Universul, noiembrie 1913 (Anul 31, nr. 301-330)

1913-11-26 / nr. 326

5 fcani în România. -10 bani în străinătate scos fondator: Îuissi Cazzavillon „1Ș8 PAGINI jinni XXXI. flo. 326. - Harță 26 Noembrie 1913 CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE via și Administrația: » O nouă unealtă de războiu Zun cu tragere repede, pentru aeroplane care a fost experimentat de autoritățile militare la Aldershot (Anglia) și găsit bun de întrebuințat. Importantele declarați tip condusătorilor politică ai națiunilor români, sârbă, germană, săsească și slovacă din Ungaria și Ardeal Chestia naționalităților din Ungaria. — Expozeul contelui Storchiold. — Congrresul naționalităților din Ungaria și Ardeal DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU - Arad. 4 Dec. st. n. ■ Dată fiind marea importanță a actualelor frământări tot mai pronunțate ale popoarelor din această parte a monarhiei austroungare în scopul aluptării drepturilor politice ce, pe dreptul, li se cuvine, și în dorința ca și frații din Regatul român, dar mai ales lumea politică din România să aibă o icoană clară și fidelă a acestor mișcări cari, cu siguranța, vor produce aici schimbări istorice, — m’am adresat, celor mai de seamă conducători politici și fruntași ai națiunilor apăsate din Ungaria și Ardeal, solicitându-le pentru ziarul „Universul“ declarațiuni scurte, dar precise asupra următoarelor chestii politice la ordinea zilei, care prezintă o foarte mare importanță politică, și anume: Chestia naționalităților din Ungaria și Ardeal, Expozeul contelui Berchtold, și Congresul naționalităților din Ungaria și Ardeal. [Pentru a putea obține răspunsuri clare și precise, am fixat mult stimaților mei interlocutori următoarele întrebări: 1) Care ar fi, după părerea dv., cea mai fericită soluție privitor la chestia, naționalităților din Ungaria și Transilvania? 2) Ce părere aveți dv., despre expozeul contelui Berchtold? și 3) Ce părere aveți dv. privitor la ținerea, unui congres al naționalităților apărate din Ungaria și Transilvania? Pentru azi vă trimit importantele declarații ale dl-lui dr. Mihail, Bolit, avocat, fost secretar al regelui Nichita al Muntenegrului, fost în mai multe rânduri deputat (cu program naționalist) în Camera ungară și director al ziarului sârb (naționalist) „Brannki din Neoplanta (Neusatz), unul din cei mai luminați politiciani și fervenți luptători ai sârbilor din Ungaria, și ale d-lui Victor Orendi-Holnenau, cel mai aprig și neînfricat apostol al luptei de redeșteptare a nemților (șvabi) din Banat, director al ziarului german (naționalist) „ Süd,ungarisches Deutsches Volksblatt“ și al excelentei reviste „Von der Heide“ din Timișoara. Declarațiile celorlalți însemnați bărbați politici le voia trimete mai târziu. Astfel, fruntașul sârb d. dir. Mihai plăit a binevoit să-mi facă, în scris, următor cele cinclarate împorțiuni:" Înainte de toate îți declar că în actuala situație politică nu consider oportun ținerea unui congres,al naționalităților. Tocmai privitor la această chestie am scris în ziarul „Branik”— în numărul de la 28 Noembrie n. — un lung articol. Pe timpul congresului naționalităților ținut la 10 August n. 1895 în Budapesta, eram în pasivitate. Acum, după ce am intrat în parlamentul ungar, un al doilea parlament pe lângă acesta n’ar avea nici un rost. De altfel, noi în Ungaria nu avem dreptul de întrunire. Dar lucrul principal e că, câtă vreme nu sunt rezolvate marile probleme de importanță mondială din Balcani și relațiile de partid din Ungaria, ținerea unui congres al naționalităților, după părerea mea, nu ar fi oportună“. — Ce privește soluția chestiei naționalităților din Ungaria, în această privință e normativ contraproiectul din anul 1868 al deputaților naționaliști prezintat la proectul de lege al guvernului privitor la chestia naționalităților precum și rezoluțiunea, compusă din 22 articole, votată în congresul naționalităților ținut în 10 August st. n. 1895“. fj— Ce privește expozeul contelui Berchtold, eu l-am comentat într’un lung articol în ziarul „Branik“, arătându-l pe Berchtold ca un politician hasardeur falit, care se lauda în paguba monarhiei.