Universul, noiembrie 1914 (Anul 32, nr. 301-330)

1914-11-26 / nr. 326

Á București, 25 Noembrie 1914. Cuvântul femeii in mijlocul agitației și a preo­cupărilor acestor zile istorice prin cari trecem, congresul So­cietății ortodoxe­­ naționale a fe­meilor române a venit cu o rază mai mult în făgăduiala sperări­­i lor, aducându-ne dov­ada puter­nică, și dătătoare de puteri, că la siguranța zilei de azi, și la a­­sigurarea celei de mâine, veghia­­ză și această jumătate a neamu­lui, pe care o alcătuiesc mamele, soțiile, surorile, fiicele noastre. O nobilă societate, prin meni­rea ei și prin felul cum înțelege să și-o îndeplinească. Punând la temelia închegării sale credința­­ religioasă și pe cea națională, în acest îndoit simbol ea și-a Înscris legea pe care are s’o urmeze, dându-și tributul întreg spre toate rele ce ajută la fericirea și la gloria neamului. Dintr’o astfel de societate n’ar trebui să lipsească nici una din femeile elitei neamului nostru, elită în înțelesul și social și in­telectual, căci și situația socială și darul minții de la Dumnezeu ■de­ aceea s’a dat tuturora, băr­bați ca și femei, pentru ca folo­sința lor să se refacă spre binele tuturora, spre alinarea necazu­rilor și spre luminarea cugetă­rilor celor mulți, frați ai noștri, buni și vrednici deopotrivă. Păstrarea acestor bunuri, ace­stor prețioase ale neamurilor, cari se numesc credința și națio­nalismul, nu pot să fie încredin­țate în mâini mai bune decât în acelea ale femeii. In acele mâini plăpânde, acolo ele sunt apărate mai bine, sunt ferite de orice a­­f­irigare, căci sunt la loc sfânt, ce desfide orice brutalizare; — și dacă aceasta s’ar produce, și-ar găsi pedepsirea în ea însăși, și în legea neschimbată a orândui­rilor omenești și divine. O mare înălțare sufletească este pentru noi toți românii, — cei de aicea și aceia risipiți încă astăzi, — să vedem ace­astă ma­nifestare de înțelegere și hotă­­rîre de a ajuta la înfăptuirea idealurilor noastre, pe care o a­­rată femeea română, prin cele mai distinse ale ei reprezentante din reg­atul liber al României. Pentru această mare și patrio­tică faptă, recunoștință se va datori inițiatoarelor și acelora cari, cu destule greutăți și prin­tre piedici nu puține, au dus o­­pera înainte. Noi nu vom cita ai­­ce,a­nume,­­ ele sunt în dările de seamă despre congres, și sunt gravate în recunoașterea tutu­rora, înalt Prea Sfinția Sa Părintele Mitropolit Primat Konon, pri­mind protecțiunea acestei socie­tăți, a desăvârșit însemnătatea ei, ce are să fie una din­­ acele hotărîtoare în viața noastră pu­blică, în direcțiunea ei morală. Zice-vom sfârșind: Câtă vreme astfel de fenomene se produc în viața românească, încrederea în viitorul neamului n'are să se clatine nici cât firul de iarbă la adierea vântului. Buletinul războiului pe ziua de 22 Noembrie L PE TEATRUL DE VEST.­ O mare activitate începe să se deseneze din partea aliați­lor pe întregul front. Flota en­gleză bombardează coastele Bel­giei, nu atât pentru ca să prici­nuiască pagube trupelor ger­mane de pe litoral,­­cât mai a­­les, pentru a se neliniști, a le ține continuu încordate, a le o­­bosi și înșela, făcându-le să creadă poate în o eventuală debarcare. Efectele acestei de­­monstrațiuni par a­ și fi dat roa­dele. Olandezii alarmați fac pre­gătiri militare pentru a se o­­pune unei eventuale forțări pe care ar face-o flota engleză la gura Escautului, spre a ataca garnizona germană din Anvers pe la Nord și Est. Germanii