Universul, ianuarie 1913 (Anul 31, nr. 1-29)

1913-01-15 / nr. 13

BAI I ROMMI-IO BW R STWNIWÎ fondator: LUIGI IMlMlUM Contantinopol.-Moschleea Suleiman și Cornul de aur ANCHETA „UNIVERSULUI“ LA SOFIA Interviewul nostru cu d. Frânghia ministru C. F. și al poștelor In Bulgaria Deși in urma interviewului exen cu d. I. Guéchoff, primulministru bulgar am putut să-mi fac o părere destul de clară asupra modului de a vedea al oficialitatii bulgare, am crezut că e bine să văd și pe un alt membru din cabinetul bulgar și tot.unul sp special să am o convorbire cu d. Frânghia, ministrul C. F. și al poștelor, fiindcă mi se spusese în Sofia că e un filoromân. De altfel trebue si: »în'C, lucrul acesta: aproape ’ toti bărbi»ti’ Vom vizi, lat'Iosofia mhm a făcut protestări de dragoste ,fată de România și stau declarate filoromânî. Am avut regretul insă si constat, că acest filoromânism este poate existent ca doctrină politică, dar nu pare să fie însuflețit de el și opinia, publică, in acelaș timp dims. cum se va vedea, din convorbirile ce le-am avut, se recunoaște de tot serviciile aduse de România Bulgariei și necesitatea unei amiciții între aceste State, dar nimeni nu vrea să admită că dreptatea este de partea, noastră în diferendul actual și toți șefii opoziției actuale sunt hotărâți să apae cea mai înverșunată rezistență oricărei cedări de teritoriu din partea Bulgariei României.La despărțirea mea de cl. I. Knecoff, prezidentul de consiliu mi-a spus„Ar fi domnul meu, o crimă le lese-umanitate dacă relațiile de prietenie între Bulgaria și România s’ar înăspri“. — Atârnă de d-stră, d-le prim-ministru ca această crimă re iese umanitate cum o numiți să nu se petreacă. — Noi vom căuta și sper ca să ajungem la un bun rezultat. Vedeți însă câte greutăți avem de Întâmpinat.* De aceste greutăți mi s’a plâns și d. ministru Frânghia. „Ca filCk-român — im.î spune Ex. Sa—vă declar că regret foarte mult că s’a ivit diferendul intre România și Bulgaria ! — Se poate ca acest diferend să fie regretabil, dar desigur Excelepții că nu România e vinovată că el durează. — Eu nu fac politică la departamentul meu. Ca bulgar filo rnindn insă, care sunt adânc pătruns de necesitatea unei politică de prietenie între România și Bulgaria, nu vor să nu am regretul că s'a ridicat acest incident, tocmai în aceste momente. Pentru ce insistați acum la tranșarea diferendului, pentru ce vă ridicați acum când suntem atât de ocupați în altă direcțiune chestiunea rectificărei graniței ? De ce nu lăsați ca, mai târziu, după ce vom termina misiunea noastră cu turcii, să ne înțelegem pe cale amicală ca două State prietene și care trebue să trăiască în prietenie. — Dar d-le ministru, dacă credeți d-stră că o înțelegere s’ar putea face mai târziu, dați-mi vor sa vă întreb și eu , de ce să nu se facă acum? — Nu, era momentul acum credeți-mă. Ceea ce s'ar fi putut regula mai târziu pe cale pacinică și fară ca dificultăți interne să servie pentru guvernul bulgar, acuma e greu și dă naștere la ceea ce vedeți. Știți ce ne spune opinia publică ? Pentru ce să cedați ? Ce va intra România oare pe teritoriul bulgăresc să se lupte cu femeile și copii noștri» ? Vă repet : pentru ce să ridicați acum această chestiune ? Ce putem noi spune poporului bulgar după ce se va întoarce din război ? Că a fost în luptă, că s’a luptat cu bravură și efi odată înapoiat d-străpretindeți să vă dea soldatul bulgar paltonul după el ? — Dar Excelentă paltonul acesta v'a fost împrumutat de noi ți poate pentru că nu vi l-am cerut,înainte să plecați in război contra turcilor triumful v’a fost mai "uișori — Vi repeta între România și pru totul se putea mânuri mai târziu prin bună înțelegere, interesele noastre sunt atât de comune Incât nu se poate să trăim decât în prietenie, în viata statelor astăzi interesele economice ocupă primul rând. Și România și Bulgaria nu si le pot satisface mai bine decât trăind în prietenie, invasliti-vă puțin de ce mare intern ar fi și pentru Bulgaria și pentru România de podul pe Dunăre -la Vidin sau La alt punct. Ce mari avantaj» n .a avea“, iTiii ’-Prin .viițumii fi.i- Bulgari# 1 "U«n *©!»