Universul, noiembrie 1906 (Anul 24, nr. 300-329)

1906-11-26 / nr. 325

T .­X.­­ Regina Willielmina a Olandei șl soțul el (Vezi explicația) Calendar pe anul 1906 Ortodox Sâmbăta, 25 Noembrie.— 1 Mart. Ecaterina și Mercuria t aton­e Sâmbătă, 8 Decembrie. — Consi­liul Măriei Soarele răsare 7.39; apune 4.33 Și după ce s'a închis, și multă vreme de aci înainte, ea va fi un imbold puternic pentru toți la nouă muncă, și mai încordată și , mai spornică, - închiderea Expozițiunea Jou­i, in­ prezența M. S. Reginei, a A. S. R. Principesei Maria, a micilor principi și a unui nume­ros public, s’a închis cu solemni­tate prima Expoziție națională a României. In curând vor dispare mare parte din clădirile ce au­ alcătuit, pentru câ­te­va luni, fermecătorul braș de la Filar­et, dar nici o dată nu se va șterge amintirea expo­­zițiunei și roadele ei se vor simți multă vreme. In ochii străin­âtâtei, țara noas­tră și-a afirmat in chip strălucit p­uterea de muncă, arătând cât rum a străbătut în cei 40 ani de domnie glorioasă a M. S. Re­gelui. „­ Atât prin participarea straniilor la exposiț­iune, cât și prin diferi­tele manifestațiuni ce­ s­au­ pro­dus — între cari ocupa un loc de frunte manifestațiunea de iubire a Romei— s’a documentat stima de care ne bucurăm in f­ața străină­­tăței. „ Incalculabil de puternică și de întinsă a fost apoi înrîurirea­­ ex­­pozițiuni­i asupra poporului. Ea a avut’ darul să ne întărească cre­dința in puterea noastră de muncă. In destoinicia noastră de a merge înainte pe calea culturei. După cum a spus d. ministru al domeniilor in dis­cursul d-sale, mai ales asupra țăranilor impresia va fi salutară și trainică: „Ei au dus în satele lor o concepție mai largă a vieței unui popor, o noțiune mai precisă a Statului din care fac parte, a neamului din care se trag și tre­când peste orizontul mărginit al satului natal, în conștiința lor se­ va întări ideia patriei celei mari cu un trecut glorios, cu un vii­tor strălucit“... Expoziția a mai avut darul să «tragă în Capitală grupuri nume­roase de români din alte State, cari au­ avut prilejul să simtă m­ai puternic legătura de sânge și de cultură ce ne unește. Tot expoziția a provocat o vie mișcare intelectuală prin nume­roasele congrese, ce s’a fi ținut și în cari s’au desbatut mari interese a­e poporului nostru. Dacă vom mai adăoga vioaia mișcare comercială ce s’a produs în tot acest timp și însănătoșarea unui cartier care era până acum din cele mai înapoiate, vom avea, foarte pe scurt arătată, însemnă­tatea expozițiunii naționale. DIN ANGUA in Filipine și sa pună mâna pe stațiile noastre de cărbuni Suam și Hawai. Peste o lună ar putea debarca 10.000 de oameni la San Francisco. Când escadra noastră a Atlanticului va fi trecut capul Horn și va fi intrat în pacific, ar găsi toate posesiunile noastre în mâinile dușmanului, ar găsi toate stațiunile noastre de cărbuni ocu­pate și apărate, n’ar mai putea face nimic, nici măcar să se a­­provizioneze“. Și autorul publică următorul ta­­blou al forțelor navale ale celor două țări: la oceanul Pacißc Cuirasate Cruciș, cuirasate ,, protejate Contratorpiloare Torpiloare Submarine St.-Unite Japonezii 19 0 4 0 14 0 16 0 23 0 8 0 Tablourile acestea vorbesc des­lușit. Statele­ Unite sunt neputin­cioase in Pacific. Și până când canalul Panama nu va fi tăiat, situația nu va fi schimbată. Cuirasa­te Cruciș, cuirasate ,, protejate Contratorpiloare Torpiloare Submarine Japonezii St.-Unite 15 0 9 4 17 5 22 6 47 5 5 0 In oceanul Atlantic de mâna omului muncitor în produs lemnos industrial, in curând prefăcut el însuși în valoare bănească. Am vă­zut în multe din ast­fel de muzee, mai ales în Germania, frumoase serii de fotografii și desene ale pădurilor descrise sau ale copacilor mai carac­teristici sau mai bogați în material lemnos , ale pepinierelor forestiere unde erau crescute nouile generații de arbori sau vederi ale celor­l’alte diferite constructioni forestiere, case de reședință, cantoane de pădure, fe­­restrae, canale și drumuri de exploa­tări­, poduri, în fine tot ceea­ ce ar fi putit să ne dea o idee mai mult des­­pre lumea pădurei ce era expusă în acel colț al muzeului. (Va urma). Virgiliu C. Stoicescu, ______diplomat în științele silvice. O CUGETARE PE ZI Femeea și domnitorul, copilul și oaspele în lot­ d’a­m­a îlî e­ nu (e «.))(în min...... Și dacă ai. București. 25 Noembrie. (Goresp. particulara a ziarului ‘ Universul») Londra, 21 Noembrie. Conflictul dintre Statele­ Unite și Japonia Faza acută pe care o străbate in acest moment chestiunea co­piilor japonezi la San­ Francisco, si care ar putea deveni primej­dioasă pentru raporturile dintre America și Japonia, a devenit ast­fel pentru că a fost înveninată­­ in limba­­jul presei Californiei, care aun­o­lu­nd vinuiu murai sentiment de demnitate de rasa pe care o au japoneza și pe care recentele succese l-au făcut și mai susceptibil.