Universul, decembrie 1913 (Anul 31, nr. 331-359)
1913-12-08 / nr. 338
Stauf în România. -10 tani în strâmta?eal CG B f ondator: fiiițjj Cazzavlllan București 7 Decembrie 1913 Salariile funcționarilor (Pornirea ce se arată in unele cercuri împotriva mișcării funcționarilor pentru sporirea salariilor, nu este de loc justificată. Atuncea, de pildă, când se spune că ar fi mai indicat să se vină în ajutorul elementelor ce reprezintă viața noastră economică, în special în ajutorul comerțului, se pierde din vedere că fără o bună stare, sau măcar o înlesnire materială generală, cu greu va putea să se urnească și aparatul economic sau mișcarea comercială. Dar este și o observație justă în criticele ce se aduc, și anume este aceasta că, și în situația precară de azi a funcționarismului, alergarea, înghesuirea spre acea carieră este excesivă,— și de aci apoi temerea ce se exprimă, ca această năvală să nu devie încă și mai mare după o sporire a salariilor, făcând astfel să devieze tot mai mult forța de care activitatea economică a țării ar avea nevoie. Aci însă, este un alt remediu de căutat și ele aplicat. Nu părăsirea în starea deplorabilă de astăzi a atâtor zeci de mii de funcționari, ci limitarea numărului lor. . Este indiscutabil, e constatat de toată lumea care vine câtuși de puțin în atingere cu funcționărimea noastră, că numărul funcționarilor e prea mare față cu necesitățile reale ale gospodăriei publice. Și în deosebi este prea mare numărul funcționarilor celor mai bine retribuiți, a atâtor inspectori peste controlori și controlori peste inspectori — în vreme ce funcționarii cei mici sunt în mult mai mare măsură absolut necesari bunului mers al ramurilor de serviciu în care lucrează. • Nu au deci dreptate aceia caii zic că e mai bine să rămână lucrurile așa cum sunt, spre a se feri Statul de o supraîncărcare de sarcine bănești,căci această primejdie de supraîncărcare poate fi evitată, înfăptuindu-se în acelaș timp o îndreptare neapărat necesară in soarta funcționarilor. Inlăturăndu-se treptat, fara brutalitate, dar cu hotărâre, inutilitățile corpului funcționăresc în aceeași măsură s’ar putea proceda la îmbunătățirea situației utilităților acelui corp. Aceasta ca reformă finală Pentru început însă, Statul ar fi dator să facă și unele sacrificii căci cu salariile de astăzi viate a devenit, pentru unii funcționari inferiori, o apăsare și urchin, — și asemeni dispoziții sufletești, când devin prea întinse otrăvesc atmosfera unei țări și a unei epoce întregi. Să se facă deosebire, da. Să nu Se risipească banul Statului ci să se întrebuințeze cu chibzuială și cu folos. Chibzuiala va cere ca să se mai închidă căile prea larg deschise spre buget îndreptându-se astfel energiile sau activitățile și spre alte câmpuri, mai părăginite — dar folosul, și anume folosul obștesc pretinde ca acest corp al funcționarilor, în tot cazul neapărat necesar vieței publice, să fie după cuviință și omenește răsplătit, pentru ca și în slujbă să-și pună toată inima, și în viața socială să poată fi elemente de mulțămire și stimulare spre gândurile și făptuirile cele bune. SCRISORI DIN RUSIA in piese si in ->i- a 5 In literatura dramatică rusă .Piese, in care ieit motivul să fie adulterul, ca în cele mai multe piese franceze, se întâlnesc destul de rar. Se’nțelege, nu pentru că în viața rusească, adulterul ar fi un fenomen rar, probabil că nu e nici mai rar, nici mai des ca în Franța. Dovadă sunt numeroasele nuvele și romane rusești pe această temă. •In rândurile ce urmeaza vom încerca o explicare a acestui fapt, în legătură cu o schimbare a repertoriului rusesc, ce se observă de vreo doi ani încoace. . . Actualmente piesele cele mai aplaudate sunt piese „de adulter“, în special „Profesorul Storytsyn“ de L. Andreev și „Gelozia“ de Artsybașev. Intr’o țară* ca Rusia, unde lipsa de libertate s’a resimțit