Universul, ianuarie 1909 (Anul 27, nr. 1-29)

1909-01-15 / nr. 13

Aj SUA XXVII No. 43 Jeul 15 ianuarie 1909.*— n Monumentul lui G. Verdi. Inaugurat de curând la Filadel­li a c Statele­ țJnite) de colonia italiană Calendar pe anul 1009 Ortodox Miercuri, 14 ianuarie.—Păr, uciși în Sinai și Raith Catolic Miercuri, 27 ianuarie.—Ion Ghri­­sostom Răsar, soarelui 7.41. Apusul 5.16 «Universul» are următoa­rele linii telefonice: Administrația......................... 6)62 Redacția..............................12­88 Comunicări cu străinătatea . 20/56 București. / 4 Ianuarie. Faptul că mai multe bugete la vân­d au­ dat excedente foarte însemnate și urcând­u-se mereu, a făcut să se nască întrebarea dacă nu cumva Statul abu­zează de drepturi. său ..de creia venituri și dacă luând de la contribuabili mai mult decât îi este de neapărată tre­buință, nu sustrage prin aceasta circullațiunii capitaluri cari ar putea servi la întreprinderi prin cari să se ridice industria, co­merțul, etc. Este la această nedumerire un răspuns care s’a dat de mult, și anume chiar din momentul inaugurării așa numitei poli­tice de economii, care a urmat după câțiva ani financiari nefavo­rabili, culminând cu anul de­zastruos 1899. Este că, în țara noastră, neputând fi nici­odată « siguranță de prevedere a ve­niturilor,’din cauză că ele a­­târnă în­tot­dea­una de la re­colta agricolă schimbăcioasă și uneori chiar foarte schimb­ă­­cioasă, nu este de­cât o mă­sură de prudență ca bugetele să se întocmească așa ca să dea excedente în caz de recoltă bună. Venind o recoltă rea, nea­junsurile nu ne-ar mai găsi nepregătiți și nu ne-ar mai a­­runca în încurcături din cari am văzut, nu odată, cu câte greutăți am eșit. Pe de altă parte, noi, ca stat tânăr și la începutul civiliza­ției noastre, mai avem trebu­ințe a căror îndeplinire atârnă numai de la prosperarea finan­țelor Statului. Excedentele vor mai servi dar la lucrări cari nefiind pro­priu zis de neamânată necesi­tate, alcătuesc totuși garanția propășirii noastre viitoare. Ast­fel s’a văzut că și excedentele din urmă s’au întrebuințat în cea mai mare parte a lor pen­tru sporirea rețelei noastre de căi ferate, pentru portul Con­stanța, și altele cari poate mai puteau să aștepte, dar tot e bine câ­n’au­ fost lăsate să aștepte, mulțămita excedentelor. Nu zicem, cu toate acestea că, din moment ce excedentele se țin lanț, ba se produc chiar și când recolta agricolă e me­diocră, aceasta n'ar însemna că Statul ar putea să se gân­dească la unele ușurări; însă noi am cere ca ele să nu fie de un singur fel, ci de două feluri. Și anume, ca să dăm o pildă . V ar putea reduce unele taxe vamale, și anume acelea cari în adevăr conții­bite la scumpirea prea din cale a­­fară a unor articole de întâia trebuință,—dar pe de altă parte ar fi nu mai puțin bine dacă Statul s’ar gândi și la soarta slujitorilor lui, îmbunătățind-o în măsura mijloacelor lu­i tot­ mai îmbelșugate și în acelaș timp și în măsura greutăților crescânde ale existentei lor. GROIÎGÎ FEMININE Buna cuviință Buna-cuviință e cea dintâi urinare și cea j­intâi dovadă a buțnaî creșteri. TSăn Tem­ datori bunS-cuviință ori­cui, chiar și celor cari ne servesc sau­ sunt într’o situație umilă. Cu atât mai mart prietenilor noștri. Prietenia­ nu exclude fraira-cuviință și politeța. Sunt mul­t cari cred că’șî pot per­mite unele familiarități sau lipsuri de atenție­ vecina cu necuviința, când «s găsesc între prieteni. Alții cari își manifestă supărările sau susceptibilitățile prin necuviințe cum e acela de a saluta sau chiar a întoarce spatele persoanei cu care a avut o discuțiune chiar neînsemnată. Poți să întrerupi, reațiunile cu un om și cu toate acestea întâlnind«-l, să-l saluți, căci prin gestul acesta arăți că nu ești în stare a fi necu­viincios. Contrariu nu a o decoinsi­­derara pentru colați, ci o vulgaritate din partea ta. Franțuzul spune : ,,Nu păcătuești nici odată printr’un esees de politeță“ pentru a arăta, că in ceea ce privește buna cuviință și po­liteța, poți să nu în trec!. Ba, chiar când cineva ți-a greșit, a-î înconjura de­ politețe, de atențiuni însemnează un fel de ironie, o lecție dată pur­tare! lui, intrăm mod așa de subtil însă, eu-i fu el singur să se rușineze de purtarea sa. "A­ fi necuviincios nu­ î o bravură și ima! din seamă din partea unui bărbat față de­­ femee c o manifes­tare pe care vă las s’o calificați­­ sin­­guri. Iată la ce expun femeile, car! pen­tru certurile lor din fleacuri, pun pe bărbați­­lor să te­ răsbune cu necu­viințe. Bine înțeles, cu mulți dintre ei cu o doză de bun simț și bună creștere, nu se vor potrivi, ci vor sta să ju­dece și chiar să îndemne și pe soțiile lor prea pornite, că asemenea, de­monstrați­ nu sunt spre cinstea lor. Și nici femeile a se amesteca în dar averile pe care le au bărbații între dânșii. Cum ai să fie­ pe o femee răs­punzătoare de purtarea bărbatului sau, când nu ești convins că a in­­suflat-o.