Universul, ianuarie 1922 (Anul 40, nr. 1-12)

1922-01-15 / nr. 10

î 7 IGEL XL - SI. 10 FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN 6 Pagini Exemplarul 1,N TilRa 1 ““ IN STREINATATE 2 LEI 6 Pagini WmE NESOCOTITE „Universul“, ocupându-se acum câtva timp de progra­mul partidului zis țărănist, a dovedit că el este o parafra­zare a circularilor și discur­surilor lui Zinoviev, — cel mai demagog bolșevic din Rusia. Dacă programul partidului țărănist este colorat în roșu, constatăm că și discursurile ținute zilele trecute de frun­tașii acestui partid, la întru­nirile de la Botoșani și Ba­cău, au aceeași vie coloratu­ră zinovievistă. Imparțialitatea cu care di­scutăm toate chestiunile ce pot interesa opinia publică, ne-a impus să așteptăm pu­blicarea acelor discursuri în ziarul „Aurora“, — oficiosul partidului zis țărănist. Să vedem acum ce au spus fruntașii acestui partid țăra­nilor noștri, cum au găsit ei de cuviință să le vorbească despre treburile obștești, de­­spr­e nevoile țării românești, despre datoriile și drepturile cetățenești și ce efect au pro­dus acele cuvântări, asupra ascultătorilor. De la început constatăm că­­ întrunirile au fost caracteri­zate prin tulburări, pricinui­te de polemica vie iscată în­tre oratori și o parte din as­­­cultători. Așa, cuvântarea­­ d-lui Ion Mihalache de la Bo­toșani, începe cu declarația: „Nu mă sperie tulburările acestea“. Probabil că­ unele declara­­țiuni făcute de oratori — de­­clarațiuni, cu caracter revo­luționar—au provocat prote­stările unei părți din aduna­re, după cum aceleaș decla­­rațiuni au provocat pe altă­­ parte a adunării să strige : „TRAIASCA REVOLUȚIA RUSA!" Reese de aici că „atmosfera“ a fost destul de încărcată de electricitate. Dacă cineva din mulțime, sau un grup din acea mulți­me, a strigat: „TRAIASCA REVOLUȚIA RUSA!", pu­tem aduce o învinuire prea aspră oratorilor? Nu. Dar, iată ce a spus d. Ion Mihalache, după darea de sea­mă publicată de „Aurora“ de eli: „Și pentru că revoluția ne-a dat Basarabia și pentru că sub presiunea ei s’a dat vot și pământ, strig : „Trăiască revoluția rusă!“. Trăiască re­voluția, căci ea a băgat fri­ca în oasele cioclovinilor1’. D. dr. Lupu, a declarat și d-sa: „De frica revoluției rusești i'a dat vot și pământ“. Spicuim apoi următoarele părți destul de caracteristice în ce privește mentalitatea politică: — noblețea senti­mentelor, înălțimea ideilor și curățenia expresiunilor: 1) Din cuvântarea d-lui Ion Mihalache: I K.S’a mai spus că eri am batjocorit constituția. Da, am batjocorit constitu­ția... Când am fost la putere am scuipat în ciocoi... De ace­ea vom vârâ cuțitul până la os și nu vom avea milă când ei vor țipa... La noi țăranii sunt umbre, sunt robi la bo­ari, robi cu capul plecat...“ 2) Din cuvântarea d-lui dr. Lupu: „Săptămânile acestea se verbe ori piatra scumpă a drepturilor țărănimii; ORI UN RĂZBOI... Fostul ministru de interne a vorbit apoi de vărsări de sânge, de război civil etc., și a adus elogii d-lui C. Stere pentru luminatul lui patrio­tism... Ceva mai grav. La întruni­rile țărăniștilor din jud. Vâl­cea d-nii Mihalache și dr. Lupu ar fi atacat în mod vio­lent Coroana, în­cât a provo­cat protestările țăranilor. Iată cum se vorbește țăra­nului după înfăptuirea idea­lului național, după marile jertfe făcute de toți fiii țării, după manifestul Regelui din 1917 și într’o epocă de mari încercări, când toți bunii ro­mâni sunt datori să fie uniți să lucreze în comun acord pentru consolidarea țării!... Din fericire, țăranul nostru este cuminte și totdeauna e călăuzit de un remarcabil bun simț. El știe să aleagă sămânța bună și să dea la o parte neghina. Țăranul nos­tru este apoi sătul de vorbe și el vrea fapte. Și în politica de azi, faptele contează. Vizita ministrului Ardealului la Lugoj­ ­, ministru al Ardealului și Banatului Caius Brediceanu a sosit Miercuri la Lugoj, unde i s-a făcut o primire entuziastă. La gară a fost întâmpinat de o mare mulțime, în