“ „Acestea îmi sunt, pe scurt, părerile și răspunsul la prețioasele întrebări ce mi-ați adresat." Dr. Mihail Bolii. Fruntașul ..german (Victor Orendi-Hovmenav mi-a făcut, în scris, următoarele declarații: „—■ Cea mai fericită soluție privitor la rezolvirea chestiei naționalităților din Ungaria ar fi încorporarea Ungariei la Austria. O monarhie mare (Gesammtmonarchie ) puternică și vitală, în care fiecare națiune („naționalitate“, după cum spun ungurii, nu e la loc să se poată desvolta conform individualității și tradițiilor sale proprii, — ar fi chiar și în interesul poporului maghiar. Câtă vreme în Ungaria națiunile conlocuitoare nu se vor bucura de aceeaș deplină egalitate, aici nu va fi pace.“ »— N’am citit expozeu contelui Berchtold, pentru că zăceam bolnav când l-a rostit, — dar nici până acum n’am dat vreo importanță deosebită acestor expozeuri, căci doar ani de-a rândul se instrumează aceeași melodie, pe care o cunoaștem de 31 de ani. Dacă contele Berchtold a vorbit despre România în termeni mai afectuoși — după cum mi se spune, in acest caz pasagiul referitor al expozeului e foarte la loc. Azi, România e un stat de primul rang și — oricât de curios s-ar părea, România poate să ajute efectiv cauza nemților din Ungaria.“ Ținerea unui congres al națiunilor nemaghiare din Ungaria e, de o necesitate ardentă. Așa numitele „naționalități" conlocuitoare din Ungaria abia se cunosc unele pe altele, cu toate că mai ales între români și netoți ar" trebui să se creeze legături mai strânse. — Victor Orendi- Hommen,au. “ + Deja un cunoscut fruntaș român aflam că înțelegerea intre guvernul maghiar și comisia admisă din partea comitetului executiv al partidului national român e aproape fapt împlinit. Comisia română, din care fac parte dini deputați Dr. Teodor Mihali, Dr. Alex. Vaida-Voevod și Dr. Deliu Maniu, a cerut guvernului ca, în urma tristelor experințe din trecut, înțelegerea provizorie românomaghiară, să fie sancționată , la începutul anului , viitor, după rezolvarea chestiei croate, pe cale legislativă. De la acelaș personaj afla că guvernul maghiar ar fi acceptat această cerere a comisiei române, Constantin Savu. * “ *J< ij*---------------- Cererile meseriașilor DIN IAȘI , Iași, 24 Noembrie. La întrunirea meseriașilor sa votat o moțiune prin care se cere d-lui ministru de industrie și comerț ca să dispună ca restanțele de la 1 Aprilie 1912, până la 1 Ianuarie 1914, să fie certate urmând că de la această dată toți meseriașii să se pună la curent cu plata cotizațiilor; se mai decide ca să se invite toate organizațiile de meseriași din țară la începerea unei acțiuni la fel cu cea din Iași în cazul când d. ministru va refuza iertarea restanțelor și a amenzilor.í***—♦ D-nii abonați cari cer schimbări de adresă, sunt regali cu insistență să binevoiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și etichetarea care este imprimată adresa cu care primeau ziarul până atunci spre a se putea da curs renedi cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea ziarului la noua adresă. . .. . MIȘCAREA FUNCȚIONARILOR JUDECĂTOREȘTI CONGRESUL funcționarilor judiciari din Craiova ,Craiova, 24 Noembrie Azi dimineață, la orele 10 lum. s‘a deschis congresul parțial al funcționarilor judiciari, la care participă funcționarii din circ. Curtei de apel din Oltenia. Congresul se deschide în sala de ședință a Curței de apel. In vederea acestui congres au sosit numeroase delegații: din Gorj, sub conducerea d-lor Ferențiu, grefier; din