Universul, octombrie 1908 (Anul 26, nr. 270-300)

1908-10-14 / nr. 283

ANUL XXVI No. 283— Marti s1 Octomb­rie 1908.­— CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA ~X 5 Dam in nora­ma.—Ha­t>anî In străinătate — ii, siratta Brezoianu n. Strâmtoarea Dardanelelor Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 13 Octombrie.—Mart. Carp și Papii Catolic Luni, 26 Octombrie.—Evariste și Amandus Blsu­r. soarelu­i_6.47. Apusul 5.13 «Universul» are următoa­rele linii telefonice: Administrația.........................6162 Redacția..............................12/88 Comunicări cu străinătatea . 20/56 București. 13 Octombrie Chestii școlare Cu toate experimentele ce se fac—de câți­va ani pe o scară tot mai întinsă—și cu toate pro­gresele ce netăgăduit au fost obținute in unele privințe, or­ganizarea învățămîntului nos­tru public, în toate gradele ini, este departe de a fi ajuns la o stare mulțumitoare. Toată lu­mea simte că această organi­zare nu corespunde trebuințelor noastre, iar criticele și plânge­rile se îndesesc an de an. Sunt numeroase scrisorile ce primim în această privință. Vom da astăzi cuvintul unui vechi și cititor al nostru, d- Al. Coleșiu, din Focșani, care ne trim­ite câte­va observation­, rezervându-ne a reveni asupra chhestiunei «Cu toțiî știm, zice cititorul nostru, că pînă mai acum cîți­va ani instrucția la noi era cu totul gratuită, pe când astăzi numai in clasele primare se mai poate învăța fără taxe școlare. întâi i început Statul să impue în­vățământul universitar, apoi treptat și pe cel secundar, așa că astăzi, un copil din clasa întâia liceală plătește 50 lei a­­nual și t0O dacă repetează clasa­ Se zice, că motivul care a­ în­­semnat Statul, să ridice gra­tuitatea învătățământului, ar fi îndepărtarea­­ a o parte din tine­ret dela învățământul secundar și universitar din cauză că a­­cest învățământ ar fi cu totul unilaterali Nu prepară tinere­tul decât pentru fond,uni liste posibil, ca S­t­a­t­u­l să aibă toată drept­atea resultatu­­lui ce ni-1 dau școalele noastre dar nu este mai puțin adevărat, că instrucția­­ masei poporului, atât de la orașe cât și de la sate, nu se poate limita numai la cunoștința a 4 clase primare. Instrucția primară a copilu­lui în țările înaintate incepe la etatea de 6 ani și se termin­a la zi, pe câtă vreme la hoț în­cepe la 7 și se termină 11 ani cursul primar si mai rămâne așa­dar încă trei ani liberi și trebun­­­ci­oși copilului nostru, să se instruiască, pentru a pu­tea păși cu avantaj în viața practică Și acest lucru nul poate face astăzi, în mod general vorbind, de­cât în învățământul secun­dar, cu toată unilateritatea lui de studii. De aceea cred, că ta­xele exagerate, precum și res­­tricțiunile în scop de a înde­părta copiii din cele 4 clase li­ceale lovesc mult în instrucția masei poporului, iar când ne gândim ,că numărul analfabe­ților noștri este extrem de ma­re, numai la depărtarea copi­ilor de la școală nu ar fi tre­buit să reflectăm. A recunoscut însă,Statul, că învățământul nostru secundar Tin­­e pentru masa poporului; e­i cred, că mai întâi­- ar fi er­uit, si-i înființeze școala neapărat de lipsă și numai du­­­­ă aceea să fi căutat a recurge a actualele restricțiuni. Trebuiau încă de mult în­ființate școlile pentru popor, ce funcționează cu atât, folos în străinătate. In asemenea școli se învață tot ce-i trebue unui copil, ca să poată intra in lume , d­x toto nihil, ex omnibus af­i­­luid, cum zice latinul, sau a­­tât cât si trebue să poată intra ca ucenic ori începător, la fie­ce meșteșug negoț, cultivare le pământ, și alte sute și mii de ocupațiuni practice d­i­n traiul zilnic la care copilul no­­stru nu participă, nefiind în­destul de pregătit. In Franța de pildă școlile pentru popor sunt foarte mult desvoltat­e , iar pe lângă fie­care Școală funcționează un a­­telier în car­e copiii, de când in­tră în școală și până ce ,ter­­m­­inâ ’și deprind mână cu lu­crul, încep în divizia a zecea tăind cu foarfecile hârtie un fel fie fel de forme și termină în divizia întâia cu exerciții fine fie modelațiu. Acest învățământ este cu to­tul obligator și absolut gratuit, pe când studiile liceale sunt considerate ca un învățământ de lux și supuse la taxe mari. Mai mult de­cât atâta, în șco­lile populare copiii pot rămâ­nea și lua masa de amiază la școală în schimbul unei neîn­semnate plăți de 15 centime ; o înlesnire enormă făcută pă­rinților cu ocupație zilnică a­­fară din casă. Nu rămâne îndoială, că daca am fi dispuși să profităm de experiența altor popoare și am des­volt­a acest învățământ la a­­devărata lui trebuință, 3/1 din actualul învățământ ar rămâ­nea de prisos. Tot greșită mi se pare mă­sura luată și pentru universi­tari, de a-i împuțina prin ta­xele mari de studii! Și în ca­zul acesta Statul ar trebui să procedeze ca un părinte, pe față, nu pe că­­lăturalnice , să știe tineretul din vreme in ce parte să apuce. Sunt de pildă prea puține locuri vacante de profesori, iar inscrierile la litere și științe în număr mult, mai mare de­cât trebuința ? Statul, in acest caz, ar face mai nemerit să limi­teze numărul înscrierilor ; la rigoare ar putea și închide una din cele două facultăți pentru un timp oare­care și așa mai departe. Eu unul înțeleg misiunea școalei nu numai să învețe, dar ca acea învățătură să-î fie și de folos tineretului. SCRISORI DIN ITALIA (G&rsip. particulară a ziarului «Univrsul Roma, 8 Octombrie. Un congres interesant.