întotdeauna în toate ramurile de activitate omenească, de politică nu mai vorbesc, singurul mijloc de educație socială aproape numai beletristica. Toți marii beletriști ruși sunt înainte de toate educatori sociali, humanismul este caracterul specific al scrierilor lor. Dar în această privință, mai mult încă decât dădeau scriitorii, cereau cetitorii. Mai ales în ce privește teatrul, care prin însăși natura iii, e în mai strânsă legătura și are o influență mai adâncă asupra publicului, acesta din urmă era și mai dificil, și mai pretențios, ca să zic așa. Cetitorii, cu atât mai mult spectatorii, cereau ca eroii dramei să fie sbuciumați de aceleași dureri, de care suferă și dânșii, să fie însuflețiți de aceleași speranțe, de care sunt însuflețiți și dânșii. Or, în Rusia, aceste dureri, aceste speranțe, comune tuturor erau de natură socială, nu personală, altruistă, nu egoistă. Și, în conformitate cu aceste cerințe, drama rusească, până la 1906, tratează conflictele între copii și părinți; între capital și muncă, între robie și libertate; elementul personal (erotic, sau nu) își găsește loc în mod accidental, întrucât e în legătură cu cel social. Cu totul altceva se întâmplă după 1906. Deoparte, după încordarea socială, ajunsă la culme în timpul revoluției, urmează în mod firesc o slăbire a „vieței sociale", in folosul celei „personale“, atât timp neglijate. Și dacă după revoluție, Rusia ar fi intrat în stare normală, dacă adică libertățile elementare, cucerite cu atâtea sacrificii, n’ar fi fost îndată distruse de reacție, schimbare de care vorbii mai sus, n’ar fi fost decât un fel de restabilire de echilibru vital.Dar anului 1906 urmă o epocă de reacție grozavă și echilibrul fu din nou stricat, de data aceasta în sens opus: sentimentul predominant deveni cel personal, egoist, în dauna aproape totală a celui social, altruist. „Viața trtewe să fie un șir neîntrerupt de plăceri“ este deviza prototipului acestei epoce, Sarin (eroul unui roman al aceluiași Artsubașev). Și tot Sanin ne arată în cursul romanului în ce trebue să constea aceste plăceri, întregul roman este un șir neîntrerupt de beții și desfrâuri sexuale. Literatura cea mai cetită în acest timp este cea pornografică, în sens literal și figurat. Eroii cei mai cântați sunt hioții de codru, expropriatorii, spionii și armăsarii... Dar natura, mai devreme sau mai târziu reintră în drepturile ei. Echilibrul tinde să se restabilească. Primele simptome ale acestei tendințe’ sânt miile de strigăte de disperare, ce răsună din toate unghiurile țării: craciul „vieței personale“ în contra și în dauna celei „sociale” devine din ce în ce mai evident. Și publicul se aruncă cu nesațiu într’acolo, unde îi se vorbește despre acest crac și unde speră să afle — zădarnic deocamdată — și puntea de scăpare. Pentru acela, pentru care în tot universul nu există decât cl și fericirea lui, pierderea acestei „fericiri“ este desigur tragedia cea mai grozavă. Și piesele, ce am în vedere, vorbesc tocmai de naufragiile unor astfel de fericiri. Dar cititorii ruși au cunoscut altădată și alte fericiri, decât un corp voluptos și un pahar cu rachiu, și autorii pieselor amintite și-au adus aminte de acest lucru și au introdus în dramele lor încă un element, care desigur că atrage mai mult publicul decât întreaga dramă. Și profesorul Storytsyn și eroul „Geloziei“ se plâng că durerea lor fără margini nu e cauzată atâta de infidelitatea soțiilor lor, cât de faptul că odată cu credința în dragostea ființelor iubite (mai exact,amantelor lor), ei au pierdut credința în „frumosul“ în viață. Acesta este elementul care atrage miile de spectatori la reprezentațiile „profesorului Storytsyn“ și ale „Geloziei“, pentru că boala cea grea de care suferă acum publicul rus este desnădejdea, credința pierdută în „frumosul“ vieței personale. Dar, cum spuneam mai sus, în