai gustul de citit, ci și res­pectarea cărților. Cea mai recentă și cea mai frumoasă bibliotecă de copii din Statele­ Unite este cea din Boston. Ea e alcătuită din două săli spa­țioase, foarte bine luminate prin ferestre înalte și vitregii, și cu­prinde aproape zece mii de vo­lume. Toate cărțile, așezate în rafturi al căror acces e înlesnit prin trei scări și diferite galerii, sunt su­puse, înainte de a fi admise în bibliotecă, censurei unui comitet format din două­zeci și douî de membri, profesori, scriitori, func­ționari, scriitoare, toți căsătoriți și avend copii. Ș­ase mese rotunde au fost așezate în fie­care sală. In sfîrșit, patru biblotecari dau copiilor in­formațiile pe cari le cer și-o a­­jută în căutările lor. Silvia. Răs­coala din Afr­ica germană de sud-vest Din Berlin se anunță cu data de 5 Februarie . Împăratul și-a luat rămas bun astă-seară de la trupele destinate pentru Africa de sud-vest, compuse din 392 soldați, 13 ofițeri și 3 medici, împăratul a ținut un discurs, în care a spus soldaților să fie vi­teji, devotați și desinteresați. La sfirșitul discursului său, Suveranul strigă soldaților: Adio! la ceea­ ce ei răspunseră cu voce t#e: Adio, Majestate ! împăra­ții ținu după aceea o alocuțiune­­­ds­osebită către ofițeri. Căpitanul Ol&niski zise că trupele pleacă cu voioșie și reînoesc jurămân­tul de credință până la moarte. O altă telegramă din Berlin a­­nunță : Eliberarea localităților Windhuk și Okahandja a ame­liorat în mod simțitor situația din Africa germană de sud-vest. De­și mai multe familii de fer­mieri su fost omorîte de rebeli, totuși cei amenințați în marea lor majoritate, sunt iarăși în si­guranță, mai cu seamă apărătorii celor două stațiuni importante în frunte cu locotenenții Teodorv șir Zulow. Fuga Hereroșilor in m­unții de la nord permite de a se începe lucrările pentru resta­bilirea liniei ferate și de a crea stări pacînice în părțile pustiite ale centrului coloniei. Este cu totul înlăturată primejdia unei mari catastrofe. Carnetul meu Trufandale Par'c'am fi în primăvară. Așa'î vremea de frumoasă!... Iar din slavă mânând soare­le poftește­ afar' din casă... Bună'î vremea, n’am ce zice, Pentru biata sărăcime , Numai dacă n'o aduce Cu ea boale o mulțime... Păî, cutremurul ce fuse A 'ngreéit pe biata lume Ca sculat'o­ana-sîna, Dar acuma face glume... Și, 'ntre ele, este una Cam prea-prea, dar și­ făcută, Cică soacra... nu știu cărui... A rămas de spaimă mută... Lumea’î tare ingrijată De proectul cel de lege, întocmit contra beției, Pe bețivi voind a'l... «drege...» Și dreptate are lumea, Căci, voind pe el să'l «dreagă» Să nu'î «strice» și mai zdravăn Și, cu el, o lume 'ntreagă... Trufandaua cea din urmă ' resboiul ce se 'ncepe jfitre albi și între galbeni. Cred că asta se pricepe... Cât mi's dragi galbenii mie Albi—ași vrea să biruiască, Căci și—argintul, la nevoie. Poate mult să'ți folosească !... Marion. Funcționarii publici­­ și pensionarii Statului IV Proporția cheltuelilor co­munelor Proporția cheltuelilor diferite­lor comune este influențată și de mărimea cheltuelilor totale bud­getare, iar nu numai de mări­rea cheltuelilor de personal. Ast­fel,comuna București chel­­tuește pentru personalul ei, în nu­măr de 3.747 funcționari, suma de 2.997.926 lei, mai mult de­cât ori­care altă