—Un imperiu colonial de 6 milioane de italieni, fara teritoriu și cu un buget de 400 milioane pe an.—Căsători­ in fami­lia regală italiană.—O zestre de 100 milioane.—Papa cere lista civilă Roma este orașul congreselor; sunt tot­dea­una câte unul , alastă­ ori de pildă s’a închis congresul internațio­nal al asigurărilor sociale, la care toate guvernele au trimis pe cei mai de vază reprezintanți ai lor; azi e vîn­­dut congresul italienilor în străină­tate ; și când acesta se va inchide, vom avea, sitele, pentru toată iarna. Trebue să se recunoască însă că, congresul de azi, al italienilor în străinătate, este într’adevăr un eve­niment demn de observat. Este con­gresul congreselor. Este prima oară, fia când reprezintanta națională a ita­lienilor răspândiți prin toată lumea, se adună la Roma, spre a arăta ne­voile coloniilor sipsite de teritoriu,,pe care Italia le are în număr foarte mare, active și productive în Europa, America, Africa, Asia și chiar­ în Australia. Este cea dintâi înțelegere colectivă pe care italienii aflători în străinătate, încerca să facă cu ita­lienii din Italia. Sunt in total 1500 de delegați tri­miși de colonii ; 5 au venit din Ro­mânia, 33 din Argentina, 18 din An­glia, 17 din Brasilia, 27 din Elveția, 32 din Statele-Ui­ite, 22 din Egypt, 12 din Franța, 10 din Germania, 10 din Chile, 10 din Turcia, 10 din Tri­poli, 5 din Grecia, și mulți alți din Peru, San Salvador, Columbia, Pa­raguay, Austria, China, Uruguay, Rusia, Bulgaria, Mexico, etc. etc. Italia se află în această curioasă situație ; ea are dou­ă colonii terito­riale (Eritrea și Benadir) cari costa o sumă enormă de bani și cari, cel pu­țin până acum nu rentează nimic sau foarte puțin; are însă mai mult de 100 de colonii ne­teritoriale, cari nu costă o para și vica-versa produce pentru patria-mumd de la 3 la 400 milioane de lire anual. Aceasta pare a fi un paradox, însă chiar după ultima statistică oficială, se constată că italienii din străinătate au trimis in Italia, în cursul anului 1907, 378 milioane de lire, pe când n’au primit din Italia de­cât 28 mi­lioane. Din aceiași statistică se mai con­stată că­ imperiul colonial italian— acel fără teritoriu—numără 6 mili­oane de concetățeni, din cari 500.000 sunt la New­ York, 300.000 la Buenos Aires, 150.000 la Marsilia, 1.500.000 în Statele­ Unite, 1.500 000 în Ar­gentina, și aproape tot atâția in Bra­zilia, 80.000 în orașul Tunis, și așa mai departe. In această enumerare nu sunt so­cotiți cei 150.000 italieni din Triest, cei 400.000 din Istria , cei 400.000 din Trentin, cei 250.000 din Goriția, cei 50.000 din Dalmația, cei­ 400.000 din insulele Ionice, de pe coastele e­­lenice și­­ din Mediteraneea orientală, cei 300.000 din Corsica și cei 100.000 din Nisa și împrejurimi. Președintele congresului italienilor in străinătate este ducele d’Aosta. In primele ședințe au fost discu­tate mai multe chestiuni importante, toate cu tendința de a creea legături stabile și, continue intre colonii și patrie, legături nu numai morale, ci și materiale și mai cu seamă econo­mice. S’a hotărât apoi ca toată Italia co­lonială să ia parte cu cea mai mare energie, la marea expoziție mondială, care va avea loc la Roma în anul 1911.♦ • • V­ă­ amintițm de celebrul moto : « Aii bella gerant, tu, jehx Austria nube». Azi, acest moto s'ar putea a­­plică Italiei, înlăturând numai cu­vântul „Austrie“. Intr’adevăr, pe când sunete de raz­boiu, și zăngănituri de arme și de înarmați, sosesc din Orient și din Occident, de la Nord și de la Sud, Italia se arată atât de liniștită, în­cât e în măsură să întrebuințeze o mare parte din timpul ei spre a se interesa de iminenta căsătorite a du­celui Abruzzilor, și de aceea mai pu­țin apropiate, a contelui de Turin. Cele două viitoare mirese, vor a­­duce Haliei, nici provincii, nici re­gale ; dar una din ele, miss Elkins, va aduce ca zestre ducelui Abruzzi­lor 100 milioane lira, și cealaltă prin­cipesa Patricia de Connaught puține milioane, dar multe simpatii engleze. Până în ultimul moment se părea că această căsătorie a ducelui Abruz­­zilor, ar fi fost sau­ ar trebui să fie zădărnicită ; se anunțase chiar că miss Elkins ar fi înapoiat ducelui i­­nelul de logodnă. Din contra, azi, se poate spune că nunta e hotărâtă și ca ducele va pleca in curând spre New­ York. S-a spus că se ivise mai multe pie­dici din partea reginei Margareta și a­ altor membri­ ai familiei regale,esi e adevărat , dar, azi, dat fiind că ducele vrea în mod absolut, să obțte pe frumoasa americană, ostilitățile au căzut. On fait bonne mine A man­ual's jeux, însăși regina Margareta oferă miresei voalul nupțial. Se crede că nunta se va face la Washigton și că perechea se va îm­barca imediat la New­ York spre a se întoarce în Italia, escortați fiind de două crucișătoare italiene. Dar, se vor opri