încep a lua trupe de pe frontul Yse­rului trimerându-le la Zeer­­bruge și Heyse. Această măsură luată de germani, incontestabil că le slăbește extrema dreaptă, de­și condițiunile topografice locale, puternicile lor fortifica­­țirii și inundațiile Ysenului par a le asigura invulnerabilita­tea acestui bont. In regiunea Ypres continuă lupta de artilerie. La Sud Vest de Lille, germanii au bombardat cu artileria grea orașul Arras, ruinând edificiile cele mai în­semnate. Pe restul frontului în­tre fluviul Somme și pădurea Argonei nu s’a semnalat nimic. In pădurea Argonei germanii au anunțat ocuparea câtorva puncte de sprijin importante. Aceasta luare neverosimil, de­oarece In pF^bea regiune completamente pa­­duroasă, tăiată de șanțuri și ca­nale, cu forme de teren frămân­tate, ambii adversari au făcut tot ce aria fortificației recomandă, pentru a împedica înaintarea ad­versarului chiar cu un pas. Po­­zițiunile sunt atât de apropiate, în­cât soldații germani și fran­cezi își pot schimba ziarele între ei. Intre Verdun și Toul, fran­cezii par a fi eștt din pasivitate. Dacă în adevăr , ei au putut bombarda Arnnville (localitate pe stânga Moselei lângă frontieră, la Sud Vest de Metz), atunci e sigur că germanii au fost alun­gați din șanțurile lor de la Est de St. Mihiel și Nord de Toul, cu cel puțin o zi de marș, ceea ce e un succes remarcabil pentru centrul francez. O activitate și mai vie se ob­servă în Sudul Alsaciei, unde se pare că germanii dispun de forțe superioare, gata a lua o ofensivă energică spre Belfort. Aceasta explică graba cu care orașul este evacuat de popula­­țiunea civilă, cu toate că armata franceza ocupă încă arcul de cerc având ca jaloane puternice­­ pozițiuni la Sud-Vest de Thann,­ocalitățile Bannemaxie și Alt­­kirch, depărtate de centrul Bel­­fortului la mai bine de 30 km. Vom avea ocaziunea poate de a vedea aici activitatea nouilor tunuri germane de 38 cm. Ca noui contingente, germanii i-au chemat ultimele (cele mai bătrâne) clase din Landsturn, pentru a le instrui și poate pen­tru a crea seni­unități. Aceasta dovedește că Germania a ajuns la cele din urmă resurse. După und­e socoteli această împărăție a pus până acum pe picior de răzbeî ffio­r. Numai așa ne explicăm corn de continuă să tină un frâu pe nuși pe frontul oriental, când dovedit este că pe teatrul occidental au 50 corpuri de armată. D. PE TEATRUL DE EST. Nu se semnalează nimic nou în regi­unea lacurilor Marariene și a fluviului Angerapp. Se zice că din cauza inactivității sale, ge­neralul Rennenkampf, coman­dantul armatei rusești de aici ar fi fost inlocuit. In Polonia de vest, lupte se dau pe fronturile Ilow-Lowicz și Lodz-Petrokow, deci pe aripele frontului de luptă arătat în cronica de est. Germanii aduc aici trupe din Flandra. Aceste atacuri se dădeau în ziua de 20 Noembrie. Rezultatul e necu­noscut. Nimic nou de pe frontul Ga­­liției. SD. PE TEATRUL DE SUD. Armata sârbă a generalului Sturm, care a opus o atât de e­­roică rezistență la bom­bara ar­matei austriace a generalului Potiorek, în retragerea ei spre Est a organizat o puternică re­zistență de ariergardă la Aran­­gelovaț, unde continuă a țintui pe adversar. Sârbii au minat calea ferată din valea Moravei (lucrările de artă) și organizează o nouă re­zistență, probabil între Krakuje­­vatz și Palanca. Primesc oare­care ajutoare de la ras­ pe Du­năre. In urma refuzului de a­­jutor al Greciei, sârbii sunt si­liți a lupta singuri câtă­va vreme încă. IV. IN CAUGAZ. nimic nou. In Egipt englezii aduc trupe din colonii. Probabil că aici vor veni și patru corpuri expediționare portugheze (100.000 oameni). V. SERBIA N ’A CERUT AJUTOR GRECIEI SITUAȚIA EXTERNA Victoria sârbească. ~ Atitudinea Greciei. - Demersul Triplei înțelegeri. ~ Răspunsul guvernului ro­mân. - Pretențiunile bulgare. "" înțelegerea sârbo-bulgară. - Lipsa de munițiuni în Bulgaria și Tur­cia.