Olt, sub conducerea d-lui Ion Vizireanu; din Vâlcea, sub conducerea d-lor Beldiman și Iliescu; din Mehedinți sub conducerea d-lui l Moschinaru. Asistă de asemenea toți funcționarii de la secțiile locale ale curții, tribunalului și judecătoriilor. Apoi d-ni avocat N. P. Quran, primarul orașului Craiova, C. Ciocazan, fost primar, C. Radulian, N. Coandă, M.Constantineanu, M. Chintescu, deputat. I. Giurescu, membru al consiliului de disciplină al baroului local, etc. înainte de deschidere d. N. Coandă, propune ca președinte pe d. Gr. Hristescu, prim grefier al Curții de apel secția I, din localitate. D. Hristescu, mulțumește pentru cinstea făcută, de a prezida cel dintâi congres al funcționarilor judiciari, care de altfel e și primul în toată țara. Aduce laude d-lui I Bobeanu și funcționarilor grefei Curței de apel secția I, cari au determinat mișcarea funcționarilor judecătorești. Biroul se complecteaza Cu d-nii C. Flitan (Gorj) și Bekliman (Vâlcea). Se dă citire mai multor telegrame de adesiune din țară , a funcționarilor judecătorești din Galați, etc. D. C. D. Săr, al r. sat, grefier ajutor al tribunalului Dolj, secția II-a, salută pe congresist în numele craiovenilor și scuză lipsa d-lui Mihăilescu primőré, fief al tribunalului Dolj, sestln. I, care a avut un deces în familie, dar care ia parte cu totul la mișcarea funcționarilor judecătorești. D. președinte la congresului dă citire chestiunilor din programul pus în desbatere, chestii pe cari le comentează în parte, relevând importanța îmbunătățiră a stări ei materiale a funcționarilor judecătorești și acordarea de indemnizații pentru chirie. p. J. Bobeanu (Craiova) . De părere că trebuiesc accentuate 3 puncte din program: urcarea salariilor, gradațiile din 3 în 3 ani și indemnizații de chirie. Se pot face de guvern aceste sacrificii materiale pentru clasa funcționarilor judecătorești, deși e drept că țară trece încă prin împrejurări grave. D- Beldiman (Vâlcea) salută pe Craioveni. Era nevoie, spune d-sa, de o solidaritate a funcționarilor judecătorești pentru că nevoile ce îî apasă sunt prea mari. Momentul mișcarelor e oportun, iar congresul e binevenit și capătă importanță prin faptul că se ține în capitala Olteniei, leagănul atâtor fapte mari. Cine se mișcă, obține , vedeți meseriașii și celelalte bresle, care au obținut legi folositoare. D. Beldiman e de părere să se mențină in totul chestiile din program, mai cu seamă reducerea anilor de pensie. D. V .Guran, primarul Craiovei, își exprimă simpatia fată de legitima mișcare a funcționarilor judecătorești, căci situația economică nu mai e la fel ca cea de eri. O îmbunătățire a starei materiale se impune. Clasa aceasta de funcționari e cea mai cuminte și nu eștt niciodată, din legalitate, are drept deci să-și exprime doleanțele ei. Acești funcționari au nevoie și de înălțarea morală; ca reprezentant în parlament, d. Guran făgăduește să susțină dezideratele congresului. . D. Al. Coandă, senator, asigură că va susține în maturul corp revendicările funcționarilor judecătorești. Ca avocat s-a convins că această breaslă e cea mai interesantă și treimie înălțată material și moral. Laudă mișcarea lor, care are toată simpatia d-lui ministru de justiție M. Cantacuzino, așa că succesul le e asigurat. D. C Ciocazan își exprimă admirația pentru mișcarea aceasta. Această clasă a fost cea mai disciplinată și acum se mișcă, susținută de organele superioare ceea ce înseamnă că va avea succes dreptin. Salută pe funcționari și le urează împlinirea dorințelor. Șeiița se ridică la orele 12. ȘEDINȚA DE DUPĂ AMIAZI E. avocat Gh. M. Demetrescu vorbește ca membru al baroului local și ca ziarist. D-sa spune că adunarea de astăzi este înălțătoare și că mișcarea va avea o reușită sigură. E de părere ca funcționarii judecătorești să solicite reprezentanților