­­ Ziarele acestea proclamă ener­gic că populațiunea Californiei nu va permite nici o dată ca copii de rasă asiatică să șada la școala, pe aceleași bănci cu copiii albi și, referindu-se la interveneam Roosevelt, el o adaogă ca guver­nul Statelor­ Unite e foarte puter­nic dar nu atât ca să constanga Statul Californiei să tolereze a­­ceastă promiscuitate în școli.­­­­Unul din ziarele cele mai îm­prăștiate din San­ Francisco scrie: Dacă autoritățile federale ar avea să ne oblige cu forța de a primi in școalele noastre publice din California pe scoboritorii va­selor streine, pe jumătate servili și păgâni, ar obține-o, poate, prin aplicarea legei federale, pentru ca, cetățenii acestui stat se închina tot­deauna in fața legei. Dar un asemenea atentat ar avea­ ca rezultat să se părăsească cu desă­vârșire toate școlile publice ale statului Californiei chinezilor, ja­ponezilor, fiii pinilor, tuturor oro­liiái­ilor guvernului federal. Cât despre cetățenii alii din Califor­nia, ei își vor crește copiii in școli pe cari le vor institui ei .10 Acest limbagiu atât de dispre­țuitor pentru rasa japoneza­­ de natură a face și mai grava­ neîn­țelegerea pe care Roosevelt se si­lește să o potolească. Dacă ar isbucni războiul Dacă ar isbucni războiul în­tre­ Statele­ Unite și Japonia, in mai puțin de o lună imperiul japonic ar fi stăpân absolut in Pacific și coastele americane ar fi ocupate poate de inimic.“ Așa scrie un american, b­redone I a.­­mer, in revista „Collier“ și con­tinuă : . . , ,­­, .Dacă mâine Japonia ne-m de­clara războiu, în mai zile ar putea fi stăpana pe Manila și înainte ca llota noastră sa a­­jungă în împrejurimile capului Horn, ar putea arunca un corp de armată de 40.000 de oameni Foreing. i­­mm NATIONAL al Industriei lemnoase Am dori ca în acest articol să tra­tăm despre unul din cele mai im­portante capitole ale bogăției națio­nale, anume despre producția păduri­lor noastre, despre lemn și indus­tria sa. Neiidioioasele cifre ale statisticie­nilor ne arată că vindem străinătăței o parte din lemnul nostru in stare brută, spre a-1 cumpăra mai târziu de la dînsa, scump și lucrat, și o altă parte, din nenorocire mai mică, o re­ținem in țară pentru a face față pri­melor necesități. In orî­ce caz, fie că-1 trimitem aiurea, fie că-1 oprim pe seama noas­tră, lemnul acesta reprezintă o cifră însemnată în bilanțul nostru comer­cial, cifră care s’ar părea că are ten­dință să urmeze o creștere progre­sivă. Lăsăm însă la o parte, pentru data aceasta, ori­ce­ preocupare asu­pra trăiniciei acelui venit ori asupra mersului sau eventual: pentru mo­ment ne este de ajuns să-l consta­tăm și să-l recunoaștem ca reprezin­­tând o parte însemnată a rentei pă­mântului țărei noastre, podărie industrială este nevoie de a cunoaște ce avem și ce putem avea. In industria lemnoasă, pădurile sunt și dinsele considerate ca niște imense usine, minunat alcătuite și stăpânite de legi misterioase. Ele dau anual o producțiune incontinuă, de un material prim, în aparență omo­gen, unificat și simplu, dar care, pri­vit mai de aproape, ne va apare cu atât mai divers și mai complicat, cu cât însăși întrebuințările la­ care a­­ceastă materie brută este destinată, sunt mai variate și mai multiple. Iar acest produs al fabricațiunilor naturale ale pădurilor noastre, inte­resează o seamă de oameni, adică pe toți aceia cari vor să și-l procure, să-l lucreze, săi transforme, să’l ducă și să’l împrăștie în toate colțurile sumei unde se poate utiliza lemnul. Iată pentru ce este nevoie, ca și la noi, după cum se găsește deja și în alte mari țări ale apusului, să se în­ființeze, în mod permanent, un­ fel de exposiție specială a tot­­ ceea ce poate interesa direct sau­ indirect pro­ducția pădurilor din țară, exposiție cu caracter continuu, care ia numele de „m­uzan“. Un muzeu al industriei­ lemnoase ar fi cel mai­ fericit sprijin al acestei ramuri de bogăție națională, și el va fi cu atât mai folositor, cu cât va cu­prinde, clasate, in mod logic și na­tural, sintetizarea tuturor elemente­lor constitutive ale intregei industrii forestiere. Acest muzeu va trebui înființat în­­tr-unul din marile centre comerciale și industriala ale țării, acolo unde suma afacerilor atrage un număr tot mai însemnat de oameni de afaceri, de capitaliști, de întreprinzători. Odată, ales acest oraș, și care n’ar putea fi de­cât capitala țărei, muzeul va urma să fie alcătuit