comună și numai dacă facem o comparație cu to­talul cheltuelilor, găsim că chel­­tuește, relativ, mai puțin de­cât altele. Comuna Iași are un personal în număr de 926, căruia i se ser­vește anual un salariu de lei 811.872. Personalul orașului Sla­tina este de 153, cu un salariu anual de 119.280 lei. Târgoviștea are 172 funcționari, cu un sa­­lariu de 123.420 lei. Buzeu are 247 funcționari cu 200.000 lei. Comunele nereședințe au un personal in număr de 1.591, cu un salariu anual de 1.1S5 232 de lei. Nici o comună urbană nereșe­­dință nu plătește un salariu mai mare de 400 lei pe lună. Numă­rul funcționarilor cu un salariu între 300 și 399 lei este numai de 10 persoane. Făcând proporția între chel­­tuelile totală și cheltuelile de per­sonal, găsim că­­ pentru personal cheltuesc mai mult comunele Fi­­lipești, Mahmudia, Goești, etc., iar cel mai puțin cheltuesc co­munele Ocnele Mari, Panciu, Neamțu, etc. Făcând o comparațiune cu po­­pulațiunea, găsim câ, din cifel­tuelile de personal, vine mai mult pe cap de locuitor în co­muna Mangalia : 15 lei 50 b., în Hârșova: 14 lei 68 b., în Cerna­vodă: 11 lei 53 b., iar mai puțin Urlații : 2 lei 76 b., Vălenii 3 leî 7 b., Neamțu : 3 leî 6 b., etc. Comunele rurale Personalul total al comunelor rurale este în număr de 21.177 și primește un salariu anual de 5.631.043 leî.. Cel mai numeros personal este acel retribuit lunar cu până la 50 lei. Acest personal e în număr de 18.607, și primește un salariu anual de 3.339.650 lei. Numai județul Bacău are 3 funcționari și județul Fălciu, un funcționar, cari sunt retribuiți cu 200 până la 299 lei pe lună. În comunele rurale din jude­țele Botoșani, Constanța, Iași, Ilfov, Neamțu, Suceava și Vlașca, sunt în total 22 funcționari plă­tiți cu 150 până la 199 leî pe lună. In toate cele­l­alte județe, funcționarii din comunele rurale sunt plătiți cu un salariu mai mic de 150 leî pe lună. Cel mai mult pentru personal cheltuesc comunele rurale din județele Roman, Tecuci, Neamțu, Dâmbovița, iar cel mai puțin cheftuesc comunele din județele Buzău, Tulcea și Iași. P. Macri. Teatrul viitorului résboiu din Extremul­ Orient — Vezi ilustrația — Am dat acum cât­va timp ca ilustrație o hartă a țărilor din Extremul Orient, în care se des­fășură evenimentele provenite din conflictul între Rusia și Japonia. De­oare­ce din acea hartă nu-și putea face cine­va o idee destul de clară despre posițiunea Japo­niei față de Coreea și de Man­ciuria, reproducem o altă hartă mai exactă a teatrului răsboiului iminent între Rusia și Japonia fă­cută de un general francez. — 1 — m­a­m — Preot otrăvit la li­turghie Ni se scrie din Odessa că se discută zilele acestea înaintea tri­bunalului­ din Grodno un proces senzațional care interesează foarte mult opinia publică. Dascălul Vasile Coleada, din sa­tul Ciorno-Zercovale, în guver­­nămîntul Grodno, turnase în tim­pul liturghiei, în potirul deja plin, o soluție de sublimat co­rosiv. Preotul care slujea, abia băuse poțiunea și fu apucat de dureri. Transportat acasă, muli în mijlocul unor spasme atroce, înainte de a-și da sufletul, însă, manifestă bănuiala că a fost o­­trâvit de dascăl. Acesta fu arestat; știu însă să se apere atât de bine în­cât ju­rații îl achitară în unanimitate. Peste cât­va timp însă văduva preotului otrăvit ne