Universul, iulie 1904 (Anul 22, nr. 178-208)
1904-07-22 / nr. 199
IM COPIL MINUNAT.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1904 Ortodox Mersuri, 21 Iulie.—Guv. Simeon și Ioan Catolic Mersuri, 3 August. — Bnazar Soarele răsare 4.49 , apune 7.22 țului muncii lor peste graniță, lăsând în acelaș timp pe mulți fii ai acestei țări fără lucru. Ne bucurăm că ideea aceasta a prins în sfârșit atenția cercurilor guvernamentale, și ne-am bucura încă și mai mult dacă, după cum speră și ziarul guvernamental comentând studiul dlui A. V. Gâdei, s’ar lua în cercetare în chip oficial propunerea aceasta și mijloacele prin cari ar putea fi realizată. București, 21 Iulie. În SOFA a misei! Anul trecut, poate tot pe vremea aceasta, s’a desbătut in Universul chestiunea muncitorilor străini, și am avut mulțămirea de a vedea participând la această discuție mulți din cititorii și amicii ziarului nostru, competenți în materie. A fost un fol de anchetă pe care am făcut-o asupra acestei cestiuni, și unul din resultatele ei a fost și propunerea de a se croia un serviciu al muncii pe lângă ministerul domeniilor. Ne reamintim anume această propunere ce s’a făcut prin ziarul nostru, deoarece vedem acum, după trecere de un an, că exact aceeași idee se reia de un ziar guvernamental, după o lucrare intitulată «Monografia comunei rurale Bragadiru-Bulgaru» elaborată după însărcinarea ministerului de interne de d. A. V. Ganea. In capitolul «concluziuni și deziderate» al acestei lucrări, autorul propune crearea unui serviciu al muncii, organizat de Stat, închipuindu-și astfel funcționarea acestui servicii : «Un cultivator mare ar avea nevoie de câteva sute de brațe. Se va cere la minister, arătând și gara cea mai apropiată. Serviciul muncii ar alege brațele trebuitoare și le-ar îndrepta la gara în chestie. Se înțelege că prețurile ar fi fixate în buletinul ministerului și că s'ar cere cultivatorului să depună odată cu cererea și o parte din salare. Prin acest mijloc s’ar aduce cel mai mare bine cultivatorilor mijlocii cari având nevoie de brațe puține, nu le pot aduce de peste hotar, iar muncitorii români, hrăniți bine cu hrana cu care sunt deprinși, ar lucra firește tot așa de bine ca și cei străini, în orice caz cu mai mare folos pentru cultivatori decât aceea, fără a mai vorbi și de folosul pentru țară». Sub forma aceasta, propunerea d-lui A. V. Gâdei găsește aprobarea cea mai deplină a ziarului guvernamental. Aproape sub aceeași formă, minus condiția obligatorie a fixarea prețurilor prin buletinul ministerului, era făcută și propunerea căreia i-am dat glas prin ziarul nostru acum un an. Ideia era ca să se înființeze și cererile și ofertele de muncă, dimpreună și cu cererile și ofertele de prețuri. O asemenea mijlocire oficială, între cultivatorii mari și muncitori, ar avea de efect — spuneam și credem și noi — întrebuințarea pe o scară mai întinsă a brațelor disponibile de la munte la șas, fără ca sa mai fie poate de loc trebuință de aducere de muncitori străini, dup o mare parte a pre din Egipt (Corespondență parte a ziarului "Universul") Cairo, 8 iulie 1904. Menelik și Sultanal Azi am putut vedea pe Ev. S. Sadek-pașa el Moasad, ambasadorul Sultanului, trimis în misiune pe lângă Menelik, fapt despre care v’am relatat la timp. Sadek-pașa, pârăsind Adis-Abeba, s'a îmbarcat la Gibuti acum opt zile. Ex. Sa se va îmbarca pentru Constantinopol de la Alexandria. Menelik trimite Sultanului o scrisoare autografă însoțită de o traducere in franțuzește, făcută de d. Issig, secretarul împăratului alois.in. Darurile trimise Sultanului sunt:un dulap de argint; o șea brodată cu aur ; două candelabre de argint masiv; spadă încrustată cu pietre prețioase și două covoare de mătase. Totul în valoare de două sute mii de lei. Sidek-pașa a fost decorat cu ordinul «Steaua Abisideî» cl. I,i a dăruit o spadă împodobită cu pietre scumpe și scumpe și o cuirasă de aur. îi abu-îi e i~Khoda Acesta este numele agentului kedivist care