sub supravegherea și direcțiunea oficială, pentru ca, pe d’o parte, să corespunda tuturor cerințe­lor moderne ale instituțiunilor simi­lare, iar pe de altă parte să prezinte o garanție mai mult acelora cari, cer­­cetându-l, ar voi să se călăuzească după indicațiunila sale. Sub acoperișul seu va trebui să se adăpostească mai întâi­­ tot ceea­ ce ar arăta situațiunea fizică și geografică a masivelor păduroase, pentru ca co­­mersanții și marii exploatatori de pă­duri, atât din România cât și din străinătate, să-și poată da­ seama de complexul circumstanțelor in care se află așezate diferitele păduri cari i-ar interesa. In primul rând, vor figura, așa­dar, hărțile silvice generale, pentru toate pădurile din țară, precum și hărțile parțiale pentru diferite regiuni fores­tiere mai de seamă și mai bogat po­pulate în specii de valoare. Aceste hărți, pe care se vor găsi cât mai multe amănunte de ordin geografic și economic, precum sunt centrele de populațiune, drumurile de fier, șoselele, drumurile de exploatare, relieful terenului, râurile, ș. a., vor mai fi însoțite și de texte explicite, în care, în mod clar și de preferat grafic, se vor arăta, pentru regiunile forestiere mai de seamă, toate acele multiple date, une­ori poate neînsem­nate ca formă, dar atât de prețioase pentru acela care voește să-și vîre banii săi într’o exploatare de păduri. Ar ieși poate, din strânsul cadru al acestui articol, înșirarea tuturor acelor dale, care variază atât de mult de la o regiune la alta și mai ales după scopul in care sunt considerate pădurile. Acele dale trebue să deslușească pe exploatator despre speciile forestiere cari populează pădurile ce se studiază, despre etățile și valoarea lor, despre producția în metri cubi și în bani, despre numărul brațelor muncitoare disponibile, despre meseriași și even­tual despre toți ceî­l­alțî consumatori sau lucrători ai lemnului, despre os­­cilațiunile prețurilor locale, despre mijloacele de transport al lemnului,etc. Acum, pe lângă această imagine sumară a pădurilor din țară, este ne­cesar ca cei interesați să vadă și ceea ce sunt capabile să dea vastele su­prafețe păduroase, adică care în ter­men negustoresc s’ar numi probele de mărfuri. Această a doua secțiune a muzeu­lui va fi cu atât mai bogată cu cât lemnul el însuși este atât de de va­riat după specia care l-a produs, după etate, după situațiune, după modul de exploatare sau după destinațiunile ce i se dau. Aci se vor expune trunchiuri, în secțiuni convenabile, cari să prezinte pentru fie­care din prețioasele noastre specii forestiere, atât calitatea produ­sului cât și cantitatea sa ; aceste trun­chiuri vor servi ca reclamă vie și les­nicioasă a depărtaților noștri codri, răspândiți prin toate dealurile, văile și vâlcelele. Fie­care din principalele locali­tăți producătoare de lemn, își vor avea representanții sei proprii, în secțiuni de trunchiuri, de­oare­ce fie­care din aceste localități are o indi­vidualitate industrială a sa proprie. Vom avea de exemplu, trunchiuri de stejar din regiunile Dunărene sau de câmpie, apoi din pădurile unde crește amestecat cu alte esențe sau din pădurile unde ei sunt singuri stăpînitori ai pământului ; alte trun­chiuri vor fi de la stejarii regiunea dealurilor, altele de la indivizi a­­junși la dimensiuni excepționale, pro­bând vitalitatea sau raritatea produ­sului. Tot ast­fel vom face și cu frasini, în fine’cu toți ’ceilalți "falnici "copii ai codrilor... Secțiunile trunchiiuriier sunt astfel dispuse și tăiate, în­cât pe de o parte arată, in tăetura ori­zontală, structura însăși a lemnului, de la măduvă până la coaje, iar pe ce altă parte, să se vadă țesutul lon­gitudinal, regularitatea sau dispoziți­­unea fibrelor­­ lemnoase, de­oare­ce multe calități și prețioase indicațiuni pot decurge numai din examinarea acestor simple dispozițiuni, mai ales pentru lemnul destinat lucrului de strung, sculpturei sau fabricațiunea tăbliilor de resonanță. In acest mod se va mulțumi pe deplin atât cumpărătorul cât și pro­­ductorul, acesta punând în vază pro­dusele pădure­ sale iar celalt având putința de a cerceta, compara și alege ceea ce i-ar conveni mai bine. Și dacă voim ca pe lângă interesul pur­ comercial, să dăm acestei secțiuni o valoare mai mare din punctul de vedere al însăși științei culturei pă­­durărești, ne va fi foarte lesne de a complecta cu o serie de colecțiuni speciale fie­cărei esențe forestiere de la noi și prin care ni s’ar spune felul lor de a fi, de a­ trăi, de a se rege­nera sau chiar de a se îmbolnăvi sau­ deteriora. Ast­fel, revenind tot la exemplul nostru de mai sus, la stejar,­ vom avea : Colecțiuni de frunze, de muguri, de flori și de fructe, ale diferitelor soiuri de stejari, crescuți în diferi­tele regiuni din țară, diferite secțiuni de lemne, chiar neufilizabile pentru lucru, dar importante din alte puncte de vedere, de exemplu din acela al regularității sau neregulari­taței creș­te rol, ori al efectelor pricinuite de boale, degeraturi, rele expuneri, atac de insecte, putreziciuni, etc.