•« *i ■: s... •!' íín'DfUHcZb ofinea publică bulgară cu ideea cii'. Dobrogea ar putea fi vretodată cucerită de Bulgaria., nu 'credeți, că ațî hidecăzut pentru toarte, mi altă vreme ca și în România să se 'Admită construirea unui poet? 'Nu, fiți sigur că norii de azi se vor risipi, vor trebui să se risipească. Despre Dobrogea nu vorbiți, pentru că aici an om serios în Bulgaria nu se mai gândește la Dobrogea. Să sperăm că marele interese cari ne leagă ne vor conduce la an btm deznodământ. Ar fi fost mai bine dacă se aducea în disențiune aceasta chestiune după inchesrea păcei cu Turcia. Cum să explicăm acum poporului că România ar avea dreptate? E opozițiunea, e marea Sobranie care după constituția noastră trebue să decidă orice cedare de teritoriu. Vedeți câte greutăți. Dacă se lăsa pentru mai târziu, timpul lămurea acest diferend, timpul lămurește totul Aceste sunt declarațiunile d-lu ministru Frânghia. Excelența Sa a stăruit mult pe lângă mine ca să conving opinia publică de la noi că în Bulgaria, România n’are dușmani ci numai prietenii. — România, d-le ministru, ar vrea ca pe lângă asigurările verbale de prietenie sa-vie și vele de lapte. Ce asigurare de prietenie a fost d-le ministru când ridicând monumentul pentru Țarul Liberator in amintirea războiului care v'a dat independența, n’ați avut grija ca acel monument să cuprindă cea mai mică indicație ,că ați murit pe câmpiile Plevnei și mii de soldați români. Și mică coroană de bronz pe care România a depus-o pe monument ați lăsat-o și până azi nefixată, la grația vântului. — Aveți dreptate. Vă pot însă asigura că în arhiva noastră se găsesc planuri pentru monumentul acela și Ia acele planuri erau și soldați români. Daca nu s’a făcut, au fost motive independente de voința noastră. Fiți domnul meu, fiți d-stră interpretul dorinței și convingerei noastre ca intre România și Bulgaria să fie o vecinică prietenie“. — Este totuși curios Excelență, cum dacă aveți această dorință, censura d-voastră care e atât de viguroasă, permite ca ziarele locale să publice articole insultătoare și vehemente la redresa României. — Ce putem, face? Știți ce vrea să zisă ziarele. Dar nu acesta este adevăratul nostru sentiment. Aci s’a încheiat convorbirea. După cum se poate vedea, din ambele convorbiri cu miniștrii bulgari reese că guvernul bulgar, chiar dacă ar avea dorința să concerteze ceva din cererile României, se teme însă de opinia publică. Și din convorbirile celelalte ce le voi publica, se va vedea care este atitudinea celorlalte partide politice din Bulgaria și care e adevărata opinie publică bulgară. I. Ignaa í Biüiu*) Citiți mini, Marți ,Jaful Călătoriilor“ și || Stîitifl«| CELE OÍH URMA STÍRÍ DjN LUMEA TELEGRAFICE Și TELEFONICII aims» ■OMINO-SULJIAR Nota guvernului român către «juvenilii bulgar Ib urin a sosi să îl isufli d» miniștri ținut Sâmbătă la Palat român a trimis guvernului bulgari notă prin cot © it aests sus răspuns neîntârziat și lămurit «aspra Â>r*n«rulal dS&tire Bn«aă«Ia si Bulgaria. îf era acaasta dl să înțeleagă guvernului bngar m Ssnuaia an poate la asta admită o tărăgănare a tratativelor si dorește un răspuns hotărât. Bncni. ------------0X0------------ Nsistele periis dintre aliații baisantc! Viena. 