frunte cu autoritățile publice, deputați, etc. Au rostit discursuri prefec­tul Lupea, primarul orașului și comandantul garnizoanei. La ora 4 a fost o recepție în sala prefecturei, unde i-au fost prezentați reprezentanții confe­siunilor, cu episcopul Frentzin­, autoritățile și reprezentanții tu­­turor instituțiunilor din județul Caraș-Severin. Ministrul a avut pentru toți cuvinte de mulțumire, solicitân­­du-i ca umăr la umăr să contri­­bue cu forțele lor la îndreptarea greșelilor lăsate de trecutul re­gim. A îndemnat pe șefii autori­tăților ca să lase mână liberă cetățenilor și funcționarilor spre a face politică. A arătat cât de rău a făcut guvernul trecut ca a scos din funcțiune pe un băr­bat distins ca Andrei Bârseanu, pentru că a luat parte la o în­trunire politică. Ministrul a spus că pretinde de la magistrați să țină cum­păna dreptății peste pasiunile politice, iar administrația și po­liția în bună înțelegere să a­­pere libertatea de gândire. Populația i-a făcut călduroase manifestații. Ministrul mulțumit de mani­festația ce i s’a făcut, asigură populația de tot sprijinul pen­tru satisfacerea nevoilor. La ora 9 a fost un mare ban­chet la episcopul greco-catolic Frentziu, la care au luat parte d-nn­ Braniște, prefectul, pri­marul dr. Dobrin, inginer Bla­­jan, dr. Balcescu, reprezentanții confesiunilor și autoritățile îm­preună cu suita ministrului. A vorbit episcopul Frentziu, a­­rătând însemnătatea vizitei mi­nistrului Brediceanu, fiul Lu­gojului. A răspuns ministrul Bredicea­nu, arătând punctul de vedere al guvernului pentru satisface­rea nevoilor urgente ale țării și a asigurat pe reprezentanții au­torităților de marele interes ce-i poartă Banatului pentru pros­peritatea acestui ținut neglijat și oropsit de foștii guvernanți. •Tot, la ora 1 d. ministru a ple­cat spre Temișoara, însoțit de d. dr. Braniște și deputatul Savu. MOZAICURI „Ochiul tigrului“ și scriso­rile anonime. — D. Ossip Lou­rié a publicat un curios și sa­vant studiu asupra psihologiei morbide a grafomanului. Este vorba de mania unora ca să scrie răvașe anonime. In glo­rioasa republică venețiană, de­lațiunea scrisă era un adevă­rat principiu de guvernământ. Fiecare cetățean din Veneția, putea să arunce, la orice oră din zi și din noapte, printr-o scobitură situată la un colț al palatului dogilor, un raport scris—firește, anonim, —­ care cădea în o urnă interioară. Această corespondență era cla­sată de consililul celor zece. ,Chiar în zilele noastre, o fir­mă d. Ossip-Inumie, in țările unde civilizația este numai la suprafață, scrisorile anonime au un rol considerabil în via­ța politică”. Carageale în ,,Sri­­soarea pierdută” a satirizat a­­semenea moravuri... Cetățenii, care ar semna și ei telegrama, dacă e... anoni­mă, trăesc și azi... In Franța, de trei ani cetă­țenii orașului Tulle sunt tero­rizați de flagelul scrisorilor a­­nonime. Autorul lor, care tre­bue să fi cetit pe Fenimore Cooper și Gustave Aymard, se ascunde sub supranumele „Ochiul Tigrului”. Odiosul personaj a făcut până azi nu­meroase victime. Istoricii, în special, au tristul obicei să a­­d­ucă acuzațiile cele mai in­fame persoanelor din cercul cunoștințelor lor, sau chiar persoanelor necunoscute. In celebra afacere La Ronci­­ère, care a pasionat Franța, în 1835, locotenentul La Roneiere, acuzat că a scris mai multe scrisori anonime spre a com­promite pe fica unui general și a încercat să om­oare pe a­­ceastă d-șoară, a fost condam­nat la câțiva ani de închisoare. Mai târziu s-a dovedit că au­toarea scrisorilor anonime era însăși fiica generalului, care suferea de o stranie boală min­tală, sau nervoasă. In regulă generală autorii scrisorilor anonime dovedesc o alterare a judecății, a aten­țiunii, a voinței și a persona­lității și ei sunt clasați prin­tre nevrozați. Cu toate acestea, în materie polițienească și ju­diciară, scrisorile anonime conduc adeseori la cercetări interesante. AFIȘE PARISIENE VESE­LE.