Universul, ianuarie 1922 (Anul 40, nr. 1-12)
1922-01-15 / nr. 10
î 7 IGEL XL - SI. 10 FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN 6 Pagini Exemplarul 1,N TilRa 1 ““ IN STREINATATE 2 LEI 6 Pagini WmE NESOCOTITE „Universul“, ocupându-se acum câtva timp de programul partidului zis țărănist, a dovedit că el este o parafrazare a circularilor și discursurilor lui Zinoviev, — cel mai demagog bolșevic din Rusia. Dacă programul partidului țărănist este colorat în roșu, constatăm că și discursurile ținute zilele trecute de fruntașii acestui partid, la întrunirile de la Botoșani și Bacău, au aceeași vie coloratură zinovievistă. Imparțialitatea cu care discutăm toate chestiunile ce pot interesa opinia publică, ne-a impus să așteptăm publicarea acelor discursuri în ziarul „Aurora“, — oficiosul partidului zis țărănist. Să vedem acum ce au spus fruntașii acestui partid țăranilor noștri, cum au găsit ei de cuviință să le vorbească despre treburile obștești, despre nevoile țării românești, despre datoriile și drepturile cetățenești și ce efect au produs acele cuvântări, asupra ascultătorilor. De la început constatăm că întrunirile au fost caracterizate prin tulburări, pricinuite de polemica vie iscată între oratori și o parte din ascultători. Așa, cuvântarea d-lui Ion Mihalache de la Botoșani, începe cu declarația: „Nu mă sperie tulburările acestea“. Probabil că unele declarațiuni făcute de oratori — declarațiuni, cu caracter revoluționar—au provocat protestările unei părți din adunare, după cum aceleaș declarațiuni au provocat pe altă parte a adunării să strige : „TRAIASCA REVOLUȚIA RUSA!" Reese de aici că „atmosfera“ a fost destul de încărcată de electricitate. Dacă cineva din mulțime, sau un grup din acea mulțime, a strigat: „TRAIASCA REVOLUȚIA RUSA!", putem aduce o învinuire prea aspră oratorilor? Nu. Dar, iată ce a spus d. Ion Mihalache, după darea de seamă publicată de „Aurora“ de eli: „Și pentru că revoluția ne-a dat Basarabia și pentru că sub presiunea ei s’a dat vot și pământ, strig : „Trăiască revoluția rusă!“. Trăiască revoluția, căci ea a băgat frica în oasele cioclovinilor1’. D. dr. Lupu, a declarat și d-sa: „De frica revoluției rusești i'a dat vot și pământ“. Spicuim apoi următoarele părți destul de caracteristice în ce privește mentalitatea politică: — noblețea sentimentelor, înălțimea ideilor și curățenia expresiunilor: 1) Din cuvântarea d-lui Ion Mihalache: I K.S’a mai spus că eri am batjocorit constituția. Da, am batjocorit constituția... Când am fost la putere am scuipat în ciocoi... De aceea vom vârâ cuțitul până la os și nu vom avea milă când ei vor țipa... La noi țăranii sunt umbre, sunt robi la boari, robi cu capul plecat...“ 2) Din cuvântarea d-lui dr. Lupu: „Săptămânile acestea se verbe ori piatra scumpă a drepturilor țărănimii; ORI UN RĂZBOI... Fostul ministru de interne a vorbit apoi de vărsări de sânge, de război civil etc., și a adus elogii d-lui C. Stere pentru luminatul lui patriotism... Ceva mai grav. La întrunirile țărăniștilor din jud. Vâlcea d-nii Mihalache și dr. Lupu ar fi atacat în mod violent Coroana, încât a provocat protestările țăranilor. Iată cum se vorbește țăranului după înfăptuirea idealului național, după marile jertfe făcute de toți fiii țării, după manifestul Regelui din 1917 și într’o epocă de mari încercări, când toți bunii români sunt datori să fie uniți să lucreze în comun acord pentru consolidarea țării!... Din fericire, țăranul nostru este cuminte și totdeauna e călăuzit de un remarcabil bun simț. El știe să aleagă sămânța bună și să dea la o parte neghina. Țăranul nostru este apoi sătul de vorbe și el vrea fapte. Și în politica de azi, faptele contează. Vizita ministrului Ardealului la Lugoj , ministru al Ardealului și Banatului Caius Brediceanu a sosit Miercuri la Lugoj, unde i s-a făcut o primire entuziastă. La gară a fost