12. — Știrile răspândite despre pretinsa neînțelegere între aliații balcanici se confirmă prin faptul că cercurile militare se critică intre ele cu asprime. Fiecare armată își revendică fapte eroice mai mari decât celelalte. Sub influența acestor certuri presa a început prin articole vehemente a fi ecoul certurilor și al neînțelegerilor. Articolele acestea cari dau dovadă celei mai josnice invidii au provocat intervențrii ministrului prezident sârb Pasici,, care prin ministrul Serbiei la Sofia, a interpelat guvernul bulgar asupra acestui fapt, obținând răspunsul, că numai presa democratică aduce injurii la adresa Serbiei, pe când restul presei are o atitudine corectă. La observația ambasadorului că vu înțelege restul cenzurei, guvernul bulgar a răspuns, că comisiunea de censură este compusă în mare parte din democrați, cari permit să se strecoare acele articole injurioase și că guvernul nu poate face nimroc pentru a opri acest lucru. Guvernul sârb este nemulțitcu acest răspuns; cu toată insă, polemica mui nemulțumirea continuă. ----------exo----------CAPITALURI RUSEȘTI IN BALCANI Petersburg, 12. — Ministru! comerțului a primit pe d. I.Jak Trovski, directorul lofincei de comerciu și de ipoteci din Bailoamî, care a sosit aci spre a începe tratative în scop de a atrage capitalurile rusești în Balcani. TRATATIVELE DE PACE DIN LONDRA _ Londra. 12. — Agenția Reuter află că delegații balcanici s’au adunat azi, dar nu au reușit să găsească o hotărâre definitivă și au amânat ședințe pe mâine, așteptând mereu istrucțiuni de la guvernele lor. * Londra. 12. — Ambasadorii s’au adunat și ei azi dimineață. TURCII AU RELUAT GRECILOR GORÎȚA Constantinopol. 12. — Dipt cele ce spun ziarele otomane, armata turcească sub Djavid pașe ar fi reluat grecilor localitate." Gorița , această știre ar fi fost primită acum cinci zile de guvernul precedent care nu a comunicat-o presei. CERCURILE ROMÂNEȘTI DIN UNGARIA ȘI NUMIREA LUI BATZARIA CA MINISTRU Budapesta. 12. — Noul ministru turc, fostul senator aromân Batzaria, este bine cunoscut in cercurile românești din Ungaria. Acum trei anii el a fost în Budapesta și a tratat cu fruntașii români. Cu ocazia reuștirei sale ca ministru, el a fost felicitat de numeroși fruntași români din Ungaria. Cercurile românești de atei speră, că. .el își va, p:tune in cumpănă, toată influența pentru introducerea de reforme pentru •#DIMMtoi. . ANUL O NO. 13.-MARȚI IO IANUARIE 191} SCHITE SIM VEI K FRUMOASA VENETIAE rit? MESTUGERIX. Din norocul meu, în cele câteva zile cât am stat la Veneția, nopțile erau argintate de o superbă lună care, plutind pe cerul ,senin își scălda razele în apele liniștite ale Adriaticei. Orașul acesta, ere O mie și una nopți părea învăluit de un farmec și mai magic și mai misterios. Intr’o noapte stăm pe Piazzetta, rezemat de una din cele două, coloane de marmoră, cufundat cu totul în contemplarea releam superbei panorame. In fața mea ieșea ca o fantomă din apă cupola bisericei Sf. Georgio și insula Giudecca. Mii de lumini pe țărmuri mai ales pe Sîiva Schia,vouți pe neparte îmi sosesc ecourile vestitelor serenade venețiene pe mare. La câțiva pași feericul palat al Dogilor strălucește ca și când ar fi fost clădit numai din rubine și topazuri. Mieza nopții sunase în Turnul orologiului. In jurul meu era aproape pustiu iar pe piața San Marco nu se mai vedeau decât rari trecători. Porumbeii dormeau de mult și ei. Singurătatea asta mărea însă și mai mult farmecul ce mă cuprinsese. In momentul acela o femeie vie trezi din reverie— Buona sera, signore. — Buona sera, signorina. — Che cosa cercate qui" — Ammiro. — Allora, anrutamo a cosa, non è fontano. Mă poftea acasă și nu sta departe, după cum mă asigura: i-i făcu un gest și se întoarse spre partea pe unde urma și mergem. Luna, profitând de această mișcare o cuprinse întreagă Cu lumina sa, ca într’o dulce sărutare. • Convorbitoarea, mea parcă era o nimfă eșită din spuma măreț. Niște ochi negri, arzători ilumnnr o figură fragedă cu trisi furi fine. Și avea un păr negru ca tăciunele, bogat și incscut care se desfăcea în două buchete pe fruntea-i de marmoră spue a dispare sub șalul de dantele ce pleca din creștet și cădea eîngant pe umerii ei rotunzi,turtle erau iresistibile. Văzând surprinderea rhea, írni arătă că dorește să mă facă să văd o expoziție de dantele foarte interesantă și o galerie de tablouri pictate de un fre al ei care trebuia să fie acasă. — Ce oraș ospitalier, mă gândeam