Universul, ianuarie 1908 (Anul 26, nr. 1-29)

1908-01-15 / nr. 13

•"■"TKJ*** *** * "Vi5ții SS “....... Noul teatru al Curiei din Weimar, care a fost inaugurat la 11 Ianuarie st. n., în prezența împăratului Wilhelm Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 14 Ianuarie.—Păr, uciși în Sinai și Raith Catolic Luni, 27 Ianuarie.—Ioan Chrisostom Răs. soarelui 7.42.— Apusul K.14 Bucureștii, 14 Ianuarie. fâștișorii! cipciumelor’ San Haoroa de motive a pro iestului Am publicat memoriul congresul comercianților de băuturi cu privire la proiectul monopolului cârciumelor. începem astăzi a ne ocupa de expunerea de motive cu care d. ministru de finanțe E. Costinescu însoțește proiectul, după rezumatele pe care ni le dau ziarele guvernamentale. D. ministru de finanțe arată că scopul proiectului pentru monopolul vânzării băuturilor, este înfrînarea beției. Nu doară că iiitul acesta îngrozitor și ale cărui urmări sunt atât de stricătoare, ar fi mai răspândit în România decât aiurea ; sunt totuși regiuni unde rachiul și-a produs efectele lui vătămătoare și unde poporațiunea se resimte de urmările alcoolismului. Răul e pe cale de a se întinde și trebue stăvilit, dacă vrem să apărăm generațiile viitoare. . Din datele statistice culese din diferite țări, rezultă că consumațiunea alcoolului în țara noastră, comparativ cu cu cea de pe aiurea nu e așa de mare , dar trebue să ținem seamă că țăranul nostru se hrănește răui. Sănătatea țăranului francez, de pildă nu va suferi dacă el consumă un litru de vin pe zi, împărțit k trei mese. Dimpotrivă, țăranul nostru, care șase zile pe săptămînă mănâncă mămăligă și bea apă, când bea Duminecă două litruri de vin cade beat-mort și a doua zi nu mai e în stare să-și vadă de treabă. După ce constată că până acum nu s’a încercat, la nai, nimic spre a înfrâna vițtul beției și că în privința asta am rămas în urma tuturor țărilor civilizate, d. ministru de fiinanțe cercetează obiecțiunile ce s’au rădicat contra proiectului de lege. Cea dintâi obiecțiune e că guvernul nu trebuia să recurgă la monopolizarea cârciumei în folosul comunei, ci să se mărginească a lua măsuri de poliție contra beției, cum e în Franța, în Anglia și în alte țări. * » La obiecțiunea aceasta, d. ministru răspunde că și astăzi legile și regulamentele cuprind dispoziții pentru supraveghiarea circiumelor; dar toate aceste dispoziții rămîn literă moartă cât timp cârciumarul e stăpîn în localul sau spre a distribui băutura vătămătoare. Dar nu numai experiența noastră, ci și a celorlalte țări arată aceasta. «In alte țări —zice d. ministru— unde poliția e mult mai puternic organizată decât la noi, unde poliția are tradiții și e respectată, măsurile cele mai aspre împotriva cârciumelor și a bețivilor n’au dat rezultat cât timp cârciuma a rămas un obiect de speculațiune, în mâinele omului interesat a împinge la băutură și a-șî spori prin toate mijloacele, înrâurirea spre a putea să neutralizeze măsurile luate contra sa». Ca dovadă, d. ministru citează cele ce se petrec în Franța și în Anglia, unde legile și regulamentele contra beției sunt foarte aspre dar nu dau nici un rezultat. In Franța, justiția pronunță în fiecare an câte 65.000— 98 000 de condamnări pentru beție. In Anglia, sunt osândiți în fiecare an câte 250.000 de bețivi. Dar alcoolismul nu scade. .,Iată pentru ce propunem monopolul comerțului spirtoaselor în comunele rurale — zice d. ministru. Nu este alt mijloc împotriva alcoolizării poporului“. Vom continua în numărul viitorscrisori dim paris (Corespondență particulară a «Universului») Paris, 11 Ianuarie. Conferințele d-lui Xenopol la Sorbona A treia conferință ținută de d. Alexandru Xenopol la Sorbona, a fost și mai importantă decât cele precedente. In sală lume multă. Distinsul conferențiar a vorbit de astă-dată despre îndoita formă a consolităței in istorie. Fondul bogat, forma academică, vocea calmă și clară, limba curgătoare și persuasivă, cugetarea sănătoasă și exemplele bine alese, au făcut ca conferința d-saie să fie subliniată de aplauze foarte călduroase. In lecția treia, conferențiarul a completat studiul deosebire dintre faptele de repetire și cele de succesiune, căutând in acest scop să expună în mod concis diferența dintre causele care le aduc la lumina zilei. D. Xenopol a analizat mai întâi natura cauzei din punctul de vedere științific, căci