^Chestiunea transitului pentru Bulgaria.""Rotele guvernului bulgar, întâi o veste bună. Guvernul nostru a fost informat ori pe seară că sârbii au re­purtat o victorie des­tul de însemnată asu­­­­pra armatelor austria­­­­ce. Se anunță că sârbii ] au reluat ofensiva pe­­ întregul front, că au reușit să respingă pe austriaci pe o întinde­re de aproape 20 kilo­metri și că au capturat 6OO de prizonieri, mai multe tunuri, mitrali­ere și m­unisiuni. Această știre s’a răspândit i­­mediat în oraș și ea a produs pretutindeni mulțumire. Pe de altă parte știrea pe care am dat-o eri­ că Austria a făcut demersuri la Atena ca Grecia să intends pe lângă Serbia pentru pace, a produs senzație și a fost viu comentată. Știrea noastră este riguros exactă și ea era cu­noscută și de guvernul nostru. Putem chiar preciza oare­cari detalii. Ministrul Austriei In Atena a făcut propunerea întâi d­ini Politis, secretarul general al mi­nisterului de externe grec, și a doua zi personal d-lni Venizeloa. Ministrul Austriei cerea, dupa cum am spus și eli, ca față de starea în care se găsește Serbia, Grecia să sfătuiască pe Bărbi să indice pacea separat cu Austria. Ceea ce este mai ales important, e declaratiunea pe care ministrul Austriei a făcut-o cu această o­­­­caziune, anume că Austria nu vrea să reducă din teritoriul sârbesc și că nu va lua DECÂT CATE­VA PUNCTE STRATEGI­CE. Această declaratiune pune în evidență și intențiunile reale ale Austriei față de Bulgaria, ale cărei pretențiuni asupra Mace­doniei este gata să le nesoco­tească dacă Serbia s’ar preta la o felonie. Am arătat ori­care a fost răs­punsul Greciei. Și d-l Politis și d-l Venizelos au refuzat cate­goric să îndemne Serbia la o tră­dare față de Puterile ce-i sunt aliate. Puteri cu care Grecia se află în relatiuni de intimitate. Respunsul acesta demn și real al Greciei a produs o excelentă impresiune. La noi, când s‘a cu­noscut în urma celor publicate in „Universul“ de ieri, se co­menta hotărîrea și francheța cu care Grecia s’a pronunțat și ca­re a fixat atitudinea Greciei in conflictul european. « Am arătat în precedentul ar­ticol că ieri reprezentanții Tri­plei înțelegeri trebuiau să aibă o întrevedere cu d. I. Brătianu pentru a-i aduce la cunoștință demersul făcut la Atena, în vede­rea unei internentiuni a Greciei in favoarea Serbiei, întrevederea a avut loc și a urmat un schimb de vederi în­tre primul nostru ministru și reprezentanta Triplei înțelegeri. Se știe că Grecia ar fi dispu­să să interne în favoarea Ser­biei, dar condițiunea ce o pune e ca Tripla înțelegere să ga­ranteze neutralitatea Bulgariei, garanție care să fie dată și de România prin declarația ce ar face-o la Sofia că, în cazul când Bulgaria ar ataca pe greci din cauza intervențiunii lor, Ro­mânia ar interveni în favoarea grecilor. In acelaș timp mai aflăm că Grecia, ar fi exprimat dorința ca ca să trimită trupe la granița sârbo-bulgară, pentru ca astfel sârbii să retragă trupele lor de­­ a acea graniță și să le poată Întrebuința în contra Austriei. Anglia însă a insistat ca Grecia să dea un concurs efectiv arma­­­­telor sârbești.