colegiului II de Cameră să le sprijine cererile. Acești reprezentanți să ia pildă de la parlamentarii craioveni, cari azistâ și iT.nitresul de astăzi. De altfel majoritatea deputaților sunt avocați,și au,putința să se convingă de dreptele cereri ale funcționarilor judecătorești. .Făgăduește sprijinul d-sase ca ziarist. D. avocat C-lin Badalian declară că de 40 ani de când vine în contact zilnic cu funcționarii judecătorești s-a pătruns cu totul de dreptatea cererilor lor. Laudă mișcarea de astăzi. Crede că se impune membrilor parlamentului să îndeplinească doleanțele acestei clase funcționărești. Felicită pe inițiatorii craioveni ai primului congres al funcționarilor judecătorești, de unde a pornit mișcarea lor. I. Munteanu vVdicea laudă solidaritatea congresiștilor și mulțumește reprezentanților din parlament, cari iau parte la congres. Cere a se lua • măsuri pentru îmbunătățirea soartei materiale a funcționariloir din justiție. Propune transmiterea unei telegrame că un ministru de justiție, căruia să i se exprime omagiul funcționarilor judecătorești și să i se arate care le sunt doleanțele. Propune de asemenea transmiterea unei telegrame Suveranului. . .E de părere să se pună bazele unei asociațiuni, iar din cotizațiunile ce s-ar percepe de la membrii ei, asociațiunea să întrețe o revistă și să organizeze congresele anuale D. Becurrescu (Craiova) arată că primul semnal al mișcărei de azi s a dat in grefa Curții secția I Craiova. Vorbitorul spune, că d. Stelian, fost ministru de justiție, a făcut o lege defectuoasă în 1609, când pentru copiștii dela grefele Curței de apel a cerut certificat de clase gimnaziale, iar la tribunal nu se cere nici un certificat. Arată că dintr-o leafă de 100 lei nu poate cineva să susție o familie și rangul îrn societate , de părere ca legea să se modifice in sensul cacopistic de la Curie să poată ajunge ajutori de grefă, și să poarte titlul de impiegați, cu o leafă dle la 150 lei în sus și cu o gradație din 3 în 3 ani. D. Hristesiu, președintele congresului, mulțumește d-lor avocați cari au luat parte la congres și socotește ca o anomalie ca copiștilor de la Curte să li se ceară 4 clase gimnaziale, iar celor dela tribunal nici un certificat. Ia act de făgăduiala dată de d. senator Coandă, că va însoți delegațiunea de funcționari judecătorești care va merge să prezinte d-lui ministru de justiție memoriul funcționarilor judecătorești. Se dă citire mai multor telegrame de adeziune, sosite din Brăila, Mehedinți, Tecuci, etc. Se alcătueiște un proces verbal cu 5 puncte. 1) Se cere d-lui ministru de justiție și reprezentanților din parlament să satisfacă cererea de sporire de salariu a funcționarilor judecătorești, acordarea de gradații din 3 în 3 ani și indemnizație de chirie 2) Să se intervie pe lângă d. ministru de justiție ca să modifice organizarea grefelor de pe lângă judecătorii și tribunale în sensul de a se acorda o stabilitate mai sigură, așa cum există la alte categorii de funcționari. 3) Să se aducă la cunoștință tuturor funcționarilor judecătorești din țară rezoluțiunile luate în congresul din Craiova și să se determine o zi pentru ținerea unui congres general la București. 41 Să se transmită telegrame de mail turnire d-lui ministru de justiție. 