­Și chiar în asemenea caz bărbatul trebue să aibă­ destulă tărie să se împotrivească unor fapte ce nu sunt­ de demnitatea lui. Când pă­rinții sunt necuviincioși, la ce trebue să ne așteptăm de la copil ? E știut că în educațiune cel mai hotărâtor re­zultat îl dă exemplu. Și a învăța un copil a fi necuviincios este a-1 pregăti în multe neplăceri în viață. Laura Vampa pentru modifice­rea câtorva articole din legea mon­opo­­lului vânsărei băuturilor spirtoase era anunțat că d. ministru de fi­nanțe a depus la Senat un proi­ect pentru modificarea legea monopo­lului cafeiimelor. Iată modificările făcute legea : Art. 1. — Articolele 7, 14, 20, 21, 23, 25, 26 și 38 ale legei pentru mo­nopolul vînzărei băuturilor spirtoase în comunele rurale, și măsuri contra beției se modifică precum urmează : ■Art 7.— Pentru­ ori­ce sat numă­rul cârciumaritor este limitat la o cârciumă la tot felul de băuturi de fiecare 150 capi de familie. Totuși în cătunele mai mici Idis 150 capi de familie, până la minimum de 50, se va putea înființa câte o asemenea cârciumă, dacă acel cătun se află si­tuat la mai mult de 5 k­ilom­etri de alt cătun in care se afla cârciumă. Se vor putea înființa cârciuma și in cătune cu o populațiune mai puțin numeroasă și mai apropiate de 5 ki­lometri de alte cătune, cu condițiunea de a nu vinde alcoluri, ci numai vin și bere. Numărul câreiimelor ce vînd nu­mai vin și nici o altă băutură alcoo­lică nu este limitat ; deschiderea lor este liberă : ele rămân însă supuse celorlalte dispoziții d­­ate legii de față. Cârciumele ce vând numai vin și bere, precum și cele ce vînd numai vin,­se vor închide prin­­ retragerea brevetului de licență, îndată ce se va constata să­ au vîndut și alcooluri iar cârciumarul va fi condamnat la o amendă de 500 lei. Constatarea o va putea face auto­ritatea comunală, cât și prefectul, administratorul financiar, controlorul fiscal, administatorul de plasă și ori­ce inspector administrativ, agricol fi­nanciar și medicul plășii. Asemenea este permis a se deschide cârciume pe drumuri frecventate, pen­tru trebuințele călătorilor, la depăr­tare mai mare de 3 kilometri de alte cârciume, precum și lângă orice sta­țiune de cale ferată, oricare ar fi di­stanța de alte cârciuma. Art. Î4 — Cârciumele comunale se exploatează prin darea lor în arendă cu licitațiune publică sau prin bună învoială la societățile de cumpătare,. Termenul de arendare va fi de trei ani. Cârciuma!« ce vând numai vin plă­tesc comunei e data anuală determi­nată la, art. 20 de mai jos. Art. 20.—In caz de a se constitui în comună societăți de cumpărare cu beneficii limitate, administrația co­munală va putea trata arendarea și­ prin bună înțelegere ca acesta so­cietăți. Beneficiile câre im­peror, ast­fel a­­rendate, vor servi mai întâi «pre a plăti a dobâ­nd3 cel «cult de 6 la sută la capitalul asociațiunii; restul se va vărsa la fondai comun și ai câr­­ciumelor. Cârciurafie ce vînd nomai­vin an sunt supuse dispozițiunilor art. 14 până la&* 18 de mai sus. Deschiderea lor este liberă sub condițiunea de a plăti comune­ pe teritoriul căreia se află o dare anuală reprezentând câte un leu de­ fie­care cap de familie a­­flătoare in satul sân cătunul unde este situată cârciuma, până la maxi­mum 200 lei. Aceasta dare va f împărțită și plătită pe trimestru. Art. 21. — Supravegherea cârciu­­melor de toate categoriile , se face de­o­potrivă de autoritatea comunală și de următorii funcționari publici : Prefectul,administratorul financiar, controlorul fiscal, inspectorul admi­nistrativ, inspectorul­ agricol, inspec­torul financiar, administratorul de plasă, medicul plîrșiî. Atât autoritatea comunală, repre­zentată de primar sau de înlocuitorul sau, cât și toți functions,«! public! arătați ia aliniatul ,de mai sus, au datoria de a constata :contravențiunile săvârșite de cârciumar­ ori de con­sumatorii de băuturi și dreptul de a aplica pedepsele ce cad în competința lor, sau a care judecătorului de ocol aplicarea pedepselor, ce depășesc pu­terile lor. Art. 23. — Cârciumarul trebue să fie cetățean român, să știe carte, să aibă vârsta de cel puțin 25 ani și să fie căsătorit in momentul indicerii contractului. Celui! ee a trecut virsta­ de 50 ani nu i se mai cere sa fie o­­bligatoriu căsătorit. Cârciumarul trebue