­­ Guvernul român du­­­­pă cum am arătat și ele, negăsind că a sosit .1 momentul oportun ca România să intre în­­ noțiune nu înțelege să­­ la vreo obligațiune sau ] n facă vreo declarați­­­ lune, căci prin însuși fe­rest fapt ar însemna s­ifi fie gata a intra inte­­­­rat în acțiune ceea ce­­ nu găsește oportun.­­ In afară de aceasta,­­ din considerațiunile f­ie cari le-am arătat și ■ ?nu, părerea guvernu­­­­­ [UNK]ui este că dacă Româ­­n­ia va trebui să iasă­­ din neutralitate, o va a­dice numai pentru a- i 1­e­pararea propriilor ei interese și în direcțiu­nea acestor interese, iar nu pentru a provo­ca un nou război bal­ I­ea­nie. .j Este Insă de notat că până la aseară nu a sosit încă și din par­tea guvernului grec comunicarea­­ cu privire la o intervenție a Gre­ciei în favoarea Serbiei. In lumea politică, discuțiunile diplomatice cu privire la această eventuală intervențiune a Gre­­­ciei, au format obiectul multor comentarii și în special se rele­vă interesul nostru ca Serbia să nu fie zdrobită de Austria. De altfel cercurile diplomatice ale Triplei­ Intelegeri pun acelaș interes înainte și îl prezintă ca un interes capital pentru noi în cazul când, România,­­mai cu­rând sau mai târziu va intra in acțiune. 9 între comentariile ce se fac la noi, în jurul acestei chestiuni es­te și următorul: Dacă într'adevăr România este­­­ decisă să intre în acțiune contra Austriei, atunci este natural ca să aibă tot interesul ca unul din viitorii ei aliați să nu fie zdro­bit. Serbia, distrusă, înseamnă un aliat mai puțin în eventuala noastră viitoare campanie. Ori, dacă Româ­nia azi, fără a intra imediat în război, ar lua o ati­tudine hotărâtă, clară și francă față de Tripla Înțelegere, ea prin însăși această manifestare, ar putea împiedeca un dezastru al Serbiei, care ar însemna și în­­­cercuirea noastră prin tăerea comunicației cu Salonicul. Declarația la Sofia in sensul * arătat mai sus, sau o mobilizare,­­ care n'ar trebui să fie urmată numai de­cât de o declarație de război, ar facilita ajutorul Gre­ciei sau in al doilea caz, ar sili Austria să retragă din trupele ei din Serbia și astfel ar degaja Serbia. Dar dacă acestea sânt comen­tariile ce se fac intr'o direcție, pe de altă parte se pune înainte faptul că Tripla înțelegere nu a putut încă stabili acordul între Statele balcanice, acord care da­că s'ar stabili ar rezolva mult mai ușor problema, și se învino­vățește Tripla înțelegere că n'a întrebuințat destulă hotărîre pentru a clarifica ju­mfiunea în Balcani. Ori, asupra acestei chestiuni suntem în măsură, să dăm unele informațiuni precise. Din conversațiile pe cari le-a avut prințul Trubetskoi la Bu­curești cu diferiți diplomați, — și se știe că a vátat și pe d-l Radei — ar fi rezultat că preten­­țiunile Bulgariei se pot rezuma in următoarele formule: 1) Restabilirea, in ce privește fruntaria sâr­­bo-bulgară, a celor pre­văzute în tratatul de a­­lianță intre Serbia și Bulgaria făcut în ve­derea primului război balcanic, fără zona contestată și care se prevedea atunci că ră­mâne la hotărârea Ța­rului, cu alte cuvinte Bulgaria să ia Macedo­nia cu Monastirul. 2) Restabilirea trata­tului de la Londra — a­­dică linia Enes Midia. 