5) Să se ceară d-lui ministru de justiție îmbunătățirea soartei morale și materiale a funcționarilor judecătorești. Ședința se ridică la orele 2 d. a. declarându-se închis primul congres al funcționarilor judecătorești. HVTRUNIREAt funcționarilor judiciari din Iași Iași, 24 Noembrie. Azi s’a ținut în sala tribunalului o întrunire a funcționarilor judiciari, din dr. Curtei de apel din Iași. După mai multe cuvântări s’a votat moțiunea prin care se hotărăște întrunirea tuturor funcționarilor judiciari în un congres general, care se va ține la S și 9 Decembrie în Capitală; si cere sporirea salariilor, să se dea gradații cu efect retrocetiv, din 5 în 5 ani cel puțin 25 la sută din salar; să se acorde indemnizații de chirie, să se înființeze o casă de economie a lor; să se declare stabilitatea lor; să: se înființeze un consiliu de disciplină și judecată a funcționarilor: admiterea de avansări din 3 în 3 ani, la vechime, iar după merit avansări oricând, fără ca avansările să fie influențate de pedepsele disciplinare, să se acorde vacanța, mare și pentru greșie; să se reglementeze orele de serviciu, să se înmulțească personalul pentru ușurarea serviciului, să se suspende garanțiele grefierilor și in tot cazul să si se facă rețineri lunare , pentru complectare, și anii la pensie să reducă la 30 ani. Tri î5- f. 41 h.irt. Elena Gh. Mârzescu întotdeauna, la dispariția figurilor mari, în afară de durerea acelora cari au cunoscut omul, se naște în sufletul tuturor o, impresie adâncă de părere de tîțtt, că nimeni altul nu va fi ,îh, stare să. . cupcă mai departe a ceea ce a pornit cel dispărut. E în acest sentiment general recunoașterea intimă, și sinceră a,însemnătății celui plecat, pentru totdeauna. Acelaș lucru sa întâmplat la încetarea din viață a Elenei Gh. Mârzescu. Nu durerea nemărginită a copiilor ei, pentru care a fost o admirabilă mamă, nici plânsul îndurerat al sutelor de colaboratoare și eleve, pentru binefăcătoarea lor, nu acestea i-au sfințit numele, ci sentimentul nostru unanim de ireparabilă pierdere, pe care a suferit-o educația femeei române în persoana inițiatoare, cu suflet generos și a luptătoarei veșnic neadormită și neobosită., Acest sentiment unanim trece, pe Elena Gh. Murzescu în istoria desvoltărei poporului român din veacul al XIA-lea. In adevăr istoricul viitor, care va vorbi de școala românească din a doua jumătate a acestui veac, va trebui să, spună că până la ea, nimeni nu sa gândit la educația femeei romane, că, dânsa primind la 1874,sub conducerea ei, în calitate de prezidentă a comitetului, societate! „Reuniunea femeilor din Iași“ școala, care ființa modest de vreo patru ani, cu scop de a da un meșteșug onorabil, fetelor sărace din Iași,a ridicat această școală la rangul unui institut de editură naționalii, care a servit, de model și de pepinieră. Afătuiii pentru celelalte școli similare din cuprinsul României. Născută în Focșani, din o veche familie muntenească Robercu-Pemcescu, din momentul ce s-a căsătorit cu Gheorghe Mârzescu, marele și neuitatul rosân, și a venit la, lași, ea a devenit moldoveancă cu inima largă și generoasă,și s-a impus imediat ca conducătoare a femeilor cari intemeiaserii, școala profesională. ..Reuniunea femeilor române”. Timp de 40 ani a fost sufletul școalei; ea a condus-o ,prin" vremurile bune cății prin "cele de restriște, „a bătut la toate ușile; a făcut apel la toți și la toate; s’a expus să i se iapoeze scrisorea ei,, scrisoare ele ferice, fără nici un răspuns, și a stăruit cu toate acestea timp de 11 ani. N’a cruțat nici timp, nici bani, nici muncă. A stăruit cu un devotament mai presus decât omenesc. A știut să lupte cu indiferența unora, cu reaua voință a altora și într’un oraș locuit în majoritate de străini, în vechea capitală a Moldovei, unde suferințele sunt mai mari ca oriunde, a isbutit să înființeze școala ei profesională. Onoare, ei. Deschizând un azi) munceî, ea a dat cea dintâi exemplu de o muncă, neadormită și un devotament fără margini pentru această operă”. 