imediat , la Vene­ția, precum s’a mai spus, sau vor face mai înainte o călătorie în­­ Eu­ropa ? Nu se știe, insă sunt în măsură să vă dau o știre curioasă. De mai multe­ zile se lucrează la restaurarea, curățirea și decorarea Stelei Polare vasul faimos, cu care ducele Abru­­zilor a făcut expediția sa la polul Nord. Poate că mirii se vor îmbarca pe acest vas, care se afla la Spezia, dar nu cred că se vor duce să descopere pe unul sau­ altul din cei doi poli. De câteva zile presa a pus pe tapet, din nou, chestiunea impăcărea între Vatican și Quirinal. De astă dată— fapt curios—cine se interesează mai mult de această chestie, este presa austriacă: împăratul Austriei nu mai poate să călătorească, însă el ar vrea să trimeată la Roma pe arh­iducele moș­tenitor, și pentru a aduce la capăt est ; proiect, guvernul austriac ar lucra din toate puterile spre a îm­păca pe Italia cu sfântul Scaun. Ceea ce e drept, această împăcare exista de mult timp. De când Piu­s s-a urcat pe tronul pontifical, ostili­tățile între Stat și Biserică au înce­tat. Guvernul și Vaticanul nu se mai combat, din contra , s’au schimbat curtenii la diferite ocaziuni. Nu s’a făcut insă încă pacea oficială, pacea scrisă și iscălită. Va isbuK pare Austria să obție a­­ceastă iscălitură . La Vatican — foarte natural — se spune că ori­ce încercare de acest gen nu va îsbuti; se afirmă însă în mod confidențial că I­’spa ar primi pacea, dacă se vor admite următoarele două condițiuni: 1) Ca* Statul italian să’i facă o listă civilă corespunzătoare cu aceea a Regelui (16 milioane de lire pe an; 2) ca toți cardinalii să fie con­siderați pe același rang cu prinții regali. Cât privește pe Statul italian, nu cred că pe ziua de azi, ar avea prea multe scrupule de a se apropia cu sfântul Scaun și a încheia o alianță cu el. La urma urmelor această a­­lianță ar constitui o pavăză sigură în contra progresărei partidelor subver­sive. Afară de asta, din momentul ce Papa ar fi salariat de Italia, ar fi în­lăturată ori­ce primejdie de suprema­ție bisericească sau chiar de o simplă eghemonie a Bisericei asupra Statului. G. IVesti -care e destul de rea, spune că a­­ceastă stare se va înrăutăți și mai mult dacă s’ar înlesni importul în­călțămintei din Austro-Ungaria. D. Țigănușteanu­­ spune că e dudá­lom tuturor meseriașilor ca sa dea ajutor unei bresle, când interesele ei sunt amenințate. D-sa mai spune că rău au făcut re­prezentanții meseriașilor că n’au pus destulă căldură în apărarea interese­lor cismarilor atunci când se discuta în camera de meseriia chestiunea lor. Aduce laude d-lui Stănescu, care singur a protestat contra reducerei taxelor vavnele pe încălțăminte. D. Const. Georgescu, membru în camera de­­ meserii, se scuză că n’a putut lua parte la acea ședință și a­­ceasta din cauză că nu știa că se va lua in discuțiune acea chestiune. D. Bănică Ionescu fa­ce apel la toți meserișii cismari ca să fie uniți căci poate va mai fi nevoe să ducă îna­inte lupta. I­. Plebasc spune că ar fi bine să dispară invidia dintre meseriași și toți să se grupeze în jurul clubului de unde au pornit toate mișcările pentru revendicarea drepturilor me­seriașilor. De asemenea ii îndeamnă să con­­tribue cu toții pentru susținerea zia­rului „Meseriașul Român“ D. Const. Ionescu a­­ inut o cuvîn­­tare patriotică arătând că Austro-Un­­garia caută pe toate căile ca să ne subjuge economicește dacă n’a putut încă să pună mâna pe noi după cum a făcut cu alte țări. Arată starea deplorabilă a fraților noștri din Transilvania cari sunt­ per­secutați de unguri. Termină îndemnând pe meseriași să se facă zid de apărare a acelor bărbați cari luptă pentru menținerea prestigiului țărei și neamului româ­nesc După ce mai vorbește d. Moisescu, ia cuvîntul d. Stănescu. D-sa spune să meseriașii de încăl­țăminte trebue să mulțumească d-tor miniștri Costinescu și Djuvara pen­tru interesul ce li-l poartă promițân­­du-le în acelaș timp că nu se va schimba nimic din actualul tarif au­tonom. Mișcarea d-voastră poate fi consi­derată ca sfârșită, dar totuși e nevoe să stați gata în cazul când cine știe din ce împrejurări, miniștri nu și-ar putea ține cuvântul. Atunci nu numai d-voastră dar meseriașii din întreaga țară se vor ridica,ca un singur om, spre a-l sus­ține. D. Stănescu arată apoi că la clu­bul meseriașilor nu se face politică și toate mișcările ce pornesc de acolo sunt numai pentru ridicarea nivelu­lui cultural și material al clasei me­seriașilor. Termină îndemnând pe meseriași să ia parte la mișcările naționaliste ce au­ început. Re­dă apoi citire următoarei mo­țiuni :care­ a­ fost aprobată : Meseriașii din Capitală, întruniți, astă­zi 12 Octombrie 1908, in sala «Clubului central al meseriașilor», discutând chestia reducerea taxelor vamale la încălțăminte, im­brăcăminte etc., cerută de Austro-Ungaria cu o­­cazia încheerea convenției comerciale cu țara noastră, reducere care—dacă s’ar face—ar avea ca urmare distru­gerea meseriașilor ce confecționează zisele articole . Luând cunoștință de declarațiile făcute d­in­ miniștri de finanțe și de industrie și comerț, în fața dele­gaților, meseriașilor de