zadar acești setoși de frumos alergă la reprezentațiile pieselor lui Andreev și Artsubașev. Nici unul nici celalte nu văd,sau nu vor să vadă că într'un mediu social ,,urît“, „frumosul” nu e posibil nici în viața personală. D. G. Știri Politice Consiliul de miniștri finntezi, a autorizat semnarea convențiunei poștale cu statele balcanice. Consiliul a mai expediat diverse lucrări curente și s'a ocupat, cu diferite proecte de legi cari privesc noul teritoriu. * Deputații și senatorii din majoritate, în urma votărei anexărei, de către ambele Corpuri legiuitoare, hotărâseră să dea un banchet guvernului pentru marele succes, obținut de România. Aducându-se aceasta la cunoștința guvernului, acesta a rugat majoritățile să renunțe la ideea unui banchet. Majoritățile au renunțat CONSENSUL personalului grefelor Funcționarii grefelor de pe lângă instanțele judecătorești din întreaga țară, vor ține Duminică 8 Decembrie a. c. un congres, în care este vorba să se discute starea îngrozitoare de dezorganizare în care se găsesc grefele și deznădejdea <fe care mm cuprinși micii funcționariudecătorești, din cauza scumneei excesive a traiului, căruia mica lor remunerație nu-i mai ■nat face față. Spiritul de asociatiune și solitaritatea de interese ce se maniestă prin congres; între oameni ari au aceiași ocupațiune de stur că este toată lauda ; el delotă însă, o stare de organizațune maladivă și grija oamenior cari conduc, cari guvernează cazul când este vorba, deuncționarii publici, trebue să fe ațintită spre îndreptarea rănii. Nu mai este un secret pentru limeni azi, că grefele sunt dezorganizate și că personalul infeior judecătoresc sufere cumict din cauză că nu este nici plătit pentru munca ce o depun, nici plătit ca să poată trăi, din munca depusă. Greutăți de trai, se observă,aproape pretutindeni, la toți funicionarii intei, din cauza scumpetei excesive a lucrurilor de prima necesitate, dar în special, ele se vor observa și mai mult la irere, unde se tolerează anacronismul funcționarului prnetiant — un rău necesar o funcționar neplătit, făcând muncă de ■ob, fără nicio plată, dar care, pentru a trăi, trebue să-șî agonisească pe orice, cale strictul necesar existenței. Acest rău necesar face pe neștiutori să arunce oprobriul asupra justiției, și mulți se întreabă „cum este cu putință, să se tolereze o așa stare de lucruri, oare ministrul nu știe adevărul ce face el ?" Răspund cu tuturor, că este natural ca grefele să fie dezorganizate, când chiar ministerul de justiție — deși s'au perindat pe la el alțî oameni de talie — până azi încă nu are o lege sau un regulament de organizare și ființează numai pe baza unui smplu decret. Da ce nu se face ? Fiindccă la noi în țară, nu vrea nimeni să se ocupe de lucrurile mărunte cari sunt și cele mai necesare. • . Orice ministru care vine, nu se gândește decât la lucruri mari și nu vrea să priceapă, că acel care — cum este în căzut de față. — ar organiza grefele, și-ar lega numele de ele. Nu este astăzi om, din acei cari ari legături cu palatul justiției, care să nu recunoască legitimitatea pretențiunilor funcționarilor grefelor. Am vorbit, cu magistrații de la Curtea de casăție, de la Curtea de apel, de la tribunal, și toți în unanimitate mi-au afirmat nevoia de a se face cât mai repede ceva pentru grefe, de teamă de a nu se dezorganiza prin plecarea funcționarilor buni. Am vorbit și d-lui miniștrii, iam interpelat în Cameră și-l voiü mai interpela. Dacă d-sa și-ar fi plecat urechia la rapoartele magistraților superiori și interpelărilor ce i s'au făcut în parlament, de sigur că, azi ră” ar fi fost silit să aibă neplăcerea tinerei unui congres în care să i se arate nevoile grefelor. Este desigur dureros, ca ministru, să vezi pe proprii tăi funcționari jefuindu-se în congrese de nevoile ce au, dar ar fi și mai dureros dacă acești funcționari, a căror