mai putân­­du-și stăpâni remușcările, se duse să se confeseze la un preot, spo­­vedindu-i amorul [său cu dască­lul criminal și denunțând pe a­­cesta ca omorîtor al soțului ei, în bună înțelegere cu dânsa. Și ast­fel dascălul arestat a doua oară împreună cu aroanța sa, a reapărut, săptămâna trecută, îna­intea Gurței cu jurați din Grodno. Procesul va dura câte­va săptă­mâni și vor depune ca martori 80 de preoți. In spital, victima fu încredin­țată în special îngrijirilor d-lii dr. Herer, care făcu o serie de observațiuni în privința stărei sale. Moartea victimei. Autopsia Alaltă­ eri. Ușer Sternberg a sucombat în prada celor mai cumplite chinuri. Cadavrul său fu transportat în sala de disecție a spitalului, unde era i s’a făcut autopsia de către d. dr. Schachman, asistat de in­ternii spitalului. Autopsia însă n’a fost făcută complect, așa în­cât resultatul definitiv nu se va cunoaște de­cât laza, la­ orele 11 dimineața, când se vor examina mai de aproape organele victimei. Vom ține pe cititori în curent. * * * De altă parte, corespondentul nostru din Roman ne depășează următoarele : «Știrea morței lui Sternberg a produs cea mai mare conster­nare în orașul nostru. Aseară, târziu procurorul Fior a sigilat întreaga avere a victimei. După autopsia care se va face la spitalul Caritas din București, corpul victimei va fi adus aici unde se va face înmormîntarea». Portretul de mai sus repre­zintă pe Moritz Bercovici, care e acuzat că în complicitate cu d-na Sternberg, amanta sa, a săvârșit crima. Relațiunile dintre amanți du­­rați de mai bine de două ani și ajunseseră să fie cunoscute de tot orașul. Bercovicî era o fire depravată. Neavând nicî o ocupațiune, nu trăia de­cât din înșelătorii și ex­pediente. Dînsul, ca și complicea sa, se află depus în arestul preventiv din Roman. Instrucția acestei afaceri con­tinuă cu multă activitate.» Rep. Moritz Bercovic! Otrăvirea din Roman Corespondentul nostru din Ro­man ne-a comunicat la timp toate amănuntele otrăvirei senzaționale a cârciumarului din localitate U­­șer Sternberg de către soția sa în complicitate cu amantul aces­teia, Moritz Bercovici. Faptul a produs cea mai mare senzație în tot orașul, căci, în urma cercetărilor făcute de par­chetul local, s-a descoperit un plan cu adevărat infernal urzit de către amanții criminali. Transportarea victimei la București Toate îngrijirile date de me­dicii din Roman, spre a ameliora starea victimei, rămânând fără rezultat, acum câte­va zile Ușer Sternberg fu transportat la Bu­curești și internat la spitalul Ca­ritas. Nici aci medicii nu putură să-i salveze viața. Cu toate că de o constituție robustă, sărmana victimă ajun­sese în ultimul grad de debili­tate, ne mai cunoscând nici per­soanele cari se aflau în jurul său. 4 Escrocheria din Paris Am vorbit într-un număr tre­cut despre dispariția din Paris cu bijuterii în valoare de 200 mii lei a văduvei Lazarus, năs­­cută Luisa Löwenberg și origi­nară din România, care făcea pe samsaroaica de giuvaericale. Parchetul, în urma plângeri­lor primite, a început cercetări și a arestat pe croitorul Blum, din Paris, strada Temple 28, inculpat de complicitate cu vă­duva Lazarus. Judecătorul de instrucție Val­las aflase de la un reclamant că Blum anunțase plecarea văduvei la New­ York. El cită pe acesta