încălțăminte, că delegația română care tratează în prezent încheierea convenției comer­ciale cu Austro-Ungaria, are instruc­țiuni de a nu primi cererea de re­ducere a taxelor vamale în zisele ar­ticole , Ia act cu mulțumire de aceste declarații ale d-lor miniștri și de­cide să se întrerupă de­o­camdată, campania începută în această ches­tiune. Având în vedere însă, că e posibil ca, în cele din urmă, Au­stro-Unga­­ria să caute să impună admiterea ce­rerei sale, atrage atenția tuturor me­seriașilor­­ din țară, ca să fie atenți și gata în ori­ce moment de a-și apăra interesele ș­i existența lor. I­. T. ----------- «O-<■>»•»­«— - Serbia, Bulgaria și ultimele evenimente Belgrad, 9 Octombrie. Cunoscute fiind motivele războiu­lui din 1885, nimenea, credem, n’a putut fi surprins aflând că ultimul eveniment din Bulgaria n’a fost pri­mit­ cu simpatie în Serbia. Ce-n drept, în 1885 sârbii aveau mai puține motive să-și manifesteze invidia față de vecina lor Bulgaria —năvălind pe neașteptate cu armata pe teritoriul acesteia—de­cât acuma când anexarea Rumeliei orientale a devenit un fapt împlinit. Mai puțin zic, pentru că atunci ei, sârbii, n’aveau alt pretext spre a de­clară războiul de­cât numai faptul ; „că s’a violat tratatul de la Berlin și echilibrul balcanic“, pretexte că dînșii nu erau în drept singuri să le invoace, nici chemați să se înlăture —dreptul pentru aceasta aparținând marilor Puteri și tuturor Statelor balcanice. In realitate însă, simplul motiv pentru ostilitățile sârbilor de-atunci n’a fost de­cât invidia fostului rege Milan, care nu putea să vază ca o Bulgarie de ieri, un Stat înființat prin sacrificiile altor popoare sâ devie mai puternic de­căt al său, a­meniin­­țându-l cu timpul aspirațiunile sale în Macedonia și devenind un factor mai însemnat în Balcani. Pe lângă aceste considerațiun­i ale fostului Rege Milan —probabil și ale guvernului său de a­tu­n­ci—, mai tre­bue să adăugăm și intrigile din afară, cari, nu mai puțin au contribuit ca acest rege să se decidă la un ase­menea pas hotărîtor, ale cărui conse­cințe fatale le-a simțit imediat, con­secințe, cari a fi sdruncinat nu numai situația lui de Suveran, ci au com­promis prestigiul armatei și al Sta­tului­­ sârbesc. Astăzi însă, când anexarea zisei provincii se proclamă ca definitivă, împreună cu independența întregului principat, Sârbii au serioase motive, daca nu să se împotrivească, cel pu­țin­ să dezaprobe și să regrete modul cum s’a sâvirșit acest eveniment. Desele vizite ale prințului Ferdi­nand al Bulgariei la­­ Viena, grandi­oasa primire, ce i s’a făcut în timpul din urmă la Budapesta—după care a urmat, neîntârziat proclam­area sa ca Rege—, toate­­ aceste manopere ale lui au fost interpretate în S­rbia cam în se­nsul următor: „Bulgaria a proclamat indepen­dența sa după ce prealabil a încheiat un acord, dacă nu o alianță formală cu Austro-Ungaria, Bulgaria, a să­­virșit, prin modul acesta, un­ act de trădare față de Serbia, proclamân­­du-se ca regat cu prețul Bosniei și I­erțegovinei sârbești“. Este mai mult ca evident, că sub condițiunile cu care Bulgaria a să­­vîrșit proclamarea independenței sale —in comun acord cu Austro-Unga­ria—a creat Serbiei o situație foarte critică și, iată de ce : idealul național și tendințele de expansiune ale sârbilor asupra Bos­niei și I­erțegovinei—de alt­fel juste și firești — sunt actualmente puse la grea încercare, ca să nu zicem cu desăvîrșire distruse. Unica speranță pentru realizarea, sau mai bine zis pentru conservarea acestor aspi­rațiuni naționale ale lor era sprijinul pe care conta din partea Turciei. Ralitica sârbilor de până­ acum cu privire la Bosnia-Herțegovina se re­zuma ast­fel Proclamându-se regimul constitu­țional în Turcia, politicianii sârbi a­­veau­ de gând ca în deplin acord cu Poarta să ceară ca marile Puteri să intervie îndemnând pe Austria să restituiască Turciei provinciile ocu­pate, invocând pentru aceasta seri­oase argumente, prevăzute chiar in tratatul de la­ Berlin. Atât Serbia cât și Turcia avînd tot interesul să încheie un asemenea a­­cord, fără multe dificultăți și sub condițiuni deopotrivă favorabile pen­tru ambele țări. Așa de ex. Serbia avea să pretindă introducerea sistemului autonomie in Bosnia-Herțegovina, iar Turcia, la rândul ei, își menținea suzeranitatea cuvenită asupra acestor provincii și, in definitiv, prin modul acesta, am­bele țări evitau pericolul : „Drang nach Osten“. Prin urmare, o asemenea rezolvare a cestiunei Bosniei-Herțegovinei nu putea fi de­cât cea mai practică, cea mai firească și mai echitabilă. Din nefericire însă — atât pentru sârbi, câți și pentru turci—pun proclama­rea Bulgariei ca regat, în același timp cu anexarea Bosniei de către Auslia, Serbia nu poate conta azi pe sprijinul Turciei ,și încă mai pu­țin pe realizarea alianței proiectate, de­oare­ce, aceasta din urmă (Turcia) se simte cu mult mai amărită, ba chiar și amenințată, pri întărirea Bulgariei, de­cât de pierderea defi­nitivă­ a Bosniei-Herțegovinei, pro­vincii de alt­fel de mult pierdute pentru dinsa Este­ evident car, că și de astă dată Austria a știut să profite de îm­prejurări; de­ asemenea, nici Bulga­ria nu s’a lăsat mai pe jos. Ambele aceste două țări au surprins, nu nu­mai pe sârbi și pe turci, ci pe în­treaga lume cu câte un „fapt împli­nit“, la biata Sârbie cu sora ei Mun­­«•^iorgun au rămas numai cu politica, •cu speranța­­ că Puterile sa facă „dreptate“ și să le­ acorde „compen­sații...