întâmpinat de o mare mulțime, în frunte cu autoritățile publice, deputați, etc. Au rostit discursuri prefectul Lupea, primarul orașului și comandantul garnizoanei. La ora 4 a fost o recepție în sala prefecturei, unde i-au fost prezentați reprezentanții confesiunilor, cu episcopul Frentzin, autoritățile și reprezentanții tuturor instituțiunilor din județul Caraș-Severin. Ministrul a avut pentru toți cuvinte de mulțumire, solicitându-i ca umăr la umăr să contribue cu forțele lor la îndreptarea greșelilor lăsate de trecutul regim. A îndemnat pe șefii autorităților ca să lase mână liberă cetățenilor și funcționarilor spre a face politică. A arătat cât de rău a făcut guvernul trecut ca a scos din funcțiune pe un bărbat distins ca Andrei Bârseanu, pentru că a luat parte la o întrunire politică. Ministrul a spus că pretinde de la magistrați să țină cumpăna dreptății peste pasiunile politice, iar administrația și poliția în bună înțelegere să apere libertatea de gândire. Populația i-a făcut călduroase manifestații. Ministrul mulțumit de manifestația ce i s’a făcut, asigură populația de tot sprijinul pentru satisfacerea nevoilor. La ora 9 a fost un mare banchet la episcopul greco-catolic Frentziu, la care au luat parte d-nn Braniște, prefectul, primarul dr. Dobrin, inginer Blajan, dr. Balcescu, reprezentanții confesiunilor și autoritățile împreună cu suita ministrului. A vorbit episcopul Frentziu, arătând însemnătatea vizitei ministrului Brediceanu, fiul Lugojului. A răspuns ministrul Brediceanu, arătând punctul de vedere al guvernului pentru satisfacerea nevoilor urgente ale țării și a asigurat pe reprezentanții autorităților de marele interes ce-i poartă Banatului pentru prosperitatea acestui ținut neglijat și oropsit de foștii guvernanți. •Tot, la ora 1 d. ministru a plecat spre Temișoara, însoțit de d. dr. Braniște și deputatul Savu. MOZAICURI „Ochiul tigrului“ și scrisorile anonime. — D. Ossip Lourié a publicat un curios și savant studiu asupra psihologiei morbide a grafomanului. Este vorba de mania unora ca să scrie răvașe anonime. In glorioasa republică venețiană, delațiunea scrisă era un adevărat principiu de guvernământ. Fiecare cetățean din Veneția, putea să arunce, la orice oră din zi și din noapte, printr-o scobitură situată la un colț al palatului dogilor, un raport scris—firește, anonim, — care cădea în o urnă interioară. Această corespondență era clasată de consililul celor zece. ,Chiar în zilele noastre, o firmă d. Ossip-Inumie, in țările unde civilizația este numai la suprafață, scrisorile anonime au un rol considerabil în viața politică”. Carageale în ,,Srisoarea pierdută” a satirizat asemenea moravuri... Cetățenii, care ar semna și ei telegrama, dacă e... anonimă, trăesc și azi... In Franța, de trei ani cetățenii orașului Tulle sunt terorizați de flagelul scrisorilor anonime. Autorul lor, care trebue să fi cetit pe Fenimore Cooper și Gustave Aymard, se ascunde sub supranumele „Ochiul Tigrului”. Odiosul personaj a făcut până azi numeroase victime. Istoricii, în special, au tristul obicei să aducă acuzațiile cele mai infame persoanelor din cercul cunoștințelor lor, sau chiar persoanelor necunoscute. In celebra afacere La Roncière, care a pasionat Franța, în 1835, locotenentul La Roneiere, acuzat că a scris mai multe scrisori anonime spre a compromite pe fica unui general și a încercat să omoare pe această d-șoară, a fost condamnat la câțiva ani de închisoare. Mai târziu s-a dovedit că autoarea scrisorilor anonime era însăși fiica generalului, care suferea de o stranie boală mintală, sau nervoasă. In regulă generală autorii scrisorilor anonime dovedesc o alterare a judecății, a atențiunii, a voinței și a personalității și ei sunt clasați printre nevrozați. Cu toate acestea, în materie polițienească și judiciară, scrisorile anonime conduc adeseori la cercetări