din urmă și-l întrebă unde se a­­flă fugara. Blum răspunse: «La Nizza». Cam mirat de această ubiqui­tate, judecătorul puse să se su­pravegheze corespondența lui Blum. In urma acestora, s-a confis­cat o scrisoare, expediată din Brindisi și iscălită «Binder». In­­tr’însa era vorba de o «facere» care nu va avea loc de­cât după 8 zile. Vineri s’a predat o nouă scrisoare judecătorului Vaslăs; în ea se preciza înțelesul cuvîntu­­lui «facere» în cuvinte foarte lă­murite. «Facere» însemna : a­­flarea fugei femeei Lazarus. Complicitatea lui Blum fiind ast­fel în­deajuns dovedită, el fu arestat. S’a stabilit acum­ că văduva Lazarus s'a îmbarcat la Brindisi la 19 c., pentru Patras (Grecia), unde a ajuns Mercur­ sub un nume fals. (TRIBUNALELE CIVILE) Procesul furtului de la Bra­gadiru Cititorii ’și amintesc că secția 4-a a tribunalului Ilfov condamnase a­­cum câte­va săptămâni la câte un an închisoare pe Marin Chiru, Flo­­rea Marin Chiru, Anton Gh. Tă­­mășescu și Tǎnase Dumitru zis Cor­­ciacoff, cari în diferite rîndurî au furat o mare cantitate de mărfuri și spirt din prăvălia d-lui Gh. M. Bra­­gadiru. Tot atunci a fost condamnat In lipsă la un an jum­etate și Învăță­torul D. Sevila ca unul ce- a îndem­nat pe cei dintâiü să comită furtul. De asemenea tribunalul a mai condamnat și pe mai mulți câr­­ciumari la diferite pedepse ca unii cari au cumpărat mărfurile furate. Toți cei condamnați au făcut a­­pel, ce urma să se judece de sec­ția a 3-a a Curței din București ; lipsind însă mai mulți informatori, procesul s-a amânat pentru 13 Fe­bruarie, după cererea inculpaților. Confirmări de­­ mandate de arestare Secția 2-a a trib. Ilfov a eonfr­­mat era mandatul de arestare al in­dividului Guță Ianoș zis și Ionițli, dat judecății pentru furt prin r e­­fracție. Acest individ s’a introdus noap­tea în prăvălia d-lui Ion Tache din str. Ursului, din Capitală, și a furat suma de 1500 lei. Cu instrucția afacereî e însărcinat de judecător Stelian Popescu de la cat. 5. — Tot­uri tribunalul a confirmat mandatul lui Dumitru Tulceanu, a­­restat acum câte­va zile pentru fur­tul a două curcani de la un proprie­tar din calea Călărașilor și pentru că a bătut grav pe sergentul de stradă care-l prinsese în flagrant delict. Grefier. O CUGETARE PE­ ZI Virtutea, ca și viitul, e o ches­tiune de obișnuință. Conflictul niso-japonez — Prin poștă — Acum când războiul e aproape să izbucnească în Extremul­ O­­rient, credem că va interesa pe cetitori tot ce se atinge de for­țele celor două viitori beligeranți — Rusia și Japonia — precum și știrile privitoare la modul­ cum s’au pregătit ei de luptă. Japonia se pregătește de mult în vederea unui războiu, dar de vr’o 6 săptămâni aceste pregă­tiri s’au făcut în mod febril. O ordonanță a împăratului a ordonat mai întâiu crearea a două organizme, spre a unifica acțiunea armatelor de uscat și de mare. Statul-major general, prezidat de Mikado (împărat), e pus sub îndouită direcțiune­a mareșalului Oyama și a vicon­telui Ito. Consiliul marțial va coordona operațiunile războiului. El va cu­prinde pe mareșali, pe miniștrii de marină și de războiu, pe șefii statului-major al acestor două ministere, și pe ofițeri desemnați de către împărat. O altă ordonanță a creiat un tezaur de războiu cu ajutorul ca­­sei de rezervă a flotei (80 mil.), a fondului contra foametelor și a altor calamități (26 milioane), a casei de rezervă a instrucțiunei publice (23 milioane), adică un total de 129 milioane. Budgetul pe 1903—1904 oferă și el un excedent de vre-o sută de milioane, care va fi afectat la cheltuelile de războiu. In sfîrșit, banca Japoniei are o reservă de 250 milioane, reservă pe care gu­vernul și-o poate însuși, decre­tând cursul forțat. * Corespondentul* ziarului «No­­voje Vremja», din Port-Arthur, depeșează . E de netăgăduit că un inamic misterios caută să az­­vîrle Japonia într’o aventură de temut. Dacă războiul va izbucni, aci toți cred că Statele­ Unite se vor folosi de el; într’adever, Statele­ Unite se pregătesc de ani de zile să acapareze comerțul în Extremul­ Orient. Mai târziu, mi­lionarii lor vor exercita asupra vice-regilor o înrîurire precum­pănitoare, iar mașinele americane vor preface Asia într’o uzină care va inunda țările apusane cu produsele industriei chineze ex­­tine, ruinând ast­fel comerțul, industria și masele muncitoare din Europa.* » * Japonia, împreună cu cele 4 insule mari ale ei: Kiu-Liu, Si- Pânea Blestemată ROMAN DE P. MANETTY PARTEA INTEIA IX Garcin, însoțit mereu de Mar­cela și une­ori și de soții Lefe­­bure, visitase toate împrejurimile frumoase ale orășelului, fie cu trăsura, fie cu barca, insă refu­zase cu îndărătnicie d’a se a­­propia de Montecarlo. — Locul acela mă sperie, zi­cea dînsul. D- Lefebure zîmbia cu bună­tate. — Te simți oare atât de slab ca să nu poți rezista la ispită ? îl întrebă dînsul odată. — Nu de joc și nu de frigu­rile aurului mă îngrozesc. — Dar atunci de ce te temi ? întrebă Marcela. — Mi-e frică să nu întâlnesc acolo o persoană, răspunse bă­trânul după ce stătuse puțin la îndoială. Adrian Lefebure înțelese des­pre cine era vorba și schimbă subiectul conversației. Intr’o zi Marcela, aflându-se în grădină cu tatăl său și cu Gar­cia, scoase d’o dată un țipăt ușor de surpriză și de spaimă. — Ce ai ? o întrebă de Lefe­bure. — Nu vezi? murmură dânsa arătând cu un semn din ochi pe un tinel care se apropiase de grilajul grădinei și se uita înă­untru. D. Lefebvre, privind în acea parte, trpsări și el. — Tînerul cu yacletul, zise dînsul încet. — Da, mizerabilul acela, es­­clamă Marcela neputând să-șî stăpânească mișcarea de desgust ce-i pricinuia vederea acelui om care pusese în pericol viața ei și pe a scumpilor săi părinți. — Să ne întoarcem în casă, zise d. Lefebvre întorcând spa­tele spre acel tîner care stătea neclintit lângă grilaj și se uita țintă la Marcela. Copila întoarse și ea spatele, cu un dispreț vădit, către baro­nul Nungovici — căci el era— și urmă pe tatăl său și pe Garcin. — Cunoști pe acel tînăr, dom­nule? întrebă Garcin care nu putuse să priceapă însemnătatea cuvintelor schimbate între patro­nul său și fiica lui. — E un mizerabil care era cât pe aci să ne înece pe toți și nu din greșeală ci cu bună știință și voință. Spune-mi Marcelo, cum a fost... Bătrânul casier se cutremură când auzi de pericolul prin care trecuse stăpânul său și bunele doamne pentru care simțea o a­fecțiune nemărginită. — Și nu știi cine e omul a­­cesta ? întrebă Garcia după ce i se mai potoli emoțiunea. — Nu, și nici nu m’am inte­resat ca să știu, răspunse Lefe­bvre. Cel mai bun lucru pentru ori­cine este să nu ia de­loc în seamă ast­fel de indivizi. Nu ești de părerea mea, d-le Garcin. — De­sigur eu cuget întocmai ca d-ta. In ziua aceea nu maî vorbi ni­meni de tînărul cu yachtul însă in dimineața următoare coborîn­­du-se Marcela în grădină cu ca­sierul cea d’ínLéiü persoană pe care o zăriră în drum, lângă gri­laj, cu baronul Nungovici care își pusese monoclul la ochiu și se uita la vila d-lui Lefebvre.