din punct de vedere metafizic ea a fost cercetată până acum de toți filosofii. Conferențiarul vrea să-și dea seamă de natura cauzei, din punc de vedere al relației ce există între ea și faptele reale ale universului, — căci, după cum a spus d. Xenopol în prima lecție, pentru d-sa știința nu este decât reproducerea intelectuală prelucrată și sistematizată, a realităței care ne înconjoară. Causa, are după d. Xenopol două isvoare : întâi. — forța naturală care împinge faptele la lumină și al douilea,— condițiile existenței prin care acea forță lucrează. Causa nu este datorită nici forțe, singure, precum susține o clasă de filosofii,—nici condițiilor singure, după cum susține o alta, ci e produsul lucrării îmbinate, a forței și a condițiilor. Pentru a baza afirmațiunile sale pe fapte ‘și a susține această teorie, distinsul conferențiar dă o mulțime de exemple luate, după obiceiul d-sale, din toate științele. Continuând apoi, d. Xenopol susține că pentru cunoașterea cauzei nu este însă destulă a se atribui fenomenul unei forțe și unor condiții, deoarece adeseori,forța indicată este un simplu nume, care ne face să înainteze de loc inteligența noastră. Pentru a avea causa unul fenomen, trebue să posedăm modul de lucrare al cauzei. De exemplu, In gravitațiune știm că aceasta putere este o atracțiune mutuală a corpurilor in raport direct cu masele și în raport invers cu pătratul distanței;’ in căldură știm că această putere are proprietatea de a desagrega moleculele în raport cu ridicarea temperaturei, etc. Conferențiarul trece după această discuție la cercetarea deosebirilor între consolitatea de repetiție și cea de succesiune, care constă în trei puncte : Mai întâi, causa în repetiție nu precedează efectul, ci este coexistentă cu el; în succesiune din contra efectul urmează după cauză. Al douilea, cauza in repetiție îmbracă forma de lege, pe când in succesiune pe cea de serie. Și al treilea, causa în repetiție atinge îndată taina nepătrunsă a cauzelor ultime, pe când in succesiune causa ultimă este îndepărtată îndărăt, la infinit, încât poate fi considerată ca eliminată. Aceste propozițiuni grele în forma lor abstractă, au fost limpezite pe deplin de d. conferințiar prin numeroase și frumoase exemple, dintre care unul a cercetat îndărăt șirul de cause care a adus pe tronul României pe M. S. Regele Carol I, și s’a urcat până la cucerirea romană și dincolo de ea, până la originea omenirei și a vieței. * In lecția de Sâmbătă d. Xenopol va vorbi despre caracterul științific al istoriei. Conferințele deia Muzeul social Cine nu cunoaște la Paris, muzeul social,—această instituție de înaltă însemnătate ? El are scopul de a studia de aproape toate faptele și instituțiunile sociale mai importante,—cele care se impun atențiunea lumei culte, și de a pune gratuit la dispoziția oricui toate docmentele, informațiile, statutele, planurile, studiile etc., referitoare la instituțiile și organizațiile sociale, material pe care trebue să-l studieze toți cei care vor să cunoască de aproape starea materială și morală a lucrătorilor’ și vor să publice ceva în direcțiunea ameliorărei situației lor. Pe lângă acest material de studiu, muzeul social mai oferă celor cari că dorința de a studia chestiunele sociale, putința de a asculta aici in fiecare iarnă două serii de conferințe. Unele sunt ținute de către cei cărora museul le-a dat sarcina de a studia o chestiune oarecare în cutare țară sau în cutare oraș, altele de către amicii și colaboratorii museului. Am asistat și eu la câteva din aceste conferințe, și le-am găsit admirabil studiate. Conferențiarii sunt foarte competenți, iar chestiunile economice ca și cele sociale sunt studiate în mod imparțial și tratate în mod foarte documentat. La 14 Ianuarie s’a deschis seria a doua de conferințe, care vor dura până la Paște. Printre chestiunile mai importante care se vor trata vor fi și: asistența publică la Paris și în departamente; mișcarea socială în Spania; locuința lucrătorului la Paris; grădinile de copii in Franța și în străinătate ; criza căilor ferate în Anglia ; și tendințele recente ale socialismului. Pe lângă muzeul social se află și o bibliotecă ce cuprinde numeroase cărți, broșuri, reviste, documente etc., referitoare la chestiunile economice și sociale. Câtă nevoe se simte și la noi de o asemenea instituțiune. Disciplina