interesante. AFIȘE PARISIENE VESELE. Ali-Baba sau cei 40 as tâlhari, iar dedesunt nota: „administrația teatrului neputând găsi decât 12 tâlhari, cere indulgența publicului". Romanul unui tânăr „sărac act de Octave Feuchlet” CULTUL UREI. — Un publicist, de la ziarul wurtemberger Boehlinger Baten, a făcut să apară în acest ziar o poemă extraordinar de violentă contra Poloniei prin care întreține cultul urei împotriva acestei nații. Autorul cere Dumnezeului lui să facă așa ca să crape toți polonezii de pe pământ, să-i slujească, să-i orbească, să-i surzească și să le ardă toată țara. LECȚIE DE BUNA CUVIINȚA. — Ziarul corporativ al portarilor din Paris, publică această înștiințare: „Portarul trebue să fie politicos cu locatarul. Orice locatar fie chiar deținătorul unei cămăruțe a 5 franci pe lună, are aceleași drepturi ca și acela care plătește 20.000 de franci. Orice cuvânt necuviincios, orice procedeu injurios, orice act necorect al portarului față de locatar, e de natură ,să tulbure folosința apartamentului închiriat”. $STUAT_JI_P © UTICA Misiunea guvernului Take Ionescu și datoria partidelor. — Reformele anunțate în programul ministerial și Înfăptuirea lor. — Mai ne despart câteva zile până la deschiderea parlamentului. Partidele și grupările politice au avut timpul necesar să examineze cu sânge rece situația creată prin retragerea guvernului Averescu și să înțeleagă rostul misiunii guvernului prezidat de d. Take Ionescu. Programul ministerial a anunțat câteva reforme, care trebue sa fie realizate de urgența, deoarece sunt in joc interese generale de primul ordin. Avem a anunțată reforma electorală și reforma financiară, ambele de o însemnătate covârșitoare și care nu admit amânare. Problema principală care se pune astăzi în politica noastră internă este următoarea: Dat fiind marile dificultăți ce reprezintă viața politică, prin manifestațiunile ei curioase și diverse, ca și prin obscuritățile, incoherentele și complicațiunile situației, este absolut necesară o clarificare, o „destindere“, o orientare precisă către un scop bine determinat. Guvernul actual posedă asentimentul opiniunii publice în ce privește sforțările lui în direcția orientării vieței politice către normalizare. Nu există în această privință opozițiuni serioase. Țara are nevoe de o reformă electorală unică, elaborată pe baza sufragiului universal, egal, direct și secret. Toate partidele de guvernământ au reclamat această reformă și guvernul actual a înscris-o în programul său. Ea va fi depusă în parlament. Este cu putință ca o asemenea reformă, de interes general, să nu fie aprobată de toate partidele, când înfăptuirea ei va asigura țării cu un ceas mai devreme, un sistem electoral bun, în conformitate cu ceribițele democrației Trebuie să eșim din incoherent ele trecutului. Trebue să eșim din labirintul echivocarilor. Trebue să călcăm pe teren solid. Avem apoi a doua reformă de o importanță covârșitoare înscrisă în programul ministerial și care, de asemenea, este de interes general: reforma financiară. Situația finanțelor noastre este profund sdruncinată, iar reforma întocmită de fostul ministru de finanțe amenința să o agraveze și mai mult prin complicația sistemului imaginat ca și prin grelele jertfe ce le impunea contribuabililor, însuși guvernul trecut se convinsese de vițiile acelui sistem draconian și era dispus să introducă modificări. Guvernul de sub președinția d-lui Take Ionesen va prezenta parlamentului un sistem de impozite rațional, judicios întocmit, prin desființarea impozitului pe capital și prin modificarea celorlalte impozite. Astfel, problema financiară va îl rezolvată conform intereselor tuturor păturilor sociale, într’un spirit echitabil, fără să aducă prejudicii avuției naționale, fără să stranguleze sursele de energii economice, fără să impună sacrificii sălbatice și nejustificate elementelor