și cât de bine sunt tratațe străinii. Ea insista: — Signore, non e losilano. Dorința-i, desigur, era sa mă facă să cumpăr ceva, tablouri. Deodată, însă, îmi adusei aminte de cea ce îmi povestise un student român, cu care făcusem cunoștință chiar în ziua aceea, referitor la pățania unui călător englez. Englezului i se întinsese o cursă de către o femeie. Dus acasă, fusese asasinat și jefuit de concubinul acelei femei. Nu cumva frumoasa mea mă lua drept, un lord și proiecta să-mi scurteze zilele sub cuvântul de a-mi arăta e expoziție de dantele și picturi? Și apoi un cadavru dispare așa de ușor în Veneția. Un simplu brând de pe unul din cele 3.400 de podețe și mormântul ți-e gata. Punând în cumpănă pe de o parte expoziția, iar pe de alta pericolele la care mă expuneam, am răspuns amabilei invitații în mod scurt și hotărât. — E tradi verro in altra volta. — Non e lontano signore. — ABtro vol-ta. Desnădăjduită de tenacitatea mea, frumoasa venețiană își luă rămas bun și plecă întristată. Dar, curios, acum îmi părea rău de impoliteța mea. Cum se poate să refuzi o astfel de inviație! Hotărât, de vină era studentul cu pățania englezului, ! Mâhnit până în adâncul sunetului, de purtarea mea, purure nepotrivită pentru unul care adoră artele frumoase, îmi părăsii stâlpul de marmoră și nă îndreptai domol sub arcade : pătatului dogilor. Acolo era aproape întuneric ii nu puteau pătrunde mezile lunci și nici lumina lămpilor electrice. Mă așezai pe o bancă rezemată de peretele din fund, gândim-mă la aventura mea și la stângăcia de care dădusem dovadă. Ecourile serenadelor care încă mai pluteau în aer mă, enervații mai mult, căci niciodată nu dinți mai mult farmecul unei companii mai agreabile ca înaintea unei desfășurări mărețe a naturii. O siluetă se deslipi din umbră și venind încetișor spre banca mea se așeză lângă mine. Era o femeie, era frumoasa venețiană. — Signore, îmi zise ea încet, apucându-mu de mâini, andiamo acasa, non e fontano. Și în întunericul acesta, în care abia o întrezăream, ochii ei traluceau ca doi cărbuni, iar din întregul ei corp se degaja un farmec care îți da fiori. Am înțeles numaidecât că destinul voia să văd expozițiile in chestiune. Tragedia englezului o uitasem cu desăvârșire. Fie o fi să fie. Ca precauțiune, îmi făcui însă un plan de luptă pentru orice eventualitate. Aveam un baston destul de solid cu măciucă. Dacă în salonul de expoziție, aș fi văzut apărând fie dintr-un duplap fie em (tonul unei perdele vreun tip suspect. Urma să-l dobor fără discuție, isbindu-l drept în tâmplă. O clătit planul stabilit, am acceptat invitația, fără șovăire. — Andiamo. Nu mai putea venețiana de bucurie. M’a luat frumos de braț și am eșit de sub arcadă. Am traversat piața San Marco absolut pustie la ora aceasta, intra net într’o stradală Am mei» ca un, sfert de oră și tot nu puajunge. Treceam podețe peste ■ podețe. Insoțitoarea mea mă îmbărbăta din când în când: — Ancora, un poco. Acum intrasem într’un fel de Ulicioară luminata la distanțe mari de bacuri electrice fixate la înălțimi considerabile. De ambele părți se înălțau ziduri mari fără porți și fără ferestre. Și mergeam întruna. La cotitura uneia,din aceste unciore ne întâlnirăm cu trei indivizi ale căror capete dispăreau sub umbra pălăriilor lor cu bordurile largi. Nu li se vedeau decât pipele. Venețiana se strânsă de mine Se vedea clar că-i era frică. Ei apucasem bastonul gata să-mî pun planul în aplicare, dacă s’ar întâmpla ca cei trei indivizi să-mî adreseze vre-o vorbă, măcar ea să mă întrebe de ceiațs, cum obicinuesc dorbodeii de noapte,când se pregătesc să jefuiască. Eram tocmai în dreptul unui bec. Indivizii se uitară cam chioriș spre noi, parcă estiaaă un moment, dar își vite anii de drum. Tovarășa mea respiră ușurată. —■ Questi Uomini sono pericolosi, îmi șopti ea. —Să nu-țî fie frică cât vei fi cu mine îi zisei cu o voce fermă. Venețiana mă privi plină de admirație pentru bravura