trebue să primească și să transmită toate afacerile între el Mabein (Poarta) și Mala Santa. Cu prilejul întoarcerea Kedivului din Divome, trecând pe la Constantinopol, va căuta a se numi acest agent El Mabein, susține a se numi un turc țărigrădean, iar Kedivul voește a se numi un devotat al furței sale, din Dalra Khasa, pe al cărui devotament să poată compta. Templul Soju-elu( I). Shhiap irein, directorul Muzeului din Turin, a reușit să afle la Heliopolis (actualmente Matariab), la câțiva kilometri de Cairo, Templul Soarelui, unde se încoronau Faraonii Egiptului. Dezgropându-i din nisip, au constatat cu mirare că acoperămîntul era voine sistem arhitectural care aparținea Romanilor ; căci atât grecii la Partenon cât și egiptenii la templul Philoe, au întrebuințat acoperămintul plat. Deci egipțienii cunoșteau ceea ce se chiamă la voîUe, înaintea Romanilor și mai târziu au abandonat acest sistem. O romantică căsătorie arabă Șediul el Sadat, marele Sedi al orașului Tantah, coboară din una din fiicele profetului Mahomet. Deci, aparține uneia din cele mai ilustre familii Arabe. Sediul Ali Jusef este un personagiu considerabil, fiind proprietarul și directorul ziarului naționalist arab El Mohiad, ziar cu un tiraj de 30.000 de foi zilnic . Al iusef, coboară din o veche familie de Șehi, dar nu atât de ilustră ca El Sadat. Din această deosebire, confratele nostru timp de patru ani s’a văzut de și nu respins în formă, dar mereu amânat la cererea ce a făcut spre a lua în căsătorie pe una din fetele lui el Sadat. Zilele trecute însă, Ai fuset telefon a lui Saed el-Bacri, ședh ginere al lui el Sadat, ca la 5 ore p. m. să-l aștepte acasă. Saed el-Bacri răspunse că la acea oră vrea să iasă cu trăsura la plimbare și dacă vrea va trece pe la An Iusef. Directorul lui Moaiad, insistă însă ca să fie așteptat. In adevăr, la 5 ceasuri se prezintă la numitul însoțit de mai mulți ședhi precum și de Bakhbel. Atunci el declară că a venit în casa ginerelui șediului el Sadat, pentru a se căsători cu fiica acestuia, atâta timp cerută și neacordată, și că d-șoara va veni peste câteva momente și dinsa. In adevăr așa au fost. D-șoara sosi, iar cumnatul seu uimit, telefonă socrului său, însă acesta se afla eșit la plimbare. Șeciii de față scriseră contractul de căsătorie, luară consimțimîntul fetei, și fără alaiul obicinuit în asemenea ocaziuni, mireasa plecă la casa soțului său, care mai are o nevastă. Socrul păcălit, șeihul el Sadat a declarat căsătoria ca o mesalianță și azi tribunalul Șareh a ordonat separarea tinerei neveste în mod provizoriu de soțul său, în casa unui frate al ei, până Duminecă. In această zi, confratele nostru a făgăduit că va produce acte doveditoare că este destul de nobil. Este cu putință însă ca până Duminecă, neascultătoarea fată să bea o cafea și să adoarmă pentru totdeauna. Enescu. GROSICI FEMININE O poetĂ de 12 ani Doamnele din Londra sunt în acest moment fascinate de entuziasm pentru o copilă-minune, care a dat la iveală un adevărat și deosebit temperament de poetă. Se chiamă Enid Welsford și a început să scrie versuri la 10 ani. Acum va fi publicat un volum : The Seagulls and other Poems (Rime și alte poezii) care e așteptat cu curiozitate și ziarele vorbesc mult de el. Mica Enid observă că e poetă în fața sicriului unui iubit tovarăș de copilărie al ei, înfățișarea mortului, destăinuirea durerei și a misterului ce este în viață, sguduiră inima sa tineră nevinovată și făcută să isbucnească din ea poezia. In nouile sale versuri adesea amintește, cu o nesfârșită, melancolie și cu mare dragoste, pe micul prieten pierdut, și-l pomenește, și-l chiamă. Gândul nimicirea vieței umane și a destinului omenesc, o înclină de asemenea adesea la meditații și la reflexiune. Una din caracteristicile acestei poete este și pasiunea, o pasiune care nu s'ar putea închipui la o copilă de vârsta ei. Intr-un Cuvînt mioa Enid e o minune. Olimpia. Către subscriitorii pentru Paietul Invalizilor Defunctul meu