1) Dacă activitatea ei s’ar fi mărginit numai aici, încă Moldova, și ’n special Iașii, ar trebui să fie în veci recunoscători Elenei Gh. Mârzescu, care s’a identificat, atâta cu nevoile și aspirațiile vechiului și oropsitului târg, încât și prin școala ei a putut să contribue la renumele de „Orașul marilor școli românești”. Dar, la timp, Elena Gh. Mârzescu a înțeles că rolul ei, după ce-și făcuse datoria deplină față de Iași, el să lucreze din toate puterile pentru crearea unui învățământ practic pentru fetele românce. Acestei idei i-a închinat ultimii zece ani, in întregime, fără răgaz și fără să privească nici la considerațiile sociale ale păturei înalte din care făcea parte, nici la odihna la care avea tot dreptul, ca inspectoare a învățământului profesional femenin, a fost colaboratoare neprețuită și respectată a tuturor miniștrilor de instrucțiune și a cutreerat zi și noapte țara de la un capăt la altul, îndemnând, sfătuind și încălzind pe toate cu focul inimei sale. La a deschis cel dintâi drum, ajutată de fostele ei eleve de la Reuniunea din Iași, și tot, absolut tot, ce s’a făcut în această direcție, numai el i se datorește.. Și acum în fața acestei rodnice activități de 40 ani, te întrebi: ce sentimente au condus-o să-și închine toată viata ,eî acestui ideal ? Pentru ce, ea, căreia poziția sa socială i-ar fî hărăzit o viață lipsită de orice griji, așa cum o duc în mare parte femeile noastre din înalta societate, pentru ce s’a îndărătnicit, cu atâta admirabilă râvnă să ducă la bun sfârșit această mare opera de educație națională ? Desigur numai pentru că avea sufletul acelor mari români, cari au condus destinele României moderne, suflet, de luptă, și de jertfă, de suferință și de înălțare, pus în slujba unui ideal. Singura ei răsplată a fost, până acum, mulțumirea modestă, și totuși admirabilă, că a făcut ■ să pornească din bătrânul Iași — leagănul ideilor„mari — ,educația cea adevărată a femeii române. De astăzi înainte Elena Gh. Mârzescu trece în numărul marilor români reformatori și inițiatori de școală. Națiunea română îi rămâne prin aceasta în veci recunoscătoare, Iași, Noembrie 1913. O fostă elevă a „Remimei” î P. Rășcanui: Discurs cu ocazia jubileului de 25 ani ai școalei și, fie uni unei femeilor române”. Misteriosul „și miraculosul au exercitat, ibitotdeauna o deosebita atracțiune asupra omului, —— și lui arareori chiar asupra, unora caracteia cari sunt sau se laudă a fi necredincioși. Ar voi oricare, ca Tema, ori, Sfânta Scriptură, să pipăie și să se încredințeze; — dar atuncea ce farmec ar mai zăcea în minune sau în inesplicabil? — învăluirea în îndoială nu face decât să ațâțe, și mai mult închipuirea omenească. . ■ Uliul din spiritele cele mai sceptice din toate timpurile a fost fără îndoială Cicerone. Cu toate acestea, lucru curios, lui i se datorește păstrarea, în, analelo a miraculosului, a unei întâmplări sau pretinse întâmplări, ar zice alți sceptici de ist azî, — care ar fi să dea una din cele mai vechi bănueli despre realitatea vieții de apoi, pe care unii o numesc „nemurirea, sufletului", iar alții: trecerea omului în lumea spiritelor. • Mulți cunosc, desigur, povestirea: Doi prieteni din Arcadia călătorind împreuna ajunseră la Megara. Având să poposească aci, pe despărțire. Unul găsi găzduire la un cunoscut ospitalier, iar celalt fu nevoit să tragă la un pian. Peste noapte, cel dintâi, avu un vis grozav: prietenul său îi apăru, înspăimântat, cerându-i ajutor, căci ban,giuvoia să-l omoare. Se deșteptă înfiorat, dar își zise că nu era decât, pradu unei Robi, pisiri mincinoase și căută, să, adoarmă înrăș. Abia trecu însă iar in lumea'visurilor, prietenul sau îi apăru'din nou, de astă, dată plin de, sânge, și îl rugă că, dacii n'a putut să-î scape viața, cel puțin să-l răzbune. Hangiul îi omorâse, ii ascunsese cadavrul intr’un car sub o grămadă de gunoi() și avea de gând acuma dis de dimineață să-li scoată cu acest chip din oraș și să-l îngroape la câmp afară. Deci dânsul să se înființeze din vreme la poarta orașului și să ..aștepte carul. — Astfel fă eu, și cu adevărat, sub girnnda de gunoifi descoperi cadavrul. Hangiul, înspăimântat, voi să stupe cu fuga, dar fu prins