mea, fără să înțeleagă, că în momentul acela inima mi era cât un purece! Trecuse mai bine trea jumătate de oră. Deodată tovarășa mea se opri. — Sono arrivato, îmi zise ea. In fața mea se ridica la infini , un zid. In întuneric zării luai 1 UPSCVAZUI-Vil»! . porți-Venețiana ridică cvocaniile de pe poartă și bate de trei ori. -Poarta se deschise încetișor și inmarăm. Era întuneric ca într’un mormânt. Nu știam nici unde sunt, nici ce mă așteaptă. Stăteam perplex neștiind în retro să o apuc. Tovarășa mea pe care o pierdusem un moment mă luă de mâini și începu să mă tragă în sus. — Bagă de seamă, îmi șopti ea, urcăm o scară. Tocmai mă și iubisem de prima treaptă, începui să urc scara tras de mână, ca un obiect, de venețiana mea. Vedeam că planul meu de luptă nu făcea două parale. Un vas de agresiune, în bezna aceasta, nici n’aș fi știut încotro să dau, dar să mai nimeresc in tâmplă pe italian. Și urcăm mereu. Din când în când treceam pe câte o platformă, cea ce mă făcea să înțeleg că se isprăvise un etaj și că treceam în altul mai sus. Am urcat astfel în cel mai complet întuneric vre-o 3-~i etaje. In fine, văd o licărire ieșind din fereastra unei odăî ce da pe o săliță. Tovarășa mea deschise ușa, mă pofti înăuntru, îmi arătă un scăunel, închise ușa și plecă. Odaia totuși era populară. In jurul unei mescioare pe care ardea o lumânare vârâtă într’un sfeșnic de alamă, erau înșirate trei babe sărăcăcios îmbrăcate sbârcite de figuri și cu peri albi ca zăpada. Parcă era o consfătuire a uniior vrăjitoare. Ele stăteau imobile, cu coatele rezemate de mesteioră ■ și fără să schimbe măcar o vorbă." — Altă comedie îmi ziceam în gândul meu. Și venețiana care nu mai venea! Unde se dusese oare? Desigur să-și avertizeze complicii ca să vină să mă masacreze ca pe englez. Vom vedea, Dari nu mă vor da ei gata cu una cu două. Ce nu face omul la desperare și când e înarmat cu o măciucă sdravănă ? Stăm tapăn pe scaunul meu, cu ochii țintă la cele trei babe și mirosind prin toate colțurile încăperei, să simt de unde va răsări ucigașul meu. Dar scaunul nu era prea sdiavăn și se cam clătina cu toate sforțările ce se făceam de a-1 ține într’un echilibru perfect. Atunci mă gândii că poate e așezat pe o trapă și că, cine știe, poate criminalul prin apăsarea vre-unui buton, mă va face să mă prăvălesc într’un abis, într’o pivniță părăsită. Crezut că e mai prudent să-mi mut locul. Luălî scăunelul și-l mutai într’un Colț opus, rezemâdu-mă bine de perete. Cele trei babe, trezite de zgomotul ce-l făcusem, își rotiră ochii lor sbârciți spre mire. Iimânarea era pe isprăvite. Ce era de făcut? Probabil că batălia era să se dea în cea mai cumplită, obscuritate. Deodată ușa se deschise și apatru frumoasa, venețiană cu zâmbetul pe buze. Era adorabilă. — Vieni, îmi zise ea. Eui eram înțepenit pe scaun. — Verd, un buona tolta, repetă ea și venind până la miri» mă luă de braț și mă scoase din o- j rhrte îtkAbm» Și intrarăm în sala vecină. Ce expoziție de dantele și ce da picturi: Fratele lipsea de acasă fiind dus la Padua, dar lucrările sale aratau că era un pictor cu mare talent. A fost o adevărată desfătare sufletască. Frumoasa venețiană cu glasul ei cristalin și cu gesturile ei drăgălașe,îmi explică cum se fabrică dantelele la. Veneția și-mi dete deslușiri bogate asupra posițiilor încântătoare reprezentate în tablouri. Em c, adânc cunoscătoare a picturii. N’aveam nimic de zis, eram încântat, îmi uitasem și de oboseală și de micile emoții prin cari trecusem. .Chiar bastonul îl lepădasem într’un colț. Cum era târziu, am cerut, voe să mă retrag mulțumindu-i ,din suflet de plăcute,de momente ce mă făcuse să petrec un micuță sală de expoziție. — Nui putea să nimerești acasă nici până poimâne, îmi zise ea râzînd. — Atunci? — Te voi conduce ei. — Ar fi prea mare deranj. — Nici de cum, e așa de frumos afară. — Dacă vrei, signorina... Și, deschizând cele patru etaje, în cel mai complect întuneric, ieșirăm