­­ Ali-Baba sau cei 40 as tâlhari, iar de­desunt nota: „administrația teatrului nepu­tând găsi decât 12 tâlhari, cere indulgența publicului". Romanul unui tânăr „sărac act de Octave Feuchlet” CULTUL UREI. — Un publi­cist, de la ziarul wurtemberger Boehlinger Baten, a făcut să apară în acest ziar o poemă extraordinar de violentă contra Poloniei prin care întreține cul­tul urei împotriva acestei na­ții. Autorul cere Dumnezeului lui să facă așa ca să crape toți polonezii de pe pământ, să-i slujească, să-i orbească, să-i surzească și să le ardă toată țara. LECȚIE DE BUNA CUVIIN­ȚA. — Ziarul corporativ al por­tarilor din Paris, publică acea­stă înștiințare: „Portarul trebue să­ fie poli­ticos cu locatarul. Orice locatar fie chiar deținătorul unei că­măruțe a 5 franci pe lună, are aceleași drepturi ca și acela care plătește 20.000 de franci. Orice cuvânt necuviincios, orice procedeu injurios, orice act ne­corect al portarului față de lo­catar, e de natură ,să tulbure folosința apartamentului în­chiriat”. $STUAT_JI_P © UTICA Misiunea guvernului Take Ionescu și datoria partidelor. — Reformele anunțate în programul ministerial și În­făptuirea lor. — Mai ne despart câteva zile până la deschiderea parlamen­tului. Partidele și grupările po­litice au avut timpul necesar să examineze cu sânge rece si­tuația creată prin retragerea guvernului Averescu și să în­țeleagă rostul misiunii guver­nului prezidat de d. Take Io­­nescu. Programul ministerial a a­­nunțat câteva reforme, care tre­bue sa fie realizate de urgența, de­oarece sunt in joc interese generale de primul ordin. A­­vem a anunțată reforma electo­rală și reforma financiară, am­bele de o însemnătate covârși­toare și care nu admit amâna­re. Problema principală care se pune astăzi în politica noastră internă este următoarea: Dat fiind marile dificultăți ce re­prezintă viața politică, prin manifestațiunile ei curioase și diverse, ca și prin obscuritățile, in­coherent­ele și complicațiuni­­le situației, este absolut necesa­ră o clarificare, o „destindere“, o orientare precisă către un scop bine determinat. Guvernul actual posedă asen­timentul opiniunii publice în ce privește sforțările lui în direc­ția orientării vieței politice că­tre normalizare. Nu există în această privință opozițiuni se­rioase. Țara are nevoe de o re­formă electorală unică, elabo­rată pe baza sufragiului uni­versal, egal, direct și secret. Toate partidele de guvernă­mânt au reclamat această re­formă și guvernul actual a în­­scris-o în programul său. Ea va fi depusă în parlament. Este cu putință ca o aseme­nea reformă, de interes general, să nu fie aprobată de toate par­tidele, când înfăptuirea ei va asigura țării cu un ceas mai de­vreme, un sistem electoral bun, în conformitate cu ceribi­­țele democrației Trebuie să e­­șim din incoherent ele trecutu­lui. Trebue să eșim din labirin­tul echivocarilor. Trebue să călcăm pe teren solid. Avem apoi a doua reformă de o importanță covârșitoare înscrisă în programul ministe­rial și care, de asemenea, este de interes general: reforma fi­nanciară. Situația finanțelor noastre es­te profund sdruncinată, iar re­­forma întocmită de fostul mi­nistru de finanțe amenința să o agraveze și mai mult prin complicația sistemului imaginat ca și prin grelele jertfe ce le impunea contribuabililor, în­suși guvernul trecut se convin­sese de vițiile acelui sistem draconian și era dispus să in­troducă modificări. Guvernul de sub președinția d-lui Take Ionesen va prezenta parlamentului un sistem de im­pozite rațional, judicios întoc­mit, prin desființarea impozitu­lui pe ca­pi­tal și prin modifica­rea celorlalte impozite. Astfel, problema financiară va îl rezolvată conform intere­selor tuturor păturilor sociale, într’un spirit echitabil, fără să aducă prejudicii avuției națio­nale, fără să stranguleze surse­le de energii econom­ice, fără să impună sacrificii sălbatice și nejustificate elementelor pro­ducătoare și manestitare. Num­ai așa, prin introducerea