producătoare și manestitare. Numai așa, prin introducerea acestei reforme și prin practica economiilor raționale, țara va putea eși din impasul de azi. Și noi repetăm cele ce am spus despre reforma electorală. Este cu putință ca această reformă să nu fie aprobată de toate partidele, când înfăptuirea ei va asigura țării, cu un ceas mai devreme, un regim fiscal bun, în conformitate cu nevoile statului și cu interesele generale? Patriotismul luminat și înțelepciunea politică dictează partidelor de guvernământ să contribuie la înfăptuirea acestor mari reforme, cari sunt binefăcătoare pentru toți dela aplicarea cărora atârnă normalizarea vieței noastre politice și economice. Când s’a constituit guvernul de sub președinția d-lui general Averescu, ne amintim că el a făcut apoi la concursul tuturor partidelor de guvernământ pentru aducerea la îndeplinire a programului său. Atâta timp cât acel guvern nu făptuise greșelile cunoscute, el s-a bucurat de concursul solicitat. Credem că și azi, mai cu seamă când guvernul prezidat de d. Take Ionescu nu este propriu zis un guvern de partid, este datoria tuturor partidelor să lase la o parte considerațiunile de ordin secundar și să ofere un concurs real și patriotic prin aprobarea reformelor amințate. In modul acesta se va inaugura în viața noastră politică o eră nouă. Sunt momente când șefii partidelor sunt datori să privească mai departe, iar partizanii lor să iasă dovada că sunt adevărate personalități politice, iar nu o simplă clientelă. Nu este vorba ca membrii parlamentului să iasă din partidele din care fac parte; sau să abdice de la principiile înscrise in programele respective, ci rămânând în partidele lor ei să voteze reformele ce vor fi prezentate adunărilor legiuitoare, din moment ce aceste reforme sunt de o însemnătate covârșitoare pentru țară. Iată ce dictează patriotismul, membrilor parlamentului. Cine s’ar opune acestui act de înaltă valoare morală și politică? O atitudine contrară ar fi, nu numai nepolitică, dar chiar periculoasă pentru interesele generale. Suntem însă convinși că Parlamentul va corespunde sentimentului țârii, continuând la o operă folositoare și patriotică. teer Pap arestat fie Suyiste Lafayette, 12. — După o informațiune din Petersburg, Enver Pașa, care în ultimul timp complotase în Caucazia împotriva guvernului naționalist din Angora, ar fi fost arestat din ordinul guvernului din Moscova și internat într-un oraș din sudul Rusiei. Gânduri de demult și de-acum Este o îndrăzneală bărbătească a privi râul la față, a-1 sili să se oprească, a-1 pătrunde liniștit, rece și liber și a-1 descompune în părțile sale. Fichie. Simt curajul să pătrund în lume, să suport suferința și fericirea pământului, mă războesc cu furtunile și de a nu tresări la vițetul naufragiului. Goethe. Mai nici unul din cei cari se află în capul afacerilor, nu vrea să fie explicit. Macaulay. Fosta regina Zita și tronul Ungariei Ziarul „Wiener S - Uhr- Abenblatt“ află că fosta regină Zitta venind în Elveția la fiul ei nutrește și oarecare planuri. Ea intenționează să se ducă cu prințul Otto la Budapesta, să apară cu el în Adunarea Națională și să citească o scrisoare a ex regelui prin care acesta abdică și roagă poporul ungar ca, din propria inițiativă, să cheme pe tron pe moștenitorul legitim. ♦ Praga, 12. —Răspunzând la întrebarea ce i s’a făcut în privința călătoriei în Elveția a ex-împăratesei Zitta. Beneș a declarat că a consimțit, numai la facerea unei vizite a mamii pentru copilul ei. In ce privește svonurile răspândite de unele ziare asupra propaganda carliste italiene, primul ministru cehoslovac le-a declarat ca invențiuni fără temei, afirmând că posedă probe documentare că Italia nici oficial, nici altfel nu sprijine nici o agitațiune habsburgică. Italia se află, în această privință, în acord perfect cu Cehoslovacia. FILME Nu-l mai