Universul, octombrie 1915 (Anul 33, nr. 271-299)

1915-10-14 / nr. 284

5 BANI EXEMPLARUL.—ANUL XXXIII. — N rul 284 Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN SEASE PAGINI NSI CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE Redacția și Administrația: București, str. Brezoianu, îl MIERCURU 4!(27) OCTOMBRIE 1915 Director politic: General GR. CRAINICIANU SFATUL DOMNESC de Generalul GR. CRAINICIANU In curînd, Serbia va fi învinsă și va depune armele, fără însă a indeca pacea. Ea va fi măcelărită, distrusă și ocupată, precum a fost Belgia. Dar, ea va rămîne cu dreptul la viață și va reînvia, precum va reînvia și Belgia, căci aceste două țări s’au luptat, și împătrita înțelegere va învinge. Odată legătura Aunării făcută și Serbia ocupată, Bulgarii se vor întoarce în contra Greciei și apoi contra României, spre a-i lua Dobrogea și a o împiedica să-și realizeze idealul național. Dacă, Austro-Germanii vor învinge, Bulgarii și Ungurii uniți și măriți, vor sugruma România pină la al doilea război, sau reluarea celui actual. Bacă, însă, vor învnge Puterile Aliate, — precum am credința,—Romănia, neluînd parte la luptă, va scăpa idealul național și va pierde dreptul la o viață nouă. Prin urmare, chiar dacă Bulgarii nu ne vor ataca, ci numai ne vor împiedica de a lupta, primejdia este mare și reală, atît în cazul victoriei Austro- Germanilor cit și al înfrîngerii lor. Primejdia este nemărginită, iar apărarea e de vădită: răsboiul. Țara întreagă, — și cred că și guvernul, — judecă astfel situațiunea. Neînțelegerea între guvern și opozițiune stă numai asupra momentului războiului. Până în preziua nenorocitei bătălii de ori, „Universul“, nepărtinitor și independent, a luptat pentru înțelegerea și unirea tuturor. Cu buna, voință și răbdare, de o parte și de alta, — am zis eu — toți Românii se vor uni în fața vrăjmașului străin. „Intre guvern și opoziție, am zis amicul nostru d. N. Iorga, — nu e deosebire de dorință sau de tendința ci numai o divergință de modalitate“. Ce modalitate mai poate fi azi, după bătălia de ori, în stradele Capitalei, care ne-a umplut sufletul de durere și de desnădejde?! Nu știm a cui e vina și nici nu voim să o cercetăm. Totuși credem, că încă este o "modalitate de înțelegere și un*r". In vechime, cînd nu aveam nici Constituție, nici Parlament, Domnitorii noștri, chiar cei mai mari, chemau, pe lângă sfetncii săi, Sfatul domnesc, mai cu seamă în împrejurările grele ale țărei. Poate d. N. Iorga să știe mai bine decit mine dacă acest Sfat domenesc era o instituție de Stat, ori o regulă naturală și sănătoasă, isvorîtă din practica veacurilor. Regele Carol, anul trecut, a urmat pilda Marilor noștri Domnitori, a înțeles datinele țarei și a chemat Sfatul domnesc. Sfetnicii lui, împreună cu căpeteniile țărei, s’au adunat, s’au sfătuit și au hotărît„ Ca și în apărarea cetăților, puterea comandantului ei, totdeauna suverană în consiliul de apărare, se supune însă o singurură dată, atunci cînd consiliul se pronunță în contra capitulării cetății și pentru continuarea rezistenței ei. Așa s’a petrecut și în Sfatul domnesc de la începutul războiului. Toată lumea, guvern și căpetenii politice s’au supus hotărîrii, și țara a fost liniștită. Să revenim, acum cel puțin, la datina străveche și democratică a poporului nostru, să liniștim țara, să îngăduim pregătirea armatei și să alungăm rușinea luptelor între noi. Guvernul are inițiativa și mijloacele. Bacă va voi, va putea. Căpeteniile politice, odată luminate sub jurămîntul