studenților universitari Ia Paris * Dacă este adevărat că suntem departe de a avea învățământul superior așa de bine organizat ca cele din Paris, nu e mai puțin adevărat că disciplina la noi, atât în școalele secundare cât și în universități e mult mai serioasă, atât în școală ca și în afară de școală. Se petrec aici, aproape în fiecare zi la cursuri, fapte, care nouă românilor, ni se par nu numai foarte curioase dar și caraghioase. Căci e caraghios să vezi. Studenții la doctorat, urlând când își face profesorul apariția în clasă și dând din mâini și din picioare, așa că bietul profesor buimăcit, stă pe catedră, fără a putea să-și înceapă cursul timp de 5 sau 10 minute. Și aceste fapte se întâmplă zilnic, din care cauză foarte des și facultățile se închid. Un asemenea caz s’a petrecut azi după amiazi la cursul d-lu Cannes, unul din cei mai distinși și savant: profesor universitar, membru în consiliul universitar, membru al institutului etc. D. Cannes a intrat în clasă la orele 2 spre a face cursul său de economie politică cu studenții de la doctorat. Ei bine, zece minute bietul profesor n’a putut să vorbească din causa strigătelor de ura ale studenților, și din causa că nu mai încetau de a da din mâini și din picioare. Iar ca culme, unul dintre studenți mai puse pe catedră și o decorație... de ciocolată legată cu o panglică roșie. Bietul profesor după ce a așteptat zece minute spre a se potoli tumultul, și-a început cursul ca și cum nu s'ar fi petrecut nimic, pentru ca după terminarea lui studenții... cheflii să manifesteze din nou, absolut fără nici un motiv. Ce lipsă de disciplină! I. fostesen Alături de instrucție trebue ca cel pus în capul școalelor să se intereseze și de educație, pe care director o numește «instrucția sufletului și voinței». Demonstrează că numai astfel se va forma adevăratul om de caracter. Intre alte mijloace pentru dobândirea acestui rezultat d-sa preconizează necesitatea înființării de seminarii, uinde să se desăvârșească educația studențimei. Arată pe larg că atâta timp cât un tânăr e în universitate trebue să fie și să rămâe numai student, iar scopul säu să fie asiduitatea la cursuri, curaj, energie, muncă, deferență și respect către profesori, D. Bogdan asigurând că e însuflețit de cele mai bune intenții pentru tineretul studențesc, sfârșește cerând insă ordine, disciplină și sârguință la studii. MARS FURT la Primăria Capitalei Reabilitarea unui năpăstuit Distituirea casierului primăriei A făcut oarecare senzație, în Maiü anul trecut, distituirea casierului Primăriei Capitalei, d. G. Dumitrescu. Toate ziarele au vorbit atunci, și am înregistrat și noi faptul, de unele nereguli descoperite la cassa primăriei, de o anchetă rânduită, de distituirea casierului. Se aflase că d-lui Dumitrescu iî lipsise, la un moment dat, din cassă o sumă de 10.000 lei că completase—e adevărat—lipsa, dar că, întrucât casierul se făcuse »inovat fie numai de o neglijență, distituirea a urmat ca o consecință firească. Ancheta făcută de un domn inspector financiar nu găsise, e drept, nici o altă neregulă in gestiunea d-lui Dumitrescu ; d-sa însă nu a tăgăduit că i-a lipsit într’o zi suma de 10.000 lei, că a acoperit lipsa, fără a da vre-o alarmă, a negat orice vinovăție, personală, »i-a exprimat unele bănueli. Lipsa fusese totuși importantă și în vedere că intr’o administrație ca a Primăriei nu sunt scuzabile nici chiar neglijențele, casierul a primit grava pedeapsă a distituirei, pedeapsă infamantă pentru un funcționar public. Sub povara năpastei D. Dumitrescu nu se știa totuși vinovat nici măcar de o neglijență, necum de o delapidare de bani publici. Constatase lipsa importantei sume într’o dimineață, bănuise o greșală în scripte, le cercetase pe acestea câteva zile, se convinsese că se făptuise un furt și, ca să nu’și compromită situația, acoperise lipsa cu din banii săi proprii. A urmat distituirea. Sub povara năpastei căzută asupra’î. d. Dumitrescu s’a resemnat în fața fatalitateî și și-a părăsit postul cu credința desnădăjduitului că adevărul va trebui să iasă la iveală mai curând sau mai târziu, întărit sufletește de conștiința omului cinstit—aceluia care, necinstit, și-ar fi putut pune capăt zilelor,— nădăjduind într’o reabilitare întrucâtva problematică, fostul casier iși consacră toată activitatea întru descoperirea autorului furtului, căci numai