soț, Luigi Cazza Villan, în clerul său nestrămutat pentru acei care îșî apără țara și se jertfesc el, proiectase clădirea unui Palat al invalizilor militari. In acest scop deschisese în ziarul seu «Universul» o subscripție publică, înscnindu-se cel dintâia cu suma de 30.000 lei. Publicul a primit cu bucurie această idee generoasă, și imitând exemplul soțului meu, a sub sens fiecare după puterile sale. Astfel, din listele de subscripție și din produsul diferitelor serbări organizate în acest scop, s'a adunat suma de 97.242 lei 25 bani, în afară de niște locuri virane din T.Severin, dăruite de d-na Mavrocordat. Moartea a răpit însă pe neuitatul meu soț înainte de a ridica acel palat al invalizilor, iar lista de subscripție, deși a rămas deschisă, n a mai produs nimic. Așa fiind, cu suma dem u sus nu se poate face nici măcar un modest început al mapei opere ce dînsul proiectase, și m'am gândit dacă fondul acesta nu s’ar putea întrebuința cu mai multă înlesnire pentru vre-o altă instituție de bine-facere. E o inimă duioasă care a bătut și bate necontenit pentru cei nenorociți și prigoniți de soartă. E o mână binecuvintată care împrăștie cu dărnicie milă și alinare celor îndurerați. E un suflet care simte suferințele altora... E M. S. Regina Elisabeta. Suverana noastră a înființat chiar diferite instituțiuni de binefacere, cari se desvoltă din ce în ce mai mult sub Augusta Sa ocrotire. Ca legatură universală a în veci neuitatului meu soț, trec suma de 30.000 lei, sub-scrisa pentru Palatul Invalizilor militari, la Societatea de bine-facere «Regina Elisabeta», cu destinație ca venitul acestor bani să servească o îngrijire a celor care suferă de ochi sau sunt lipsiți chiar de vedere, sau la orice alt act de binefacere din cele prevăzute in statutele societăței «Regina Elisabeta». Sunt sigură că și celelalte persoane, care au subscris pentru Palatul invalizilor, în fața neputinței de a se realiza această idee, vor primi cu bucurie propunerea ce face de a lăsa sumele sub-scrise Societăței de binefacere «Regina Elisabeta», pusă sub înalta ocrotire a M. S. Reginei noastre. A veni în ajutorul celor cari și-afi pardut lumina ochilor sau, sunt aruncați de soartă în ghiarele negrei mizerii, e fapta cea mai caritabilă, și de aceea sunt convinsă că cei cari au subscris vor admite ca subscripția făcută să treacă la Societatea de binefacere «Regina Elisabeta», pentru ajutorarea celor cari plâng în întunericul vieței lor. Persoanele însă, cari vor vor să-șî retragă sumele ce au subscris pentru Palatul invalizilor și cari suma se află depuse la Casa de depuneri și consemnațiuni, se pot prezenta până la 1 Decembrie a. c., în f fecare zi de la orele 8 dim., până la 12 din zi, la administrația ziarului «Universul», spre a declara dacă aderă sau nu la această propunere a mea, iar de la data de 1 Decembrie, sumele de bani ce nu se vor retrage le vom trece direct la Societatea de binefacere «Regina Elisabeta», pentru scopul de mai sus. Theodora L. Cazzavillan Un copil minunat — Vezt ilustrația, — Ilustrația noastră de astăzi reprezintă portretul celebrului violonist ungur, baronul Francisc de Vecsey, în vârstă de 8 ani, care a concertat zilele trecute la Londra, obținând frumoase succese. Colonia maghiară din acel oraș i-a oferit o splendidă coroană de lauri, pe a cărei panglică inscripția era în limba germană. Viața artiștilor Anestin, cu buzunarele pline de bilete albastre, albe, roșii, de un leu, de două, de trei de douăzeci , de stalui inter, al doilea, al treilea , pornise prin oraș ca să plaseze ceva pentru reprezintația ce anunțase în beneficiul său. Intr’o berărie, fu salutat de la ușe cu strigăte de veselie : — D-le Anestin! D-le Anestin ! Artistul voios, își îndreptă pașii spre masa unde era chemat: — Bună ziua, domnilor ! — Bine-ai venit,nene Anestine. — Vă mulțumesc. — Stai te rog. Ce iei ? — O bere mică. — Ia una mai mare. — Nu pot, sunt oprit de doftori. — Chelner ! O bere mică ! Anestin sălta