să fie cunoscut ca un om cu purtări bune, fără vicii și care să nu fi căzut nici odată sub lovitura unei sentințe penale, pentru delicte prevăzute în legea licențelor. Soția unui cârciumar comunal poate ca fuioare să urmeze comerțul, în caz de deces al soțului său, însă numai până la expirarea contractului de a­­rendare încheiat [de soțul său și în­sărcinând cu girarea cârciumei pe un prepus bărbat. Prepusul împuternicit de cârciumar sau de văduva tutoare trebue să în­deplinească toata condiții uniie ce se cer cârciumarului. Nimeni, afară de cârciumar, de familia, de servitorii lui și de călători, nu poate locui in cuprinsul localului cârciume!. Tot servitorii cârciumei sau ai cârciuma­­rului trebue să fie români. Cârciumarul care ar contraveni a­cestor dispozițiuni se va pedepsi cu amendă de la 200 până la 1000 lei, iar in caz de recidivă, cu închisoare de la 3 luni la 1 an și cu rezilierea de drept a contractului de arendare. Nimeni, afară de societățile de cumpărare, nu poate lua în exploatare decât o singură cârciumă. Cei ce se vor abate de la această dispozițiune, precum și cei ce vor lua­ în exploatare o cârciumă rurală printr’o persoană interpusă, se vor pedepsi, atât el cât și­­ persoana­­ in­terpusă, cu o amendă de 500 până la 1000 lei și cu închisoare dela 3 luni până la un an, precum și cu rezilie­rea de drept a contractului. Art. 25.—Dacă autoritatea comu­nală sau vre­unul din funcționarii publici, enumăraț­ la art. 2A de mai sus, va constata că o cârciumă ține băuturi alcoolice de orice fel, stricate sau mestecate cu substanțe vătămă­toare sănătății, între care se consi­deră și esențele sintetice de orice na­tură, va pune imediat sub sigiliu băuturile bănuite, ca să nu se mai consume, și va lua dintrinsore probe sigilata în sticle bine închise,­ lăsând câte o probă identică sigilată câtero­­maniînî. Medicul plății se va rosti,­ printr-un proces-Verbal, după probele luate, dacă băuturile puse sub sigi­liu pot să fie consumate fără period nentru sănătate, sau daca urmează să fie aruncate ca Vătămătoare, în termen de trei­ zile, de la dat acestui proces-verbal cârciumarul are dreptul să facă apel la judecătorul de col, și servindu-se de probele sigi­late lăsate în păstrarea lui, să ceara analiza unui laborator special, spre a dovedi că condamnarea la arunca­rea băuturilor este nedreaptă. Sentin­ța judecătorului, în asemenea caz, este definitivă, fără drept de opozi­ție și fără recurs. Art. 26— Cârciumarul care va lăsa cârciuma sa lipsită de vin, sau care va pune apă sau apă gazoasă in vin fără cererea consumatorului, se va pedepsi cu o amendă de la 100 până la 300 lei. Dacă va ține țuică artificiala sau vin artificial făcut din stafide sau alte substanțe, sau băuturi conținând sub­stanța vătămătoare sănătății, se va pedepsi cu o amendă de la 200 până la 500 lei. Daca țuica artificială sau vinul ar­tificial va fi fabricat de însuși câr­ciumarul, sau dacă alterarea ca sub­stanțe vătămătoare va fi făcută de dânsul, el se va pedepsi cu o a­­menda de la W00 până la 10.000 lei. In toate aceste cazuri judecătorul va mai ordona și desființarea băutu­rilor. Recidiva se va pedepsi cu amenda în doită ți cu rezilierea contractului. Cârciumarul, al­tarul contract a fost reziliat pentru vre­una din aba­terile de mai sus, nu va mai putea lua în arendă o cârciumă, nici ar fi asociat, procurist sau propus sub orice titlu al vreunui cârciumar. în cazurile sus arătate, judecătorul de ocol, înaintea cărui cauza este a­­dusă de cel ce face constatarea, se rostește cel mai târziu la 15 zile ; condamnatul va avea dreptul de apel la tribunal în termen de 15 zile de la pronunțarea sentinței. Tribunalul va judeca în termen de 15 zile, fără opoziție și fără re­curs. Oricine va denunța falsificările­­ nu­mărate în acest articol va avea drep­tul la o primă de 59 la sută din a­­m­enda încasată. Art. 38. — Pe măsură ce debitele existente se vor închide, fie pentru încetare de comerț voluntară, sau prin încetare de plăți, fie prin închiderea sta­bilimentului ca aplicare a dispozi­țiilor lege! licențelor de băuturi spir­toase, debitul închis nu se va mai redeschide. Tot astfel se va urma până când în fiecare comună urbană va rămânea cel mult câte un debit de fiecare 100 capi de familie. Când un stabiliment va fi pasadat de o asociație de două sau mai multe persoane, cu brevet pe numele persoa­nelor asociate, și acea­ asociație se va desface, stabilimentul poate să ur­meze a funcționa, însă numai sub conducerea unuia sau unora­ din aso­ciații ce l’au posedat cu brevet. Numai "descendenții legitimi sau legitimași a­i