de un adevărat furt putea să fie vorba. Urma hoțului, urma turului cinstei nu era însă ușor de găsit. Nedescoperit în primul moment, in primele zile, hoțul găsea în fiece zi trecută câte-o nouă speranță de scăpare, d. Dumitrescu pierdea cu fiece zi trecută câte-o speranță de reabilitare. Pare însă că pentru năpăstuiții de soartă Providența are taine cari nu întârzie de a eși la lumină și d-lui Dumitrescu îi era rezervată, intr’un târziu, o asemenea restabilire, de adevăr. Cercetările Siguranței După aproape nouă luni de tortură sufletească, d. Dumitrescu se adresează Serviciului de Siguranță acum două săptămâni și se destăinuește d-lui Vily Georgescu, sub-șeful Serviciului, căruia iî arată împrejurările în cari s’a putut comite furtul și-î expune bănuelile ce are. D. Vily Georgescu a înțeles imediat că are în fața sa un om cinstit și pornește o serie de cercetări discrete în jurul tuturor celor ce puteau fi bănuiți ca autori ai furtului. Trecuse prea multă vreme de la comiterea furtului, pentru ca hoțul, crezându-se la adăpostul oricăror urmăriri, cu atât mai mult cu cât unul ispășise nemernicia altuia, să nu se mai înconjure de toate precauțiunile ce ar fi luat în primele zile. Supraveghiat unul, supraveghiat altul, Siguranța s’a găsit la un moment pe o pistă neîndoinică și timp de câteva zile urmăririle nu s’au mai îndreptat decât într’o singură direcție, pentru ca cre să fie încoronate de cel mai desăvirșit succes. Pe urma hoțului Comisarul Bănicescu, de la Siguranță, a fost însărcinat cu urmărirea bănuitului, întru cât acum exista un bănuit. Se constatase că unul din funcționarii inferiori de la primărie, chiar unul din custozii de la serviciul casieriei,custodele de noapte, făcea de multă vreme cheltueli cari îi întreceau cu mult veniturile. Acesta, un oarecare Traian Vasileșcu, zis Plătăranu, fost gardian la penitenciarul Văcărești, de 4 ani în serviciul primăriei, o ținea într’un chef de 8 luni de zile. Nu era zi în care Vasilescu să nu cheltuiască 10-15 lei în petreceri și băutură. Mai mult, cu câteva zile înainte de sărbătorile Crăciunului, Vasilescu cumpără și plătește cu 2600 lei un imobil pe șoseaua Mihai Bravu 135. Un amănunt important întărește bănuiala Siguranței. Se furase de la Primărie 10.000 lei în hârtii de câte o sută. Ori, din toate cercetările d-lui Vily Georgescu și comisarului Bănicescu, rezulta că Vasilescu se juca mihai cu hârtii de câte 100 lei, că plătise casa cumpărată cu hârtii de câte o sută. Un agent trimis în comuna Noua, din jud. Ilfov, în declarația vânzătorului casei, Nae Ene, că prețul îi fusese plătit în hârtii de câte 100 lei. Se constată de asemeni că Vasilescu își răscumpărase niște pământuri în corn. Plătărește in ultimul timp. Toate aceste descoperiri n'au făcut, bine ințeles, decât să întărească convingerea că hoțul celor 10.000 lei nu e decât acest Traian Vasilescu. Descinderea de critii dimineață, pe când Vasilescu se afla la serviciu, comisarul Bănicescu, însoțit de mai mulți agenți și de d. Dumitrescu, operează o descindere la locuința bănuitului, în șoseaua Mihaiu-Bravu 129. Soția bănuitului, femeia Marija Vasilescu, caută să tăinuiască orice vinovăție a bărbatului ei. Toate încercările de a o face să cadă în cursă rămân zadarnice și numai după aproape o oră de stăruință, femeea mărturisește că bărbatul ei are o sumă de bani ascunsă în casă. Se procedează atunci la o perchiziție minuțioasă în toată casa și comisarul Bănicescu isbutește a găsi, sub un patj într’o cutie de tinichea Îngropată în pământ, o sumă de 3.800 lei, toată în hârtii de câte 100 lei. Nu mai încăpea, desigur, nici o tăgăduială. Traian Vasilescu furase cea.10.000 lei, pîngărise pentru o vresme,cinstea ’d-lui Dumitrescu. Arestarea hoțului.