­­ Fie­care regiune păduroasă, ca sa nu zicem fie­care pădure in parte, ar fi ast­fel bine caracterizată prin acele colecțiuni, începând de la frunze și flori și alergând până la trunchiurile de cele mai mari dimensiuni. Și aceste monografii reprezentative ale speciei vor fi desăvârșite prin a­­rătarea modului de regenerare a na­turii mineralogice a pământului pe care trăesc, ale mijloacelor pe care o­­mul le întrebuințează ca­ să ajute na­tura și mai ales ca s’o îndrumeze in făurirea pădurilor în chipul voit și dorit de noi. Atunci vom obține is­toria însăși a pădurii, de la epoca când indivizii erau închiși în miile de semințe pline de viață și până când, trecând prin numeroasele fase de dezvoltare, ele fură transformate șic întreabă „lii­pta în contra naționa­lităților din Ungaria“ Ziarul „Grazer Volksblatt“, din Graz, publica sub titlul de mai sus un lung articol, în care co­­mentează discursul ministrului de interne, contele Andrassy, și mai cu samă pasagiul în care acesta s’a ocupat cu cartea „Statele­ U­­nit­e ale Austriei mari“, al cărei autor este cunoscutul bărbat po­litic român Aurel C. Popovici. Zirul „Grazer Volksblatt“ zice: „Ceea ce în Austria poate să propge ori și c­i­n­e, în Ungaria nu are permis nici măcar să fie rosti! Cartea aceasta a și fost o­­prit și în Ungaria, dar este mult cetit! în Austria. ..( crimă a naționalităților este că er o revizuire a pactului cu Austia și anume ast­fel ca re­­vizuiea să fie făcută cu consim­­țământul tuturor popoarelor. „Aeastă țară (actuală Ungaria formtă la 1867) a fost creată ■ zie contele Andrassy — pen­tru un­ Stat unitar, și trebuie să­ rm­ână un Stat. Contrariu­ se libesc de logica lucrurilor și e în conte firei legilor. Pământul și ceri, se pun în mișcare pentru un globs unitar maghiar! Aceasta însă are valoare numai pentru Un­gari­i Austria, zice Andrassy, s’ar pute poate forma un Stat al na­­țioalitaților. Și în Elveția a fost cu știință—dar la noi ar fi un iufti peste putință. Pentru ce? Pi­tru că este un păcat în cen­tra Statului — așa­dar în centra­rele Statului, întemeiate pe baze trai­nice, vor da țăreî acea siguranță în conducerea afacerilor publice și acea continuitate în lucrările începute cari asigură viitorul strălucit al României. Cu o vie mulțumire Adunarea deputați­­ților a luat cunoștință de măsurile nu­meroase și înțelepte ce guvernul M. V. îi va propune pentru desvoltarea econo­mică a Statului și mai cu seamă pentru îmbunătățirea soartei păturilor sărace ale țărei. Meritul cel mare al actua­lului guvern al M. V. va fi dragos­tea ce in toate împrejurările a arătat pentru popor și care pornind de la conducători întărește spiritul de soli­daritate care face puterea țărei. Proectele de lege ce ni se vor pre­zenta de guvernul M. V. pentru com­­plectarea neatârnărea magistraților, p Pentru îmbunătățirea învățământului superior, pentru înființarea unei case a spitalelor precum și pentru revizu­irea și permanența listelor electorale, vor fi primite de către Adunarea depu­taților cu un deosebit interes. Armata nu este numai forța orga­nizată pentru apărarea patriei de ale cărei vicistudinî este legat binele și răul țărei, armata este focarul con­științei naționale, școală a datoriei și a jertfirei pentru­­ ară și întărirea ei este pentru noi o preocupare cons­tantă și tot­deauna deșteaptă. Sire. Strîns uniți împrejurul Tronului, reprezentanții națiunea vor da gu­vernului M. V. sprijinul lor constant pentru desăvârșirea operei de desvol­­tare și propășire a Statului român, ce M. V. și Țara așteaptă de la noi. Să trăiască Majestatea Voastră. Să trăiască M. S. Regina. Să trăiască Dinastia. Raportor: Virgil Arion. Evenimentele din Rusia B­IG. Am publicat la timp că parchetul de Ilfov a arestat, pentru bigamie, fals și escrocherie pe un anume C. Slăvescu. Cu instrucția afacerea a fost însărcinat de judecător Ionescu-Dolj de la cab. II. D-sa a terminat cu­ instrucția și iată ce a constatat în această afacere. Slăvescu a fost mult timp funcționar la prefectura de Romanațî. La 1869 s-a căsătorit cu Anica Chirițescu, cu care a trăit până acum două ani, când a părăsit-o și a și plecat din Caracal. Ducându-se în Brăila, a făcut cu­noștință cu d-na Polixenia Ionescu, pe care a și luat’o