cârciumarului, sau calfa care i-a servit 10 ani cel puțin, pot să urmeze comerțul tatălui ori patro­nului lor. Cârciumarul, chiar în viață fiind, poate să transmită comerțul sau ori descedenților săi legitimi sau legitimați ori unei calfe, în condiți­­uniile de mai sus. In ori­ce caz, suc­cesorii trebue să exercite în persoană profesiunea de cârciumar­. In caz când moștenitorii ar fi minori, debitul va putea să fie ținut până la majori­tate de tutor. Atât moștenitorul cât și tutorul trebue să întrunească condițiunile și să îndeplinească formalitățile cerute de legea­ licențelor. In nic­i un caz o cârciumă nu­ se poate muta sau înființa la o distanță mai mică de 70 metri de biserici sau de școli. Distanța se măsoară pe ani­mal umblat de la ușa de intrare a cârciumei până la ușa de intrare în școală sau biserică. Cârciumele aflate in raza de un kilometru in jurul comunelor urbane nu sunt supuse supravegherii autori­tate­ comunale rurale pe teritoriul că­rora s’ar afla, nici obligațiunilor ca, cârciume comunale rurale. IMsposîțitm © tramsîtoi’în Art. II.—In comunele unde se vor deschide cârciume numai de viu, în conformitate cu adaosul făcut al. 3 la art. 7 de mai sus, se va scădea din câștiurile anuale ale circiumelor arendate în virtutea legei de la 6 Martie 1908 valoarea întreaga a dării anuale plătite de circiumele de vin. Dacă vor fi mai multe cârciume a­­rendate, scăderea se va împărți pro­­proporțional cu valoarea câștiurilor fie­căreia. Această scădere se va opri însă când darea anuală a cârcium­e­lor de vin va fi pe jumătate cât a­­renda câreiumelor cu toate băuturile și e­_țară cu arenda câreiumelor cu vin­­ și bere. în acest caz, prisosul dării anuale se va vărsa la fondul cârciumelor. De această dispozițiune vor bene­ficia, numai cârciumele ce se vor afla arendate la promulgarea legii de față. maSiuSSSm C A­m 20­07 A. Ședința de la ÎS Ianuarie 4909 Se deschide la orele 3,45 m., sub residențta d-ln. M. Ferechide, treze­nți 130 d-nî deputați. Pe ban­ca ministerială se află d-niî mi­niștri Spiru Haret, Anton Carp, general Averescu și T. Stelian. D. ministru Haret depune pro­­ectul pentru deschiderea unor cre­dite pe seama Casei bisericei. D. președinte anunță că s’au depus rapoartele asupra alegerilor parțiale. D. Era. Culoglu dă citire rapor­tului pentru alegerea d-lui Șucu­­iescu la Romanațî. Se validează alegerea. Citește apoi raportul asupra a­­legerilor la col. II Ilfov. Asupra alegere? d-lui N. Fleva, z­ice­ea n’a găsit în «Monitorul Of­ficial» publicată demisia sa din postul de ministru plenipotențiar la Roma, dar e’a prezintat un nu­măr din­­ ziarul «Adevĕrul» în care se publicase demisia sa. Față deci cu textul art. 27 din legea electorală, deși d. Fleva n’a prezintat scrisorile sale de rechie­­mare, cere validarea câtor­ trei a­­leșilor. Se validează. Se face repartizarea in secții a nouilor aleși. D. George Diamattdi anunță o interpelare d-­ui ministru al jus­tiției relativ la intocmirea unui proiect de lege pentru nedemnita­­tea unor aleși și pentru conrup­­țiune electorală. Se depune la Murcă. D. președinte anunță că inter­pelarea d-l­ui lor­ga va fi dezvol­tată mâine. Ședința se ridică în orele 4. D-niî deputați trec în secțiuni. uri Pr Cântece da clisf și de jale C­ AMAM.Aig:Emil Triin­d ascuns în taina unei peșteri, Aș vrea să fiu, amice, un sihastru , Sa știu -ti ca 'n carie Intr'un astru, S’alcleasse din barusn­ irăji meștere. Priiîr'als mese magice descăleca Vărsa­r aș binefaceri anonima Asupra celor cari diang îs rime­ni își prefac durerea iar in cântece­in viata fer­­azT jalnică paragina, Aș face sa nftorească fericirea . Prințesele le-ar implora iubirea, librarii le-ar da mă da iei pe o pagină. Aș vrea sa văd poeți grași ca un pepene, Rași, tufiși, frezar!, iar nu ca azi schelete. Și eu-asa ghem în cap, să nici cinci fete N'a fi d'ajuns ca fir eu fir să " Și-î văd plecând un zborH­c­omobilelor Să-șî încaseze de la Bancă renta, Și-i văd în frac gătiți ca cruci și fanta, iar tun cerșind la Curte fundul miiei cr­eând pe toți î-aș ridica din mlaștină, rintra paști intoarce-iri'aș ș'aș spune : — »Eu sunt cel ca-a făcut’asta minune, «Căci—ca și voi—sunt un poet de baștină !•> • ■ [UNK]Ta crezi că vestea asta e să-i efeteae Din egoismul lor P­­­ Socoti în fine, Gă vor gviili cu flori și «de­n mine Așî Pietre ’mî vor svîrți, naiv prietene, Groiță Lăutarul. S JS N­A­TOI Ședința de la 1S Ianuarie 1909 Ședința sa deschide la orele 3 și­­ 40 m. sub președenția d-lui Ne­fon Lupașcu, vice-președinte. Prezenți 94 d-n­ senatori. Pe banca ministerială d. Emil Gostinescu. După îndeplinirea formalităților obicinuite d.