suferință este îndeobște cunoscută, nu ar fi putut avea nici hotărârea ee a-șî expune păsurile într'un congres în fața temei întregi. Orice mișcare înseamnă o forță, și dacă grefele sunt, capabile să dea această forță, când se va găsi cineva care să știe să o întrebuințeze, desigur că o va folosi pentru a produce rezultatul dorit și de grefe și de justițiabili. Stelian Popescu Denotat - ij Pulul peste Dunăre — Se va construi la 32 km. de frontiera bulgară, între Țigănași și Elira-Palanca — Comisiunea mixtă pentru construirea podului peste Dunăre, a luat cele din urmă dispozițiuni, căzând de acord asupra tuturor amănuntelor privitoare la construirea acestui pod. Sâmbătă ea se va întruni spre a redacta textul definitiv al convențiunei care va fi ratificată și publicată Luni sau Marți. Podul se va construi la 32 km. depărtare de frontiera bulgară și la 12 km. dincolo de Țigănași, ajungând la Ekra-Palanca pe teritoriul sârb iar de aci, pe litoralul sârbesc, linia ferată comercială va ajunge până la Radujevatz, în dreptul Gruiei, ca de aci să meargă spre Niș urmând Valea Timocului, ceea ce e un punct câștigat pentru noi din punct de vedere național. Mai târziu se va construi și o linie strategică, prin munți, care va pleca dela pod și se va întâlni cu linia ferată Belgrad-Niș. Impresia generală e că guvernul sârbesc se arată foarte încântat de rezultatul acestei convențiuni, al cărei protocol se va cunoaște peste câteva zile. Delegații au declarat că este o chestie de viață și de moarte pentru Serbia - această convențiune, L- .L 1 6 PAGINI #aul XXXI.- fip. 358.-Emannecă 8 decembrie 191; Redacția și Administrația: »»Si:» IM șuieran al Albaniei PRINCIPELE ,WILHELM DE WLED IX MAREA TI.XLI TA I>EIJIAXI AI GARDEI PRUSIENE Impunătoarea ei dela reg. 4 O îndoită ceremonie a fost de la reg. 4 Ilfov Nofii, pe de- o parte solemnitatea depunerel jurământul recruților, iar pe de alta comemorarea soldaților din acest reg. morți în campania din anul acesta. La orele 9 dim. întreg regimentul, sub arme, se găsea așezat în formă de careu în curtea din dosul cazărmei. In mijlocul careului era improvizat un altar. La orele 9 și un sfert sosește d. colonel Vasilescu Paraschiv însoțit de d-nii ofițeri superiori Stătescu Constantin, Dumitrescu Dumitru, Ignat, Boteanu etc. D. maior Verescu Teodor comandă „pentru onor“. Muzica intonează marșul obișnuit la atare solemnități. D. colonel salută trupa zicând: Să trăiți, flăcăi! Soldații răspund în cor . Să trăiți, după care ieromonahul Justin Șerbănescu de la mănăstirea Cernica începe oficiarea „Te-Deumului“ și sfințirea apei. Răspunsurile au fost date de corul regimentului. După Te-Demn de colonel a ținut o înălțătoare cuvântare arătând însemnătatea jurământului precum și datoriile ce trebue să le aibă nu numai orice oștean, dar și orișicare cetățean față de patria sa. Adresându-se recruților de colonel se spune ca și ei să caute a fi " demni urmași ai antecesorilor lor, cari nu au ezitat un moment când a fost vorba să-șî jertfească viața pentru patrie. ■ După aceasta recruții au depus cuvenitul jurământ. A doua ceremonie după cum am spus mai sus, a fost aceea a comemorării celor morți pentru patrie în campania din anul acesta. In acest scop d. colonel Vasilescu și ofițerii regimentului au contribuit cu toții și au ridicat în grădina din fata cazărmei o cruce de granit negru pe care s'a săpat numele soldaților morți din acest regiment în campania din anul curent pentru apărarea patriei. Iată numele lor: St. Polizu- Micșunești; sergenții Gh. Stan și Florea Ion; caporalii Gh. N. Ion și Ion P. Gheorghe și soldații Preda Stan, Neagu Dumitru, Gh. Matei, Mihai Luxandru, Hălău Stanciu,Popa Augustin, Dumitru Ion, Simion Gheorghe, Marin Voicu, Enache Dumitru, Didică Dtru, Ilie Nicolae, Cristea Marin, Petre Dumitru, Florea Marin, Gr. Dumitru, Stoica Toma Barbu, David