în­­ căsătorie, fără să se fi divorțat de prima soție. Pen­tru ca să se poată face această că­sătorie, el a plăsmuit o sentință de divorț pe care a contrafăcut semnă­turile judecătorilor trib. de Romanațî și nu s’a putut încă dovedi prin ce mijloace și-a procurat și pecetea tri­bunalului, pe care a aplicat-o pe sentință. Astă­ primă­vară el părăsește și pe Regiaa Wtthelmbia a Ol&mdei șl soțul ei — Vezi ilustrația — Ziarele din Copenhaga anunță că regina Wilhelm­ina a Olandei s-a res­tabilit pe deplin de boala de care a suferit și se bucură acum de cea mai perfectă sănătate. Ilustrația noastră de astă­zi, repro­dusă după ultima fotografie, repre­zintă pe regina Wilhelm­ina, îmbră­cată în costum național olandez, îm­preună cu soțul și principele Henric, in uniforma de amiral al flotei o­­landeze. __________ m »ROECTUL DE RESPONS a C­amerei la Mesagiul Tro­nului Iată textul Adresei de răspuns a­dierea deputaților la Mesagiul Tro­nul, care s’a citit în ședința de est. Cu o supremă mândrie, națiunea nonă salută astă­zi pe cel ce acum 4anî a luat răspunderea destinelor astei Țări. In murmurul de admi­­rț ce din colibă și din palate se ailă împrejurul Tronului M. V. se a voci din trecut, misterioase și dind­e. Este ecoul strigătelor de tine cu cari poporul român îm­­tpina altă dată pe eroii neamului, sărar vrednic și mare urmaș v’ațî cat M. V., Alesul Providenței prin ci toată strălucirea trecutului a înviat și s’a deschis calea gloriilor slare. Națiunea întreagă înalță i­zî spre cer o rugăciune ferbinte pru sănătatea și îndelunga Dom­na M. V. [sposițiunea jubilară care a unit n­eamul românesc în aceeași lim­­fe a frumosului, care a făcut să vi­se inimele noastre de aceiași emoție admirare pentru munca româ­ncă, și care ne-a scos din cercul țit al vieței noastre de toate zi­­l ca să ne facă să trăim o viață înaltă, exposițiunea jubilară va Uno o faptă mare. Sire,­uvintele liniștite și demne cu cari ÎL ne anunță ruperea relațiunilor Grecia, sunt resunetul sentimen­­t vitregei țări, care dorește ca i viilor din imperiul otoman, sa­­credincioșî ai M. S. Sultanului, i se facă dreptate și să nu se mai are credința religioasă a un­eî n­ațiuni creștine prin persecuția­­păstorilor ei sufletești, nici să ccimeze niște locuitori cinstiți și fci ai imperiului, prin violențe •ime­ intem fericiți a afla că politica leaptă a guvernului M. V. ne-a urat încrederea și prietenia tuturor­ f­ilor și nu ne îndoim că în eon­u­­l nostru cu Grecia această prie-­t nu ne va lipsi în interesul su­­­r al dreptății și al păcii. t Sire, căderea dărilor, anunțată de Mc­ I 1 Regal, urmare a stărei înflori­r a finanțelor Statului, este da­­că măsurile bine chibzuite luate >u a spori puterea de producțiune ,ei și-au avut efectul dorit. Finan­[Telegramele Agenției Române) Fabrică închisă Lodz, 24.—Fabrica Posnanski a fost închisă fără termen. 7452 lucrători au fost concediați. Depozite d­e arme Vilna, 24.—Poliția a descope­rit 2 depozite de arme. Au fost confiscate 150 de revolvere. Lupte între lucrăitori Lodz. 24.— Luptele dintre lu­crători continuă. Azi a fost rănit grav un lucrător, iar altul a fost ucis cu focuri de revolver într’o cârciumă. [Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Declarații foarte reacțio­nare ale lui Stolypin Berlin, 24. — Depeșă din Pe­tersburg : Ziarul „Strana“ pu­­binirii intervievat pe care un înalt funcționar, l’a avut cu primul m­i­nist iU ousiupln. Acesta a zis că Rusia din 1903 și aceea din 1906 sunt două State diferite. „In 1905, Witte a trebuit sa ducă grijă de așa numita opi­­niune publică. Pentru mine nu există așa spectru. „Forța noastră se basează pe adîncul și neclintitul conservato­rism al marilor masse ale popo­rului, ceea ce’și dă convingerea că noua Dumă o să fie așa cum o voesc eu, alt­fel o vom­ disolva chiar în ziua convocărei ei. întrebat fiind dacă nu se teme că creditul Rusiei ar fi micșorat în străinătate prin disolvarea Du­mei, Stolypin a răspuns : „Europa vrea ordine ca garan­ție pentru îndeplinirea tratatelor și a angajamentelor luate de Ru­sia. „Guvernul rusesc a fost în­tot­­dea­una corect către creditorii săi și are de gând să rămână tot așa și în viitor. „Eu garantez pentru ordine și sunt sigur că Europa care, îna­inte de toate, apreciază ordinea, nu va blama măsurile guvernu­lui rusesc“, această soție și tot întrebuințând ma­nopere frauduloase se căsătorește, nu­mai religios, cu Elena Marinescu din Călărași. , Pe când încă trăia cu aceasta, s­a mai logodit și cu alte două fete și anume cu Eliza Niculescu din Cra­iova și Lucreția Amărescu din Capi­tală, ’cărora el s’a prezentat drept mare proprietar. De la