-dr. Râmniceanu face propunerea ca Senatul să treacă in secțiuni spre a studia proiec­tul pentru modificarea unor dis­­pozițiuni din legea cârciumaritor. D. N. Ionescu observă că cei mai mulți d-nî senatori au plecat, și nu se poate studia fără aceștia­­ un proiect important ca acel al cârciumaritor. Se constată că Senatul nu mai e în număr și d. președinte ridică ședința la orele 3 și 50. X 5 bani In România.—io­manu in strainatate SERVICIUL NOSTRU TELEGRAFIC MUJ­TENEGRU Prințul Nichita cerând o con­ferința europeană Viena. 13.— Din Gattaro se tele­­­g raliază că prințul Nichita a co­municat reprezentanților Puterilor din Cetinge că este necesară o­­ conferință europeană care să dis­cute cererile Muntenegrului. Prin­țul Nichita a mai adăugat că si­tuația s-a agravat. BULGARIA Bulgaria voind să obțină in­tervenția Europei Berlin. 43.—Telegramele sosite din Sofia arată ca situația este gravă, dar că nu se crede in even­tualitatea unui războiu­. Bulgaria, văzând că acum a sosit momen­tul hotăritor în chestia despăgu­birii bănești de acordat Turciei, a luat măsuri militare pentru a obține o intervenție a Europei. importantă consfătuire a ma­jorității Camerei Sofia. 13. — Ziarul «Bulgarsk Trgovinski Vestnik» anunță că azi dimineață deputații din majo­ritate s’au sfitim­it spre a discuta dacă să se mențină suma de 82 milioane ca despăgubire oferită Turciei de Bulgaria, saf­ dacă in­teresele patriei cer ca această des­păgubire să fie urcată la suma de 120 de milioane.Nota guvernului bulgar asu­pra măsurilor militare Sofia. 13.—Azi se va comunica reprezentanților puterilor o notă verbală, care va conține explicații­ asupra măsurilor militare și asu­pra cauzelor lor, în sensul decla­rațiilor făcute pri in cameră de ministrul Papricov. Ordinul ministerului de război către trupele de la graniță Sofia. 13.—Ministerul de răz­boi a dat ordine severe trupe­lor de la graniță sa nu se lase să fie t­rîte spre încaerări, dar nici să nu lase vre-o provo­care nepedepsită. Primul ministru bulgar crede intr’o mobilizare generala a armatei Berlin. 13.— Antecedentele di­plomatice ale mobilizării din Bul­garia sunt următoarele: Marele vizir, Kiamil-pașa a comunicat re­prezentanților­ puterilor că Tur­cia, ar reduce pretențiunea ei de a i se plăti 150 de mi­lioane, ca despăgubire la 120 de milioane, dar să i se dea, pentru diferența de­ 80­ de milioane, o porțiune din Rumelia, Orientala. Reprezentanții puterilor din Sofia au­ răspuns că nu pot fi de acord cu o astfel de soluție. De aici guvernul bulgar a cre­zut că Poarta plănuește ocuparea unei porțiuni de teritoriu in Ru­­melia. Situația e gravă. Dacă Turcia nu va primi suma d­e 10 milioane ce iî oferă Bulgaria, aceasta nu se va putea opri la jumăta­tea drumului. Primul ministru, Mati­­ncf, a declarat că este posibil ca în curând să se ordone mobilizarea in­­tregei armate bulgare. Ministrul Liapcev, amicul lui Kiamil-pașa crede că este posi­bilă o înțelegere pacinică. TURCIA Acordul austro-turc neterminat Viena. 13.~­ Ziarul «Narodni List!» din Fraga află din Belgrad din izvor sigur ca înțelegerea a­­ustro-turcă nu e incă definitiv în­cheiata. Guvernul turc va da în curând lămuriri în această pri­vință. Albanezii contra acordului aus­tro-turc Berlin 13. — Zranji «Vossische Zeitung» află din Veskueb că al­banezii sunt nemulțumiți de înțe­legerea turco-austroungară și au telegrafiat parlamentului turc ce­rând ca, pentru menținerea dem­nității imperiului otoman, să pro­testeze contra unei compensații materiale. Albanezii sunt de pă­rere că Turcia ar fi putut obține o despăgubire dublă de­cât cea o­­ferită de Austro-Ungaria. Zilele acestea se vor ține Întruniri de protestare contra înțelegerii aus­­tro-turce. Turcia nu va întreprinde ni­mic la granița bulgară Londra. 13. — Ziarul «Times» află din Constantinopol că Turcia nu va întreprinde nici o acțiune militară la granița bulgară. Pute­rile nu vor consimți la o astfel de acțiune. Ambasadorul turc din Paris asupra mobilizărei din Bul­garia Paris. 13. — Ambasadorul turc de aci, Naum pașa a declarat că Bulgaria nu trebue să se alarme­ze de mișcările de trupe din Turcia. Turcia nu are de gând să ocupe vre-un teritoriu în Rumelia orien­tală. Corpul al doilea de armată a făcut câte­va manevre, nu o­­perații războinice. Am încredere în o rezolvare pacinică a conflic­tului. Turcia a dat dovadă că dorește pacea și nu va căuta să o tul­bure pentru a ocupa vreun punct strategic în Rumelia. Bande grecești în Macedonia Constantinopol. 13.