întâlnisem de când ne despărțisem din facultate, după obținerea licenței în drept. Eu m’am stabilit în provincie și mi-am văzut de funcționarismul meu; el s’a apucat de avocatură în București, dar a părăsit-o repede, fiindcă n’avea chemare, și s’a aruncat în afaceri. Și nu ne-am mai regăsit. De aceea mare-mi fu bucuria, zărindu-l deunăzi pe scările Universității. — gras, îmbătrânit cam de vreme, cu șoșori largi și cu gulerul ridicat. — Trebue să-și fi înscris vreun băiat la cursuri! mi-am zis. In adevăr, la vârsta lui, putea să aibă copii studenți. După ce ne îmbrățișarăm, însă, el îmi comunică: —" Vin din când în când la facultate. Nu dă altceva, dar ca să mă vadă cei din cancelarie. Și fiindcă nu pricepeam, adăogă: — Sunt înscris la doctorat. Simțit deodată că fostul coleg crește in ochii mei. Să te pui din nou pe învățat care în plină maturitate, mai ales după ce n’ai prea izbutit în prima parte a vieții, nu este o virtute de disprețuit. Cu cea mai meritată admirație, în întrebat : — Ai dat examen? El râse cu poftă. — Nici nu-mi trece prin minte. — Atunci? —* Cum? N’ai înțeles? — De loc. — Naiv ce ești!... Am casă grea.. Nevastă fără zestre și copii... Treburile nu prea merg.. Prin urmare, e nevoe de economii... Cum am afaceri și prin provincie, mă sporesc cheltuelile transportului».. Știi însă că studenții plătesc la tren pe jumătate... Mai au și alte avantaje, la teatre, tramvai, bărbier, etc.... Vezi clar că ingenioasa mea idee îmi realizează o importantă economie la mai multe capitole bugetare... Și, la despărțire, adăugă vesel: — Și unde mai pui, că, închipuindu-mmi că sunt student veritabil, mă simt mai tânăr și mă răsfăț încă în iluzii! — Dintre copii, ai vreunui student? l’am mai întrebat. — Nu, toți au terminat facultățile de drept, medicină, litere... Eu singur am mai rămas... La revedere! — Don Salust. Duminecă 15 Ianucrie 1922 Congress panrus din Moscova cere întărirea armatei roșii - Ce se spune încat’o hotărâre a sonsgresului cespre atitudinea României . După raportul cerit de Trotzki, comisarul sovietist rus dela război, congresul din Moscova panrus, a votat o rezoluție, în care se vorbește și despre România. Extragem din această rezoluție următoarele: „Din nenorocire guvernul sovietist n’are încă garanția inviolabilității sale efective.. Contra-revoluționarii continuă să prepare noui atacuri împotriva republicei muncitorești și țărănești. Refuzul României de a declara neutralitatea sa, atacurile neîncetate ale bandelor, venite din Polonia, România. (?) Finlanda, atacul japonez în Extremul Orient, in momentul chiar când conferința de la Washington studiază problema dezarmării, fără să asculte și pe Rusia, sunt semne evidente de ostilitate. In consecință, guvernul sovietelor, stăruind mereu în politica sa de pace, de convenții economice și de relațiuni internaționale normale, trebue să fie gata ca să respingă prin arme orice atingere a inviolabilității sale și a independenții teritoriului său. Cu toată reducerea armatei roșii, guvernul și toate organele sovietiste trebue să întărească și să îmbunătățească materialicește și tehnicește armata, ca să-i asigure maximum de valoare combativă. Congresul exprimă hotărîrea masșelor lucrătoare de a consimți la toate sacrificiile necesare pentru întreținerea armatei roșii; aprobă legătura strânsă între soviete și unitățile militare; invită organele economice să furnizeze materialele și resursele necesare industriei războiului și cere perfecționarea școalelor militare“. Din această hotărîre reese că sub pretextul activității bandelor trimise din Polonia, sau România (?) și, al refuzului României de a declara neutralitatea sa, (cu toate acestea România a păstrat neutralitatea în timpul războiului ruso-polon), precum și de teama unei contra-revoluții, — regimul sovietist ia măsuri grabnice în vederea reorganizării și întăririi armatei roșii, cu toată atitudinea pacinică a vecinilor. Iliin 11. Props Iliiul Felicitările bisericei române Mitropolitul primat Miron Christos, a trimis M. S. Regelui Ferdinand I, cu prilejul logodnei A. S. R. Principesei Maria, următoarea telegramă : Biserica ia cu tot sufletul parte, la bucuria țării cu prilejul logodnei principesei Maria a rii și-i dorește toată fericirea, rugând Cerul să-i însoțească pașii vieții și s'o ferească de tot răul. Miron, Mitropolit Primat I. P. S. S. Părintele MIRON CRISTEA Mitropolitul Primat al României București Castelul Peleș. Sunt adânc mișcată de toată dragostea părintească ce-mi arată înalt Prea Sfinția Voastră, cu prilejul logodnei mele cu M. S. Regele Alexandru al Iugoslaviei. Mulțumesc din toartă inima și sunt încredințată, că Pronia Cerească va asculta rugile fierbinți ale înalt Prea Sfinției Voastre pentru fericirea noastră a tuturor. MARIA Răspuns«! Suveranullui la felicitările Primăriei M. S. Regele a trimis d-lui dr. Gheorghian următoarea telegramă drept mulțumire pentru felicitările primăriei Capitalei aduse cu ocazia logodnei principesei Marioara : Ca întotdeauna Capitala a luat parte călduros la fericitul eveniment care a umplut inimile Noastre de bucurie și entuziasm. Mulțumesc din inimă pentru această nouă manifestare a sentimentelor de credință și dragoste. FERDINAND Comentariile presei grecești Atena. 12. — Aproape toată presa acentuiază importanța logodnei Regelui Alexandru în privința raporturilor între cele trei State. „Kathimerini” spune că Statele balcanice, unite la început prin lupta comună, se leagă acum prin rudenii cari întăresc și mai mult garanția pentru menținerea situației actuale la Balcani, care este singura ce poate să ușureze rănile cauzate de războiu și să asigure fericirea popoarelor. „Nea Imera” scrie : Popoarele balcanice salută cu cea mai mare bucurie această logodnă regală, fiindcă văd în acest eveniment o garanție mai mult pentru pacea și autodeterminarea în Balcani. „Scris“ spune că această logodnă creiază și legături de rudenie intre Grecia și Serbia, legate deja între ele prin tratatul de alianță și prin luptă comună pentru libertate. „Stema” spune că acest fericit eveniment e menit, să creeze Liga balcanică cea mai impunătoare. „Panelinios” scrie : Indiferent dacă se atribue acestui eveniment o importanță politica sau nu, cert însă este faptul că legăturile de rudenie croate între familiile domnitoare ale Greciei, Serbiei și României vor contribui la asigurarea progresului pacific al celor trei State. Poporul grec, care a dat de repetate ori dovezi de prietenie poporului sârb, salută cu bucurie fericitul eveniment al logodnei regelui eroic. Celelalte ziare scriu in acelaș sens. Raspunsul A. 3. R. Principesei Maria Raskolnicismul și bolșevismul de ROMULUS SILȘANU —Organizarea raskolnicilor.—Opera de subminare a colosului rus a început din epoca lui Petru cel Mare. In literatura actuală politică, ori de câte ori se atacă problema rusă, se afirmă : „Viziile regimului țarist au chemat magic revoluția și bolșevismul“. Dacă viciile de ordin moral și politic pot chema „magic", revoluția — istoria ne oferă câteva exemple în această privință , întrucât aceieași viții au chemat în Rusia, imediat după prăbușirea țarismului, bolșevismul? La această întrebare unii au căutat o explicație în agitațiile unui partid revoluționar, organizat recent, care prin doctrina lui, a dat naștere bolșevismului; alții, au găsit altă explicație : rușii au avut totdeauna tendințe comuniste. Cauzele exploziei revoluționare din Rusia, trebue să le căutăm și în alte direcții și într-o epocă ceva mai îndepărtată. Se știe că revoluțiile au, la origină, o lungă și obscură preparatiuate. Rusia, sau ceea, ce bicinuim noi să numim Rusia, a fost, totdeauna, țara misterelor; țara distanțelor; țara sectelor; țara tuturor contrastelor, dar, mai cu seamă, terra incognita. Pentru occidentul de est, Rusia țaristă, cu popoarele ei, cu geografia, istoria și literatura ei, cu credințele ei, cu sistemul ei de guvernământ, era rezumatat în câteva formule. Aceste formule nu descopereau misterul pădurilor și stepelor. Astăzi, Rusia sovietistă, se prezintă nouă tot într’o formulă, care nu explică nimic, care nu cuprinde ceva pozitiv, concret. Formula modernă ascunde acelaș nepătruns mister. Ca regimul sovietic să se instaleze dintr'odată pe sfrâmăturile regimului țarist, trebue să fi fost ajutat, de un element de descompunere, care a operat lent §i vnstodii, statina și spațiu. Care să fi fost acel element, despre care nu se pomenește nimic? Ce virus misterios a străbătut, în decursul veacurilor, organismul Moscoviei țariste ? Acel element de descompunere, acel virus, a fost raskolnicismul. Ce este raskolnicismul? Ce legătură poate avea el cu prăbușirea imperiului țarilor și cu instalarea la putere a bolșevicilor? Raskol-ul este rusul din epoca lui Petru cel mare, care n’a vrut să se supună bisericei oficiale și n’a admis reforma europeană a acestui țar. Iată un revoluționar în embrion, deoarece el se răsvrătea, atât pe terenul religios, cât și pe terenul politic. Raskolnicii au apărut când sub înfățișarea unor schismatici, când sub înfățișarea unor revoluționari politici. In Rusia au existat totdeauna secte numeroase, dar, în statisticile oficiale raskolnicismul a ocupat rangul întâi. Statistica oficială din 1870 a dat cifra de 1.100.000 de raskolnici. Numeroși scriitori ruși au afirmat pe atunci, că în realitate numărul raskolnicilor trebue să fie de la milioane. Un raskolnik, in 1871, afirma, la St. Petersburg, într’o societate străină : „Suntem numeroși; nici noi nu știm câți suntem....“ Nimeni nu știa; oficialitatea rusă, mai puțin decât oricine. Iată o forță : forța numerică. La început, raskolnikul s’a prezentat ca un drept credincios creștin, auster și moral. El era adversarul declarat al religiunei oficiale, al intermediarilor între credincioși și D-zeu, — un puritan, sau un protestant. Raskol-ul poseda cultul credinței și obiceiurilor vechi; de aceea nu admitea reformele moderne, nici în biserică, nici în școală, nici în guvernământ. Raskol-ul poseda, deci, o stare de spirit revoluționară, cu tendințe însă reacționare. Acest element de dezagregare al imperiului țarist ar fi rămas, desigur, multă vreme obscur, izolat, fără putere, dacă el se mărginea la contemplațiunea recutului, la întreținerea unui cult secundar la rezistența pasivă împotriva cerințelor civilizației, la practica unei morale de puritan slav, fără vlaga, fără ideal moral și politic. Țarismul a dat însă organe de apărare și atac acestui element. Guvernele din Petersburg, din cauze politice și adunările sinodale din Moscova, din cauze reîndoase, au început să persecute pe raskolnici. Secta religioasă-politică a reacționat intr’un mod neașteptat. Raskolnicii s’au avântat în afaceri, în comerț. Cuvântul lor de ordine a fost „să ne îmbogățim, căci bogăția ne va oferi cheia de aur cu care vom deschide toate porțile Rusiei”. După câtva timp aproape tot comerțul și industria Rusiei a trecut în stăpânirea raskolnicilor. In memoriile lui Melnikov se spune : „Sub împăratul Nicolae I o mare parte din capitalurile rusești au trecut în mâna schismaticilor“. Sub Alexandru II cele mai mari case de comerț, cele mai vaste uzine și cele mai puternice bănci, trecură în stăpânirea raskolnicilor. In veacul al XIx — spune I. V. Livanof in „Raskolniki i Ostrojniki“ — „banul ajunsese nervul raskolului; banul juca rolul întâi în mijloacele de apărare și de propagandă ale raskolnicilor”. Raskolnicii s-au organizat după aceea în asociațiuni, în comunități, sub conducerea unor șefi aleși. Șefii principalelor comunități nu erau teologieni, sau doctrinari, ci oameni de acțiune, abili organizatori, temuți propagandiști, cari prin bani, corupeau administrația țaristă și asigurau consistenta materială a comunităților, iar prin grai și scris propovăduiau sfârșitul țarismului. Centrul de activitate al raskolnicilor a fost Moscova. Moscova conservatoare, tradiționalistă, care niciodată n’a privit bine Petersburgul modern, reședința țarilor de la Petru cel mare până la 1917 —, iar în toate părțile Rusiei, în țările vecine, în România, în centrul Europei, in Orientul musulman, ca și în Asia, înfloreau comunitățile revoluționare. Comunitățile din centrul Rusiei erau organizate sub forma unor așezăminte de caritate( ispital, azil, cimitir). Aceste cimitire, spitaluri și aziluri, aveau consilii de administrație, căci dispuneau de averi considerabile. Comunitățile rasbolnicilor din Germania, Austria și Turcia au desfășurat o activitate vădit ostilă Rusiei țariste, încă de pe timpul Caterinei II-a și șefii acestor comunități, care ascultau de ordinile marelui șef de la Moscova, — propovăduiau o revoluție cosmopolită, promiteau clădirea unei lumi noui pe ruinele celei vechi. Iată precursorii bolșevismului de azi f In ,,La Russie et ses russes". Anatole Leroy-Beaulin, scria în 1874 despre organizația comunistă a rasbolnicilor : „Acești schismatici oferă prin doctrina Ier, omului rus, vechiul lui ideal economic : proprietatea comună, un menaj comun sub autoritatea unui superior ... După numele unui raskolnic, Ieodosie, s’a constituit un soi de confederație religioasă, un soi de republică federativă, fixând în capul ei această puternică comunitate teodosiană". La început, raskolnicii au propovăduit,, ca și bolșevicii, uniunea liberă sexuală, interzicând cu desăvârșire căsătoria și blamând uniunile fructuoase. Dar o societate puternică prin industrie și avere, nu putea menține asemenea opiniuni antisociale. Raskolnicii au renunțat la propaganda antisexuală, după cum au renunțat și bolșevicii. Tot Leroy-Beaulieu spune despre raskolnici că „ei sunt promotorii revoluției cosmopolite și inamicii măririi Rusiei. Cu milioanele sale de adepți, al căror număr este cu atât mai înspăimântător, cu cât este nedeterminat,, cu ramificările sale oculte și secretele sale afiliațiuni de la un cap al imperiului la altul, raskolul trebue să pară un teren prea favorabil revoluției, pentru ca să nu atragă atensimea revoluționarilor ei a. Condamnarea mitropolitului Melle Atena, III. — Sinodul după ascultarea rechizitoriului, rapoartelor și depunerilor de martori, a pronunțat ieri sentința în afacerea fostului Mitropolit al Atenei Meletic Melaxachis. Melaxachis a fost osândit la degradare de la demnitatea episcopală și de la oficiile bisericești precum și la surghiunirea într’o mănăstire de pe o insulă lângă Zante. Sentința va fi comunicată lui Meletie Melaxachis după ce va fi sancționată de guvern inamicilor politici, sau socialii guvernului țarilor. In ce țară s’ar găsi o forț mai bine preparată, o opoziți mai lesne de organizat, deci aceste biserici populare, incrustate în clasele inferioare, la clasele ignorante ale societății în acelaș timp, deținând mâinele lor o parte important din capitalurile Rusiei, ostil prin educațiune ordinei de heruri stabilită și contând numeroși adepți în populațiunile î milițiile cele mai războinice al imperiului? Nu este aci parte slabă, punctul vulnerabil al « fosului rus? Se pare că ar trebui să apropii aceste material desfăcute, să le legi împreună , să dai o impulsiune unică ca s zdruncini până în temelii micele imperiu dela nord”. Iată o previziune justă. Iar adevărații precursori ai bolșivișinului rus. Iată terenul preparat de câteva veacuri de aceși rasbolnici, pentru alungarea țirilor și instalarea bolșevicilor Să nu uităm că în jurul raskr Iilor s’a concentrat apoi toat elementele revoluționare din Rusia, ca și din afară de Rusia.