Ilie, Al. Florea, Negoiță Const., Năstase Gheorghe, Marin Nicolae, Iosif Ion, Ion Gheorge, Diamir Marin și Burdușel Ion, acesta din urmă cărăuș. In fața monumentului ridicat s’a slujit un parastas pentru odihna celor morți. La slujbă a asistat întreg regimentul cu ofițerii lui precum și familiile celor decedați, aduse într’adins de comandantul regimentului. D. colonel Vasilescu a ținut o nouă cuvântare spunând că ni mie ,nu este mai scump pe lumea aceasta decât atunci când cineva se duce a-șî apăra patria. Cei decedați, spune d. colonel, n’au făcut decât aceea ce au făcut înaintașii lor, eroi de la Plevna. Țara I plânge, dar în acelaș timp e și mândră că are astfel de fii. Adresându-se familiilor celor morți, le spune ca să lase la o parte întristarea și să fie mândri că fiii lor s’au jertfit pentru patrie. Sunt sigur, continuă de colonel, că tapa în schimb va face totul pentru a vă alina suferințele. Ieromonahul Justin a spus că sfânta noastră biserică consideră ca martiri pe cei ce se jertfesc pentru patrie și înaltă mereu rugăciuni pentru odihna sufletelor lor. O scenă înduioșătoare După slujbă gorniștii și muzica sună apelul. Un clocot. dă citire pe rând numelor celor morți. Comandanții companiilor din carier au făcut parte răspundeau la fiecare nume: „Absent. E mort pe câmpul de onoare !■“ Corul intonează „vecinica lor pomenire"“. Părinții, frații și soțiile celor morți isbucnesc în hohote de plâns. Ochii tuturor celor prezenți Se umplu de lacrimi și suspinând ziceau: „Dumnezeu să-î odihnească“. Cu ocaziunea acestei triste ceremonii, d-ni. colonel Vasilescu a distribuit familiilor celor morți peste 3000 lei o parte oferită de ofițerii regimentului, iar 2000 lei donați de societatea „Limanul“ a căreia membră, e și d-na col. Vasilescu. T,a. urmă s’a servit familiilortuturor celor morți masa sub directa supraveghere a d-nei colonel Vasilescu. De asemenea s-a servit masă deosebit trupei, iar după masă soldații au fost învoiți în oraș. N. T. Kemiime Ilfov No. -------------5 * ---------- Tratatul surt etnic Constantinopol, 6. — După amiază au început între d. Pavlovici și Reșidbei negocierile oficiale pentru tratatul turco-sârb. După o informațiune din izvor sârbesc negocierile bazate pe proiectul preparat, înaintează în mod normal și se vor termina poimâine. Tratatul va avea 1S articole fără nici o anexă sau protocol. (A. R.) TRATATCTELE ROMÂNI) MAGII ARF Budapesta. 6. — Ziarul Pesti Hirlap este informat că mmeriul prezentat de conducătorii români primului ministru Tisza era redactat in termeni generali. Comisiunea românilor însărcinată cu conducerea tratatelor cu guvernul prurdc, a notarul, să i dea memoriul mal vucilor subcomisiuni, cam mi saerificca amănunțit cererile re arinilor. CONGRESUL directorilor de penitenciare Se știe că în urma inițiativei d-lui Gh. Mihail, directorul închisoare Iași, s'a hotărât ținerea unui Congres al Directorilor de închisori centrale și aresturi preventive. Acest Congres, care se va ține in Capitală, după data fixată ulterior, în zilele de 15 și 16 Decembrie a. c. va avea de obiect nu numai discutarea chestiunilor de îmbunătățire pentru soarta atât de precară a funcționarilor închisorilor noastre, ci mai ales se vor discuta chestiuni de interes profesional. Intr’adevăr, nu odată și nu un singur glas a vorbit prin coloanele acestui ziar, evidențiind starea înapoiată a închisorilor noastre, cari în situația actuală sunt departe de a corespunde cerințelor. închisorile noastre nu se poate zice că tind la corecțiunea infractorului, deși sunt menite să lucreze într’o largă măsură în acest scop. Deasemeni nu se poate zice nici măcar că sunt localuri cari servesc la paza și izolarea sigură a delicvenților tulburători ai ordinei sociale : cazul recent: încercarea de evadare a lui Goliescu. Dar multe se mai pot spune,— findcu multe sunt