de bucurie , patru inși cari îi vor lua cel puțin patru staluri întăi. Patru ori opt, treizeci și două. Se vedea deja cu treizeci și doai de franci în buzunar. Mai privi la tineri : bine îmbrăcați, fercheși, cu dare de mână, moșieri desigur, ori proprietari, capitaliști. «Măi, ce noroc !» își zise el în gând, și ridicând berea de pe masă : — Să trăiți domnilor ! — Să trăești, d-le Anestin ! — Bună bere ! — Mai iarna ! — Vă jur că nu pot. Eî, nu mai e timpul de altă dată. A slăbit mașina. tinerii începură să riră : — Ești destul de bine ! Lasă. Anestinde te din cap și începu să se gândească cum să le ofere biletele, în ce mod să-i ia. Să puie teaoca pe masă, or să le dea el câte unu la fire și care ! Nu știu cum e mai frumos. Pe când cugeta astfel, un tiner din companie întrebă : — P le Anestine, cred că o să ne faci onoarea... — Ce, domnule ? — Să vii la Concertul nostru. Dăm la Ateneu un concert. Poftim un bilet. Eu sunt violonist, dumnealui e flautist, dumnealui pianist, dumnealui contrabasist. Anestin a rămas plouat. D. Telek. Posiția naturală a orașului e de asemenea foarte frumoasă. Muntele Vitoș la poalele căruia e construit orașul, formează, împreună cu șirul de dealuri ce-l înconjoară, o admirabilă priveliște care se vede din toate părțile. Aerul e curat, iar apa admirabilă. De aceea, locuitorii orașului sunt în general sănătoși și harnici. Dintre edificiile publice cele mai importante sunt: școala militară, Imprimeria Statului, palatul poștelor și telegrafelor, Banca agricolă, Biblioteca națională, Seminarul precum și localurile mai multor licee și școli primare de băeți și de fete. Toate aceste instituții dacă nu egalează instituțiunile analoage de la noi, totuși, se prezintă cât se poate de bine, atât ca construcție cât și ca organizare. Trebue să recunoaștem insă că la Sofia mai există un lucru care ne lipsește nouă și despre care am mai vorbit într’unul din numerile noastre trecute: grădina zoologică. Incontestabil că orașului So va fi este reservat un strălucit viitor. Și, când clădiri nouî vor înlocui terenurile virane, cari sunt încă destul de numeroase chiar și prin cartierele centrale și se va îngriji de pavaj, care acum lasă de dorit, capitala Bulgariei va deveni, fără indouială, un oraș de o neîntrecută frumusețe. Mormântul prințului Alex. Battemberg Pe una din străzile cele mai solitare ale Sofiei, în fața gradinei botanice, se înalță un mausoleu, înconjurat de plopi giganți. In acel mausoleu zac rămășițele primului Domnitor al Bulgariei. Un paznic bătrân, cu pieptul acoperit de decorații, ne deschide ușa mausoleului și ne introduce înăuntru. In fund se vede un monument de marmură, înalt până în plafond și pe care e sculptat portretul eroului de la Slivnița. De jur împrejur sunt înșirate sute de coroane, iar într’un colț a o vitrină cu mantaua, căciula și sabia defunctului prinț. Bătrânul paznic ne vorbește cu lacrimile în ochi de virtuțile și bravura prințului, fostul său stăpân. " Acest bătrân a fost nedespărțit de persoana fostului Suveran al Bulgariei pe care l-a însoțit pe câmpul de războiu și apoi l-a urmat în exil. Și tot lui îi fusese rezervat de a păzi și mormântul unde zac osămintele aceluia pe care îl iubise și-l admirase atât, servindu-l cu un nețărmurit devotament. Societățile de gimnastică. Ceea ce a frapat mai mult pe escursioniștii noștri a fost desigur îngrijirea ce se dă în Bulgaria educației fisice. Producțiunile societăților «Junae» și «Șipoenski Gheroi» date cu ocazia serbarea de la Pavnovo, au lăsat cea mai excelentă impresie asupra escursioniștilor români. Afară de aceste două societăți mai sunt în Sofia și altele, iar numărul total al societăților de gimnastică în Bulgaria e de 40, cu mii de membri, toți tineri voinici și curagioși, pe cari țara lor poate să se bizue la nevoe. Aceste societăți s-au întrunit în congres în Sofia acum câteva săptămâni și au luat măsuri pentru ca numărul societăților de gimnastică să se sporească și mai