acestea a încasat și câte un acont asupra dotei. Poate că ar mai fi continuat de a­ se mai logodi și cu alte fete dacă E­­liza Niculescu nu l’ar fi denunțat parchetului cerând restituirea sumei de bani ce i-a dat­ înaintea judecătorului de instruc­ție, Slăvescu a mărturisit toate a­­ceste isprăvi. . Dosarul acestei afaceri va f manu­­lat zilele acestea tribunalului spre a fixa ziua de judecată. IV. T­ACADEMIA ROMMA Comunicarea d-lui dr. Mari­nescu : «Nevroza traumatică, și accidentele muncei» Academia Română ținând ședință publică era după amiază, d. dr. Ma­rinescu a făcut o prea interesantă comunicare asupra nevrozei trauma­tice și accidentelor muncei. D-sa explicând nevroza traumatică, spune că este o boală nervoasă pro­venită din cauza căpătărei unei loviri, leziuni, în urma unui accident. Bol­navii aceștia sunt cuprinși de o idee fixă, de auto-sugestiune. Dă ca exem­plu pe câte­va persoane cari, in urma acidentelor de tren de la Palota, de la Mărășești și, acum în urmă de la Silistraru, prezintă o serie de tulbu­rări nervoase. Aceste persoane sunt mereu sub ipresia momentului când s’a întâm­plat accidentul, și această idee fixă a nenoroci­rei îi persecută mereu. Sunt cuprinși de o slăbiciune a memoriei și de incapacitatea de a munci. Se observă la ei și tulburări ale inimei, palpitații, și ceea ce e mai grav e ideia pe care o­ au că nuu vor putea, nici­odată fi vindecați. La unii boala aceasta e de­­ lungă durată, la alții se vindecă curând. Oamenii științei sunt împărțiți în clone asupra căușelor care produc a­­ceastă boală. Se­ susține de unii că noi ra<« mai intervan nervoase ar pro­veni în urma lesiunei care ar fi vă­tămat o parte nervoasă. Profesorul Ghorcat crede însă, și aceasta e pă­rerea cea mai acreditată, că boala­ provine din cauza e emoțiunei asupra sistemului nervos, și din cauza ideei fixe a momentului nenorocire­. Ast­fel fiind pusă chestiunea se poate vedea care ar fi modul de vin­decare. In primul rând, bolnavul tre­­bue izolat. Apoi trebue căutat să se slăbească intensitatea nenorocire­, a­­rătând bolnavilor că boala nu e gravă. D. Marinescu vorbește apoi de altă serie de accidente, așa numitele ac­cidente ale muncii, care produc se­­siuni mari, ca ruperea brațelor sau a picioarelor. In țarile agricole ca la noi, ast­fel de accidente sunt foarte numeroase și ar trebui ca norespun­­derea complectă de azi să dispară prin facerea unei legi a protecțiunei mun­ce.­ De alt­fel în urma nenorocirei de la Buștenarî și de la Țintea, guver­nul e pe cale de a aduce o ast­fel de lege folositoare, care există de mult în țările civilisate. ____Hep. privitoare la cunoscuta afacere Syl­­veten. ,*, Marele comerciant Oetgen, în Hamburg (Germania), a fost împuș­­cat alaltă era de fosta sa contabilă, care apoi s-a sinucis. Cauza acestei crime este dragostea. A. Depeșî din Viena și Belgrad a­­duc­e știri grave. Se spune că două sentinele de la palatul prințului moștenitor au fost găsite ucise în noaptea de Marți spre Miercuri. Emoțiunea e mare în anturajul direct al regelui Petre. Se anunță din New­ York <ca procesul milionarului Harry Thaw, care a ucis cu mai multe­­ focuri de revolver pe Stanford White, va fi amânat pentru luna Ianuarie. D. Martini, guvernatorul Ery­­tree­, care se află acum la Roma, a declarat într’un interview că moșteni­torul tronului Abisiniei e un copil de 10 ani, anume Jasu. El e fiul fiicei lui Menelik, care s’a măritat cu rasul Michail. Acesta din urmă ar sprijini cauza lui Jasu. Alți ras! s’ar opune. ' Presa anti-poloneză din Germa­nia e foarte îngrijată de simpatia cu care e întâmpinată greva școlarilor polonezi la Danezi­ din nordul Schleswigului. Guvernul prusian ne­­ținând seamă de drepturile națio­nal a­l­e Danezilor întocmai cum nu vrea să știe de ala polonezilor din Posnania, știrea despre eroica împo­trivire a copiilor polonezi a făcut a­­supra danezilor mare impresie, ce se răsfrânge în ziarele lor. Presa anti-poloneză cere darea dn judecată a presei daneze pentru în­curajarea la rebeliune față de auto­rități. V­on Laibach (Austria) a încetat din viață alaltă era consilierul de Stat în retragere dr. de Serei, fost pro­fesor la universitățile din Charkow și Odesa. Defunctul vorbea 45 de limbi. Guvernul ducatului Mecklem­­burg a cerut prefecturei poliției din Wismar actele justificative asupra ex­­pulzărea cismarului Voigt, faimosul căpitan din Koepenik. Din Bellinzona (Elveția), se anunță că construcția tunelului d­e la Eismeer, la trei mii de metri înăl­țime pe linia ferată Jun­girau,­­la sfârșit. Tunelul acesta e cel mai înalt din Europa.