relele cari decurg din starea actuală a închisorilor noastre. De aceia bine s'a făcut că în ordinea de zi a Congresului s’au anunțat și chestiuni de interes general, în strânsă legătură cu prefacerea închisorilor noastre, printre cari un punct esențial credem că ar fi selecționarea personalului pe baze serioase. Dată fiind importanța desbaterilor Congresului ce se procedează, cred că guvernanții noștri vor sprijini efectiv acțiunea întreprinsă pentru realizarea doleanțelor directorilor de închisori pe căi de legitime pe atât de juste, spre a se putea face un pas înainte și în materia penitenciară. ■i — SFOS5T Activitatea asociației in lecșcolara de Football in România In anul 1910 s’au format două echipe școlare ale liceelor: Mihai Viteazu și Gh. Lazăr. Echipele însă au fost foarte puțin încurajata de sportsmenii noștri. In anul 1912, s’au format cu concursul d-lui profesor Henry Waltuck, care a dat inițiativa pentru introducerea footbalului în liceu, echipe și la celelalte licee, și în același timp s'au pus bazele A. I. F. R., care a putut organiza cu mari sacrificii și cu succes desăvârșit, un concurs alechipelor școlare. Președintele de onoare al A.I. F. R. a oferit în acest an o cupă, care a fost câștigată după o frumoasă și grea luptă, de echipa liceului Matei Basarab. Ordinea jocului și entuziasmul tineretului școlar au fost foarte bine menținute. AA. U. BB. Principii Ferdinand și Carol au onorat cu prezența lor matchurile Mihai Mateî și Mihai-Lazăr. Prezența AA. L. la aceste matchurî a dovedit cu prisosință succesul moral al acestei Asociațiunî. Grație, organizarea și propagandei acestei asociațiunî, s'au format în licee pentru anul 1913, 7 echipe școlare mari și vre-o 5 mici. In 1913 înființându-s0 Federația societăților sportive, asociația interșcolară de footbal s'a afiliat la aceasta în speranța că va avea concursul înaltelor cercuri sportive. Dar cu părere de râu s’a constatat ca concursurile de footbal, organizate de F. S. S. R. prin asociație, au dat rezultate foarte nemulțumitoare din cauza neînțelegerii dintre comitetul central și comisiunea de footbal al F. S. S. R. As- F. R. întrunindu-se la 21 Noembrie 1913, bazându-se pe faptul că ea este mult mai veche ca F. S. S. R., precum și faptul că aceasta nu a recunoscut drepturile sale, a decis să reia activitatea ei independentă, în caz că F. S. S. R. nu va recunoaște regulamentul lor, și nu va arăta o activitate mai mare. In acest scop au ales o comisiune formată din căpitanii echipelor : Evangelien, A. Rossman- Lazăr, G. Creteanu-Matei, Vraca, comerț Christescu, Sava Octav Georgescu,Mihai Viteazu având de căpitan pe d. cap. Munteanu. Acest comitet a ales ca președinte activ pe fondatorul acestei asociații pe d. profesor Henry Waltuck. S’a hotărât organizarea unui concurs al echipelor formate din elevii claselor a 6-a în care scop d. Țăranii a și oferit o cupă. De asemenea s-a hotărât pentru sesiunea de iarnă, o serie de matchuri amicale, cari vor începe Duminică 8 Decembrie, (dacă timpul va permite) prin matchul Evangelică-Minaî. ■— ——— — --------— ❖ D-niî abonați cari cer schimbări dle adresă, sunt ra>geți ca insistență să binevoiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pa care este imprimată adresa ca care primeau ziarul până atunc. r.;a a se putea da curs repede mizvor și a na sa intarsia *; ■.