mult. Societățile de gimnastică sunt privite cu multă simpatie în Bulgaria și încurajate atât de Stat cât și de particulari ca niște instituții eminamente naționale și de cel mai mare folos.” Școala română din Sofia Școala română din Sofia a fost înființată acum 9 ani și azi se află într’o stare de înflorire foarte satisfăcătoare. Ea cuprinde două secțiuni: secția primară pentru băeți și fete, și secția comercială de băeți. In anul trecut s’a mai înființat o secție profesională pentru elevele școalei, unde se predau pe lângă lucru manual, economia domestică și limba franceză. In această școală se aplică programul școalelor din România, la care s'a mai adăogat și invățămîntul limbei bulgare. Numărul elevilor și elevelor e de 154, copii ai membrilor coloniei române. Românii din Sofia se ocupă exclusiv cu comerțul, așa încât elevii școalei, îndată ce termină cursul, intră dea dreptul în afacerile părinților lor, fără a-șî mai continua studiile în școlile superioare bulgare. Foarte puțini din absolvenții acestei școli se duc la Salonic spre a intra în școala română din acel oraș. Corpul învățătoresc se compune din cinci institutori angajați din România. Directorul școalei e d. V. Stroescu, un tîner inteligent și plin de activitate care nu cruță nici o osteneală pentru ca școala, pusă sub conducerea sa, să progreseze din zi în zi. E îmbucurător că și membrii marcanți ai coloniei române din localitate se interesează foarte de aproape de mersul școalei lor. Școlile bulgare In capitala Bulgariei splat 10 școli primare mixte cu un număr de 4850 elevi, băeți și fete, 105 institutoare și 46 institutori. Toate aceste școli își au localurile lor proprii construite după cererile pedagogiei moderne și sunt înzestrate cu mici muzee, cu grădini botanice, și cu toate obiectele școlare necesare pentru ca învățămîntul să fie lesnicios și solid. In Bulgaria, învățămintul primar e obiectul unei îngrijiri deosebite. Corpul didactic primar ca și cel de la noi se întrunește în congres în toți anii. In aceste congrese nu se discută decât chestii pur școlare și niciodată chestia ameliorărea soartei materiale a dascălilor. Revistele școlare bulgare de asemenea nu ating de fel acest punct. Ele nu se ocupă decât de chestiile pedagogice și urmăresc progresele realizate în diferite țări pe tărîmul învățământului. De altfel să nu se creadă că institutorii bulgari sunt mai bine plătiți ca ai noștri. Salariul anual al unui institutor variază după anii serviți între 960—1420 lei pe an , iar salariul cel mai mare nu poate să depășească suma de 1680 lei anual. Pensiile se acordă după 40 ani de serviciu. Totuși se acordă pensii proporționale în anumite cazuri pentru 10, 15, 25 ani de serviciu în învățamînt. Cu toată mocaicitatea salariilor, institutorii bulgari par a fi mulțumiți de soarta lor. Aceasta nu se poate explica decât prin estimitatea vieței în Bulgaria și frugalitatea la care sunt obișnuiți bulgarii în general. * Incontestabil, escursia corpului didactic primar român în Bulgaria, departe de a fi o simplă preumblare, a fost un eveniment. Nu numai că a contribuit enorm la strângerea legăturilor de prietenie cu poporul vecin, dar încă a dat prilej la un număr așa de mare de institutori și învățători să vadă Plevna și Grivița, aceste două localități istorice, așa de scumpe pentru orice român. Mulțumirea sufletească a escursioniștilor era așa de mare, încât părăsind solul Bulgariei, toți duceau cu ei cele mai profunde și mai frumoase impresii. Nu există nici un colț pe lume care să poată înălța mai sus sufletul unui român, să-înțelească inima și să-i însufla mândria națională decât localitățile, unde s’a desfășurat sângerosul răsboiu al independenței. Mestugean. UN SFAT PE ZI Dulceața, de cantalup.