­­ Fiind date neașteptatele pro­grese ale navigațiunei aeriene, lumea se și întreabă in străinătate ce a deveni tarifele vamale când aerul va fi brăzdat de baloane. La prima ve­dere se pare că protecționismu­l și-a trăit traiul și că blutourile vamale vor trebui să fie închise, fiind­că se vor putea trece foarte ușor granițele­­ prin aer. Un agent al administrației engleze, a întreba­t în această privință, neagă că asta ar trebui să fie urmarea abso­lută a noului mijloc de rocomoțiune. Va fi cu neputință, spuse ei, să se transporte cu balonul mărfuri grele va luia m­oare ;­­ totuși au scăpat câ­m navigația aeriană va favoriza mult contrabanda de bijuterii, dantele și alte lucruri ușoare. Pe de altă parte, navigația aeriană va înlesni mult fuga proscrișilor poliției a criminalilor urmăriți de poliție și va distruge într’o măsură oare­care efectul legilor de ostracism care opresc in Anglia, Germania și Statele­ Unite imigrarea săracilor. Știrile din Teheran spun ca starea șahului Persiei ar fi din ce în ce mai critică. El n’ar mai fi ți­nut în viață de­cât prin injecțiuni de camfor. Hidropisia ar face pro­grese neîncetate, și ar amenința să se întindă la inimă. UN PRO­VERB PE ZI Femeea nu se uită și vede; &ar* balul privește și nu vede. ȘTIR­­BIN STHEINATATI F­ürnaME Crima din Cucuețiî-l Plă­­tareștî Cititorii noștri își vor fi amin­tind de crima petrecută în noap­tea de 8—9 August anul acesta „ în com. Gucnețiî-Plătăreștî (Ilfov). Prin poșta cârciumarul Ion Istrati din »*. Barocul Krupp de Bohlen și­ acea comună a fost călcat de hoți soția sa au dăruit suma de 20.000­, noaptea aceea , nevasta câr­ T­ Ä ‘ «umărului, Paraschiva, simțin­. _ Din mu­seul­­ istoric de la Dü­­m*u­i, a început sa țipe, dând ast­­sseldorf (Prusia) s’au furat într’una BR alarma. din zilele trecute monede de aur și argint in valoare de 3500 mărci. Pină acum nu s’a putut da de urma ho­ților. „”. In Camera portugheză a fost de­ună­zi un mare scandal. Deputatul republican Meneses a trebuit să fie expulzat de soldați din sala de șe­­dințe. „ . Un ziar englez anunță că la Jo­­hanesburg, în sudul Africei, este vorba să se întemeeze industria tăe­­ro- diamantelor, care ar putea da de lucru la cel puțin 20.000 oameni. Corespondentul din Ne­w­ York ziarului englez „Tribune“ spune că inginerul naval I­eland lucrează acum la planurile unui submersibil în stare de a scoate din­ serviciu va­sele de războiu, fără să le distrugă și fără să ucidă pe nimeni. Defunctul Hugues Plomb, fost primar la Epernay (Franța) a lăsat acelui oraș un legat de 1 milion. Ziarele „Malin“ și „Journal“ din Paris au fost date in judecată, fiind­că au publicat acte judiciare Vezându-se descoperiți, crimi­nalii au tras asupra femeei un glonț de revolver și au ucis-o, in timp ce bărbatul ei, cârciu­­­m­arul, o lua la fugă, urmărit și el de focurile de revolver ale cri­minalilor, dar scăpând teafăr. Fără să prindă a jefui ceva, tâlharii au fugit și nici o urmă a lor nu a putut fi dibuită până mai era, cu toate lungile cerce­­tări ale parchetului. Un denunț Zilele trecus­e­rin denunț sosești la compania de jandarmi locali. D. Vasi­le Damian, din com. Cu­­cueții-Plutărești, denunța • autori­tăților pe unul din autorii crimei petrecute în August și dedea a­­mănunte precise asupra individu­lui denunțat. La primirea denunțului, com­pania de jandarmi a comunicat faptul autorităților superioare cari un m smog — Unre roman de moravuri — XI Dreptul celui mai puternic Fernand nu mai vorbia?.. La ce, bun vorbele?.. Frarele lui arzătoare aveau de făcut alt­ceva mai bun de­cât să pronunțe cu­vinte.... Julieta, pentru a gusta mai­ în voe fericirea aceasta așa de none pentru dînsa, și așa de fermecă­toare, pentru a nu lăsa nici o senzație să se evaporeze, își ținea pleoapele plecate... i Din instinct își întindea buzele , pentru a gusta farmecul ales a primei sărutări neoprite. Dar, de­odată, cu bruschețe, Fernand iși alipi buzele sale avide de g­ura încrezătoare a tinerei fete. El strinse cu patimă în brațele sale puternice corpul acela care i se lăsase în voe, și Julieta fu răsturnată pe canapea. Trezită din visul ei, tinera fată deschise ochii și văzu fața de foc a aceluia care cu atâta artă o pur­tase spre o fericire negrăită._ Ea înțelese, înțelese și-i fu teamă. Ah­i sărutarea aceia așa de dră­găstoasă, așa de captivantă, să­rutarea aceia care o legănase ca o auroră de fericire, nu era de­cât o brutală luare în stăpânire, nu era de­cât un act de volup­tate.... Era sărutarea pătimașă... sărutarea vinovată! Julieta­­ își reveni în fire și în­cercă să se apere. — Fernand !.. strigă dânsa, Fernand !.. to rog, lasä-mä. Tinera fată mai putea să păs­treze încă iluzia că