discrețiunii, vor da, fără îndoială, tot sprijinul lor. In afară de această nodajitate, mu tiv mai rămîne decit două, cari pot fi evitate. Primejdia bulgaro,maghiară! In lumea socială equilibrul intre clase și popoare este una din condițiile, iată care organismele sociale nu pot trăi. Cum, în lumea biologică, desvoltarea unui organ, în paguba altora, primejdieste viata unei ființe, așa desvoltarea excesivă a unei clase sociale, în paguba celorlalte clase, sau a unui popor în paguba celor vecine, duce, de asemenea, la desechilibrari, convulsiuni și prize, fatale organismului sau organismelor sociale. In groaznica conflagrație ca se întinde mereu, Statul și neamul roman, sub sancțiunea primejduirii viitorului lor, trebue să facă toate sforțările, ca pe deoparte să eșim măriți și întăriți; de alta să împedecăm să nu iasă prea mărite, dintre popoarele vecine, tocmai acelea, pe cari experiențe e trecute și prezinte nu se arată dușmani ireconciliabili. Limpede să avem in minte, că, nu putem eși întăriți decit dacă, pe deoparte, integrăm statului nostru, pentru moment, părțile ce e mai în măsură de a ne întări: Bucovina, Transilvania și Banatul—, iară de alta, dacă împedecăm mărirea Bulgarilor și Ungurilor. Dintre vecinii noștri, în prezent, dela aceste două neamuri vine, în adevăr, cea mai mare primejdie pentru noi. Despre primejdia maghiară nici un bun român, cu ceva putere de prevedere, nu se mai indoește. Despre Bulgari, după cele intîmplate în anii 1900, 1913 și astăzi, nici unui român nu-i mai este îngăduită credința c’am putea rămîne buni vecini in viitor. Este, dealtfel, explicabil, cum in Bulgari și Maghiari avem dușmani ireconciliabili, cel puțin încă pentru unult timp! In adevăr, pentru raporturile de bună vecinătate a neamurilor, cestiunile de rasă joacă mare rol. Tendințele și întreaga manifestare a unui popor este, in foarte bună măsură, cestiune de rasă. Insă Bulgarii și Maghiarii sunt singure popoare, de origine mongolă, în Europa. Cel mai bine de 1000 de ani de contact cu popoare de o rasă superioară și civilizate au lăsat neatins fondul lor primitiv, sălbatec, lacom, sanguinar și mega’oman! Bulgarii și Maghiarii nu înțeleg viața în o cooperare pașnică cu neamurile cu cari fatalitatea istorică i-a făcut vecini. Maghiarii se cred incapabili de a asigura desvoltarea ruprței lor etnice, înainte de a distruge ființa etnică a Romunilor, Sîrbilor și Croaților. Bulgarii au aceeași fobie de neamurile vecine. Ei își văd asigurat viitorul lor ca neam și stat, numai desființind, sau cel puțin reciucînd viața de stat a Sîrbilor, Grecilor, Albanezilor și Hominilor. Fericirea lor o văd în răpirea pământului și bunurilor vecinilor. Sub mirajul bucuriei sălbatece de a ingenunchia pe cei cari ii cred rivali, au dat mina cu impiratorii lor de veacuri. O elementară înțelepciune arată că interesul popoarelor balcanice, cu noi laolaltă, era solidarizarea tuturor într’o cooperare pașnică. Zadarnic, de toate părțile, de la izbucnirea războiului mondial, s’au făcut sforțări în acest sens! In 1915, ca și in 1913, Bulgarii au rămas orbi, lacomi, răi și sălbateci! Dacă nu tot poporul bulgar, guvernanții lor de azi sunt tot ca cei din 1913. In 1913, ne-am dat seamă de primejdia unei mari Sugarii, și am lucrat în consecință. Primejdia unei mari Bulgarii, în 1915, ar fi și mai mare, cu cît ar coincide cu mărirea și celuilalt dușman, a Maghiarilor! Astfel, azi, atitudinea României este impusă, ca și în 1913, cu o fatalitate ce nu iartă. Noi nu putem privi impasibili la o incercuire, ce ne poate fi fatală. G. C. DRAGU deputat Vase românești confiscate fie Bulgari Balcic. 