— Taie în bucățele trei litre da cantalup, moaie o oca de zahăr în trei litre de apă, topește, curăță cu albușul unui ou și cu zeamă de lămâie și pe urmă strecoară. Pune zahărul iar la foc, leagă ca la șerbet și în urmă pune bucățele de cantalup, leagă ca șerbetul, stoarce zeama de la o lămâie și după câteva cobcote toarnă în castron și pe urmă în borcane. Și-ar fac’amorul de pe lume Vreodată ar pieri Și-ar lua ?dorul către ceruri, Ce-ar mai fi ?/... Soarele nu ar mai arde, Stelele mu ar mai luci, Primăvară, fiori frumoase, N’ar mai fi ! Și dacă ’ntr’o zi, vr'odată, Draga mea, m’ar părăsi, Versuri calde de iubire Cui aș seri?!... Pentru mim, soare, stele, Cai amon'țî ar pieri, Un mormint mi-ar părea lumea Și-aș muri! Carol Stroi. București 1901, Iune. De la Sofia Complectăm darea de seamă a excursiei corpului didactic primar în Bulgaria, dând câteva detalii asupra orașului Sofia. Capitala Statului vecin, care sub dominațiunea turcească era un tîrgușor neînsemnat, azi a devenit un oraș cu aproape o sută de mii de locuitori. Din vechiul tîrgușor, acum n’a mai rămas aproape nici o urmă,iară de câteva geamii din cari una a fost transformată în muzeu, iar altele in biserici. Reconstruită după planul întui, Sofia are pieți spațioase, grădini publice de o rară frumusețe, străzi largi și aliniate străbătute în toate sensurile de travavae electrice. Clădirile sunt frumoase, uneori cochete și chiar somptuoase. Tirgul e animat. Noaptea, întreg orașul e iluminat cu electricitate. Văzând toate acestea, vizitatorul rămâne uimit și micînu-i vine a crede că ele s’au putut realiza in intervalul așa de scurt de când există B’*’’prin $tirl din străinatate — prin vecin — Ziarele maghiare opoziționale comentează în chip foarte viu faptul că primul ministru contele Ștefan Tisza a avut o lungă conferență la castelul Hedervar cu Khueo-Hedervary, fost prim-ministru al Ungariei. * * * Mai multe ziare engleze anunță că celebrul scriitor danez Ibsen a terminat o nouă piesă, al cărei subiect este răsboiul. * " * " Regele Oscar al Suediei a dăruit o mie de brazi, stejari, etc. pentru a se face un parc la Lützen (Germania) unde a căzut în lupta regele Gustav Adolf al Suediei,in timpul răsboiului de 30 de ani.* ¥ ¥ Corespondentul din Sofia al unui ziar din Berlin spună că relațiunile dintre Bulgaria și Turcia sunt foarte încordate. Bulgaria e indignată de concentrarea nejustificată a trupelor turcești la fruntariile siie și de crearea unei nouî diviziuni în circumscripția Adrianopolului. * .* * Prin cercurile politice din Viena se vorbește că primul ministru dr. Koerber este ferm hotărît ca să disolve Parlamentul central în luna Octombrie. [ a. » Cu tot răsboiul ruso-japonez, societatea panshvistă din Moscova a trimis pe președintele său contele Cerep Spiridovicî ca să facă agitație în peninsula Balcanică. In acelaș timp Spiridovicî va da câte o diplomă de membri de onoare ai societăței regelui Serbiei și prințului Muntenegrului. Tur—■— «IM i]> in tir» rum ......mu într zilele trecute s’a deschis în orașul Kassel din Germania o expoziție internațională de câini. La această expoziție sunt reprezentate peste 600 rase de câini. * 4 4 Un nepot al generalului japonez Kuroki, d. Jasako Oshina, scrie ziarului «Berliner Tageblatt» că nu e adevărat că unchiul său e de origină franceză, cum a scris ziarul «Patrie» din Paris. Kuroki e fiul unui gentilom polonez anume Kurowski care s-a refugiat în Asia după insurecțiunea din 1831 și a luptat mai întâi în insula Borneo, alăturea cu olandezii. După aceasta s’a dus în Japonia unde s’a însurat cu o japoneză. Kuroki păstrează și azi stema familiei Kurowski și ura contra Rusiei. * * * Luna trecută, englezii au ridicat steagul lor în insulele persane Abu-Mansa și Taub, din golful persic. Guvernul persian incasa în fiecare an, de la acele insule, mai multe milioane din pescuirea perlelor. Guvernul persian a ordonat ca steagurile engleze să fie smulse și aruncate, ceea ce s’a și făcut. E temere acum de un conflict între Anglia și Persia. UN PROVERB PE ZI Nu te uita la cojoc, și te uită ce e sub cojoc. (Românesc). Inmormintarea Profesorului Crătunescu Eri sa făcut înmormîntarea profesorului și decanului