în ulicioară, îndreptându-ne spre piața Sant Marco. De astă dată nu mai întâlnirăm pe nimenii. Toată Veneția dormea. Numai în apropiere de locuința mea, otel Vapore, văzurăm o cafenea deschisă de unde se- au erau cântece vesele, acompaniate de notele iii ale unei mandoline. Era un local de noapte. — Să intrăm, propusei frumoasei venețiene. — Cu plăcere. Și retrăgându-ne în colțul cel mai depărtat al cafenelei, ne așezarăm la o meseioară și băurăm o sticlă cu cireaiía cu niște pesmeți delicioșî. Așa vin nu băusem în viața mea. Venețiană se făcuse și mai frumoasă. Era..veselă și fredona drăgălaș un cântec de iubire. Când ieșirăm din cafenea se făcea ziuă. Ne despărțirăm ca douî vechi și buni prieteni. In noaptea următoare eraim la locul meu lângă stâlp. Nu mă mai preocupa nici palatul dogilor nici insula S. Gheorgio. Așteptam în fiecare clipă să răsară venețiana cea frumoasă deși n’aveam cu ea nici o întâlnire. Nu s’a mai arătat. M’am dus sub arcadele palatului, luând loc pe aceiaș bancă și așteptând ca ea să se desprindă din umbră și să-mi mai spuie odată cu vocea- cristalină : un andiamo signore. Nicăeri. Poate era pe mare, la serenadă. Chemai gondolierul ce trecea în momentul acela și făcut o vastă cercetare pe mare, trecând pe lângă toate grupurile de gondole. Pretutindeni cântece, alte frumuseți, dar ea nicăeri. Și am căutat-o îndelung, dar n’am mai găsit-o decât în visurile mele- SITUAȚIA iERIAJIHfti.fi Budapesta. 12. — Corespondentul din Berlin al ziarului „Budapesta Hírlap“ anunță următoarele: In Berlin situația internațională este privită cu pesimism. Ennerbey și noul guvern tânăr turc se bazează prea mult pe eventualul sprijin al Austro-Ungariei și al Germaniei, uitând că acestea în interesul păcei mondiale au adoptat punctul de vedere franco-rus, întrucât s’au raliat la demersul Puterilor manifestat prin predarea notei corective. Noua situație nu poate schimba deci atitudinea acestor 2 mari Puteri. Guvernele din Berlin, Viena și Budapesta nu pot proteja noul guvern turc, pentru că aceasta ar însemna, că desaprobă demersul făcut la Constantinopol ceea ce ar periclita în mod serios echilibrul european. Chiar în cazul când tinerii turci ar solicita sprijin, acesta ar trebui să fie refuzat din considerentele de mai sus. Dragostea aceasta de pace îndeamnă guvernele celor două Puteri a conlucra în deplin acord cu guvernele din Petersburg și Paris, cu toate că în Turcia situația internă a suferit o schimbare formidabilă. Această intențiune a triplei alianțe este o chezășie pentru situația viitoare a Europei. Se naște însă întrebarea, dacă tnerii turci vor reuși sau nu să pruncine această bună înțelrere a Puterilor. Dacă v or reuși Europa va fi zguduite mari evenimente și în căzț, acesta se va stabili dacă atitudinea Germaniei și a Austro-Ungariei a fost justă ori nu, dar mai ales a Austro-Ungariei care fără preget a admis și susținut pretențiile statelor balcanice fără a avea speranța de eventuale foloase. CONFLICTUL Conflictul a intrat într’o fază hotărâtoare. Atitudinea energică a presei vieneze. Nota României către guvernul bulgar române-iulgar Viena. 12. — Ediția de seară a ziarului „N. W. Tageblat" publică sub titlul: „Chestia româno-bulgară“ (De la corespondentul nostru 1 special), următorul ( articol( de fond) datot din București: „Toată lumea se aștepta că distinsul nostru bărbat de stat va reuși să obții concesiunile sperate, și deziluzia e destul de mare că nu s'a, ajuns încă la dorUui rezultat pozitiv. Succesul lui Take Ionescu a fost su’ertit cu a■tât mai mult, cu cât el este armie cu Gheșoff, e un vechi, francofil și a avut întotdeauna bune raporturi în Anglia. Dar d. Take Ionescu s’a întors nemulțuumit de rezultatul' misiun'ei sale ,și <această nemulțumire, s’a comunicat și populației. Aci domnește părerea că de fapt România n’a pus decât, cereri modeste. Tratatul din Berlin recunoaște situația cî ca Stat pe malul Dunărei și