3) Protocolul de la Petersburg, adică Bul­garia să ia cadrilaterul România păstrându-și numai Silistra care i s’a dat la Petersburg. După cum se vede pretențiu­­nile Bulgariei un lant de loc modeste și nu cadrează de iei, mai ales în ce privește România, ca declarațiunile făcute recent de d-l Ghenadieff în ziarul sau, anume că Bulgaria trebue să procedeze ca rațiune și să fie MODESTA în prezentiunile ei. Probabil însă că pretențiunile formulate în sensul arătat mai sus, sunt luate de Bulgaria numai ca un punct de plecare pentru tratativele la care nu se va opri. Ceea ce însă pare ho­tărât din partea Bul­gariei o hotărire pe ca­re o cunoaște și Rusia, este că orice tratative sunt zadarnice, dacă nu obține Monastirul. Ori, sunt speranțe în cercurile diplomatice ale Triplei Ințele­­geri că prințul Trubetskoi va­ reuși să convingă pe sârbi să facă această concesiune: într’adevăr, după cum am mai spus, prințul Trubetzkoi pleacă la un» eu mandat din. »**­•* Ian ca să spue ci este dorința Majestăței Sale ca Serbia săă ce­deze Bulgariei Macedonia cu Monastirul, iar Bulgaria în schimb să se angajeze a inter­veni în război în contra Austro- Germaniei, caz în care se va ga­­ranta Bulgariei și linia Enos- Midia. In cazul însă când Bul­garia ar garanta numai neutra­litatea ei definitivă, atunci Ser­bia să cedeze numai o parte în­semnată din Macedonia. Neutra­litatea Bulgariei astfel asigurată ar înlesni ajutorul Greciei în fa­voarea Serbiei. Se crede că de data aceasta in­­tervențiunea Rusiei la Niș va avea un rezultat satisfăcător, mai alea că, după cât se pare, Grecia a mai slăbit pretențiunile ei ca Serbia să nu cedeze Mo­­nastirul, în schimbul unor con­cesiuni ce i s-ar face ei de către Tripla înțelegere victorioasă. Un om politic român. In cu­rent ca acesta tratative Îmi spunea em­­er—ătoarele: „Pot să-ți fac o pro­­feție.f Față de atitudi­nea nehotărită a Ro­mâniei, Tripla înțele­gere va ajunge să sta­bilească un acord in­tre Serbia și Bulgaria, ceea ce va avea drept rezultat că ajutarea Serbiei se va face de alții și Tripla înțelege­re va contracta astfel obligațiuni către alții. Poate că tratările vor fi lungi dar­ aceasta va fi rezultatul final**. » Vorbeam ori de lipsa de muni­­țiuni de care suferă Bulgaria. In­­formațiunile precise ale diferiți­lor atașați militari streini sânt de acord că Bulgaria nu ar pu­tea intra într'un războiu, ea neavând munițiuni suficiente. Se precizează chiar că nu ar avea mai mult de 300—400 de gloanțe de fiecare pușcă. Este un fapt sigur. La iulie 1913, când se trata pacea la București, însuși generalul Freeff a recunoscut că Bulgaria n'a putut continua războiul cu Serbia și nici să-și apere Adria­­nopolul din lipsă de munițiuni și în special din lipsă de ghiulele pentru tunuri. Faptul acesta este riguros exact. Ori de la Iulie 1913 zi până la August 1914 când a izbucnit războiul actual sunt 13 luni, timp în care Bulgaria nu s'a putut aproviziona sufici­ent. Este drept că ea n'a pier­dut vremea, că și-a dat toată si­lința pentru a se aproviziona, dar, dacă nu banii, timpul necesar pentru o suficientă înar­mare a lipsit. Dar nu numai Bulgaria e lip­sită de mu­nițiuni. Cunoaștem un fapt precis care dovedește că starea Turciei, din acest punct d­e vedere, este chiar cu mult mai proastă. Știm precis, că am­basadorul Germaniei la Constantinopol, a co­municat acum în urmă unui ministru strein din Capitala Turciei, marea nevoe ce o are Turcia ca România să ii permită transitarea munițiilor din Germa­nia. Și ambasadorul Germaniei a adăugat acelui ministru strein că înaintarea Austriei în Serbia se face toc­­mai pentru ca să sa poată aproviziona Tur­cia cu muniții prin Ser­bia