••maiteria st aminică.l «aga I Ar. ADĂPOSTUL „DOCHIA PENTRU TURIST! DE PF. MUNTELE CEAINU: (NEAMȚ) Turismul, care a început și la români să ia o desvoltare mare, din fericire pentru educația fizică și morală a tineretului, a făcut de astă dată probă evidentă de energie prin clădirea adăpostului „Dochia" pe unul din cele mai înalte și pitorești masive ale munților țarei noastre. Munca tenace ce au depus-o delegații comitetului instituit la Iași prin grija secției turistice a societăței române de gimnastică, a isbutit ca să dea vizitatorilor piscului Ceahlăului un adăpost permanent și solid, întreg construit din beton armat. La 1850 m. înălțime, având în față cea mai pitorească pozițiune complect ferit de vânturile de la nord printr’o faleză de stânci, expus cu fața spre mează-zi, adăpostul are 2 camere vaste, nalte de câte 5 ms, putând adăposti comod 30 de persoane; una din ele are o sobă Goldin, cea de a doua este înzestrată cu o plită. Fondațiile clădirei au trebuit să se ducă la 2 m. adâncime, pentru a se stabili pe stânca solidă. Absolut toate părțile clădire! sunt din beton armat. Ferestre mari înzestrate cu gratii și obloane asigură mobilierul, după cum un paratener asigură clădirea. Nu-și poate cineva da bine seama de munca uriașă ce a trebuit să se depună pentru o asemenea clădire la așa înălțime. Pe spatele cailor de munte — singurii cari pot urca petecele strâmte ale Ceahlăului — s’au ridicat, câte 50 kgf. greutate pe un cal, următorul material : 4 tone ciment, peste 3 tone fer, uși și ferestre de fer, 60 mc. nisip, toată lemnăria de cafraj, peatră spartă; de multe ori lucrătorii au fost apucați de intemperii, înghețându-se degetele. Comitetul a avut la conducerea lucrărilor 2: colaboratori energici și devotați, pe d-nii Niculescu Dacu, inginer șef al județului, și Coleș, ing. conductor, cărora nu poate îndestul să le mulțumească pentru puternicul concurs. La 25 m. depărtare s’a captat, și construit un izvor ■ bogat de apă cristalină, rece și ușoară care se găsește sub coastele Panaghiei, piscul inaccesibil al Ceahlăului. Acest adăpost a fost deja vizitat de câțiva turiști veniți mai târziu pe munte din care însă unii — cu nume străin, pretinși studenți și studente — nu au găsit ceva mai bun decât să sgârie, cu numele lor, necunoscut, ușele abea așezate. Adăpostul se va complecta la interior și se va inaugura pe la finele lunei Iunie 1914, cu mare serbare la care vor participa și frați ai noștri, din Transilvania, de care Ceahlăul nu ne desparte, dar e pus la mijloc. Comitetul aduce vii mulțumiri persoanelor care au mai binevoit, în ultimul timp, să aducă ajutor material la această frumoasă clădire și anume: Doamna Lucia Leon Bogdan subscrieri de 2420 lei, d-ni profesori I. Găvănescu, Gherghel și Econom Savin, câte 20 lei, d-na și d. Cădere 120 lei, ing Niculescu 10, comerc. Mihăilescu 10, S. S. Teofan superiorul monăst. Durău-Ciahlău 28, Bărbulescu Craiova 5, comunele jud. Neamțu (prind. Ivașcu, dir. prefecture) 340 lei etc. Comitetul se adresează tuturor celor mulți cari înțeleg frumosul scop urmărit de turismul român cu crearea acestui primadăpost permanent pe munții patriei, și-i roagă călduros să trimită obolul lor care, oricât ar fi, va fi bine primit pentru terminarea lucrărilor și pentru că comitetul este încă descoperit cu câteva mii de lei. Ofertele se primesc la delegații săi: Profesorii Cădere D. sau Praja I., la Iași, și colonelul dr. Vicol N., în București (str. Eroului 10). — - Aniversarea nașterei M. S. Regina Peste câteva zile HÎSk S. Regina Elisabeta a României împlinește vârsta de 70 ani. Cu prilejul acesta „Universul Literar“ va publica o serie de articole referitoare la viața grațioasei Suverane, datorite d-lui V. Mestugean. Primul articol va apare chiar în numărul de Duminică al UP*versului Literar cu ilustrații, rezentând castelul Neuwied și i-ar fi repus, portretele părinților Reginei, pe Regina ca copilă, etc. Acelaș număr al revistei va cuprinde două ilustrații colorate în paginile 1 și 8, precum și bucăți în proză și versuri semnate de Al. Cazaban, Al. T. Stamatiade, N. Ține, R. Cioflec, A. Nora, V. Anestin, Nigrim, Suicină, Ana Codreanu, Gabriella Viculescu, etc. llfllfilll presei maghiare ■ nume asupra emoției româno-sârbe“ (?)« Budapesta. 