balcanic,și pentru asigurarea Rumânia sunt stipulate in acest tratat diverse hotărâri cari până acum nu au fost împlinite. Puterile semnatare ar avea datoria, dacă sub egida lor se fac in peninsula balcanică schimbări cari alterează status-quo, să fie seama și de drepturile și interesele României și să facă să fie ascultat și glasul României , in consfătuirile cari ating și atitudinea ei. " Schimbările de teritorii din Balcani cari vor fi sancționate de marile Puteri, schimbări, cari sunt chiar contra, textului proclamației de război, trebue să aibă ca urmare să se ție socoteala de cererile României. România nu numai că a adus mari servicii Statelor balcanice prin neutralitatea ei, dar și-a câștigat și un mare merit prin aceea că a evitat un război european prin rezerva ei. Pentru că acum România este lovită prin creșterea celor State beligerante, creștere ce s’a obținut prin neintrarea in acțiune a României, restabilirea echilibrului ar fi azi un act de dreptate lacare România are un drept absolut. De fapt Take Ionescu a putut obține cel puțin in principiu recunoașterea drepturilor României la creșterea ei teritorială. Peste aceasta insă totul a rămas in intunerec. Se spune Intr’adevar că Bulgaria vrea să cedeze României o fâșie de pământ și un port la marea Neagră, dar un act oficial în această privință nu există și o bucată de pământ fără Silistra nu poate satisface pretențiile României.* După o descriere a stadiului actual al situației, articolul urmează „Și acum te naște întrebarea: Ce vor face puterile față de cererile României ? Se spune că poporul român nu vrea să mai știe de promisiuni ci vrea un succes. Pretențiile au fost reduse la cele mai modeste posibile și printr’o mobilizare s’ar fi putut obține mult mai mult. Ne putem ușor închipui ce schimbări interne ar putea interveni dacă în actuala stare de lucruri nu se va pune capăt imediat nesiguranței și ce urmare ar avea o schimbare a României în concertul european. Nu lipsesc glasuri de sirenă cari ademenesc România la o schimbare a politicei externe, și se Mzue apărarea ei națională, și se promit ca preț pentru o schimbare de front. Factorii conducători au recunoscut desigur că sub aceste promisiuni nu se ascunde altceva decât tendința de a se răpi României toate legăturile pe cari se scizue apărarea ei națională și un distins bărbat de stat român socotește că o astfel de politică din partea României ar fi o politică de sinucidere. Pe de altă parte nu se poate nega că în contra voinței poporului nu se poate guverna. In contra voinței poporului nu se poate duce ia război, dar nici pacea nu poate fi menținută dacă poporul socotește că interesele sale sunt neglijate. „Credința“ generală este că este timpul a se ajunge la realitate și fanatismul atrage și pe cei mai liniștiți. Astfel ajunge un popor la disperare și de acea puterile cari vor menținerea păcei, să se gândească serios să nu lase să crească nemulțumirea poporului român și să-și impuiă toată influenta pentru ca România să obție compessațiunile ce i se cuvin. CHESTIUNEA A INTRAT IN FAZA EI HOTARATOARE Viena. 12. — Corespondentul din București al ziarului „N. Fr. Presse“ anunță că știrile răspândite în străinătate referioare la o pretinsă boală a regelui Carol sunt lipsite de temă Aceste știri se desmint prieptul, că regele a pretuat uonsiliu de miniștri care a ținut ore. Mâine se va ține în legături cu diferendul bulgar un nou consiliu de miniștri. Comunicatul guvernului în privința aceasta dă de bănuit, că chestiunea a intrat în faza eî hotărâtoare. Camiera,t cate va ține Luni prima ședință după vacanța serbătorilor, se va ocupa de nouile credite militare. NOTA ROMÂNIEI CĂTRE GUVERNUL BULGAR — Presa vieneză și hotărârile consiliului de miniștrii din București — Viena. 