—Mărturisiri de plîne Din șoseaua Mihail Bravu, comisarul Bănicescu s-a transportat la primăria Capitalei și a procedat la arestarea hoțului. Adus la Siguranță, în fața dovezilor sdrobitoare adunate in contras!, în fața corpului de delict, Traian Vasilescu a mărturisit pe deplin furtul. Infecriet asupra chipului cum comisese furtul, pentru ca să se descarce cel puțin de o parte de vinovățe, hățul declară : ..Am fost trimis de d. casier la un colector al loteriei de Stat să achit o sumă de 1142 lei, prețul unor bilete ale funcționarilor primăriei a căror valoare fusese reținută la cassă. D. Dumitrescu mi-a dat în loc de hîrtii de câte o sută, hîrtii de câte o mie și... eu m’am lăcomit ? Nu încape îndoială că declarația hoțului e mincinoasă. El nu a făcut nici o cheltuială plătită cu hârtii de câte o mie de lei și nici suma găsită la el nu era în asemenea hârtii. Afară de această reticență, Vasilescu și-a mărturisit vinovăția fără nici un înconjur. El a fost reținut aseară la poliție urmând ca azi să fie înaintat parchetului, cu actele dresate. * * * Mulțumită dlb acelor cercetări ale Siguranței, s’a isbutit astfel a se scoate la lumină un furt menit a rămâne nepedepsit și a se reda unui funcționar, pe care fatalitatea împrejurărilor îl năpăstuise, cinstea ce i se contestase și pentru reabilitarea căreia muncise și suferise atâtea luni de zile. A. A. reg. 45 de infanterie din cauza unor încurcături financiare. .*. Guvernul belgian a lansat învitațiunile oficiale către statele străine pentru partiparea la expoziția universală, care se va ține la 1910 în Bruxelles. Ultima expoziție belgiană a avut loc în 1905, la Liege. Poliția din Zürich caută pe d-na Adamovici, soția divorțată a fostului arhiduce de Austria Leopold, condamnată la două zile închisoare pentru nesupunere la autorități.. Din Shanghai se anunță că după serbările anului nou chinez, guvernul chinez va comanda la case germane construirea a 4 crucișătoare și 40 torpiloare. Din Copenhaga se anunță că prințul Enrik fiul prințului Val, demar al Danemarcei și nepotul reginei Angliei, a intrat ca ucenic la un arendaș. Prințul avea să se dedea la agricultură și să devină cultivator. Ziarul «Tribuna» din New York publică statistica următoare: In urma diferitelor nenorociri și acideme în Statele Unite, au murit 36.012 oameni, iar 21.307 au fost răniți. Din cauza cutremurului de pământ au murit : 21.512 și au fost răniți 3092 ; exploziilor in fabrici 5.086 morți și 2.721 răniți ; vifor și inundări 4.209, răniți 1.039 ; deraieri de trenuri 811 morți și 1.639 răniți; automobilele au omorât 229 și au rănit 704 persoane. Cu arme de foc au fost omorâți 197 și 3.978 răniți; prin astfel de nenorociri au fost omorâte 2761 de persoane.________ intrui«afara marilor Eri, la orele 3 după amiazi, s’a ținut in sala berăriei «Sărindar», o întrunire a comercianților de băuturi spirtoase, sub preșidenția d-lui C.Cernăuțeanu. D-sa spune că comercianții prahoveni luând cunoștință de modificările proectului pentru monopolizarea cârciumelor, s’au mirat de atitudinea comercianților din Capitală cari stau nemișcați și au convocat pentru toții,la orele 2 după amiazi în sala Dacia, un nou congres al cârciumarilor, spre a protesta împotriva modificărilor introduse și cari nu corespund cu interesele comercianților. D. Lăzărescu, vorbind asemenea în contra proectului și a modificărilor introduse, roagă pe toți cârciumarii ca să vie joi la congresul de la Dacia, convocat de comercianții Prahoveni. D. Bucur Albuleanu spune că congresul a ales o comisiune compusă din 8 persoane, care să se prezinte ministrului de finanțe și să exprime desideratele congresiștilor. In acel congres s’a cerut desființarea monopolului și nimic altceva. Se miră cum comisiunea în loc să ceară desființarea monopolului, s’a apucat la tocmeală cu ministrul de finanțe. D-sa spune că comercianții nu trebue să dezarmeze un moment pentru că d. I. Dumitrescu-Militari, președintele comisiunei, s’a mulțumit cu modificările introduse în procet și acum după 2 luni s’a găsit să depue memoriul și în acelaș timp să se retragă din luptă, declarând că și-a îndeplinit mandatul. Noi trebue să mergem înainte, zice d-sa, până vom câștiga dreptate. Nu trebue să dezarmăm un moment, din lupta ce-am început-o. D. Cruceanu spune că guvernele la noi caută intotdeauna să lovească in comercianți, pe când alte state caută să ridice comerțul. In România s’a făcut un obiceiu, de-a pune sarcini pe spinarea negustorilor și le pretinde ca ei să nu se revolte. Azi a venit vremea să nu mai suportăm acesta mizerii și să spunem guvernanților noștri, ajunge cu atâtea speculații. D. Mihalcea, unul din membrii comisiunei de 8 a congresului cârciumarilor, spune că ceea ce voește să facă guvernul prin înființarea monopolului este anti-constituțional întru cât prin Constituție se garantează libertatea comerțuluiui, și nu prin legi se poate lua această libertate. D-sa spune că de la această mișcare depinde