—Din Salo­nic se telegrafiază că în împreju­rimile satului Poligyro din pe­ninsula Cassandra a apărut o bandă grecească această­ știre a răspândit groază in populația din tot ținutul. In caraferia a apărut de ase­menea o bandă grecească. S’au trimis trupe in urmărirea ban­delor. Constantinopol. 13. — Știrea Că marele vizir, Kiamil pașa, ar fi conferit cu marchizul Pan­avicias asupra concesiunilor ce s’ar putea acorda Serbiei și Muntenegrului, este neîntemeiată, plină de curtenie și de bună-voiață față d­e Statele­­ Unite și aproba ca admirație politica, americană. Acolo când flota americană s’a împărțit și cea mai mare parte a eî se află în punctul cel mai depărtat, de coasta Pacificului, pe­ neașteptate Japonia se arată enervată“. Hearst închee spunând că Roose­velt ar trebui să trimită flota imediat­­ înapoi, în Pacific, și­ să o mențină acolo. De altă parte se știe că­­ Parlam­en­­tul Statului California a amânat cu­ o săptămână hotărîrea lui asupra pro­iectului de lege care interzice japone­zilor de a poseda terenuri și de a lu­cra ca directori de companii in­ Cali­fornia. In timpul acesta Roosevelt­ face tot posibilul spre a potoli California și a­ împiedica demonstrațiile arnti­­japoneze.­­ Din Washington de asemenea , se fotografiază : Noua atitudine a Californiei față cu chestia imigrațiunei asiatice, față să renască toate discuțiile in jurul posibilității unui conflict între Sta­tele­ Unite și Japoni. Se anunță că statul major general a dat ordine să se accelereze constru­irea forturilor în portul San Piedro în California. Pare că prezidentul va trimite în curând un mesagiu Congresului spre a’șî expune părerea asupra chestiunei. M, immmimi mn*m% ik SSOI.1 Emi s’a distribuit în Cameră pro­iectul de lege depus de ,d. ministru Sp. Haret pentru instrucția­ militară in scoli. Prin noul proiect de lege se abrogă legile pentru introducerea instrucției militare in școli. Tot prin acest proiect de lege se modifică art. 39 bis din legea învă­­mântului primar și normal, in cu­prinderea următoare : ,,In fie­care din școlile normala de învățători bâeți se va preda instruc­ția militară, iar elevii fiind obligator înscriși în controalele armatei, când vor fi atins vârsta de 20 ani, vor a­­vea la terminarea cu succes a studi­ilor gradul la care vor fi considerați apți, in urma examenului militar, în caz de mobilizare a armatei, ei vor fi luați cu contingentul căruia aparțin, in programele școalelor normale de băieți se va prevedea numărul de ore necesar pentru instrucția militară. Ministerul de războiu va numi per­sonalul necesar pentru această ins­trucție. Sunt scutiți de serviciul perma­nent în oștire elevii si absolvenții șiroaielor normale de învățători, cu condiție de a servi Statului ca învă­țători sau institutori în timp de cel puțin 6 ani“. In școlile inferioare de agricultură, în cele inferioare de meserii, in cele superioare de meserii și în cele su­perioare de comerț, instrucția mili­tară și tragerea in țintă se va preda în mod obligator în clasele în cari­etatea medie a elevilor va fi mai mare de 1ă anî. Instrucția militară și tragerea la țintă, așa cum s’a prevăzut în acest­ nou proiect, se va preda fie de către maeștrii de gimnastică, fie de către maeștri anume, cari vor figura în bu­getul ministerului instrucției și al cultelor și vor fi sub autoritatea mi­nistrului de instrucție. Din personalul de ofițeri și su­b-o­­fițeri angajați cu contract de către ministerul de instrucție in anul 1960, se va putea reține acei cari îi va crede de cuviință. Cei­l­alți vor trece în serviciul ministerului de răz­boi până la expirarea contractelor lor. Cercul rom­ânilor de peste munți Mai mulți români de peste munți stabiliți în țară, in dorința lor de a face mai multe și mai mari sacrificii pentru frații noștri de dincolo, au­ ho­­tărit, in scopul acesta, înființarea u­­nui cerc al lor. Iată apelul ce-l fac tuturor Romă­nilor de peste munți, stabiliți in țară, Domnule, Câțiva Români de peste munți, sta­­bilițî în țară, simțind necesitatea de a dus volta legăturile de solidaritate între noî, da a întreține legături mai­­strânse cu frații noștri de peste munți, de a ne impune îndatoriri pe cari ni le putem pretinde da la toți Românii, precum și de a forma un centru, de, unde să­ pornească mișcările naționale, am hotărit să înființăm un cerc al nostru. La vederea aceasta ne-am­ întrunit în mai multe rânduri, sfătuindu-ne asupra lucrărilor pregătitoare, iar în ultima noastră întrunire, la 16 De­cembrie­­ 90S, am votat statutele. Cer­cul va avea sediul în București și va admite in sânul sau ca membri ade­renți pe toți Românii stabiliți în țarii. Dacă și d-voastră admiteți punctul nostru de vedere, vă rugăm ca până la 20 Ianuarie să binevoit­ a ne tri­mite pe adresa d-lui Gheorghe Popa- Lisseanu, calea Plevnei 50, adeziunea d-voastră, spre a vă putea expedia în urmă statutele și a vă pune în cu­rent reulucrările noastre. O CVQ3ETAME jPE ZX Nu-ț­i clădi casa fericitei pe ni­sipul giuvaerelor și al nimicurilor, ci pe temelia de granit a ideilor. Desmînțire AUSTRIA Protestul Angliei contra ane­­xărei Londra. 