și-șî plăti crima cu viața. Aceasta o povestește Cicerone cu toată, seriozitatea, lăsând, cu tot scepticismul ,sau, să se înțeleagă ceea ce mult mai târziu avea să tălmăcească Shakespeare prin gura lui Hamlet al săfi: că între cer și pământ se petrec mai multe lucruri decât poate să bănuiască înțelepția noastră omenească. Multe, foarte multe ciudățenii de acestea s’au mai notat de atuncea — totuși însă nu atit de multe, încât să nu se poată cu toate acestea afirma, că toate nu se întemeiază poate decât pe pure coincidențe întâmplătoare. Adică, zic unii. Sunt și astăzi zilnic mii și mii, deci în decursul timpurilor au putut nenumărate miliooane de cazuri, când unii sau alții au avut astfel de visuri, presimțiri, apariții, viziuni. — fără ca ele să fi răspuns unei întâmplări reale oarecare. Toate acelea s’au uitat de a doua zi, ca tot atâtea vise rele. Ce mirare, sau ce minune este acuma, ea printre atâția, sumedenii de viziuni înșelătoare, să se fi potrivit ici-colo și câte una cu realitatea, mai ales că preocupările din stare trează ale celui ce visează, ar putea să- și explice până la un punct unele visuri de acestea. In chip instinctiv, călătorul din Arcadia poate, să fi resimțit oarecari îngrijorări pentru siguranța prietenului sau în hanul acela; și de aci visul — iar felul de înlăturare a cadavrului, un gândit ce putea să treacă și prin mintea altuia decât a hangiului. — deci: coincidență, pură întâmplare! Colecționat,plin de cazuri miraculoase nu se dau bătuți. Ei continuă cu istorioarele. Și desigur că cele pe cari și ei pun mai mult preț,, și cari sunt și de natură, a impresiona mai puternic, sunt acelea cari grăiesc despre făgăduiala ce-șî fac doi inși de a da, după moarte, unul altuia veste despre viața de pe cealaltă lume, c t și cari sfârșesc cu pretinsa dovadă dă o astfel de făgădiuială a și foști ținută. Acuma, ar rămânea de știut aicea, câte mii și mii, dacă poate nu , milioane de oameni, își vor fi făcut în cursul vremurilor, între dânșii, această, reciprocă făgăduiala, fără ca ea să fi avut nici o urmare, fără ca cel plecat, întâiji de pe pământ să mai fi dat vreun semn, sau vr’un simulacru,despre ființa lui celui rămas să-și ducă mai departe crucea în această vale a plângerilor? Cu marchizul de Rambouillet și cu marchizul du Percy însă nu s’a întâmplat așa. Amândoi tineri, războinici, prieteni ca frați și în acelaș timp munciți și de gândul la viața viitoare, ei și-au făcut, această făgăduială, Care din doi va muri întâi, să dea veste celuilalt despre dânsul și despre lumea cealaltă. Peste câtva timp, marchizul de Rambouillet plecă la război și în Flandra, pe când prietenul sau rămăsese la Paris,bolnav de friguri. Intr’una din nopți, marchizul du Percy se deșteptă la o mișcare a perdelelor patului; se ridică,, și în fața lui văzu pe marchizul de Rambouillet. Se repezi să-l îmbrățișeze. — dar acesta făcu câțiva pași îndărăt hotărindu-i cu voce gravă că astfel de manifestări animai • ln vietnic ION GORUN, eraîi potrivite acuma. Venise numai, să-și împlinească făgăduiala, căci la o ciocnire din ajun fusese ucis. Era adevărat ce vorbiseră despre lumea cealaltă, — și în curând ,și marichida Percy avea să se convingă, căci trebuia să moară și el în curând un războiu. După ce SPUse toate acestea, Rambouillet își arătă rana de care murise, apoi dispăru. Percy povești toată înaintilarea numaidecăt; la început, totul fu pus în, socoteala frigurilor — dar iată că peste câteva zile vine vestea morții lui Rambouillet de o rană întocmai ca cea pe care o arătase. Și Percy, la rândul său, căzu și el cu a adevărat într'o luptă, așa, cum îi prezisese prietenul său mort. ’tot, așa o făgăduiala reciprocă și-au făcut învățații Michele Mercato și Marsilio Firino. Marsilio muri pe când Michele călătorea prin străinătate și n’avusese știre nici