soarta comercianților de băuturi spirtoase și deci el nu trebue să neglijeze un moment până Jouî, ziua congresului, de a se transforma la agenți de propagandă pentru reușita congresului, de care atârnă soarta lor. D-sa termină invitând pe toți comercianții la congresul de Jouî, ce se va ține în sala Dacia la orele 2 după amiazi. Ru«ionescu d-luî sub-locot. Grigorescu, se pomenesc cu un glonte care a străbătut ușa ce desparte coma 3 de cpma sa (aceste camere corespund una din alta), — glonte care lovește pe soldații Bulumac Radu și Puică Radu. Glonțul a venit din camera companiei 3, unde recruții, sub ordinele d-lui sub-socot. Mihăilescu executau tragerea redusă, având tirul așezat spre ușa companiei. Ambi soldați fiind duși in grabă la spitalul județian local, d-nii dr. Bohl, medicul spitalului și căpitan dr. Dumitru, medicul regimentului, au procedat la examinarea și extragerea glonțului. S’a extras o bucată de plumb ca a intrat prin spate oprindu-se în umărul stâng, de la soldatul Bulumac Prndu. Acesta este afară de ori ce primejdie. Soldatului Puică Radu, nu i s’a putut extrage glonțul neputându-se precisa unde s’a oprit. Aceasta dă puține speranțe de scăpare ; se crede că glonțul i-a atins plămânul. Faptul se explică astfel: La tragerea redusă, ce se execută în camera companiei 3, in loc ca arma să fie încărcată cu cartușe reduse, a fost încărcată cu un cartuș de război, glonțul eșind din pușcă, lovi tabla de fier pentru tir care are o grosime de câțiva milimetri,trecu prin ușă și se despărți în două astfel că lovi 2 soldați. Prima anchetă s’a făcut de d. maior Theodorescu, iar azi a sosit de la consiliul de războiu din Craiova un căpitan, spre a face ancheta și a stabili responsabilitatea acestei întâmplări. O CVGJBaA.RXI J*E ZI Sunt oameni cari, când e vorba de a strica, cred numai decât minciuna ; când, insă, e vorba de a ajuta, nu cred nici adevărul. PORTURILE NOASTRE“ (Conferința ireimului I. G. Munte) In ziua de Bobotează d. I. G. Munteanu, directorul școalai comerciale superioare din Galați, a ținut la teatrul Papadopei o interesantă conferință asupra porturilor noastre, despre care vă trimit un mic rezumat. Producțiunea în societățile moderne se caracterizează prin aceea—zice vorbitorul—că cea mai mare parte din oameni produc în vederea consumațiuni altora, iar nu în vederea consumațiunii proprii. Fiecare produce în ramura sa mai mult decât trebuințele lui și își procură „prin schimb“ cea mai mare parte din lucrurile de care are nevoe. Astfel producția în vederea schimbului a inlocuit product’» în vederea consumații directe. De aci, necesitatea și importanța schimburilor și interesul tuturor națiunilor de a-șî perfecționa și desvolta negoțul. Principalele elemente, care contribuesc la înflorirea comercialuluim națiuni sunt capitalurile mari, creditul desvoltat, producția abundentă, instrucția și practica comercială, siguranța, legislația economică înțeleaptă, dar mai presus de toate căile de comunicație. De aceea in timpul din urmă atenția tuturor sa îndreptat asupra transporturilor. Printre mijloacele, cari înlesnesc comunicațiile, alăturea de drumurile de fer și de navigație, figurează în primul rând porturile, plămânii prin cari țările respiră, prin cari se trimet în afară produsele naționale și se introduc în țară mărfurile străine, necesare consumațiunei interne. Azi toate,statele culte dau o deosebită atenție porturilor, cheltuind cu ele zeci și sute de milioane, spre a le înzestra cu utilajul modern, necesar comercialul și navigațiunea. In direcția aceasta s’a format în timpul din urmă o întreagă știință. Față de această concurență uriașe, România nu putea să rămână cu brațele încrucișate, mai ales că propoziția ei geografică este chemată să joace un rol considerabil în comerciul Dunărei de jos, atât pentru importul și exportul țării, cât și pentru tranzitul dintre Asia mică și Europa centrală, în urma construcției liniei ferate de la Bagdad. Conferențiarul desvoltă pe larg rolul porturilor noastre, servindu-se de o mare hartă de comunicații, și după ce expune fazele prin care a trecut concerciul României, intră în miesaj conferenței, tratând costiifiea porturilor noastre: 1. Din punctul de vedere al concurenței ce ne fac porturile străine ; 2. Din punctul de vedere al concurenței, ce o fac drumurile de fer, favorizând frontiera de uscat ; 3. Din punctul de vedere al egalității de tratament, ce trebue să existe între toate porturile noastre spre binele țărei întregi. Printre porturile streine, concurente, figurează în prima linie cele rusești, Renii și Odessa, cari prin reducerea tarifelor de transport, caută să pună mâna pe comerciul din regiunea Prutului și să birue Galații. Triestul și Fiume au luat porturilor noastre piețele Transilvaniei, Bucovinei și Galiției. Liniile ferate austriace, sârbești și bulgărești acaparează tot mai mult negoțul către Adriatica, Salonic și Constantinopol, iar porturile bulgărești Varna și Burgas, construite de curând, caută să alimenteze întreg principatul. * * * De la Vahistsitaîsa din Iași Noul rector în sața studenților (Prin fir telefonic de la coresp. nostru particular) Iași, 13 ianuarie. Azi, la ora 1 jum. în urma convocării d-lui dr. Bogdan, noul rector al universității, s’au întrunit in aula universității mai toți studenții din Iași. Aula era plină de lume și apariția d-lui dr. Bogdan a fost salutată cu călduroase ovațiuni. Noul rector iși începu discursul spunînd că prima sa gândire o îndreaptă către profesorii cari l’au onorat cu încrederea lor alegându-i rector. Roagă pe studenți să fie ecoul gândirei sale, astfel ca să ajungă până la profesori simțămintele sale de mulțumire, apoi spune că se simte fericit că face cunoștința întregei studențimi. Vorbește despre scopul convocării de azi și spune că va asculta ori pe cereri și plângeri de la studenți cu nepărtinire, căutând să le satisfacă îndată ce ele ar fi drepte și legale. — Un alt motiv care l-a făcut să convoace azi pe studenție că vrea să-și desvolte programul său de acțiune. D-sa spune că a venit cu un program hotărât și bine determinat. Demonstrează că instrucția fără educație nu poate aduce roade. ȘTIRI DOSTISTATE — Prin poștă — .*» Emigranții muntenegreni la Belgrad au început să publice un nou ziar intitulat «Cernagora» care pentru moment apare odată pe săptămână. Ziarul apără interesele pansîrbe in Muntenegru și e subvenționat de clubul iugoslav. Din Bandcea se anunță: Lucrătorul Roti din Hohenrude a mărturisit pe patul de moarte, că acum 19 ani au asasinat pe caretașul Warner. Până acum nu se putuse da de urma asasinului. La Paris a murit fostul ministru de razboiu, generalul Leval, în vârstă de 85 ani. Generalul Leval fusese ministru in timpul afacere! Tobinului. La Libau (Rusia) au isbucnit din nou dezordine între marinari. Răzvrătiții au spart geamurile de la Cazinul ofițerilor și au fost împrăștiați de dragoni. ..’ Tribunalul din Oldemburg a condamnat pe redactorul socialist Wagner la trei luni închisoare pentru că a calomniat pe primarul orașului Dsimenhorst. .*, La Lipsca s’a înființat un nou partid politic sub numele de partidul cultural german. In orașul Przemyse (Galiția) s’a sinucis ’căpitanul Mitis, din împușcarea a leul soldați DIIV REG. SOLT (AMĂNUNTE) {Prin poștă de la coresp. nostru particular) Slatina, 12 Ianuarie. După cum v’am depeșat erî, ue la orele 4 d. a. pe când soldații recruți din compania I faceau teorie sub ordinile și privegherea 12 CRIMA AU OM CINSTIT ROMAN DE GEORGES GRISON VIII Interogatorul :,Și chiar de-așî fi capabil să nu-mî fac datoria, 1-așî scăpa cuarta? Oare faptele și svonurile publice și deposițiunile ce s’ar aduce rând pe rând nu s’ar ridica la contra lui? „Ceea ce am gândit eu, oare am tot interesul ca să nu fie acuzat, o să gândească și un altul, oare n’o să aibă acest interes. Va veni ziua când cineva o să spună că el a suprimat pe Heitler. Și va trebui atunci să se justifice sau să mărturisească. De ce n’ar face aceasta chiar acum ? Ea trebue să’mi fac datoria. Sermană Lucile !... Cu aceste gânduri dureroase, sosi la Fontenay unde nu era așteptat în acea zi și unde, prin urmare, fu primit cu o bucurie ■ și mai mare ca de obicei. — Ce vint bun te aduce ? întrebă d-na Darsay. Te credeam foarte ocupat de acea anchetă și nu speram să te vedem azi. — Tocmai în privința acestei anchete aș vrea să consult pe d. Darsay, zise Emic. — Pe bărbatul meu ? esclamă Ema surprinsă și cam îngrijorată. — Noi nu suntem atot-știutori, urmă tiparul cu un zimbet silit. Sunt într’o afacere amănunte pe cari nu le putem descurca singuri. Am trebuință de oarecare lămuriri în materie de comerciu... — O! dacă nu e decât atâta, zise Ema părînd ușurată de o mare