ocupată și Bulga­ria. „Este o chestiune de viață și de moarte pentru Turcia« — a a­­dăugat ambasadorul Germaniei — sosirea cât mai repede a mu­nițiilor de lipsa cărora suferă**. Declarațiunile ambasadorului Germaniei, absolut autentice, sunt destul de elocvente și pen­tru noi, pentru ca să mai fie nevoe să le comentăm. * O chestiune alăturată este a­­ceea a transitului mărfurilor din Germania și Austria pentru Bul­garia. Se știe că guvernul român, față de practica întrebuințată de Austria față de România, a interzis transitul din Austria, dacă aceasta nu dă drumul sute­lor de vagoane cu diferite măr­furi sosite din Germania pentru România, vagoane care stau la Brașov și in alte stațiuni ungu­­rești On, Austria continuă a expe­dia vagoane cu mărfuri pentru Bulgaria și nimic pentru Româ­nia, deși din România se expor­­tează multe mărfuri, din acelea nep­rohibite bine­înțeles Bulgaria însă se socotește lo­vită prin această măsură a in­­terzicerei transitului. Astfel aflăm că mi­nistrul Bulgariei la Bu­curești a prezintat gu­vernului român două note prin care cere să se permită transitarea mărfurilor în Bulga­ria, oprirea acestui transit fiin din contra tratatelor comerciale internaționale. I. Fermo i Depunerea jurământului la școala militară de in­­fanterie Duminică, la orele 10 și jum. dim., la școala militară de in­fanterie, elevii anului I cât și cei cu termen redus și trupa școlii au depus jurământul în prezen­ța Principelui Moștenitor Carol. A. S. R. Principele Carol, a sosit la școală la orele 9 jum., însoțit de d. general Perticari. După ce a trecut în revistă trupele așezate î­n careu în ma­nejul școlii, s-a oficiat un ser­viciu divin de arhimandritul Scriban, care a ținut și o mică cuvântare viitorilor ofițeri. D. colonel Sturdza, directorul școlii, ține după aceea o cuvân­tare prin care arată că prin de­punerea jurământului, elevii sunt legați militărește spre a apăra țara și tronul. D. general Burghelea, inspec­tor general al infanteriei, arată importanța ofițerului de infan­terie, care conduce în război una din cele mai importante arme. Urmează depunerea jurămân­tului în fața drapelului școlii, după care A. S. R. Principele Moștenitor, primește defilarea, Dela Sfatul Negustoresc CHESTIA MORATORULUI Duminică s’a ținut adunarea generală a Sfatului Negustoresc, la sediul central. A prezidat d-l R­asidescu, asistat de d-l Gheorghiu,­­ secretarul sfatului. S’au primit rapoartele secțiu­nilor. Adunarea a lu­at act de demer­surile făcute la ministerele de co­merț și justiție. S'a primit și a­­probat 40 cereri de înscrieri. D-l Gheorghiu propune și adu­narea aprobă numirea ca mem­bru corespondent a d-lui Alexe Georgescu comerciant din Plo­ești. D-nii B. Tănăsescu, delegat din Corabia și Traian Nicolescu, de­legat din Caracal, arată pe larg greutățile ce întâmpină cu pre­­s­h­imbarea creanțelor, care în ce­l­e mai multe cazuri li se refuză. D-lor dovedesc cum băncile îi speculează luându-le dobânzi exagerate, mai arată totala lip­să de vânzar­e și cer începerea u­­nei acțiuni energice în țară, cu asentimentul tuturor negustori­lor, pentru acordarea moratoriu­­lui general. Secțiunea Iași aduce la cunoș­tință și se plânge producând do­vezi că agenți și interpuși ai cre­ditorilor străini obțin pentru e­­fectele străine și chiar facturi de­schise sechestre cu aplicare de si­gilii, măsură care silește pe co­mercianți la împrumuturi one­roase sdruncinându-le în acelaș timp situația pe piață. Mai