“ Iată clar motivele esențiale cari au provocat antipatia și indignarea sâr­bilor față de evenimentele din Bul­garia. Brazda săpată în 1885 între Sârbia și Bulgaria a devenit acum o adevărată prăpastie. Sava. Conngresu­l agronomilor dri dimineață s'a deschis al treilea congres al agronomilor din țară. La acest congres a răspuns un foarte mare număr de agronomi. Ședința de deschidere Ședința de deschidere s-a făcut la orele 10 și jun. dimineață, în sala mare a Ateneului. D. S. P. Radian, președintele so­­cietăței agronomice, a ținut cuvân­tarea de deschidere. D-sa a arătat im­portanța congreselor agronomice, în care se discută chestiuni vitale de economie națională. înainte de a termina a face cunoscut că în mare parte dezideratele congre­sului de anul trecut au­ fost împlinite de ministere prin introducerea invă­­țămîntului ambulant și înființarea de nouă școli de agricultură. Telegramă către S­. S. Re­gele Congresul hotărește să se trimită următoarea telegramă M. S. Majestăței Sale Hegelul Castelul Peleș întruniți în al treilea congres, ab­solvenții școalelor de agricultură ,își îndreaptă gândul cu drag și cu ne­țărmurită recunoștință­ către Majesta­­tea Voastră, care călăuziți fără pregăt agricultura țarei în desvoltarea ei. Depunem cu toții la picioarele Ma­iestății Vostre profundele noastre res­pecte și facem­ urărî ca Atotputerni­cul să țină pe Majestatea Voastră încă mulți ani în plină sănătate, împreună cu M. S. Regina și în­treaga familie regala: Ion Kalinde­ru, S. P. Radianu, G. Nicoleanu. Discu­rsul d-in’­ I. Kalinderu Ca. în toți anii, d. Ion Kalinderu, administratorul domeniilor coroanei, a tinut să asiste la acest congres. D-sa a ținut următoarea cuvântare : Domnilor, Vă felicit pentru activitatea cu desfășurați «■] toții și vă doresc îs­­bânda, cu atât mai vie bucurie, ce cât și în acest an văd trecute în pro­gramul congresului chestiuni privi­toare nu numai la agricultură, ci și la îmbunătățirea situațiunei materiale a sătenilor. Nu intru în cercetarea mai de a­­proape a acestor chestiuni. Aceasta o veți face d­v­­in desbaterile congre­sului. * Îmi permit însă a stărui puțin a­­ipica legăturea ce există între agri­cultură în genere­l și buna stare a lo­cuitorilor noștri, legătură care e atât de strânsă, că nu se poate concepe l­n progres agricol real fată o țără­nime întărită. E atât de adevărat a­­ceasta, in­cât chiar In d­iscuțiunile privitoare numai la progresul agri­­culturei, vă veți îschi de chestia țără­nească și veți trebui să țineți seamă de dânsa. Ast­fel , când va fi vorba de pildă de cultura intensivă, nu se va putea să nu vă gândiți că aceasta, in afară de capital, atârnă de pute­rea și destoinicia munci­torite. Și tot așa, când veți discuta îngrijirea și îmbunătățirea raselor noastre de vite, va trebui să țineți socoteală de săteni, cari au­­ vite multe și lucrează cu ele, nu numai pământul lor, ci și o parte mare din al proprietarilor. Dar nu numai progresul agricul­turei in sine atârnă de bună stare a locuitorilor, ci și interesele marilor agricultori. Acestea sunt une­ori chiar predo­minate de interesele țăranilor, așa că nu poate fi decât spre binele proprie­tarilor dacă alăturea de îmbunătăți­rile ce introduc în exploatare, se vor gândi la săteni, dacă vor jertfi și se vor osteni și pentru ridicarea stărei acestora, atât materială, cât și mo­rală și intelectuală. Aceasta o pot face, interesându-se cu inimă de dânșii, luând asupra lor unele nevoi obștești, cum e clădirea de școli și altele. Proprietarii mai pot înființa veni­turi noue, căci nu e moșie la câmp sau la munte pe care, după natura localităței, să nu se poată introduce una sau mai multe industrii, mai cu seamă din cele mici, cari dau locui­torilor de lucru, fie numai în timpul liber, fie tot anul. Pot îndemna apoi pe săteni să cul­tive și alte plante, bunăoară sfecla de nutreț și de zahăr, cartofi, mazăre, nu numai porumb, grâu, ovăz și orz ; în sfârșit, pot să observe ca și săte­nii să aplice după putință cultura în­grijită, care e mai la adăpost în anii răi și răsplătește mai bine munca. Procedând în acest chip, pe de-o parte ar transforma țărănimea într’o țărănime luminată, sănătoasă și cu o stare, care ridică totdeauna valoarea proprietăței pri munca inteligentă și robustă ce-o aduce, iar pe de alta ar contribui la strângerea relațiunilor cu locuitorii, la armonizarea intereselor lor, spre binele țărei. De aproape 25 de ani, de când sunt în capul administrației Domeniului Coroanei, urmez un acest fel, natu­ral în marginale putințe­, și pot să afirm că ajutorul cel mai mare, că munca cea mai bună, am primit’o de la sătenii cu stare mai bună, de­cât de la , cei nevoiași cari lucrează în silă, nu din dragostea de muncă, din simțul de economie și de propă­șire. Am avut apoi mulțumirea