facultăței de drept, N. Crălunescu. Corpul mult regretatului profesor era așezat pe catafalcul din mijlocul bisericei Sf. Gheorghe- Nou. Palmieri și arbuști înconjurau catafalcul, iar la cele patru colțuri ardeau niște mari făclii. * * * In jurul catafalcului erau depuse următoarele coroane : Din partea familiei, a d-lui prim-ministru Dem. Sturdza, a profesorilor facultății de drept din Bucureștii, a profesorilor universitari, a societăței studențești «C. Bozianu», a ministerului instrucțiunei publice, a Creditului funciar rural, a clubului național-liberal, a clubului Tinerimea, a d lua Leon Economu, a familiei Zorileanu, a familiei N. Mitescu, a funcționarilor Creditului rural, a d-lui Mincu, secretarul facultatei de drept, a copiilor de la «Maternitatea», a d-lui N. Crisoveloni, a prințului Alex. P. Ghica, a familiei D. Protopopescu, etc., etc. 44 încă de la orele trei biserica și curtea erau pline de public, colegi, avocați, magistrați, prieteni, studenți, cunoscuți, cari veniseră să ia un ultim adio de la acela care plecă daodată, pe neașteptate, din mijlocul nostru. Dintre miniștri au asistat la înmormântare d. Dimitrie Sturdza, președintele consiliului și d-nii miniștri Stoicescu și Porumbaru. * * * La 3 s’a început serviciul divin, oficiat de P. S. S. arhiereul Sofronie Vulpescu-Craioveanul. După terminarea slujbei religioase, d. Gr. Vulturescu vorbi cel dinte din partea Creditului rural. D-sa arată marile calități ale defunctului, numeroasele jurisprudente ce a stabilit și cum a deslegat atâtea controverse de drept. Vorbind despre Crătunescu ca coleg la Creditul rural, d. Vulturescu fu podidit de lacrimi. * 44 D. Dimitrie Sturdza, prin niște cuvinte foarte mișcătoare, arătă cât de constant era în principii și idei profesorul și decanul facilitatei de drept și ce gol mare lasă în urma lui. Pe Crătunescu, zise d. Sturdza, nu 1 perdetn numai numai e Creditul rural, care-1 pierde, e Parlamentul, e Universitatea. * v * D. C. Disescu făcu o scurtă biografie a colegului d-sale, avântând studiile ce a făcut la Paris și spunând că de 30 de ani e profesor la Universitate. Crătunescu, încheie d. Disescu, a fost apostol al intelectualismului, și justiției și al liberalismului.* 44 D. G. Vasiliu-Berești, din partea soc. studenților In drept «Bozianu» adresându-se asistenței Îndurerate arată bunătatea inimei și firea blinda a celui ce ne-a părăsit pentru totdeauna săpând în inimi eternă durere. Face apoi biografia decedatului, arătând activitatea sa neobosită ca profesor, advocat și senator. iPlângem, spune d. Vasiliu, și vom plânge toți pe acela ce stinsus-a după o viața întreagă de neobosită muncă și plânge-vom cu atât mai mult noi studenții facultatea de drept, noi cari prin perderea neașteptată rămânem cu golul In inimă, cu durerea în suflet». Apoi adresându-sa corpului neînsuflețit a fostului profesor zice : «Ca membru al soc. studenților în drept «G. Bozianu», unde fostune-aî, iubite și regretate profesor, al nostru președinte de onoare, viu spre a depune în semn de veșnică durere modeste flori și a vărsa lacrimi sincere, căci neîncetat ne-am încurajat și ne-am îndrumat spre progres. «N’u era conferință, nu era întrunire sau discuțiune la care să nu ei parte, să nu vorbești și să nu te interesezi. «Pare că și acum aud glasu’țî vibrator când cu ocaziunea jubileului de înființare a soc. stud. în drept «C. Bozianu» grăiai : «Iar eu zic vouă, cultivați-vă știința, întărițe-vă în discuții intime și căutați de măriți cercurile acestea studențești în care nu văd decât îndrumarea voastră către studentul perfect». «Și de acum glasu’țî atât de sonor și dulce, care timp de 30 ani a resunat în salele de cursuri, a tăcut. Totuși, în inima noastră rămâne adânc săpată figura mare&ți a ilustrului nostru profesor. Și acum, bunuie și ilustre profesor îți zicem din toată inima : «Sit terra levis !