43.—«Standard» spune că Anglia a protestat contra ane­xării Bosniei și Herțegovinei, deși era convinsă că Austria dintre tote puterile, merită mai mult să aibă sub stăpânirea sa aceste două pro­vincii pe care le ocupase timp de 80­ de "ani. Anglia nu a protestat din dușmănie contra Austriei și pentru a stabili principiul că nu este permisă schimbarea unui tra­tat l­ară consimțământul Puterilor semnatare. Se«pl consiliilo? generale.­­€ Cîe§înl urm­e Procetul de lege pe­­ care guvernul îl va prezintă în curnd corpurilor le­giuitoare pentru modificarea actualei legi privitoare la consiliile generale, precum și introducerea colegiului unic la alegerile județene, a fost întocmit sub forma unui ante-proces. Iată câteva amănunte privitoare la cuprinsul acestui important ante­proiect : In ceea ce privește colegiul electo­ral, alegătorii pentru consiliile jude­țene vor trebui să îndeplinească ur­­mătorele condițiuni: 1) să fie români sau naturalizați români ; 2) să aibă vârsta de 2­ spi împliniți, și 3) să-și aibă domiciliul real întruna din co­munele județului în care votează. Alegătorii cari 5­oi îi să scrie și să citească vor vota n­e-adreptul. Acei cari nu vor îndeplini aceste condițiuni vor vota prin delegație. Cinci-zece alegători vor alege, un de­legat. Alegători­ direcți, militari în ac­tivitate de serviciu și funcționari! Statului, județelor și comunelor, nu vor putea fi aleși delegați. Dispozițiile lege! pentru stabilirea, revizuirea și afișarea permanentă a listelor electorale vor fi aplicabile și listelor electorale județene, care vor fi întocmite­­ de către judecătoriile de ocol­ii de tribunale, cu oare­care schimbări privitoare la amănunte. Alegătorii constitui, în direcție și delegații vor foc de trei colege, ca coleg­esoc­până acum, um singur total. Alegătorii din comunele urbane na reședințe și aceia din comunele ru­rale vor vota in comuna de reședință a judecătorii ocolului respectiv, iar cei din comunele urbane capitale de județ chiar în localitate. Numărul membrilor consiliilor ju­dețene va fi mărit de la­ 18 la 24, a­­leși pentru un răstimp de 9 ani, iar o treime va­­ fi reînoită la fiecare­­ trei ani. XIXI -FIEÍOVIEJKE JPS ZI Omul se cunoaște din umblet ca și după vorbă.. ___________ NOUL CONFLICT între Statele­ Unite și Japonia Din New-York se telegrafiază ur­mătoarele ziarelor engleze: Yearst, fostul candidat la prezi­denția republicei și proprietarul pre­sei galbene, se află acum la San­ Francisco. El a telegrafiat ziarului său, ,,New-York American“ urmă­toarea depeșă impresionantă. ..Tri­miteți imediat liota americană pe coasta Pacificului.“ H­earst susține că a izbucnit alt con­flict acut cu­­ Japonia și declară că ac­tualele complicații pot duce la un răz­boir­. Hearst adaugă : „Atunci când flota americană naviga neturburată pe Oceanul Pacific, Japonia se arata Ifd­ELE ISITELltE. PARTEA ÎNTÂI Memoriile I.ia»eî I Pe aceeași alee de sicomori în­tâlnisem pentru prima oară pe Giorgio Cardoni, amicul intim al celui mai mare dintre fii­ fami­­liei Bracciolini și camaradul sân de școală. Giorgio Cardoni era din Lom­bardia, ca și mine, însă venea în toate verile la acea vilă, unde îl aștepta cea mai frățească ospi­talitate. De obicei nu stătea acolo de­cât căte­va zile și în anul a­­cela era tocmai să plece, când sosirăm eu ,și d-n.a Amadei la Castel del­­ Bosco. De atunci trecuseră doua săptă­mâni și Giorgio Cardoni nici nu s8 gândea să plece, la dimineața de care vorbesc, când i! auzi­ vocea, voii să fug.