10 Octombrie Din sursă absolut sigură aflu că vasele cu pânze Balcic și Nicolae, sub pavilion român, proprietatea d-lui Mamut Mamut, sis și Mamut Beis de aci, care transportau lemne într’un punct apropiat de Vama, au fost confiscate de autoritățile portului Vama. In urma protestării căpitanilor acestor două vase, s’a permis plecarea echipagiilor, iar pentru vase li s’a răspuns că tot ce este sub pavilion românesc nu mai ese din port. Gotitea Cladovei Iu Hacuri T.-Severin, 12 Octombrie De azi noapte arde și Cetatea Cladovei. Fumul care se ridică se vede de asemenea de pe malul nostru de la Severin. Aceasta confirmă faptul aruncărei în aer a depozitului de munițiuni pe care Sîrbii îl aveau lingă Cetate. Cladova, după cum am anunțat, a fost ocupată după ce aproape toată populațiunea părăsise localitatea. Un escadron din regimentul nostru de cavalerie mergînd pe șoseaua Virciorova- Orșova a putut să vadă foarte bine, detașamente de Austriaci can circulau pe străzile Cladovei. Cu puțină vreme în urmă au fost văzuți foarte distinct cavaleriști austriaci, cari ajunseseră în punctul Șip. * Austriacii îndată ce au intrat în oraș a pus stăpînire pe localurile publice. 40 Sîrbi au fost surprinși in Cetatea, de unde voiau să treacă in România. Austriacii însă i-au oprit, spunindu-le că nu li se va întâmpla nici un rau. Mai mult chiar, sau arătat mirați că femeile și copii cărora nu li s’ar fi întâmplat nici un rău, și-au părăsit căminurile. In urmă, Austriacii s’au cinstit cu bărbații pe care i-au găsit în circiuma „Belica Serbia“. * Populația Sârbă din Costel și din Radujevats continuă să părăsească localitățile, refugiindu-se la noi. e Vasele „Turgheniei” și „Tiraspol“ cari voiau să bombardeze pozițiile bulgare s’au retras la Gruia, îngă țărmul românesc. M. Negru Pentru tragerea premiilor ce acordă ziarul „Universul” abonaților săi la tragerea din luna viitoare și-a procurat cumpărînd 10 lăzi cu diferite liederuri și siropuri de la renumita distilerie Bresson. Scrisoare din Roma —o— Diplomație și război.—Războiul neiaustriac. —Prizonierii In Italia. — Răniții noștri. — Se întorc emigrații. — Revărsarea germană 1 Octombrie Codirile statelor balcanice în fața conflagrațiunii europene, care se puteau înțelege și justifica în primele luni ale marii lupte, începuseră să îngrijească pe împătrita înțelegere. Diplomația ei însă —• trebue s‘o mărturisim — n‘a fost întotdeauna dibace în tratativele sale cu țările neutre. Dar atitudinea ostilă luată în urmă de Bulgaria a deschis în sine ochii acelei diplomații. Și ea vede acuma că nu cu promisiuni, ci cu fapte, se va putea rezolva vechea chestiune balcanică. Și faptele se pot rezuma în luarea Constantinopolului pe uscat, și, la nevoe, în blocarea Dedeagaciului și înaintarea prin Macedonia a trupelor reunite franco-anglo-italiene. Astfel se deschide pentru Italia, un nou cîmp de acțiune războinică. In sectoarele noastre de la nord și de la orient, victoria înaintează încet dar sigură în contra Austriacilor. Aceștia, cu toate întăririle primite și excelentele pozițiuni strategice ocupate de ei, dau îndărăt în fața minunatei noastre artilerii și avîntului trupelor noastre. înaintarea italiană trebue să facă minuni de inteligență ca să-și ajungă scopurile ofensive și să zdrobească cursele ce i le întind inamicii. Au trecut aproape patru luni în lupte ale căror faze mărețe și zilnice e cu neputință, să le rezumăm. Intre