iau cuvântul, în această chestie d-nii Rasidescu Gheor­­ghiu, Dumitrescu Militari, Tănă­­sescu ,­C«E»bi»( Ntooiescu JCt-j racal) și Codreanu și se hotă­­rește a se face un memoriu ca­re să se prezinte azi Luni, d-lui ministru de justiție. Se mai hotărăște ca o comisie să se prezinte d-lui ministru de comerț spre a-l ruga din nou să vina în ajutorul comerțului in­digen c­are este amenințat. Ședința se ridică la ora 1. Moartea unui soldat tolstoian Pe câmpul de bătae din Gali­­ția a căzut principele rus Dimi­­trie Chilkov, un adept fanatic al principiilor lui Lev Tolstoi. Principele Chllkov fiind pe vre­muri ofițer, a refuzat să sem­neze sentința de moarte a unui soldat rebel, din care cauză a fost exilat în Cauc­az. Soția sa s-a divorțat de el, iar copiii au fost internați întru școală militară. La izbucnirea războiului prin­cipal, Chilkov se rugă ca să fie reprimit în armată. Având co­manda unui regiment de cazaci, luă parte la numeroase lupte, dar credincios principiilor lui Tolstoi, de a nu ucide, el nu trase nici un­­ ac de armă și nici­odată nu a scos sabia din tea­că. Principele Chilkow a fost lo­vit de un glonț drept în frunte și căzu mort de pe cal. PE FRONTUL AUSTRO-SÂRB SE­RBIA N’A CERUT AJUTOR GRECIEI ROMA. 24.^ „Tramna“ primește din Atena comu­­nicarea că este inexact că Serbia ar fi cerut ajutor Greciei. Sârbii și-au Întărit trupele și au primit mu­­nițiuni, așa în­cât vor relua ofensiva pe frontul Lazarevatz"Rudnil'Arangelovatz (A. T. I.) , §6 Austriacă respinși . Miniștrii nu părăsesc Nișul de sârbi pe întreg frontul i Niș a­l SH„a­dhită „ ^ j­rul bulgăresc „Cambăna știre­­ care a trecut, și într’o parte '­'a­­ presei streine, și care anunță că miniștrii streini se pregătesc­­ să ciărăseasc­ă Nișul, este absolut falsă. (Pres Bureau). 2V*> 23. — Pe întreg frontul se anunță suc­­cesele armatei sârbe, austro-ungarii au fost respinși pe întreg fron­tul. Am făcut prizoni­eri 2 ofițeri superiori, 16 ofițeri și 2400 de soldați inamici. Prada de resboiu este foarte mare. Pe un front am luat 4 baterii inamice. (Pres. Bureau). Austrlacli in Serbia Viena, 2S. — „ Südslawische Korrespondenz" spune că drumu­rile și căile ferate din regiunea cucerită au fost redate circula­ției și că în orașele mari sârbești viața normală a fost restabili­tă. (K. B.). RĂZBOIUL AUSTRO-GERMANO-RUS Adeverul asupra pierderi­­lor austro"germane Petrograd. 23.— In vremea din urmă presa streină este înecată de comunicate germane, cari a­­nunță enorme cantități de pri­zonieri, tunuri și mitraliere, pe cari inamicul nu le-ar fi luat în luptele din Noembrie. Este învederat că luptând fără de răgaz de la 1 Noembrie st­n., armatele noastre nu pot preciza cifrele de uciși, răniți și dispăruți nici cu atât mai mult să indice caracterul acestor perderi. Aceas­ta este cauza care împedică pu­blicarea oficială a desmințirii afirmărilor germane de­oarece stat-majorul generalis­mului e­­vită cu gri­je toate datele never­i­­ficate. Or, inamicul nostru pro­fită de acest lucru cu rea credin­ță și răspândește svonuri ab­surde; perderile noastre de pri­zonieri cresc zilnic în închipuirea germanilor. Ceea ce urmează pune în relief jocul cifrelor pe care ii practică germanii. Ei afirmă că n'au perdut nici un tun; totuși in regiunea Brezing singură le-am luat 23 de guri de foc și o mare pradă de răsboi. Germanii nu arată nimăori perderile lor de prizonieri; cu toate acestea 1000 de prizo­nieri germani au trecut numai printr'un