** * 4 După cuvintarea d-lui Vasiliu, coșciugul fu luat pe umeri de profesori și studenți și dus până la carul funebru tras de 6 cai. O companie din reg. 21 Ilfov dădu onorurile militare. La orele 5 cortegiul se puse în mișcare luând’o pe str. I. C. Brătianu. In fața Universității se opri puțin și d. Vasile Toncescu, în numele «Asociației generale a studenților români» arată pe N. Crătunescu ca profesor și mare om umanitar. Noi studenții, zise d. Toncescu, nu pierdem numai pe iubitul nostru profesor, ci și pa bunul stăruitor.» 44 Cortegiul o luă apoi pe calea Victoriei, str. Smârdan, Lipscani, calea Rihovei, str. 11 Iunie și șoseaua Filaretului până la cimitirul Șerban-Vodă. Maori. Răsbetul ruso-japonez — Prin poștă — La Vladivostok se așteaptă sosirea vice-regelui Alexieff și a suitei sale. Alexieff va locui în noul edificiu al gimnaziului care a și fost pregătit în acest scop. « * Din Tientsin se anunță est China se pregătește de războiu. Ministerul de războiu chinez a cerut nouă fonduri. E vorba ca soldații chinezi să fie îmbrăcați cu uniforme ca acelea ale soldaților germani și să li se taie cozile de la cap. Un general chinez caută acum să vadă dacă fabricate chineze pot să producă mai multe arme și munițiuni. * 4 4 Jurnalul de comerț din Cardiff (Anglia) spune că zilele astea Rusia a comandat la Cardiff 200 mii de tone de cărburi, cad să fie predați în August și Septembrie, într’un port care va fi desemnat mai târziu. Aceasta dovedește că Rusia o să lungească războiul. « Corespondentul ziarului Russ», din Petersburg, snmță de teatrul războiului că soldații ruși sunt desgustați de continuele ordine de retragere ce li se dau. Dânșii voesc să meargă mai curând contra dușmanului într-o bătălie decisivă, spre a se putea întoarce acasă mai repede. * 44 Colonelul Goedke, corespondentul ziarului «Berliner Tageblatt», care a fost martor ocolit la bătălia de la Dașișav, asiguri într-o corespondență așa că, la această bătălie, artileria rusească a funcționat admirabil pe când cea japoneză a funcționat reü. Astfel, corespondentul nu poate să priceapă motivul retragerei rușilor care nu era de loc necesară. 1 Furt de bonuri îs tai surs de aproape un iiHicolai (NOFI AMĂNUNTE). judecător de instrucția Mutauțanu a continuat și eri cu cercetările în această afacere. E pe deplin stabilit că defunctul Ion Ștefan Hagi-Moscu a trebuit să aibă la moartea sa aproape un milion 600 mii lei în numerar și bonuri, din cari sumă de abia s’a găsit în casă 536 mii lei. Am arătat că a!asă erî s’a făcut o descindere la locuința tarafului Samuel Frantz și s’au găsit mai multe bonuri din cele furate. Tot la acesta s’au mai găsit peste 700 polițe în alb purtând numai semnăturile împrumutătorilor. Multe din aceste semnături se crede a fi a unor persoane fictive. Descinderea de la d-na ©. A.— Găsirea a 13 mii de lei D-na Vieroșeanu, care se pare a fi adevărata autoare a furtului bonurilor, a declarat d-lui judecător că nu știa nimic despre furtul bonurilor. A recunoscut însă că defunctul ’i’a dat încă pe când trăia o sumă de 52 mii lei în numerar pe care a pus-o într’o casetă sigilată și a încredințat’o d-nei G. A. Sigiliile după cutie purtau inițialele C. A. ; s’a găsit în adevăr o casetă sigilată dar sigiliile nu purtau C. a., cum pretindea d-na Vieroșeanu,ci inițialele I. N. V., probabil inițialele numelui fratelui d-nei Vieroșeanu. La casetă s’au găsit 62 mii ■ lei, iar nu 52 mii, cum pretindea d-na Vieroșeanu. Din această sumă 1000 lei erau în numerar iar restul în bonuri. întrebat fiul d-nei G. A., deoarece aceasta lipsea din Capitală, cum se face ca se găsea caseta la d-lor, a răspuns că a fost lăsată în păstrare mamei sale de d-na Vieroșeanu. Instrucția presupune că d-na Vieroșeanu a încredințat o altă casetă unei alte persoane și că sigiliile de pe acea casetă poartă inițialele. C. A. la căutarea «ssei casete Toți bancherii cu cari a avut aface defunctul Hagi-Moscu au declarat că el ținea bonurile într’o casetă îmbrăcată în piele roșie i or această casetă până acum ni s’a găsit. In această casetă anii din t