greutate, bărbatul meu o să-țî dea tot concursul. Acum dă-mî voie să mă duc din bucătărie și mă întorc îndată. —_ Ești cam palid, zise Lucila. Te simți pe deplin bine, Enric? — Cum nu m’aș simți bine lângă d-ta? zise dinsul, privind cu dragoste și cu milă acea îngerească față care exprima atâta încredere afectoasă și pe care poate în curând avea s'o vadă turburată și îndurerată. — E adevărat ce spui? întrebă dinsa cu nevinovăție. — Mai mult decât adevărat, Lucile. Eu nu știu să spun palavre. Ceea ce simte ceva prea tare, prea serios, spre a se putea risipi în vorbe ușurele. „Dă-mi voie să’ți afirm de astă singură dată, logodnica mea, că, d-ia ești și o să remâî punctul luminos al vieței mele, ceea ce am mai scump în lume, tezaurul fără de care existența n’ar mai avea pentru mine nici un preț!... Nici o dată nu’i vorbise astfel. D'Orbeville era în adevăr, cum zicea însuși, un om tăcut și sfios, și fără violenta emoțiune care agita în acel moment, nu și-ar fi arătat nici o dată, în așa mod, adâncul sufletului. Tinera fată era răpită ca de o muzică divină. Ea nu putea să bănuiască de unde pornea această expansiune. In acest moment se auziră vocile copiilor: — Tata! vine tata ! Și Lucila repetă mulțumită, e tata ! In vremea asta Ema alerga cu obrazii roșii, cu ochii scânteetori de plăcere. Cânii lntrau de bucurie iar Iacob venea și el cum putea ca să-și vadă stăpânul. — Soția, copiii, animalele, servitorii, toți il salută ca pe un Dumnezeu. Și eu... Afurisită meserie ! — D-ta aci, d’Orbeville ? Bine ai venit, scumpe prietene. Nu ma așteptam la această plăcere, zise Darsay vesel și ospitalier. — Tocmai asta i-am zis și eu. Enric are trebuință de luminile tale și a lăsat o afacere grabnică spre a veni să te consulte, explică Erna. — Luminile mele ? Ce glumă e asta? Totuși vorbește, scumpe amice. Sunt la dispoziția d-tale. — Precum știți, eu sunt însărcinat cu’ afacerea Heitler, zise Enric mergând drept la fapt. N’am descoperit nimic până acum, înotăm in întunerec. Insă mi s’adat a ințelege că d-ta cunoști pe acest domn. Dar sau se îngălbeni. Fisionomia lui ,senină și fericită, se schimbă. Semnele unei crude încurcături se întinseră peste trăsăturile lui pârlite. Ce să zică ? Ce să răspundă ? Să refuze a răspunde ? Să tăgăduească ? Imposibil. — 0l exclamă el făcând o sforțare disperată spre a’șî redobândi tonul de veselie nenăsătoare care era obicinuit,—să nu crez că eu o să’țî pot da cine știe ce lămuriri. „Dar în sfirșit... sunt, cum am spus, la dispoziția d-tale. Atâta te rog, să amânăm afacerile până după masă, căci mieunul îmi este foame. Totuși, după ce se așeză la masă, nu dădu dovadă de flămânzeală. Tot așa și Enric. Convorbirea ce trebuiau să aibă se tăia la amândouă pofta de mâncare și excelentele bucate de abia fură atinse. Conversația în timpul mesei fu de tot greoaie. In sfirșit, stăpânul casei se ridică de la masă și rugă pe viitorul său ginere să-l urmeze în cabinetul său de lucru. Când fură aci, Darsay zise cu hotărâre și cu un zimbet silit. — Hai, întreabă-mă, d-le judecător de instrucție. — Nu te intrab ca magistrat ci ca amic și te rog foarte mult să-mi respunzi, zise d’Orbheville grav. — Te ascult. — Știi despre ce e vorba. — Desigur. Am spus că despre afacerea Heitler. Dar eu nu pricep întrucât aș putea să-ți fiu de folos. — O să vezi. Eu am izbutit a reconstitui în parte întrebuințarea timpului acestui om, în acea zi de luni, când a și dispărut. Și cea d’ântă constatare ce am făcut este că dânsul a venit aci ea să se întâlnească cu d-ta. — E adevărat, însă nu m’a găsit. — Știu. Și ori ea să repare acest neajuns ori din altă causa, s’a apucat să caute informații despre d-ta, despre familia d-tale, despre epoca stabilire! d-ta!e aci, despre numărul copiilor d-tale... — Cum am aflat astea? — Au declarat martorii citați în cabinetul meu. Dă-mî voie să se întreb:n ce relații te afal d-ta cu el? — E greu de hotărât. Faptul că întreabă pe alții despre mine, oricare ar fi fost causa acestei procedări, dovedește că nu’î eram amic intim. Tinărul magistrat încruntă ușor sprincenele. (Va urma) ♦ Sunt rugați d-nn abonați, care fac reclamațiuni sau cer schimbări de adresă, să bine-voiască, a trimite la Adție totdeodată și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede reclamațiunilor și a nu se face întârzieri cu trimiterea ziarului la noua adresă.