su­fletească să văd desvoltându-se la lo­cuitorii mai bine situați, iubirea a­­proapelua, dorul de lunmnă și, ce e mai îmbucurător, deșteptându-se vn­­t.r’έșiî datoria de a contribui la o­­pere de folos obștesc. Unul, Vasile Cosma a cărui memorie de in veci neuitată,, a clădit chiar o școală cu cheltuiala sa pe Domeniul Coroanei Dobrovăț (Vasluiu). Puțini din d­v. sunteți proprietari sau căutați moșii pe socoteala pro­prie. O bună parte sunteți însă ad­ministratori la particulari, la insti­tuții sau la Stat, și în această si­tuație cât bine n’ați putea face pen­tru ridicarea săteanului român. Vă îndemn din nou să fiți călăuza sătenilor, povățuitorii și sprijinitorii lor, spre tot ce e bine și frumos, ori­unde și ori­când se va ivi ocazia, după cum numeroase sunt și lipsu­rile țărănimii, intre care lipsa de pă­mânt nu e nici cea d­intâia nici cea maî mtare, lipsa de pământ nici.nu s’ar pu­tea împlini la­ toți, căci spre a da fie­căruia atâta de cât a­re nevoe pentru trai, nu ajunge pământul­­ trei întregi. De alt­fel, nici în­ cele­l’alte țări nu sunt toți țăranii proprietari de pă­mânt, dar cei cari n'au au fost în­dreptați către munca manuală, căci atât cultura intensivă cât și mese­riile și industriile au trebuință de brațe. In privința lipsei de pământ se poate micșora greutatea ei și în alt­fel, inființându-se, cum am zis, industrii mici și mari,­ după împrejurări. Tot așa puteți contribui la îmbunătățirea culturei pământului prin pilde și po­vețe, pe care să le dați sătenilor cu drag și­ necontenit. Ședința de după amiază Se deschide la orele 3 în localul școalei de meserii, sub prezidenția d-lui Radianu Se discută asupra d­icturei inten­sive și extensive. Se dă cuvântul in această chestie d-lui Cipăianu. D-sa arată rolul și importanța fie­căreia din ele precum și cauzele cari nu le impun. Conchide ca acolo unde împrejură­rile sunt favorabile culturei intensive după cum anterior le-a specificat, să îmbrățișăm­ agricultura intensivă dacă dispunem de mijloace și de un imn conducător, căci ea e singura în stare a ne mări beneficiile dacă e bine condusă, iar acolo unde nu sunt conducători destoinici ea e grea și chiar periculoasă. Ter­mină arătând că în cultura intensivă e locul de a se putea distinge absol­venții școlilor de agricultură. D­­abija crede că mica proprie­tate mu va putea face această cultura din cauza multor greutăți, ca lipsa de capital, etc. D. Strugulescu și pronunță­­ pen­­tru cultura extensivă. D. S.P. Radian cere ca agronomii să prezinte un memoriu în această ches­tie. Explică rostul culturei intensive și spune că această cultură costă mult, dar și produce mult. D. Guță e pentru cultura intensivă la proprietatea mucă și propune ca să se formeze comitete în cu­m­ să intre preotul, învățătorul și agronomul cari să dea sfaturi sătenilor cum să cul­tive pământul. D. Filipescu se asociază la această părere. D. Duică se declară tot pentru cul­tura intensivă și propune ca această cultură să se facă pe terenurile școa­­lelor și bisericilor. Sătenii văzând roadele, vor introduce și ei cultura aceasta. R. Boga este tot pentru această cultură. D. Teodoriu cere să se înființeze școale agricole după sistemul celor silvice. D. Constantinescu, învățător, crede că numai prin exemple sătenii vor adopta cultura intensivă. D. Badianu cere să se ia o rezolu­­țiune în această chestiune în sensul ca guvernul sa dea o subvenție, sub formă de premii a­ țăranilor, cum se face in Bucovina și Danemarks. Să­­tenii vor avea astfel mijloace pentru facerea culturei intensive. D. Nicoleanu, directorul agricultu­rei, din min. domeniilor, spune că pentru cultura intensivă avem in primul rând nevoe de apă. Trebue prin urm­are făcute irigațiuni. Arată că e de datoria tuturor cari sunt în directă legătură cu sătenii să-î învețe cum să’ni facă cultura. Trebue făcute încercări cu cultura intensivă, pent­ru ca’apoi să vedem ce fel de directivă să dăm acestei cult­uri. Ip ce privește încurajarea de care a vorbit d. Radianu, face cunoscut, că min­oaerul de domenii a distribuit în ultimii ani premii și va continua de a da. Ceea ce trebue­ să constatăm e că e absolută nevoe de introducerea cul­turei intensive. Rămâne de căutat mi­jloacele cele mai sigure de reușită. D. Leonida Georgescu arată că să­tenii au terenurile foarte improprii culturei. Lor li s'a dat aproape nu­mai terenuri sărăturoase, cari vor vătăma rădăcina cerealelor. Grâul dispare foarte repede pe aceste tere­nuri. D-sa indică mai multe mijloace pentru ameliorarea acestor terenuri Intre altele indică gunoirea terenului. Termină pronunțându-se că ame­liorarea terenurilor sărăturoase ar fi un mijloc de îndrumare a sătenilor spre cultura intensivă. D. Stroe spune că săteanul nu tre­bue forțat să facă cultura intensivă. El o va face da la sine dacă va ver­dea că această cultură dă roade bune. Se­­rece la discuția punctului . Re­zultatul din primul an­ de aplicare al nouei legi de tocmeli agricole. D. Milarisi dă explicații asupra a­­cestei legi. Din explicațiile date re­zultă că legea nu convine sătenilor, în ceea ce privește carnetele de so­coteli, felul de­­ muncă, etc. D. Cipăianu găsește bine unele propuneri ale d-lui Milarisi. Totuși, crede că această chestiune trebue bine discutată. Propune ca să se urmeze discuțiunile azi. Ședința se ridică la orele 6, anun­­țându-se următoarea pentru azi di­mineață, la orele 9. Ii. iwww m ♦ O CVGUEIAR,^ PE ZI Fericirea e mai tare ca nenoro­cirea. Nenorocirea nu împrăștie memoria fericirei; un moment de fericire, însă, ne face să uităm ne­norocirea mai multor ani. ȘTIRI DIN STRĂINĂTATE — Prin poștă — Orașul englez High Wycombe și-a ales ca primar pe miss S.