acestea, multe orașe din Italia adăpostesc numeroși prizonieri austriaci, a căror țară nu o știu exact, dar socotesc A sunt cel puțin vreo 50 de mii. Prinderea lor e, pentru noi Italienii, motiv de plăcere. Și aceasta, nu pentru o satisfacere zadarnică de cruzime, ci pentru că aducerea Austriacilor acolo uiuȘe părinți li-, zmttir plcnă pe "ai noștri și nimiciseră toți mugurii libertății italice, este cea mai înaltă revendicare istorică pe care poporul modern al Italiei o îndeplinește cu sprintenă tărie. Nepărtinirea mă îndatorește să mărturisesc că, dacă sunt numeroși prizonierii austriaci în Italia, numeroși sunt și răniții italieni de prin spitalele orașelor din peninsula italică. Și e firesc să fie așa. Soldatul italian se luptă cu credință și curaj; cu baioneta la armă aleargă înpotriva vrăjmașului fără să-i pese de grindina granatelor; nu se predă și suferă, prin urmare, consecințele aprinsei lui îndrăzneli. Din norocire Iună, organizația civilă s-a întrecut să pregătească spitale și cele mai perfecte și mai grabnice servicii sanitare. Toți au luat parte la întemeia operii pietoase și obliga‘ie a ajutorării răniților. Qui inalul ca și palatul reginei mame, au fost în parte transformate in spitale; mulți particulari au dat de asemenea case și vilele pentru acelaș scop. O laudă specială merită ..Crucea Roșie“ italiana, care a înființat un întins și admirabil serviciu sanitar, cu ramificațiuni prin toa 4 Italia. Se întorc răniții de la front, dar tot așa se întorc și emigrații demipți de serviciul militar, de prin toate tarile din lume pe unde se duseseră să caute muncă.. Se Inter* veseli să-și servească patria fiii* înstrăinați ai Italiei, vin din de írlata America în șiruri dese, zelo și să se bată cu inamicul Secular. Răspândirea muncitorilor noștri in lume era pricinuită numai de nevoia traiului. Timp de 50 de ani aproape Italia a exportat mai mult brațe muncitoare decît măsuri pe cînd Germania exporta lucrare directivă și mărfuri, în puterea unui spor prolific, capitalist și tehnic și cu o propaganda organică predeterminată. Expansiunea lumească a Germaniei fu, printre toate revărsările pe care le amintește istoria, una din cele mai mari, din cele mai iuți și din cele mai puternice. Europa, și anume în, țările în care era încă slabă dinamica socială, primi expansiunea germană lăsîndu-se să fie cucerite fără să-și dea seama. Li se făcu astfel o primire familiară muncii și muncitorilor, capitalurilor și capitaliștilor, băncilor și bancherilor, comerțului și comercianților, tehhnicei și tehnicilor, științii și învățaților, școalei și profesorilor germani. "$1 mai periculoasă însă a fost frr rziunea economică a Germany, spriiinită de invaziunea ro*•* i< în Italia, cit. și în România, alianța politică deschisă Germaniei toate* intrările economice. In Italia și în România, revărsarea germană se naturaliza; firmele și societățile pe acțiuni se naturalizară și ele în jurul organismului pătrunderei germane; banca, instituție care deschidea ușile și căile importațiunii germane. Istoria, va spune, într-o zi, aite greșeli, cîte șovăeli ale popoarelor, neo-latine și slave, au înlesnit avîntul economic și militarismul austro-german. Dar tot istoria va spune, nădăjduim, că și idealurile noastre naționale s‘au întărit, acuma deodată cu emanciparea noastră economică. Și aceasta e urarea cea mai bună care sa poate face tuturor scoborîtorilor lumii romane, întregului neam latin. Romeo Lovern Cronica științifică APLO2IBILE INFLAMABILE Substanțele