acestei reforme și prin practi­ca economiilor raționale, țara va putea eși din impasul de azi. Și noi repetăm cele ce am spus despre reforma electorală. Este cu putință ca această re­formă să nu fie aprobată de toate partidele, când înfăptui­rea ei va asigura țării, cu un ceas mai de­vreme, un regim fiscal bun, în conformitate cu nevoile statului și cu interesele generale? Patriotismul luminat și în­țelepciunea politică dictează partidelor de guvernământ să contribuie la înfăptuirea aces­tor mari reforme, cari sunt bi­nefăcătoare pentru toți dela a­­plicarea cărora atârnă normali­zarea vieței noastre politice și economice. Când s’a constituit guvernu­l de sub președinția d-lui gene­ral Averescu, ne amintim că el a făcut apoi la concursul tutu­ror partidelor de guvernământ pentru aducerea la îndeplinire a programului său. Atâta timp cât acel guvern nu făptuise greșelile cunoscute, el s-a bucurat de concursul so­licitat. Credem că și azi, mai cu sea­mă când guvernul prezidat de d. Take Ionescu nu este pro­priu zis un guvern de partid, este datoria tuturor partidelor să lase la o parte considerațiu­­nile de ordin secundar și să o­­fere un concurs real și patriotic prin aprobarea reformelor a­­mințate. In modul acesta se va inaugura în viața noastră poli­tică o eră nouă. Sunt momente când șefii partidelor sunt da­tori să privească mai departe, iar partizanii lor să iasă dova­da că sunt adevărate persona­lități politice, iar nu o simplă clientelă. Nu este vorba ca membrii parlamentului să iasă din par­tidele din care fac parte; sau să abdice de la principiile în­scrise in programele respective, ci rămânând în partidele lor ei să voteze reformele ce vor fi prezentate adunărilor legiuitoa­re, din moment ce aceste refor­me sunt de o însemnătate co­vârșitoare pentru țară. Iată ce dictează patriotismul, membri­lor parlamentului. Cine s’ar o­­pune acestui act de înaltă va­loare morală și politică? O atitudine contrară ar fi, nu numai nepolitică, dar chiar pe­riculoasă pentru interesele ge­nerale. Suntem însă convinși că Parlamentul va corespunde sentimentului țârii, continuând la o operă folositoare și patrio­tică. teer Pap arestat fie Suyiste Lafayette, 12. — După o infor­­mațiune din Petersburg, En­ver Pașa, care în ultimul timp complotase în Caucazia împo­triva guvernului naționalist din Angora, ar fi fost arestat din ordinul guvernului din Mosco­va și internat într-un oraș din sudul Rusiei. Gânduri de demult și de-acum Este o îndrăzneală bărbă­tească a privi râul la față, a-1 sili să se oprească, a-1 pă­trunde liniștit, rece și liber și a-1 descompune în părțile sale. Fichie. Simt curajul să pătrund în lume, să suport suferin­ța și fericirea pământului, mă războesc cu furtunile și de a nu tresări la vițetul nau­fragiului. Goethe. Mai nici unul din cei cari se află în capul afacerilor, nu vrea să fie explicit. Macaulay. Fosta regina Zita și tro­­nul Ungariei Ziarul „Wiener S - Uhr- Abenblatt“ află că fosta re­gină Zitta venind în Elveția la fiul ei nutrește și oarecare planuri. Ea intenționează să se ducă cu prințul Otto la Bu­dapesta, să apară cu el în A­­dunarea Națională și să citea­scă o scrisoare a ex regelui prin care acesta abdică și roa­gă poporul ungar ca, din pro­pria inițiativă, să cheme pe tron pe moștenitorul legitim. ♦ Praga, 12. —Răspunzând la întrebarea ce i s’a făcut în pri­vința călătoriei în Elveția a ex-împăratesei Zitta. Beneș a declarat că a consimțit, numai la facerea unei vizite a mamii pentru copilul ei. In ce privește svonurile răs­pândite de unele ziare asupra propaganda carliste italiene, primul ministru cehoslovac le-a declarat ca invențiuni fă­ră temei, afirmând că posedă probe documentare că Italia nici oficial, nici altfel nu spri­jine nici o agitațiune habsbur­­gică. Italia se află, în această privință, în acord perfect cu Cehoslovacia. FILME N­u-l mai întâlnisem de când ne despărțisem din facultate, după obținerea licenței în drept. