Universul, octombrie 1916 (Anul 34, nr. 272-302)

1916-10-14 / nr. 285

a in­credere! Un lucru care nu trebuie să se piardă din vedere, este­­ că presiunea ce se exercită acuma asupra forțelor noa­stre, ese tot ce se poate pune în linie în contra noa­stră de către inamicii noștri, că este din partea lor o sfor­țare extremă, dincolo de care nu mai este nicio re­zervă, niciun izvor de reîm­prospătare de, forte. I este un joc de ultima carte, cum se zice. Iar din această consta­tare, sunt concluzii cari se impun, și trebuie să avem atențiunea îndreptată asu­pra lor. Cea dinții este că o împo­trivire eficace din partea noastră va echivala cu o victorie decisivă. Odată ia­­cest asalt de extremă încor­dare sfărîmîndu-se de împo­trivirea bărbătească a oștilor noastre, el nu va mai putea fi alimentat de nicăierea, nu va putea fi­ reluat „cu noul forțe“, ci după primele sim­­ptome de obosire, de slăbire — cari sperăm că nu vor în­­tîrzia să­­ se „pr­oducă — par­tida va fi iremediabil pier­dută pentru inamic,­­și la rîndul său el nu va mai fi in stare să opună serioasă re­zistentă reluării ofensivei și presiunii din partea noastră. Pierderile ce am pricinuit și pină acuma inamicilor, judecind după comunicatele oficiale despre luptele din Urmă, și chiar după unele mărturisiri din partea cealal­tă, au fost foarte însemnate și vor continua a" spori in masur "ă tot mai mare. Pe de altă parte este evident că marea presiune îndreptată împotriva noastră e cu nepu­tință să fie de durată, de­oarece în acest timp pute­rile centrele au nevoie de for­țele lor spre a face față și in alte puncte vulnerabile ale hărțuitului și puternic sgu­­duitului lor front. Intr’aceasta­ stă însemnă­tatea decizivă a rezisenței noastre oțelite, și fără nicio îndoială că dela cei dinții și pina la cel din urmă din oștenii noștrii cu toții sunt pătrunși de marele,­ de epo­calul rol ce le incumbă, nu numai pentru apărarea de știrbire a pămîntului strămo­șesc, dar și pentru grăbirea întorsăturii­­ hotărîtoare a marelui răsboiu al popoare­lor.­­La rîndul lor, aliații no­ștri prețuiesc, de­sigur, nu mai puțin însemnătatea pu­ternicei împotriviri române și necesitatea, pentru cauza comună, de a-și reînoi ata­curile viguroase din partea lor. Italienii au făcut-o și o fac, ceilalți nu vor întîrzia de­sigur de a prinde momen­tul pe care, îl aduce cu sine ținerea în loc din partea noa­stră și fărâmițarea acelor forțe al căror scop și plănui­­­­re era, după tactica cunos­cută, o înaintare, o lovitura repede. Calculul cu repezi­­ciunia dînd greș, repezeala ,se va găsi intrăun spas din care­ toată organizația de balotaire a trupelor de pe un front pe altul nu va mai pu­tea scoate pe inamic, nu-i va mai putea fi de folos. Această îndoită încredere,­­ încrederea în vîrtoșia și virtutea oștirilor Române în primul rind, apoi și încre­derea în acțiunea aliaților, într-o nouă și curîndă de­­slănțuire a tuturor formida­bilelor lor preparățiuni, de­­sp­re a căror hotărîtă­ supe­rioritate au și dat atît de puternice dovezi. în luptele din u­rmă, — trebuie să fie sentimentul cu care cu toții avem să­’ privim în fața desfășurării evenimentelor ce au să vină. „Victoria noastră poate fi întîrziată, ea nu poate fi înlăturată“, — e cuvîntul sfînt, în a cărui împlinire nu putem să avem nici cea mai mică îndoială. Nicio slăbi­re în sentimentul public, după cum nicio slăbire nu este în brațul apărătorilor­ patriei. Cu încredere încă odată și întotdeauna, st­s inimele­ al. i. ii. X Ofensiva franco-sigisza francezii bombardează în­continuu Karnarvon, II— Comunicatul oficial britanic cu data de­­ scara, anunța ca totalul prizo­­nieritai luați in operațiunile de la 8 dintre reduta Schwaben și Le Lars, pînă acuma este de 1018, dintre cari 16 ofițeri. Dis d­edimineață, în ziua de 9 inamicul a­­ provocat explozia a doua mine ia sud de 1 pres, ocu­­pind marginea­­ polniei formate noi, care a fost supusă unei con­tinue bombardări. In cursul lup­telor dela­­ aeroplanele noastre au­ executat lucrări însemnate* sta­libil poii­țiunile buteliilor vrăjmașe. De asemenea au fost distruse mai­ multe aparate ina­mice, alte patru au fost doborâte Ca avarii. Trei din aparatele noa­­stre lipsesc- Comunicatul oficial din dimineața de 10 arată că în noaptea de 9 vrăjmașul a bom­bardat cu tărie frontul nostru dintre, Le Lars și Gueudecourt. Trupele noastre ocupă acum 'marginea a două' plinii formata după explozii de mine vrăjmașe la­y, stabilindu-și pozițiunea fie chip satisfăcător- Coresponden­tul de la Marele Catier General al ziarului ,­Daily News', spune va ai noștri au pus mina pe un ziar al unui locotenent german căzut ,prizonier­ din regimentul­ I SS, care luase acum doi ani Thiep­­val. I Extragem următoarele­­ din to­sest carnet : ,,12 August. Thiepval și înălți­mea 100, pierdute, sunt acum un infern, cum nu-și poate ci­neva închipui. Din cauza bom­bardărilor au fost distruse tranșee, nu mai există decit niște gropi făcute de bombe care se schimbă U fiece minut- Din a­­ceastă pricină­­ și comunicata- 0 pierdem, repede. Zilnic sufeream o bombardare inspăimintă bor­­i­. p.: cînd artileria noastră nu­­răspundea l­a fel- Am stat aci sub cel mai grozav foc de ar­tile­­rie, care s-a pomenit vreodată în Iunie, dirijat intrun mod desăvîrșit de­­ baloane captive și de aviatori­ Dacă îndrăznesc baloanele noastre captive să sa ridice pînă la 900 m­elți, sunt is gonit­e, de la cel vrăj­m­aș: «Șa Că la­ drept , servator­i aerieni. ,­Coresponden­tul continuă, reproducând un alt document confiscat, anume un ordin al generalului von Galwitz, cu privire la pierde­ea tunurilor. Prin acest ordin arată că s-au găsit defecte multe tunuri, cu deosebire din cele de cirnp, din cauze, minuției lipsite de înde­mânare-Progrese franceze la Morvai Paris, 11.­­ La nordul Som­m­ei o operațiune­ de detaliu a permis francezilor să progreseze simțitor la nord-est de Morvai. Francezii au făcut, ca­. 80 prizo­nieri germani la nord-est de Sailly-s Saillisel. La sudul Som­mei lupta de ar­tilerie a ost vie, în deosebi in regiunea pădurei Channnes. Peste tot, locul ziua a fost calmă.­­ Aviatorii germani au aruncat, mai multe bombe la Nancy.­ Nu e nici o victimă. Stricăciu­nile materiale sunt fără im­portanță. Luptă aprigă d­e artilerie pe Somm­e. Lupte aeriene la Verdun Paris. 11. — Pe frontul Som­m­ei luptă de artilerie foarte vio­lentă la regiunea Biaches și A­­blaincourt, fără acțiuni de infan­terie. Nimic de semnalat pe restul frontului.­­ Un avion francez a atacat cu focuri de mitraliere tranșeele germane pe frontul Somm­ei, în pădurea St.-Pierre-Vaast. Pe frontul Verdunu­lui cu toate că era ceață deasă, aviatorii francezi au fost activi­eri. Un avion german a căzut la nord de Azannes, un altul lângă Qr­­ises și al treilea a fost văzut cu o aripă sfarmată. in trecut temelie noa­stre lucrau singure cio­rapi și flanele de lână. Acelaș lucru se poate fa­ce și astăzi pentru ar­mată, Loc.col. Gh. Iacobini șeful Statului-major al diviziei IV-a Loc. Alex. Tutunaru din reg. 19 artilerie S.­loc. Gh. Constantinescu din reg. 43 infanterie Loc. Gh. Costache din reg. 40 Călugăreni Loc. rez. V. Georgescu din reg. 72 infanterie ASASINAREA LUI La Londra. 9. — O telegramă din Londra anunță că asa­sinarea lui Stueligich, primul ministru austriac, comis de Fredrich Adler, a produs o profunda impresie la Berlin, Viena și Budapesta. Cores­pondentul ungar al ziarului „Morning Post“ spune că Friedrich Adler este evreu, dr. în drept și fiul faimosul lui dr. Victor Adler, care împreună cu dr. Ellenbogen și deputatul Perne­sdorfer a întemeiat partidul­­ social­­democrat în Austria. Fr. Adler este editorul unei re­viste­ socialiste săptamînale, este cunoscut ca un politi­cian înflăcărat care a luptat ani de zile contra influenței lui Stuergkh. Acelaș cores­pondent spune că criza poli­tică a intrat într-o fază și mai periculoasă, cu­ toate ca am fi putut crede că din momentul ce un obstacol al guvernului constituțional a fost înlăturat, situația ar pu­tea să se clarifice. Cu sigu­ranță că acest fapt nu este făcut să ridice moralul po­pulației austro-ungare, ci el este­­ mai de­grabă conse­cința politicei de opresiune de pînă acum; revoluția are să înceapă dacă delegațiile nu sunt convocate și dacă țara nu este guvernată în mod constituțional Corespondentul din Roma al ziarului „Morning Post“ spune­a că asasinarea d-lui Stuergkh a p­rodus o mare impresie la Roma. Asasinul este o persoană cunoscută, traducătorul lui Carducci, Parini ,și Fusinato sen. De­putatul iredentist, Ex mini­stru Bairzilai spune ca Stuergkh este responsabil, că prințul de Hohenlohe. a lansat decretul contra ita­­lienilor­ din Trieste și totde­odată el este autorul notei către Serbia care a provo­cat războiul actual. D. Bar­­zilai vede în acest­­ asasinat o probă a marii nemulțu­miri a poporului austriac, care nu putind să-și mani­feste prin vin grai, senti­mentele lui, le exprimă în mod violent prin gura re­volverului. „Giornale ditalia“ spune ca Adler nu este nici anar­hist, nici un paria, el a fost împins de motive politice pentru a răzbuna trădarea poporului bohem, pentru a protesta contra politicei fa­tale ca­re conduce Imperiul la ruină și mai cu seamă pentru că Stuerglolt voia să suprime orice manifestare a opiniei publice. (A. T. E.). COESNM CÂT a­ Marstal Cartier CSe»­ ra ©§,aj­ons­ Petrograd, IA.—Frontul apusan.—Au s-a petrecut nimic. Important. Frontul Cau­cazului. —­Spre nord de Burg­hity, la sud-vest de lacul Wan, trupele rusești au respins cete puternice de curzi, tunuri munifiuni și lipsi mult de 40­1 arme, frontul României.—Pe li­nia dela nord-est de, valea Trotușului, inamicul stă i­­nactiv-Pe frontul viului Bazau, la Dobrana-Cimrpulumg, fo­curi de artilerie. Ofensiva inamicului din regiunea Orșova s’a respins. In Dobrogea, cedind pre­siunii inamicului,, trupele ru­sești și rominești ’’'au retras pe­ dealuri spre­ nord de Con­stanța și Medgidia. Amîn­două aceste­ orașe nu pM pomati ismisl­âi ofisial !©. 19 FRONTUL K­e i­ ® si NORD-VEST Bicaz șî Valea La Tulgheș Trotuși ihn­ situația am înaintat 100 neschimbată. In valea Uzului, lupta continuă spre Vest și am luat prizonieri 3 oameni de trupă. La Oituz, inamicul a fost respins cu to­tul peste frontieră, i­nira m­ai 150 prizo­nieri. In valea Buzăului, la Tabîa-Buțîi, Bratocea șî Predeluș, situația neschimbată. Lupte în localitatea Predeal, la regiunea Dragoslatele, lupte violente, s­au respins atacuri inamice. La Est de Olt, continuam a respinge pe ii­aic spre Mori; ia mi ie Olt acțiuni mici. La Vest de Jiu, am cedat puțin teren în regiu­nea­ pasului Vulcan. La Orșova, foc de­ aziHei­r, frontul ie­sii și Sii-Y­osi Nimic nou în lungul Dunărei. In Dobrogea, ne-am retras la Nord de Cerna- Vodă._______ Din 12 Oct. 1918, ora 7 dim. Menirea lelin­alei IN BALCANI Italia și România — RARELE CARTIER GENERAL Intr’un articol însuflețit de dragoste către România și de căldura latinitatel, ziarul italian ,»Ordine­" ilustrează luptele din sectorul dobrogean și di n Cara­păți- Observind că oastea ro­mână s'a sprijinit, în operațun 'n'le sale, de acea linie de apă­rare naturală, care se­ întinde de la Dunăre la mare» și­ pe care împăratul Traian a transfor­­m­att-o într'un­­ vallum“ puter­nic, ziarul sus pomenit scrie : >,Gîndul părintesc al lui Traian ocrotește și astăzi pe strănepoții săi de la Dunăre, lucrările mili­tare presărate­ de el dealungul hotarelor Daciei „felix" ca să o ferească de răutatea dușmanilor, apără încă și acuma pe moște­nitoarea Daciei, pe România de astăzi, de sălbăticia barbarilor moderni. Tot Roma încă o apără sub aripele­ sale nemuritoare! " „Ce știu ucenicii culturei go­­tico-saxone de acest fir tainic care unește« dealungul veacuri­lor» dealungul mileniilor, cuge­tări, inimi, lucruri? ».Mai deunăzi, organiul finan­ciarilor­­ și speculatorilor evreo­­germani, — „Frankfurter Zei­tung“ — își batea joc de entu­ziasmul care a cuprins întreaga suflare italienească cînd s'a aflat la noi de hotărîrea bărbătească a Regelui și a guvernului român, și scria cu cinism inconștient­­„Roma e în sărbătoare în urma isprăvei tâlhărești a coloniei dac­ă, care și-a regăsit astfel me­nirea strămoșească. Numele Ro­mâniei e astăzi pe buzele, celui din urmă necărturar din Roma. Trimiterea Lupoaicei la Bucu­rești e (?) un caraghioslâc- Cete două­ popoare se vor căi“.­­•„Deplângem pe acești idolatri ai materialismului istoric și ai realismului monetar, dar, ca buni la uni» ne bucurăm de or­birea lor. N'au crezu­t ei pare că Billow cu cîteva lăzi de­ decora­­ții și cîteva milioane de mărci va înlănțui pornirea care împin­gea Italia spre întregirea neamu­lui și făurirea nouei sale puteri? Nu au crezut oare că prin amenin­țări, momeli și co­rupții, vor putea împiedica pe români să se reîntoarcă la leagănul naționali­­tății lor, realcătuind« Dacia lui Tei Traian», reînoind minunea lui Mihai, înfăptuind visul secular al neamului românesc? „Ceea ce nu se vede la Frank­furt și la­ Berlin» se simte la Roma și la București Italia și România au regăsit urmele Ro­mei și le vor călca împreună, înd­eplinindu-și noua lor menire- E orb acela care nu vede că Ita­lia- de pe m­alurile Adriaticei și România de pe coastele mării Negre sunt ursite să pregătească o nouă istorie în Orientul euro­pean.­­ „Tată de ce nici o țară din lume nu­ se bucură ca Italia din adâncul inimei, de succesele Ro­mâniei, socotindu-se ca succe­sele sale proprii. Nu e numai o țară latină care se­ bucură de o nouă­ izbândă a întristăței, nu e numai bătrîna mamă care se fă­lește de vrednicia fiicei sale de­părtate; nu e numai aliata care e mulțumită de­ progresele aliatei sale; dar e „Italia de mâine“­­care vrea ca ,»România de inși­ne“ să Re tare și mare, ca să poată împărtăși cu dinsa opera de civilizație pe care amândouă sunt chemate, să o îndeplinească, dela Alpi la Carpati’.“ SI­EME MM RĂZBOI lin călugăr pe front Diaconul Sf. Mitropolit din Iași, călugărul Filotei Moroșanu, cuprins de sentimentul patriotic ce­ încolțește in inimele tuturor adevăraților români, in­ aceste clipe, a voit să părăsească haina monahal­ă și să pornească pe cint­­pld de luptă. , In acest scop, dinstil a adresat o cerere prea înălțătoare ca for­mă și gîndire patriotică, prin care cere I. P. S. S. Mitropolitu­lui să-i slobeadă înalta sa încu­viințare. Călugărul Filotei Moroșanu a­­rată în aceste momente că in ai­­te p­ precepte din cartea cărților, din Evanghelie, ne învăța dra­gostea de patrie, dovedind că în­suși mîntuitorul nostru, Titus C­ristos și-a vărsat singuri pentru binele omenirii întregi, și stăru­ind asupra rolului ce î’a avut cle­rul roman, în toate vremurile, pentru săvîrșirea marilor acte patriotice ale acestui neam,• înaltul păstor al bisericei noa­stre ortodoxe din Moldova, el în­suși un mare român și distins patriot, a intervenit pe lingă autoritățile militare ca călugărul acesta sa fie primit in rindurile oștirei. . Cum­ însă înaltul comandament l'a repartizat la serviciul sanitar călugărul F­otei a­ revenit arăting că aci n’ar putea servi în destul interesele țarei și a­u obținut din nou intervenția I. p. S. S. Mi­tropolitului Pionen, ca să fie tri­mes pe front, unde s'a și dus. Din clipa în care­ călugărul Filotei a îmbrăcat haina ostă­șească, comandan­ții săi afirmă că e printre, cei­ mai bravi soldați mergînd cu curaj și sînge rece in fața morței. Bun slujitor al altarului sfînt, în închinăciunile sale față de Dumnezeu, călugărul Filotei a devenit un erou în luptă în po­triva vrăjmașului, din ceasul în care­­ și-a preschimbat sfintele o­­dăjdii în haina de apărător al patriei-Gestul măreț al acestui călugăr patriot ne­ amintește faptele ero­ice ale prea sfinților noștri pre­lați de altă dată, cari au­ apărat cu piepturile lor, in rindurile oastelor bravilor noștri căpitani de­ altă dată, moșia strămoșeasca pentru care­ și-au vărsat sîngele. Dar, și de acolo, de pe front, din mijlocul viitoarei luptelor, bravul călugăr­­ Pilotei, prefăcut în luptătorul Fügtei Moroșanu, j>» !­dßar»te la am dikixețimt cari dovedesc înălțarea sa sufle­tească. Dinstil a adresat o petiție I. P. S. S. Mitropolitului Pimen prin care cere că dacă va putea să fie menținut în statele clarului sala­riul ca îl primea, în trecut de la cancelaria mitropoliei, de 117 lei lunar, să se dea lunar 2­1 lei so­cietăței „Crucea Roșia”, 25 societăței „Familia Luptătorilor”, iar restul de­­ 67 lei să se dea la­trinei sale mâine care e văduvă. Această situație nouă a călu­gărului-diacon, Filotei Moroșanu, a îndreptățit pe I. P. S. S. Mi­tropolitul Moldovei să adreseze o cerere ministerului cultelor, pentru a­­ cere regular­ea poziției călugărului în chestiune, din care extragem următoarele pa­­sagii de înalt patriotism: „Examinînd această cerere am găsit, că e însuflețită de cel mai înalt avint patriotic, mai ales, că ea vine în aceste vremuri gre­le, din partea unui român, fiu c­l țârei, care a fost ostaș, dăr prin intrarea «… în călugărie și hiro­tonia sa în diacon, deși șters din controalele armatei, totuși, a­­cum, ci­ de la sine hotărîre, cere învoirea de a­ schimba haina că­lugărească in cea ostiișescă, pen­tru a merge în război. . Această dorință a călugărului Filotei, devenită fapt, ne-a fost confirmată de comandamentul regimentului Ștefan cel Mare No. 13, infanterie P. L. prin a­­dresa No. 2332 a. c. care ne asi­gură­ că într'adevăr numitul dia­con, s'a înrolat în acel regiment cu gradul de sergent, la compa­nia de mitraliere și a fost trimis pe frontul de luptă in ziua de AJi Septembrie a. e. ,,Faptul, cu drept cuvînt fiind socotit mai presus de orice laudă, noi, am dat călugărului Filotei binecuvântarea metropolitană și cu toată convingerea i-am acor­dat învoirea cerută, menținîn­­du-l in postul de diacon la Mi­tropolie, pînă la sfirșitu­l războ­iului, cină, întorcîndu-se sănătos , va reocupa, fiind suplinit în timpul lipsei, de diaconul Ghe­­deon Verenciuc, canonarh”. Fie­car pilda înălțătoare a aces­tui slujitor al bisericei noastre să găsească imitatori cît de mulți, mai ales în aceste mo­mente cînd toate brațele, valide trebue să fie închinate sprijinirei­­țârei auxșființate "de­ cotropitorii străini " T , SMIU,NlfigfcAJL. Men­fu­Mim întrebări, cereri și plângeri D-na Maria N. O.­popescu di­n Star-Chiojd, Prahova, sa plînge că trimitind soțului d-asle sub­­locat, pe front, 3 colete cu obiec­te strict necesare îmbrăcămintei, acesta nu Jc-a, primit: * D-nei Ecaterina Mihăilescu din Galați, îi răspundem, că are drep­tate, dar­, „dura lex sed lex’’.­­* la numele tuturor, refugiaților adăpostiți în hotelul Dacia,­­J. Chiri­an Adămoiu, mulțumește călduros, d-nei Elisa Corbescu, ri-lor insp. Buzescu și comisar Melidoneanu, precum­ și tuturor generoșilor donatori cari le-au pwftM de grija to îțș«î<s vremi ‘ fi. ", ' ' f' '?i- ,X « te ns m Acte de eroism"Avântul solaților"Părerile inamiculor O spadă d­e onoare genera­lului Gocorăscu Tg.-Jiu, 2 Octombrie Un comitet compu­s din­ frunta­șii orașului. ..a hotărât să ofere o spadă de onoare bravului colonel D.. Gocorăscu, avansat general de brigadă, pe cîmpul de luptă. Ora­șul Tg.-Jiu vrea să-și manifesteze în­ acest chip recunoștința și ad­mirația pentru priceperea și e­­nergia cu care a gonit în zilele de 10--11 Septembrie pe „tigrii rebegiți“ cari reușiseră, un mo­ment, să se­­ apropie de frontiera județului nostru, având ca obiec­tiv Tîrgu-Jiu. Această victorie a fost anun­țată de comunicatul oficial în două cuvinte: »,inamicul a fost respins ,și se retrage în grabă"; totuși sub stilul laconic, prea la­conic al oficialității, se poate în­trevedea importanța acestui fapt de arme. Noi în special cari am trăit în apropierea bubuitului tu­nurilor am simțit și văzut multe ce nu stă scris în comunicare. Am simțit cât de mare este iu­birea pe­­ care conducătorii și o­­stașii noștri o au pentru tară.. Am­ văzut perindindu-se eroi necu­noscuți și modești, morți sau ră­niți, car­i au făcut, fapte de bra­vură legendar;­. Am­ văzut pe locotenentul Po­­povici Emil,, din reg. 18 infan­terie, care fiind rănit la mină și picior, a plecat din spital cu ră­nile necomplet vindecate» spre lupta din nou, cînd a auzit că dușmanul se apropie de frontie­ră. In drum a fost reținut la un spital mobil, unde a dormit, o noapte, dar a­ plecat și de acolo, făcîndu-i-se numai un pansa­ment» căci rănile încă supurau. A plecat, înflăcărat sau mai bine zis a fugit — legîndu-se să moară ,ori să ajungă acolo unde înaintase cu regimentul său, cînd a fost rănit.» A luptat ca un leu. Dușmanul a fost pus pe fugă, însă el n‘a a­­vut fericirea să-și vază visul îm­plinit, căci" un obuz i-a dat moartea. Camarazii săi — în urma lup­tei — i-au căutat corpul, l'au trimes în oraș, unde i s‘a făcut o simplă, dar măreață, înmor­mântare. Iată o scrisoare a unui cama­rad» care în cîteva cuvinte" scrise în urma luptei, în pripă, arată tot întinsul eroismului său: .14 Septembre­ ­,1.... Cred că ai aflat de moar­tea lui Popovic. După încetarea luptelor i-am găsit corpul în tranșeele dușmane. Vă teme­iem la Tîrgu-Jiu pentru a-i face o înmormântare demnă de vitejia lui. Tîrgu-Jiu nu va­­ ști niciodată cît datorește acestui erou­ și ori­cit de măreață îi­ va fi­­ înmor­mîntarea, tot va­ fi un slab oma­giu amintirii lui. Curajul și ho­tărîrea pe care a arătat-o a fost de mare folos pentru respingerea dușmanului în momentele cele mai critice. Inamicul a fost gonit și acum puteți rămîne­ pe la ca­sele voastre,, fără teamă“. Generalul Gogorăscu a adresat bătrânului Popovici o scrisoare arătînd­u-i cît de mare a fost fiul său care într'un moment critic pentru noi, în luptele dela pasul Buliga» între 5 și­ 10 Septembre a salvat situația prin îmbărbă­tarea ce a­ dat trupelor de sub comanda sa, precum și cama­razilor săi. Ca un omagiu, va propune ca­ regimentul 18 infanterie să poarte numele­­ de: „­Locotenen­tul Emil Popovici". Am văzut pe alt erou, sublo­cotenentul Bălăceanu, din acelaș regiment, distins ofițer, care din prima zi cînd a trecut. Garpații, a mers mereu în fruntea trupelor sale, avînd alături ordonanța care-i purta cele patru arme cu care trăgea consecutiv, spre a nu pierde vremea cu încărcatul. El era cel mai bun trăgător și, deși admonestat de generalul Cocoră­­scu, pe atunci colonel, totuși, în capul, trupei, înaintau deschizînd cel dinții focul. Intro luptă mai­­ aprigă a fost străpuns de mai multe focuri de mitralieră. Do­rința lui a fost să fie înmormân­tat în biserica unită din satul p... de Ungă frontieră, cu­ o palmă mai încoace. Am văzut pe ofițerul de rezer­vă Ionel Slăvescu, care despre­­țuind­ moartea, a plecat, printre focuri, în timpul unei lupte grele, ca, împreună cu un caporal să ridice închizătorul unui tun ce-i perdusesp. Altă dată s’a repezit cu alți puțini ostași să a­­pere o mitralieră capturată de la dușman, dar pe care inamicul vroia să o reia. întreprinderea a­­ reușit, dar el a fost rănit mortal la cap. Am auzit pe bravul general Co­­corăscu vorbind de maiorul Tru­­țescu din reg. 26 Rovine, față de care nu găsea cuvinte ca să-l­­ admire eroismul. L'a propus pen­tru avansare la gradul de loco­­tenent colonel. Maiorul îîț­ A­IM Bigd­Slstț­st generalul Cocorascu în ziua Del 15 Septembrie, cînd au fost Shi oraș cu automobilul pentru un­ scurt tim­p. Adre­sîndu-se unui grup­­ de cu­­­­noscuți, le-a spus: ,»Vă prezint un erou, înaintea căruia se cui vine să ne descoperim.“.­­Am mai văzut pe sublocote­nentul de rezervă Tiberiu Popes­­seu» fost director al gimnaz­iU» din Tîrgu-Jiu, care, muribund» spunea că nu regretă viața, căci cel puțin a făcut 100 prizonieri. Am văzut pe sublocotenentul V. Solomon, care» deși bolnav și reformat, totuși a plecat la raz­*­boi, iar într'o luptă aprigă, căpăs­tînd două răni a sucombat d­in­­cauza complicațiilor provocate laW boala lui anterioară. Am văzut pe căpitanul State, seu din artileria de munte, care în focul mitralierelor și-a așezat tunurile în baterie, acoperind tragerea unui regiment de in­­­fanterie. Misiunea a reușit • pe, deplin, dar el a avut două gloan­țe cari i-au perforat .plămînîî. Din fericire nu s-au ivit compli­­cații și zilele acestea va părăsi­­­spitalul, în concediu de conva­lescență. A fost­­ decorat., Iată în fugă cîțiva din eroii cari au luptat sub generalul Co­corașcu, pe care­ vrem să-l sârbă­,­torim, pentru victoria din zilele­ de­­ 10—15 Septembrie. El însuși, a fost un vileag prin­­­tre viteji și spada ceri vom oferim­ va fi numai un slab prinos de admirația și recunoștința ce-Și păstrăm. ț u Avântul soldaților români în atac Soldații noștri sunt admirabili­ la atac. Dușmanul se înfioară1, văzîndu-i cum se reped cu chiote și strigăte de­»,Ură“ înverșunată,. Unii pun mîna și lovesc cu patur1 puștii. Cînd se înfierbîntă, nimic nu-i oprește, îmi relata un ofițer că în furia unui atac, deși s’a­ sunat încetarea, ei tot au­ conti­nuat- La asemenea luptă.» duș­manul nu rezistă. De altfel, o evită. Cum îi vede venind pe ai noștri, o ia la fugă. Acestea sunt impresiile, una­nime ale soldaților cu cari­ vor­besc. Ei ziceau că, de n‘ar fi tu­nurile și celelalte mașinării nemă­țești» .de mult am fi isprăvit cu ei!! Convorbire cu un locotenent ungur In spitalele de aici sunt mulții soldați u­nguri răniți. în spitalul­ societății „Crucea Roșie“ se in­­­grijesc trei soldați germani, un soldat ungur și un locotenent ungur. Acesta a fost făcut prizo­­­nier de colonelul Scărlătescu cu­ care a fost camarad într'un regi­ment în Austria. Am avut cu el o convorbire­­ foarte interesantă. Mi-a spus că­ a luptat în Muntenegru. De a­­­colo a fost adus acio unde a dlat­ piept cu o armată a cărei infan­­­terie i-a produs toată admirația»! Recunoștea și el că ai noștri, merg la atac ca nebunii, cari nu­ știu ce este frica sau pericolul. Cu un vădit regret, îmi spu­­­nea că în armata a­ustro-germanâ, începe să se simtă­ lipsa de oa­­­­meni. Mi-a afirmat că serviciile­ auxiliare, precum : "bucătă­ria,­­ conducerea trăsurilor de subsis­­tență, etc., se fac­ prizonierii. A încercat să-și apere armata de ororile pe cari le-a săvârșit în­ Muntenegru, spunîndu-mi că au fost excepțiuni regretabile. Vorbind de România, mi-a spus că a găsit o țară mult mai superioară de cum o credea și despre care acum are impresiii excelente. In acest sens a și scris­­familiei sale, arătând că este în­grijit de suflete civilizate și ca­­­ritabile. . . ’ Ge spun soldații germani Am vorbit și cu cei trei soldați.'' germani. 'Sunt în vârstă de ÎS­­ ani. i Unul este fierar, iar ceilalți co­­­­mercianți. Par să fie mirați de­ spiritul de umanitate ce au întâl­­­­nit aci. Sunt mulțumiți că au dat de mîn­care bună. Toată ziuă Se uită’în­ oglindă, și se miră cît da bine 1 © merge­­îmi spun că a început și în­­ ar­., mata lor să se sântă lipsa de mîncare- In ziua cînd sunt în­ patrulă, uu mănîncă» Uneori au răbdat zile întregi de foame, din această ca­liză.. La încăput camarazii lor din spital se uitau cam urât.Astăzi îns­ă—cum este firea românului­­— s'au apropiat și fac haz învă­­țîndu-i să vorbească românește, iar ei învață,­ nemțește« In gene­ral» sunt mîndri și răspund tot­deauna când li se pare că sunt jicniți. În schimb, prizonierii austriac sunt mai umiliți și des­curajați. Abia merg, abia vor­besc și par mulțumiți că­ au scă­pat de corvads războiului­ De ?.! țfri.­­ti .m ’ 9â , j ’

Next