explosibile cari se întrebuințează în actualul războiu sunt forte variate. Explosibilele solide, liquide și gazoase, toate sunt puse la încercare și produc efecte, unele mai îngrozitoare decît altele. Valoarea lor distructivă depinde de multe împrejurări, de compoziția lor, cantitatea, forma, pulverulentă, pastele, comprimate etc., de starea fizică în care se găsește în momentul exploziunei, în general însă forța energetică de expansiune a gazelor la care dau naștere, deși este influențată de căușele arătate mai sus, totuși, efectele ce le pr duc sunt întotdeauna manifestate cu destulă vigoare, uneori cu neașteptată putere de nimicire. Dacă considerăm explosibilile după transformările ce suferă la momentul descompunerii lor spontanee, sub influența unei amorse, sau unei ciocniri, atunci toate sunt gazoase, căci în această stare fizică produce distrugerea, provocată în definitiv de undele explosive ce se desvoltă instantaneu și se propagă la distanțe mari, doborînd și sfărîmînd totul în drumul lor. In actualul războiu, puterile Centrale și mai cu seamă Germania a uzat în mod extraordinar de toate secretele pe care chimia pirotehnică le-a pus la dispoziția științei războiului. Nimic n’a rămas neutilizat. Otrăvirea fîntktilor, ca mijloc de nimicire a dușmanului, astăzi nu se mai practică, decît foarte rar" pentru că se înîntîmplă să se otrăvească chiar armatele otrăvitoare, în schimb însă otrăvurile gazoase sau gazele asfixiante au luat locul cu mult succes, producînd victime numeroase. Cu toate acestea și pentru acest sistem de atac, necunoscut în istoria veche a războaielor, s’a găsit mijloc de apărare. Acum cînd sunt cunoscute gazele, numite și proectile volatile (Azotose și Chlorose), nu mai prezintă așa mare primejdie, căci toate armatele ca și la noi, ș’au aprovizionat trupele cu mășci care se îmbibă cu lichide neutralizante. Explosibilele solide, mai toate cele cunoscute, cum e dynamita, ecrasita, mol uita, cordita etc. se întrebuințează de ambele armate beligerante, însă Germania, pe lângă toate acestea, mai ușează și de Westphalita inventată de Bielfeldt și care e un explosibil zis de siguranță compus din azotat de amoniac, aztoat de potasiu, clorur de amoniu, sulfat de amoniu și o reșină; aceste produse prin explozie degajează mult fum și gaze deletere, sufocante. In ce privește lichidele inflamabile, sau explozibilele lichide, ele produc, prin explozie efecte teribile, care pot fi comparabile cu gloatele dumdum. Căci nu numai că sdro- j bește și însîngereazî» în drumul lor trupurile omenești dar îl și otrăvește producînd chinuri înspăimântătoare. Cari sunt aceste explosibile, firește întrebuințate de preferință de cele mai blajine și civilizate armate ale lumei, fle Austro-Germani? Mai întîi este focul Head, care e o disoluțiune de asfor în sulful de carbon. Această soluțiune, împroșcată prin explozie, mai ales pe rănile ce se produc schijele de obuz, lichidul, se evaporează. Iar fosforul in stare pulverulentă, se aprinde, și constitue un ciustic puternic- în acelașimp, particule de fosfor se absorb prin rănile în care sunt înfipte bucățile de obuz umede cu lichidul fosforescent împroșcat, și astfel produc intoxicațiuii grave și foarte chinuitoare. Al doilea este lichidul inflamabil al lui Nikles (sen Ionain) care este tot o disoluție de fosfor în sulfut de carbon amestecat cu acizi chlorosulfurici. Acest explosibil produce în momentul exploziei vapori roșietici groși, asfisianți, cînd sunt puș în prezența amoniacului, care se așează în obuze printrun dispositiv special, astfel că în momentul exploziei se pune în contact cu lichidul explodant. Un alt lichid inflamabil este amestecul la riépoe care se compune din benzol, sulfur de carbon asociat cu un oleiu oarecare și amestecat cu potase metalică sau cu fosfură de calce. Toate aceste explosibile produc răni cari cer o îngrijire specială. D. P. Carles recomandă, în astfel de cazuri, tratamentul intoxicațiunilor cu fosfor, acesta în urma experiențelor cari le-a făcut pe cîini și i-a dat rezultate foarte bune. De altfel acest tratament este și rațional. După ce rănile a a fost curățite de bucățile de proectile, se spală cu multă apă oxigenată. Acesta e un antidot puternic al fosforului pe care îl oxidează și îl face astfel inofensiv. Dacă nu se găsește apă oxigenată se poate înlocui cu apa therebentinată,, care se poate prepara și în momentul întrebuințării. Cîteva grame de esență de therebentînă veche, chiar gălbuie e mai bună, la o jumătate litru apă, se clatină bine pînă capătă culoare opalescentă, atunci apa se zice e ozonizată și constitue o apă oxigenată slabă care poate înlocui la nevoie apa oxigenată oficinală care rareori conține 10 la sută vol. oxige. Bolnavul intoxicat prin astfel de rănire,i# trebue și un tratament intern, pentru care neapărat sa se administreze esența de terebentină în apă zaharată sau în capsule, operculate, pînă cînd urina nu mai da reacțiunea lui Mischerlich, adică numai are mirosul nliaceu și numai prezența lucirii fosforice, iar cînd in fine urina va mirosi micșunele, atunci fenomenele de intoxicarea fosforică pot fi considerate ca înlăturate. . D. P. Carles citează în comunicarea sa mai multe cazuri indicate de intoxicație fosforică, în urma acestui tratamentcare astăzi se aplică cu mult succes în serviciul sanitar al armatei franceze. Prin urmare la pregătirea materialelor sanitare necesare în timp de războiu, trebuie să se aibă în vedere și acest tratament, cunoscînd mijloacele de distrugere ale dușmanilor noștri. Lt.-colonel C. D. Parepa Farmacist-chimist însemnătatea operațiunELOR DE PE TEATRUL DE RĂZBOI SIRBESC. — Am făgăduit în cronica precedentă, că ne vom ocupa în buletinul de azi cu întîurirea ce vor avea operațiunile de pe teatrul sîrbesc asupra mersului general al războiului. Pentru a reliefa mai bine această chestiune, trebue a ști, care e situațiunea celor două grupări beligerante pe toate fronturile. Referindu-ne la teatrele extraeuropeene, facem constatarea pe care de altfel nu o neagă nici cei interesați, că Multipla înțelegere a izbutit a cuceri toate coloniile germane. Numai pe frontul Caucazului și in Mesopotamia se mai duc lupte de hîrțuială, de către Ruși și Englezi, în contra unor neînsemnate detașamente turcești. Nu se mai pomenește nimic de frontul egiptean, nici de armata otomană din Siria. Toate disponibilitățile turcești, putem spune întreaga armată otomană e îngrămădită, cu grosul în jurul Dardaneleleor, și cu o mică parte în jurul Bosforului. Toată rezistența extraeuropeană a Imperiilor Centrale și a Turciei, se rezumă, așadar, în luptele din preajma faimoasei strîmtori, în special acele din peninsula Galipoli. Multipla înțelegere, are, în afară de avantajele mai sus pomenite și supremația necontestată pe mări. Blocarea coastelor germane și austriace este completă. Numai în adâncile estuare ale fluviilor cari se varsă în marea Baltică, flota de război germană are un adăpost contra adversarilor. Submarinele engleze au început să neliniștească foarte serios navigația