îmbătată de plăcere ca și dânsa, luat înainte de puterea amorului sims, Fernand era inconștient când căuta să a­­propie ora in care fericirea anun­țată avea să le fie îngăduită... Și mai rămânea încă speranța că îl va putea readuce la realitate. Dar Fernand era mai stăpân pe dânsul, de­cât cum fusese Julieta; el jucase cu cel mai mare­ sânge rece comedia senti­mentului, și acum era foarte fu­rios că-și greșise lovitura. Atunci,, pe cât fusese de dulce și de fermecător la început, pe atât de violent și de grosolan fu acuma. — Ah! exclamă dansul furios, faci mofturi !... Dar eu te vreau, și trebue să fii a mea! — Și apucând din nou mijlo­cul Julietei, încercă s-o trântească pentru a doua oară pe canapea. Tinera fată înțelesese acum ce fel de om era mizerabilul acela și se încercă să resiste... O luptă teribilă începu... — Pe onoarea mea, zise Fer­nand, încercând sîi-T­rnmlădie corpul, s'ar zice ca am de-a fage strigă Julieta cu o fată virgină. — Lasă-me, sunt o fată onestă... — O !.. nici nu se poate mai onestă!.. exclamă mizerabilul, râzând. Și cum Julieta îi opunea o re­zistență mai serioasă de­cât cum se aștepta dinsul, Fernand ișî îndoi forțele. — Haide, destulă rezistență... Nu e acuma timpul să faci pe naiva... Ai avut deja un amant... prin urmare poți sa mai ai încă unul... El cuprinse capul tinerei fete între palmele sale, și o strânse cu atâta putere încât Julieta își pierdu respirația. Sfârșitul acestei lupte dispro­porționate nu putea să fie­­ indo­­elnic, nici să întârzie prea mult... ..... Acuma, Fernand Maurer, ișî răsucea satisfăcut mustața sa neagră... După aceia își aranja în fața ografie­i cravata, al căruia în savant fusese desfăcut­­ul luptei... jipă aceia veni și se plantă ad în fața Julietei, care stă- zdrobilă pe canapea... Ei bine!.. zise dînsul­a­­, cred că vezi că nu era ne­­să faci atâtea mofturi... Ești un las... un mizerabil!.. Așa spui acuma... dar când­­ gândi mai bine, vei vedea că sunt un băiat foarte se­cade... duse să-și ia pălăria și bas­­și se opri din nou în fața­­ fete . La revedere, Julieta, zise Tu știi bine că ești fată rasă... și o fată frumoasă ca multe lucruri ar putea face utorul meu... Bilele de bancă cădea la picioare în grămezi ,. și casete pline de aur!... ândește-te bine, draga mea... vei avea nevoe intr’o zi de la pentru a câștiga bani, ’S sau pentru a te răzbuna pe cine­va poți să ai credință în mine... Te voiu servi din toată inima... — Nu, nu te voiu mai vedea nici­odată!... Adio... Ajuns la ușă, Fernand Morel se mai întoarse, și-i zise : — Nu adio, ci la revedere căci, va trebui să ne revedem... Suntem făcuți unul pentru altul... te vei convinge tu visă-țî... Eu, experiența și puterea... tu fru­­museța... Intri un mod fatal vei veni în spre mine... La revedere Julieta... frumoasa mea Julieta.. Gând te vei hotărî, voia fi lângă tine fără întârziere... La reve­dere... Julieta îl lăsă să plece... Ea râ­mase ca țintuită pe canapeaua a­­ceia, pe care se desfășurase scena de infamie; rămăsese zdrobită, strivită, dezolată... Lucru bizar, de care ea însăși se miră, nici o lacrimă nu-î u­­ro­ezi ochii ( dar­, în schițai), su­fletul ei părea că se deschide pentru o viață nouă... Un acces violent de ură îî zgudui inima și întreaga sa ființă fu cuprinsă de un desgust adine al tuturor lu­crurilor existente. — Aceasta este viața!... mur­­mură dînsa, mușcându-și buza. Așa este soarta celor slabi!... Privi în jurul ei, fără să gă­­sească vre-un lucru asupra ca­ruia să-și poată opri ochii... In cele din urmă, prin ușa camerii, pe care Fernand Maurel plecând o lăsase întredeschisă, tânăra fată zări ușa de la intrarea corido­rului... Lângă ușa aceasta murise ta­tăl ei... Acolo îî jurase dînsa că-l va răzbuna,... că-și va răzbuna fratele, că se va răzbuna pe dînsa însă­șî... Și in clipele acelea i se păru că au de lămurit vocea blindului ei tată... Și vocea aceasta era o voca teribila... o voce care cerea răzbunarea neîmpăcată, răzbuna­rea fără milă. Vocea aceasta mai părea încă de acord cu aceea a lui Fernand Maurer, care’i spusese : „ Dacă vei avea nevoe să te răzbuni pe cine­va, poți avea toată încrederea în mine !... Julieta se sculă; era, ca trans­figurată, înzestrată cu o energie nouă, a­vând sentimentul unei vo­ințe puternice, născută întrinisa dintr’o dată. Ea întinse mâna spre,u­șa aceia lângă care primise ultima suflare a tatălui ei, zdrobit d­e durere și făcuse solemnul jurămînt al­ răz­­bunăreî, jură din­ nou și acum, numai pentru a satisface ultima dorință a unui muribund, dar cu conștiința sigură că va putea, că va ști să-și­ ție acest jurămînt în­ toată deplinătatea sa. (Va urma)

Next