­­ Iar ticălosul acela, murmură Marcela, lipindu-se strîns de bra­țul casierului, ca și cum i-ar fi fost frică. — Ce-o fi vrând netotul ăsta ? se întreba Garcia în sine. De­sigur nu are un gând bun. — Nu crezi d-ta­că e o obrăz­nicie să se oprească cine­va așa de mult și să privească în casa altuia? întrebă Marcela. — Scumpa mea domnișoară, nu trebue să aștepți de la un mare-fripte ca ăsta ceea­ ce nu are. Ce educație poate să aibă un găgăuț care pune în primej­die viața altora numai așa de plăcere ? Cel mai bun lucru este să te prefaci că nu-1 vezi. Să ne con­tinuăm preumblarea fără să-i dăm vreo băgare de seamă. In momentul când Marcela și bătrânul casier treceau pe lângă grilaj, tînărul baron o salută scoțendu’și pălăria. Atât Garcia cât și Marcela se făcură că n’au observat salutarea și pășiră înainte discutând între dînșii. — Ai văzut? A îndrăgnit să ne salute ! zise Marcela cu un accent de mânie. — Am văzut și te sfătuesc ca altă dată să nu mai treci pe lângă grilaj. Grădina e destul de mare... — O să fac cum zici pentru că’mi e nesuferită mutra acestui om. După dejun, familia Lefebvre și Garcin erau reuniți în salon. Bancherul și casierul citiau zia­rele sosite chiar atunci iar Mar­cela și mama sa lucrau la îm­pletituri. Un servitor intră în salon și prezentă d-lui Lefebure o tavă pe care se afla o carte de vizită. Bancherul citi cu glas tare nu­mele care era scris pe carton : Stanislau Nungovici, apoi întrebă pe servitor: — Ce dorește domnul acesta ? — Să bine-voiți a-l primi. D. Lefebure făcu un gest de nerăbdare. — D-ta știi că nu primesc per­soane pe cari nu le cunosc, chiar când ele au coroana de baron pe biletele de vizită. — Domnul acesta a insistat atât de mult... — Ce mă înveți să fac ? în­trebă bancherul pe soția sa pe care de obicei, o consulta în ori­ce ocazie. — Mi se pare că ar fi nepo­liticos să nu-l primești... — Dacă e așa, poftește-l înă­untru, zise Lefebure către ser­vitor. Apoi, adresându-se soției și ficei sale întrebă : — Ați mai auzit de numele acesta ? — Nu, de loc, răspunse Mar­cela. — Nic­ eu, adăogă d-na Le­febure. — Nu pot să ghicesc ce scop are vizita acestui baron. In tot cazul, o să fac ast­fel ca să nu stea mult. Servitorul deschise ușa și tî­nerul baron intră făcând o a­­dâncă închinăciune la care ni­meni nu răspunse, atât de mare era uimirea și indignarea de cari erau cuprinși Lefebvre și Gar­cin recunoscând pe tînărul cu yachtul. Numai încurajatoare nu era primirea asta, însă baronul Nun­govici nu era om care să-și piardă cumpătul. — Vă cer­ertare dacă pre­zența mea vă amintește de un accident care puțin a lipsit să nu fie funest. Insă tocmai ca să obțin ertarea d-voastră mi-am luat îndrăzneala,d’a insista să fiu primit, — zise baronul închinân­­du-se din nou­, foarte adânc. D. Lefebvre, cu fruntea în­cruntată și cu ochii fulgerători de mânie, răspunse . (Va urma 28

Next