—E. Dove. Aceasta e întâia femee a­­leasă primar in Anglia. Consiliul de războiți din Ulm (Germania) a condamnat la 2 ani închisoare și degradare pe sergen­­tul-major Schiling, pentru 183 ca­zuri de maltratare gravă a infe­riorilor. In cercurile financiare din Budapesta se așteaptă înființarea unei bănci ungare­­ in Bosnia, de către banca comercială ungară din Pesta. Ea va avea de s­cop res­­cumpararea pămînturilor din noile provincii, pentru care se cere de la 100—150 milioane de coroane. La Kiel a fost­ arestat mate­­lotui Karl Reseborn, de la depoul de mine din Fridrichsort, bănuit de înaltă trădare. Ziarele din Londra anunță că exploratorul american Baldo­­vin plănuește o expediție origi­nală la Polul Nord. El, împreună cu â5 de oameni, are de gând să se lase în voia sioiurilor de ghiață din calea Behring și speră că vi­n și jum­­ani va fi mânat de cu­rentul mărei spre Gronlanda. El va supune acest plan preșadintie­­lui Roosevelt. „*» De vre­ un an și jumătate bosniecii și herțegovinenii aveau cancelarie permanentă la hotelul «Continental» din Budapesta. Sco­pul acestei cancelarii mohamedane era să caute băgaturi cu șefii par­tidelor politice maghiare,’—îndeo­sebi cu partidul independent. In fața situațiunii schimbate, dar mai ales că s’au convins despre zădărnicia de a putea lucra cu ungurii, mohamedaniî de națiune sârbească, au desființat cancelaria curiei._______ ____________ Sesiunea de toamnă a Sf. Sinod Era s’a deschis, după cum am a­­nunțat, sesiunea de toamnă a Sf. Sinod. La orele 19 dimineața s’a oficiat un serviciu divin în catedrala Sf. Mitropolit, după terminarea căruia membrii Sf. Sinod s’au dus in lo­calul înaltului corp bisericesc din strada Sapienții No. 5. Aici, d. ministru ad-interim al cul­telor, V. Morț­un, a dat­ cetire decre­tului regal prin care se declară des­chisă sesiunea de toamnă a Sf. Sinod. A prezidat 1. P. S. S. Mitropoli­tul Primat, Iosif, fiind de față toți membrii Sf. Sinod, afară de I. P. S. S. Mitropolitul Partenie al Moldovei și de P. P. S. S. Gherasim, episcop al Romanului, Athanasie al Râmnicu­­lui-Noului Seve­rn și de arem­ereul Ghenadie Băcăoantu­. Trecându-se la ordinea zilei, s’au menținut prin aclamațiune comisiu­­nile din sesiunea trecută a Sf. Sinod. După aceea s’au făcut mai multe comunicări. Ședința­ viitoare a fost fixată pe ziua de Jouî, 16 Octombrie. Rep. Even­ți îie îi­eie din Serbia Interview cu advocatul sârb Popadici Brî­dim. a­ sosit in Capitală, venind de la Belgrad, cunoscutul avocat sârb Popadici,­având un proces d­e moștenire înaintea Curții de apel din București. Intâlnindu-i in casa unui vechiu confrate, am profitat de ocaziune spre a obține știri noi din Serbia, mai ales că d. Popadici este și zia­rist , d-sa conduce ziarul sârb «Otbreana» (Apărarea). — Ce știri ne aduceți din Bel­grad, am întrebat pe­­ venerabilul avocat și ziarist ,sârb ? — Miroase a praf de pușcă, mi-a răspuns d-sa. In­­ fața Belgradului și a Semendriei­, de ambele ma­rei ale Dunărei și Savei, oștirile inamice se află față în față. Un foc de pușcă ar fi de ajuns ca răz­boiul să înceapă. Ne pregătim pentru a lupta pe viață și­ moarte, adaogă d-sa, căci preferăm să murim ca eroi în lup­tă, de­cât să trăim o viață de robi sub jugul austriac. Femeile și fetele noastre s’au înscris în corpore în joc. «Crucea Roșie». Voluntarii aleargă din toată țara și din țările streine spre a se în­scrie pentru războiu­. Predispoziția pentru războiu crește mereu și guvernul se silește din toate puterile a împiedeca ex­cesele. — Cu ce mijloace veți purta răz­boiul, am întrebat pe d. Popadici? — Cu banii tuturor cetățenilor. Vom da ultimul ban pentru răz­boia. — Dar dv. ce opiniune arațî, m’a întrebat la rândul său d. Po­padici. — I-am răspuns: de Serbia ne leagă mai puține interese in conflictul actual, dar poporul nostru simpatizează cu poporul sârb, amintindu-și de vremurile nu tocmai îndepărtate, când a pierdut o bucată de pământ mult iubită, leagăn al domniei vechi moldovene, — azi, încorporată la Austria... La acestea, d. Popadici nai-a răspuns : speranța noastră este la voi. Dacă Turcia intră în razboiu cu Bulgaria iar noi deschidem lo­cul contra Austriei, alături cu Muntenegru, starea de neactivi­­tate a României ar însemna uita­rea Bucovinei și a Transilvaniei­­ . In acest­ moment, chipul bătrâ­nului sârb se înflăcăra și privi­rile sale luară o culoare neobici­nuită. Românii, îmi spuse dânsul, vii­torul vostru e mare! După Buco­vina și Transilvania vă veni de la sine și rândul Basarabiei și țara voastră va fi factorul cel mai de căpetenie