12. — Corespondentul din București al ziarului „N. W. Tageblatt ” anunță că știrile răspândite în străinătate despre pretinse neînțelegeri între membrii cabinetului român sunt tendențioase și lipsite de temei. Construs de miniștrii, de sub președinția regelui, a stabilit atitudinea guvernului în ceea ce privește pretențiunile române față de Bulgaria în următoarele trei puncte : 1) Stabilește deplina înțelegere între membrii guvernului la ceea ce privește pretențiunile romane și uoia ce va fi adresată guvernului bulgar. 2) Stabilește programul procedeului precum și mijloacele ce vor fi utilizate. 3) Hotărăște o acțiune grabnică. Nota ce va fi adresată guvernului bulgar nu va avea caracterul unui ultimat, dar guvismul nu va tolera nici o tărăgănare și deci este pregătit pentru orice eventualitate. Știrile referitoare la o pretinsă mobilizare a forțelor armate române nu corespund adevărului. TRATATIVELE DIN LONDRA VOR CONTINUA — Cari sunt pretențiunile lo Londra. 12. — Tratativele dintre Danew și Mișu vor fi continuate zilele acestea. România și-a formulat pretențiunile cari sunt cu mult mai mici decât la început. România cere distrugerea fortificațiunilor de la Silistra, renunță insă la acest oraș. Cere dărâmarea fortificațiilor de pe colinele din sudul Silistrei. Cere cedarea teritoriului ce pornește de la un punct de 5 km. departe de la Mangalia și se sfârșește la Marea Neagră. Cere ocrotirea, conaționalilor ei, locuitori pe locurile cucerite. Cere construirea unui pod peste Dunăre despre care Bulgaria în trecut nici nu vroia să audă. Acest pod ar lega România direct, cu Turcia prin cale ferată care ar porni de la, Craiova. In Bulgaria această cale ferată ar duce prin valea Iskerului Această cale ferată ar înlesni exportul Austro-Ungariei în Asia mică, care in cazul acesta s'ari efectua prin Dedeagaci și Constantinopol. Podul precum și calea ferată ar lega căile ferate române cu linia Dunărea Adriatică și ar înlesni și traficul rusesc stabilind legătura între Bulgaria și Rusia prin căile ferate române» •--------------0X0--------------mâniei — 0 escadră rusă în fața Bosforului Sofia. 12. — DIN VARNA SE ANUNȚA CA O ESCADRA RUSEASCA DIN MAREA NEAGRA COMPUSA DIN 11 UNITĂȚI ÎNCRUCIȘEAZĂ IN FAȚAi INTRAREI BOSFORULUI. VASE FRANCEZE IN APELE ORIENTULUI Paris. 12. — Ministrul marinei a dat instrucțiuni spre a trimite, la caz de nevoie, alte 2 vase de război și în apele orientului. ------—exo---------PLECAREA ATAȘATULUI MILITAR RUS DIN CETINJE Petersburg, 12.— D. Potapoff* atașatul militar rus la Cetinje a declarat unui redactor al ziarului „Bircheviedomosti” căi plecarea sa din Cetinje trebuie atribuită exclusiv motivelor private dar nici decum unor motive politice. D. Potapoff ar fi primit concediul sau de la 16 curent, dar nu a putut pleca din cauza timpului nefavorabil. --------------oxo------------- Arestarea uni individ pect la Silistra sus. Autoritățile bulgare au arestat acum câteva zile, la Silistra, pe un individ îmbrăcat in uniformă de sergent de infanterie român. Individul a dat de bănuit polițaiului orașului, care a telegrafiat semnalmentele individului atât poliției din Călărași cât și siguranței generale a Statului. După semnalmente,s’a bănuit că sub uniformă de soldat se ascunde faimosul bandit Sfetescu, care a făcut mai multe tâlhării în Dobrogea. . In acel timp se afla în Silistra un agent al siguranței generale care era în urmărirea bandiților cari au făcut ultimele două omoruri, rămise nedescoperite, in jud. Constanța. Pus în față pretinsului dezertor, agentul, după ce i-a luat un interogator, a amiitat siguranța generală, că în afară de semnalmente, cari se potrivesc, pretinsul dezertori are o cicatrice a unei răni făcute de glonț în pulpa piciorului Inept. Se știe că Intr’una din întâlirile sale cu potera, banditul Sfetescu a fost rănit de un glonț la picior. De aici se deduce că arestatul ar fi însuși Sfetescu. Siguranța generală a luat măsuri pentru ca să stabilească precis identitatea individului. In caz când s’ar dovedi că în adevăr e banditul Sfetescu, se va face formalitățile de extrădare.