măcar despre boala prietenului său. Intr’una din zile Mercato stătea la masă adâncit în studiile lui, când deodată i se păru că adose o voce care îl chema din stradă. Deschise fereastra și văzu pe prietenul său trecând în goană,” halare pe un cal alb ,cânoi ajunse în dreptul lui. Marsilio întoarse capul strigând cu o voce tare: —. „Michele, Michele!! Este adevărat că sufletele noastre trăiesc după moarte și sunt nemuritoare!” Mai târziu se stabili și aci că ceasul apariției a fost exact acela al morții lui Marsilio. Italienii au poate o fantazie mai aprinsă, dar iată și de germani cari și-au făgăduit tot așa să-și dea știre unul altuia despre viața de pe lumea cealaltă. Klockenbring era in Hanovra, pe când prietenul sau Strube muri, undeva prin străinătate. In acelaș ceas, Klockenbring visă că primește o scrisoare, in care Strube îi dădea dn veste: — „Dragă Klockenbring, este cu adevărat o viață și după moarte. Dar felul acestei existențe este cu totul altul decât presupuneam, tu și eu. Adio!” Dintre toate povestirile sau poveștile acestea — e de prisos ,să mai înmulțim înșirarea lor, oricum, mi se pare că aceasta din urmă trebuie să dea mai mult de gândit: — Dacă este o viață după moarte, ea este însă altfel decât ne o închipuim, decât suntem în stare ,să ne-o închipuim. Altfel! Cum? — Firește că noi aceasta nu trebuie s’o știm, căci ne întrebăm atuncea: oare câți din oamenii cari trăiesc pe lumea aceasta n’ar preferi să scurteze acest drum de Calvar și să ajungă ,,cu o oră mai înainte" la viața cealaltă? — Oare n’-ar fi atuncea sfârșitul lumei acesteia? Mulți, prea mulți din prietenii mei buni am pierdut și eu, măcar că abia ajuns, în după amiaza vieții, — dar nu mi-a trecut prin minte să mă învoiesc cu nici unul să ne dăm, de știre despre viața și lumea cealaltă... Dar mă întreb, de ce oare și fără o asemenea învoială -anume, nu s’ar fi gândit vreunul , să-mi dea o asemenea veste, mai ales că cu fiecare din ei poate nu odată am stat de vorbă despre problema aceasta? Eu m’am avut niciodată nici un semn despre viața sau lumea, cealaltă. Și totdeauna m’am iubit, ca atâția alții, de reblexiunea: Cum oarest’ar putea ca, să, fie fără sfârșit ceea ce a avut un început ? — Un început, a avut viața fiecăruia din 1„oi, ea trebuie să aibă și un sfârșit: întuneric, neant, înainte --,întuneric, neant, pe urmă. Peste aceste hotare ,--nimica... Dar iaraș mă întorc . — Dadă, deschizând ochii în lume, am putința a cunoaște sau a bănui tot ce a fost, înainte de existența mea pământească, de ce n’ar fi cumva, și undeva și putința de a cunoaște tot ce va fi după aceasta?— Venind la viață eu trăiesc cu tot trecutul omenirii, logiica minții mele trebue dar să-mi spună că am să trăiesc »și cu tot viitorul ei... Dar cum? — Altfel ! — Altfel decât pot să-mi închipuesc, —• altfel decât ar putea să bănuiască .‘vreodată minte omenească... Altfel, și nimenea n’are să vină de pe lumea cealaltă ca să-mi scuip cum? fără îndoială fiindcă el acolo se găsește pentru totdeauna și cu totul rupt de viața de aci, de rostul și de preocupările ei... ----------------sp «L*--------------- CRONICI Buletinul atmosferic Pe ziua de 24 Noembrie 1913 IN TARA. In ultimele 24 de ore a plouat puțin în cea mai mare parte a țărei, numai în unele localități din județele Fălciu, Ialomița și Constanța ploaiea a fost mai abundentă dând între 6 și 15 mm. de apă. Timpul în general rece, temperaturile maxime din cursul zilei au fost cuprinse între 4 gr. în unele localități din nordul țării și 14 gr. la Vaslui și R.Sărat, iar cele mai coborîte de peste noapte între plus 3 gr. în mai multe localități și 4 gr. la Sinaia și Baia de aramă. Astăzi dimineață cerul mai mult acoperit, iar pe alocuri ceață, deasă,, la Iași fulgi de zăpadă. Presiunea atmosferică se menține lîu mijlociu tot către 755 u