6. — "Ziarul „Pesti Hírlap” publică din nou un lung articol cu amănunte asupra pretinsei convenții româno-sărbești, căutând să dovedească această afirmare cu probe aparente combinate în mod destul de inteligent, dar cari nu pot rezista unei judecăți logice. Publicăm și noi, ca litlu de curiozitate, țesătura abilă de minciuni a ziarului semit Pesti-Hirlap, pe cari o dă drept corespondență din București: „Câteva zile înainte de decretarea mobilizării, spune abilul corespondent, a fost trimis la Belgrad ca atașat militar al României, subșeful statului major, colonelul Christescu. Câteva săptămâni înainte de aceasta șeful statului major român, generalul Averescu urmase tratative secrete cu ministrul Serbiei la București, Milan Ristici, pentru modificarea planului de război al sârbilor. De fapt planul de război a fost schimbat, iar colonelul Christescu a fost trimis la Belgrad să pue în practică noul plan. Din acel moment s-a văzut că sârbii nu mai luau niciodată ofensiva, ci se mulțumea să păstreze o defensivă favorabilă. Colonelul Christescu a și părăsit Belgradul înainte de încheerea păcii, nemaifiind nevoe de ,,atașat militar” român la Belgrad. Interesant este și faptul că numai patru din cinci părți ale armatei române mobilizate au trecut în Bulgaria, cât timp a cincea parte a fost împărțită dealungul graniței ungurești spre a fi gata în orice moment să întâmpine un atac din acea parte. Numai după o intervenție energică a prințului Fuerstenberg au fost retrase aceste trupe spre centrul țării. In același timp dealungul Prutului se afla concentrată o armată de 100 de mii de ruși. Ziarele din București scriau cu multă îngrijorare despre acest lucru, câtă vreme România oficială era foarte liniștită și guvernul rus făcea concesii românilor din Basarabia, dându-le voie să folosească iarăși limba românească în biserică. Corespondentul numitului ziar află din sursa cea mai autentică că aceste trupe rusești erau gata să atace Auatro-Uhagania, în momemntul când ea ar fi intervenit în favorul Bulgariei sau ar fi manifestat numai intenția de a face presiune armată asupra României spre a împucheca astfel o intervenție străină în al douilea război balcanic. Planul Rusiei era să pătrunză cu armata în Bucovina, trecând prin Moldova. O altă dovadă a existenței acestei convenții sârbo-române •este graba cu care se procedează la construirea podului de peste Dunăre, dintre România și Serbia, și ale cărui capete le-a fixat România, alegând două puncte de o deosebită importanță strategică. Mai departe România va cheltui sume mari de tot pentru stabilirea legăturii c. f. din cele două state, cât timp în teritoriul de curând cucerit guvernul român nu e dispus să construiască decât o singură linie ferată. Dar România a mai încheiat o convenție și cu Grecia: întâmplarea — care joacă mare rol în politică — a voit ca misiunea greacă care notifica urcarea pe tron a regelui Constantin să sosească la București tocmai în momentul când statul major român controla planul său de război. Tot întâmplător a sosit la București și sub-șeful statului major grec, care a stat incognito câteva zile acolo. E lucru cert și indiscutabil că și Grecia avea tot interesul ca Serbia să iasă învingătoare pe câmpul de luptă și deci a încheiat convenția cu România spre a forma un bloc redutabil și suveran în Balcani. O dovadă a existenței convenției româno-grece este și recenta călătorie a d-lui Take Ionescu la Atena și presiunea pe care d-sa a știut să o facă la Constantinopol, stimulând imediat la încheerea păcei în favorul Greciei“. Corespondentul din București al ziarului Pesti Hirlap, sau mai precis autorul articolului declară la sfârșit că își menține afirmațiunile sale bazate pe informații absolut sigure și nu acceptă nici o desmințire. Faptele au dovedit că România n’a’ vrut să tolereze ca Bulgaria să-i smulgă hegemonia asupra Balcanilor și în acest scop s’a aliați chiar cu dușmanii monarhiei astro-ungare.