germană pe această mare. Contrabanda de război cu Suedia, este acum aproape imposibilă. Austro-Ungaria și Germania trebue să se lumească numai cu ce au în ele acasă. Neputind face de foc comerț, sunt nevoite a-și uza resursele financiare. Și această uzare e enormă în război. Prin urmare sleirea avuției naționale și cu ea imposibilitatea continuăm războiului nu sunt departe. Să analizăm acum situațiunile beligeranților în Europa. PE TEATRUL APUSEAN, germanii se țin în defensivă. Toate încercările ce au făcut zilele acestea pentru a recuceri pozițiunile perdute în Artois și Champagne au dat greș. Anglo-Francezii continuă a fi agresivi. PE TEATRUL DE SUD-VEST, Italienii au reluat cu multă impetuositate ofensiva. Ei cuceresc mereu pozițiuni noui în Tirol și pe frontul Isonzului. Atitudinea aceasta, silește pe austriaci a trimite noni efective în Sud-Vestul monarhiei. PE TEATRUL ORIENTAL, aliații nu mai pot lua de o săptămină nici un petec de pămînt Rușilor. Dinpotrivă, Rușii anunță succese, aproape pe întregul front. Ei au respins pe Germani la S. V. de Riga, la vest și sud de Dwinskau retreent pe țărmul apusan al rîului Sava, au repurtat victorii pe rîul Styr, și bat pe Austriaci în Sud vestul Volhimiei și la N. și V., de Tarnopol. Nu poate fi deci vorba ca Austro-Germanii să mai scoată trupe de pe frontul răsăritean, pentru a le trimite pe alt teatru. Aici vor trebui încă aduse forțe din altă parte pentru a putea menține ce sa cîștigat pînă acum. Aceiași nevoie de întăriri proaspete au imperiile centrale, după cîte am văzut, pe toate fronturile, unde luptă, cu marile puteri Multipla înțelegere a luat ofensiva, sau în căzui cel mai avantajos pentru Austro-Germani, a mărit intensitatea operațiunilor pe toate teatrele, de-a lungul fronturilor de contact. După cincisprezece luni de lupte titanice, de multe ori glorioase, dar foarte istovitoare, Dubla Alianță nu a putut împuțina numărul adversarilor. Aceștia sunt mai tari și mult mai bine pregătiți ca la începutul războiului. Și după toate socotelile, Austro-Germanii în mod fatal nu vor mai avea cu ce umple golurile în efectivele mult, prea mult încercatelor lor armate. Bacă le lipsesc oamenii, bărbații, soldații, au în schimb in abundență puști, tunuri și munițiuni. Cu acestea pot echipa oamenii acelor ©ari vroesc,ori trebue cu orice preț să le fie aliați, sau cari chiar sunt aliații lor. Au nevoie a ajunge cît mai repede în imediată legătură cu Turcia, pentru a o întrema cu material de război. Turcia le va da destui soldați, dacă soldat poate fi numit omul care are o pușcă și gloanțe. Serbia, vitează țară acelorr mai sublimi eroi din citi cunoaște istoria, se stă în cale. Bulgarii se însărcinează a ușura problema Austro-Germanilor. Bulgaria singură va putea îngrașă cu cel puțin 400.000 soldați slăbitele efective ale imperiilor centrale, pe teatrul unde acestea nu puteau pune decît poate 200.000. Diversiunea aceasta e măeastră. Sîrbii trebuesc ajutați, de către aliați, măcar dintr’un sentiment de camaraderie, dacă nu dintr o rațiune importantă strategică, sau ce e mai grav din înalte considerațiuni diplomatice. Socoteala a fost bine făcută. Ea explca de ce a căzut un așa de iscusit diplomat ca d. Belcasse. Multipla înțelegere trebue să trimită forțe destul de însemnate în Peninsula Balcanică, pentru a neutraliza acțiunea Bulgariei, pentru a determina pe Greci să interne sau să demobilizeze, pentru a se, pune în calea trupelor bulgaro-germane și a trenurilor lor de munițiuni către Constantinopol și