în balcani. Să nu uitați aceasta ! Urmă o scurtă pauză, apoi con­­tinuarăm : — Ce ziceți de conferință ? — O așteptăm cu încredere iar dacă conferința nu ne va da drep­tate, ne vom încerca să o luăm cu prețul sângelui nostru. — Dar la frontieră cum a’ți fost tratat de Austriacî? — M’au perch­iziționat: ’mi-au cercetat toate actele ce aveam, dar m’au lăsat să’mî văd de drum. Mi-au cerut însă să le spun dacă facem razboiu... Am comunicat la urmă interlo­cutorului meu­, că mâine seară se ține la Dacia un mare meeting naționalist, organizat de „Liga culturală“. Această veste la impresionat foarte mult pe d. Popadici. Cu mare părere de răul d-sa mi-a spu­s că nu s’a șt­iut la Belgrad de ținerea acestui meeting, căci alt­fel ar fi venit de­sigur mulți sârbi sau stu­denți să participe. Terminând convorbirea, am mai întrebat pe d. Ponadici : — Cât timp veți sta în Bucu­rești ? — O lună de zile, dacă bine in­­țeles evenimentele nu mă vor chema la datorie,— adaogă d-sa. Aht. mTRUNIREA de la clubu­l conservator­democrat (Prin telefon de la corespondentul nostru particular) Iași, 12 Octombrie. După cum am anunțat, azi s’a ți­nut o întrunire la­ clubul conserva­tor-democrat. La orele 4 d. a. saloa­nele clubului sunt pline de lume. • D. Budărău, primit cu ovații, în­cepe prin a constata că în ultimul timp s’au petrecut atât in politica internă cât și în cea externă eveni­mente de o importanță capitală. A­­rata contrastul in modul de organi­zare al partidului conservator-demo­crat și între aceia ai celor­ l’alte par­tide. Partidul conservator-democrat este constituit pe comunitate de idei și sentimente cum și prin admirația ex­­traordinară către șeful sand.T.Ione­­scu. Vorbește de evenimentele interne Arată apoi ca autoritatea judecăto­rească e înjosită de către chiar mi­nistrul justiței. Face o largă expu­nere a celor petrecute, a acuzațiuni­­lor nedrepte aduse magistraturei și susține că atitudinea d-lui Stelian este un atentat a puterii executive contra suveranității puterii judecăto­rești, deci e o primejdioasă violare a constituției. D. Bădărău explică resentimentul d-lui Stelian contra tot ce este ieșan prin numeroasele eșecuri electorale ce le-a suferit în Iași, iar legăturile d-lui Stelian cu d-ni. Cuza și Iorga prin convingerea că campaniile aces­tora vor readuce puterea partidului liberal în Iași. După ce arătă că d. Stelian n’a ți­nut socoteală că aratarea dosarelor desminte învinuirile de h&tfr, d. Bă­­dă­rău zice textual: D Stelian m’a calomniat cu știință pe nine direct, iar Curtea de apel prin reflecții. Eu însă sunt deprins cu calomniile și fiind tare pe con­știință, am crezut totdeauna mai ne­cesar să întrebuințez timpul mai fo­lositor de­cât să mă las paralizat de calomniatorii sistematici. Ca o dovadă că sunt neexacte a­­luziile făcute, că ași influența pe ma­gistrați, e destul să cercetați regis­trele grefelor și veți vedea că, de când am părăsit ministerul și până azi, din 7224 procese judecate, eu am pledat numai în 25. D. Bădărău arată apoi pe larg cum, in calitate de ministru, a avut grijă ca să nu știrbească prestigiul ma­­gistraturei. Atinge acuzațiunea ce i se aduce că ar fi jidovit și spune că și aceasta e o calomnie ce i se aduce pentru că nu poate aproba campanii primej­dioase și anarhice ca acelea ale fal­șilor naționaliști. Vorbind de democrație, zice că­ democrația română trebue să fie dreaptă cu avocații și să­ recunoască că și în avocatură reușește omul, nu titlul. Țara noastră ar suferi dacă a­­vocații ar fi aruncați din treburile publice. D-sa atinge apoi o altă învinuire nedreaptă , ce s’a adus magistraturei ieșane, că ar arăta o indulgență exa­gerată față de evrei. De asemeni e o eroare regretabilă afirmația că deli­­guenții evrei formează majoritatea. Spre a dovedi neexactitatea aces­tei afirmări, d. Bădărău spune că de la eșirea sa din minister și până azi au fost judecați la Curtea de apel din Iași 5156 de liguențî români și 683 evrei. Domnul Bădărău continuând a­­rată că cele ce s’au petrecut cu o­­cazia înscenări din Iași, ne-au învă­țat să tragem două consecințe pentru viitor cu privire la magistratură și anume: să lărgim competința conten­ciosului administrativ nu numai la suprimările ilegale dar și la pe­depsele ilegale. Și la cea dintâi oca­zie de revizuire a Constituției să­­ facă din inamovibilitate pastei­piu constituțional. D. Bădărău termină cu următoa­­rele cuvinte: Situatiunea ZIUA I ÎNTRUNIREA meseriașilor de încălțăminte Meseriașii de încălțăminte din Ca­pitală au ținut era o nouă întrunire in localul clubului meseriașilor. Prezidează d. Simionescu, președin­tele corporației. Să dă cuvântul d-luî Grigorescu. D-sa spune că comisiunea aleasă la o precedentă întrunire s’a prezentat d-luî ministru de industrie și com­pi­ci­u precum și d-nuî ministru de fi­nanțe și le-a înmânat memoriul re­lativ la­ convenția comercială cu Aus­tro-Ungaria. Ambii miniștri le-au dat asigurări formale că nu se va schimba nimic din actualul tarif •Hironmm­ia ce pri­vește încălțămintea și îmbrăcămintea. D. Darie, după ce arată starea ac­tuală a meseriașilor de încălțăminte, ,^v

Next