­­"Dar nu avui timp, câd aproape îndată apăru la marginea pădure!. Când mă văzu, se opri incurcat și roși puțin, în vreme ce eu mă­­ făceam ca focul. Stăteam amân­doi în joc, incapabili de a face un pas înainte sau îndărăt. In sfârșit,­­ el îșî redobândi cumpătul înaintea mea și mur­mură : — Te-am sculat așa de dimi­neață, domnișoară Liana? Nu te tem! de aerul dimineței ? Im! impuse! oare­care seriosi­­tate și răspunsei . — Aerul de dimineață face mult bine. La pensionat, direc­toarea ne trimite dis­ de dimi­neață în grădină ca să respirăm aerul răcoros. Ea zice că acesta e primul­­ nostru dejun, are dreptate, răspunse d. Giorgio, pornind alăturea de mine pe alee. Directoarea d-voastre e foarte inteligenta. De mult timp ești în pensionatul de la Prato, domnișoară ? Această întrebare foarte simplă îmi aminti de familia mea, de modul în care eram tratată de mama și de sora mea Lisa și de o mulțime de amănunte din tre­cut, cari nu’mî erau de loc pla­cute. " — Da, răspunsei cu vocea tre­murătoare. Ajunserăm la o bancă largă de piatră și Giorgio mă întrebă printr’un semn, dacă vreau să șed. Nu îndrăznii să refuz, încurcătura mea sporea mereu. Giorgio se încercă să vorbească despre frumusețea timpului, însă se încurca și dânsul la tot mo­mentul. Se părea că stăm a­­mândofut pe spini. Ea insă eram fericită și observam pe furiș fi­gura bărbăteasca a d-lui Cardoni, cam devenea tot mai emoționată. Simțeam trebuința d'a spune și că ceva și neștiind de ce să mă agăț, începu­ să vorbesc de frumusețea vilei și a împrejurimi­lor, cari mi se pareau un ade­vărat raii­. — Așa­dar ești mulțumită câ te afli aci?­esclamă repede de Giorgio. Eu unul îți mărturisesc că nu mu am simțit nici­odată mai fericit ca în zilele astea și sunt nespus de recunoscător amicului meu Leopold care de doua săp­tămâni ma oprește mereu d'a pleca. Am avut în­totdeauna proasta deprindere de a­ m­î da toate gân­durile pe față. Răspunse! și de astă iată cu um avânt neso­cotit : — Și eu bine­cuvintez pe d-na Amadé! că m’a adus aci.. Insă înainte d’a termina această Trasă înțelesei că ea era un fel de mărturisire și adăogat ruși­noasă’ — Sunt și eu nespus de feri­cită ca mă aflu lângă Ema și Virginia căr­ sufit foarte bune cu mine. Ghiața era ruptă. Giorgio de­veni mai îndrăzneț și n’aș putea să spun în ce mod isbuti ca să’nu apuce mâna. Faptul este că mi-o ținu mult timp între mâni­le sale și mi-o sărută de mai multe ori, cu toată împotrivirea mea. Acele sărutări și accentele pă­timașe ale d-lui Gior­go mă­ tul­burară într atâta că nu­­ fu greu a vedea afecțiunea ce a mi inspira. Cât despre dânsul, imi spuse că mă fuma de la prima vedere, că de atunci se gândea numai la mine și simți­a că nu­ mai­ era cu putință a trăi decât lângă mine. Nu îndrăznise, să'mi vorbească mai înainte temându-se să nu fie prea curând și să fie respins. Insă in acel moment nu mai a­­vu­sese puterea d’a tăcea și cerea acum sus! audă­­ sentința de­­ pe buzele mele. Camo aș putea să descriu blân­dețea și dulceața vocei sale? 1l ascultam răpită, uitând lumea în­treagă. Insă curând, însuși Giorgio ma deșteptă din extasul ceresc în care­­ m­a simțeam adâncită, atin­gând o chestiune mereu supără­toare pentru mine, aceea a fami­liei mele. El nu știa cu adevărat cine e­­ram, aflase numai că în institu­tul doamnei Amadei nu erau de­cât fete bogate și xe credea și pe mine de­sigur fiica unui om cu dare de mână. De la cele dântâi și cuvinte ti înțelese­ gândul și toată bucuria nevinovată a sufletului meu se întunecă. Sărăcia cas­ei noastre, aspectul mamei mele și al spre­ mele Lisa îmbrăcate ca niște servitoare și cu deosebire manierele nesim­patice, ale tatălui m­­eu, toate astea rai se lund­­ara simțit ca în­­ 1. minte și a­ Giorgio Gar­doni, ca aspectul seu de mare senior și cu educația sa aleasă, era mult mai presus de mine și deci nu era cu putința căsătoria între noi. El mă privea surprins și îndu­rerat. Poate se temea să nu ma ofenseze însă in același timp cre­dea că are dreptul să stăruie eu întrebarea. :—Liana, îmi zise dânsul tip voce foarte dulce aplecându-se asupră-mi, eu te iubesc mai mult ca pe mine însumi și h­otărîrea mea nestrămutată este să mă în­sor cu,d-ta. Tatăl meu mă iubește, sunt unicul sau fiu­ și nu va pu­tea să nu-mi împlinească dorința; el e unul dintre cei mai mari bancheri din Milan. Fiind sigur de consimțimintul sau, îmi ră­mâne să cunosc sentimentele fa­­­miliei d-tele. Simt trebuința, d’a­ eși cât mai curând din nesigu­ranță. Cui să mă adresea pentru­­ a cere mâna d-tale ? Eram supusă la un chin gro­zav. Deși cunoșteam prea puțin exigențele societății, înțelegeam din instinct distanța colosală din­tre condițiunea tatălui meu­ și aceia a tatălui d-lu­i Giorgio. De mai mulți ani eram înstreî­­nata de familie însă amintiril« din copilărie nu’mî inspirau nici o încredere. Cu nici un preț nu aș fi martu­­risit că pensionatul era plătit din nașul meu și ne­vrând să mint, rămăsei mută, cu ochi­ plecați. — Dorința mea de a-țî cunoaște părinții, zise iar Giorgio, cu o nemulțumire räu stăpânită, nu poate să-ți pară indiscreta. Am aflat atâta despre d­ia că te nu­mești domnișoara Liana Cabiati, însă nu știu nici din ce ținut eștic deși numele d-tate nu mi se pare toscan. Va urma.)

Next