Galipoli. Prin acest ajutor, poate Puterile Multiplei vor fi nevoite sa desproașe efectivele de pe fronturile actuale și să scadă presiunea asupra Austro-Germanilor. Această presupunere o atribui sfaturilor majoare ale imperiilor centrale. Noi credem că Multipla înțelegere are forțe disponibile, suficiente pe care să le poată trimite fără nici un inconvenient în Balcani. Ele au făcut însă greșala de a nu fi prevenit prin căi militare, adică prin, debarcări însemnate de forțe, actuale defecțiune a Bulgariei. Aceste forțe trebuiau debarcate în Turcia europeană și în Salonic îndată după decretarea mobilizarei bulgare. Acum va fi nevoie de sforțări mai mari și efective mai însemnate. Antropologia Bulgarilor O soartă foarte schimbäcionea au avut popoarele balcanice în cursul veacurilor. Nimăici în Europa n’au avut loc atîtea migrațiuni și nu s’au așezat unele peste altele atîtea popoare diferite, cari s’au amestecat unele cu altele. Astfel identificarea antropologică a națiunilor moderne din Balcani oferă dificultăți nu prea ușor de resolvat. O astfel de încercare de a clarifica prin măsurări caracteristice antropologice« Bulgarilor de astăzi, o face în revista germană ..Archiv für Anthropolie“ dr. Krum Dondlow. Primii locuitori istorici ai teriitoriilor cari se numesc acum Bulgaria, — zice autorul — au fost Tracii. Lîngă rîul Maritza locuiau Odrisii tracici, cari putut să întemeia un stat puternic. Ei sunt descriși ca înalți, blonzi cu ochii albașri și ca foarte războinici." * In anul 280 înainte de Chr. năvăliră Curții, dintre ale căror triburi, ca Sîrbii și Melzii rămaseră acolo. In primul veac după Christos Tracia deveni provincie romană și sub domnia împăraților romani ajunse la o periodă de înflorire, căreia i puse capăt migrațiimea popoarelor. Cu acesteia veniră în țară Goții, Hunii și Avarii. In veacul al VI-lea și Vll-lea se petrecu invaziunea Slavilor. Vechii locuitori parte se refugiară, parte se contopiră cu cuceritorii. In anul 679 năvăliră Bulgarii, un popor războinic de origină turcă, cari subjugară pe Slavi. Ei formară un stat mare, dar se contopiră în masa subjugaților pierzîndu-și limba. Mai tîrziu jucară un rol în istoria de colonizare a Bulgariei popoarele asiatice Pecenegii și Cumanii. In anul 1353 se începu cucerirea Peninsulei balcanice de către Osmani. Numeroase localități fură colonizate cu Turci. Acest amalgam de popoare își află espresiunea și în rezultatele măsurării atropologice. Există numeroase cranii lungi cu nasul subțire, cari în cea mai mare parte au aparținut oamenilor bruneți, iar restul la oameni blonzi, însușirea din urmă dovedește origina nordică. Și Brachiocefalii sunt blonzi sau bruneți. Statura lor e foarte înaltă. Ei prezintă tipul ,așa numit samalia. La acesta aparține la o specie de oameni scunzi cu capul scurt, cu părul negru și cu fălci proeminente cari se găsesc des în districtul Sofiei și ■ sunt ,de origină uraloaltaică. Bulgari, cu capul lung și brune:... Sunt origină finjeii. Se Buletinul războiului Consideration generale ———■mcMF • • VEGETIUS De la „Federația Unionistă“ dri dimineață s’a întrunit la d. Filipescu acasă comitetul „Federației Unioniste”. * Printre alte hotărîri s’a decis ca toți senatorii și deputații cari fac parte din „Federație“ să interpeleze guvernul asupra politicei externe în chiar prima zi a deschiderei Parlamentului. S’a hotărît să se țină întruniri publice în toate orașele țării. Duminică 18 Octombrie vor fi întruniri in mai multe orașe. Azi comitetul se va întruni din nou.