singur punct, unde sunt înregistrați; germanii nu vor­besc nici despre convoiurile de a­­­­provizionare pe cari le-au ars in retragerea lor, nici de tunurile și atelajele părăsite, nici da fortu­rile pe cari le ridicăm puțin câte puțin. Așa la 1 Decembrie st. n. am găsit în pădurea de la, Brezing 42 de chesoane de muniții. Germanii ascund în fine pierderile ce au încercat în Noembrie, de­și nu­meroși martori ai resboiului con­stată că nici­odată câmpii de bă­tălie nu au avut înfățișarea pe care o prezentau drumurile re­tragerii germane spre Strikof. In unele puncte unde am atacat pe inamic la flancuri, grămezile de cadavre de germani se înăl­țau la un metru, întreaga popu­­lațiune locală sub direcțiunea poliției lucrează la îngroparea morților și la curățirea câmpii­lor. In recentele lupte mai multe divizii germane, mai ales aceea a gărzii, au fost, atât de încer­cate în timpul silințelor de a scăpa de strângerea noastră, în­cât­­ fu pierit cu totul de­ pe froni, spre a se aduna și a-și complec­ta formațiunile. (West­ mk). Comunicat austriac Viena. 23.— Comunicatul ofi­cial din 23 : Bătălia în Polonia continuă în mod favorabil pen­tru armele aliaților. Forțele ruse­­,in am ț­ătrans în Galiția orien­tală au fost atacate ori de trupele noastre și de trupele germana de la Sud. Aliații au făcut priso­­nieri 2209 de ruși și au capturat câteva arcuri de echipagii ina­mice. In Carpați au avut loc lupte parțiale. Inamicul pătrun­­zând în pozițiunea BesLai­es a pierdut 500 de prizonieri. (K. B). O coloană germană risi­pită de ruși Petrograd, 23. — Co­municat al marelui stat major. Lupte crânce­ne continuă pe frontul Lovici, mai ales in re­giunea Lodz și la Vest de Petrokoff. In ziua de 21 pe șoseaua Pabi«­anitze-Lask automobi­lele noastre blindatei folosindu-se de intu­­nerec, au intrat într-o importantă coloană i­­namică pe care au ri­sipit-o, focul mitralie­relor și loviturile tunu­rilor cauzându-i mari pierderi. Restul fron­tului fără schimbări e­­sențiale. (Westnik). Războiul antilo-ruso-turc Comunicate otomane Const­antinopol, 23. — Cartie­­rul general comunică: Am ocu­pat Grecia, localitate destul de importantă situată la 20 km. de Batum. Trupele noastre printr-un raid îndrăzneț au distrus insta­­lațiunile electrice din Batum și au făcut căți­va prizonieri. Un detașament de 300 de ruși trimis de la Batum spre a relua podul ocupat de noi a căzut într’o cursă și a fost cu totul nimicitJ­­ C. Br. Constantinopol, 22 (sosită 23)." Agenția otomană publică urmă­torul comunicat al cartierului general: Eri trupele engleze de debarcare au încercat să atace pozițiunea ocupată de trupele noastre între Tigru și canalul Suvaya. In lupta care a urmat, englezii au fost învinși cu mari pierderi. Am luat o mitralieră și cantitate de munițiuni. (Con­ Bu­reau). Persia rămâne neutră .Discursul tronului persan- Petrograd, 23. — Se comunică din Teheran. In prezenta corpului diplomatic, șahul a inaugurat al treilea medjilis­­hi discursul tro­nului a invitat pe reprezentanții naționali a lucra la regenerarea Persiei; a făcut să reiasă Unsu­nile financiare încercate­­ la țară și a zis că acoperirea lor depinde de desvoltarea instituțiunilor ne­cesare Persiei, între care aceea a ■ jandarmeriei care sa­ menție or­dinea. A terminat exprimând re­­zolutiunea de a observa o strictă neutralitate.. (Westnik). Regele Angliei reîntors la Londra Londra, 22 (sosită 23). — Re­gele s’a înapoiat la Londra. (11^ ■uter).

Next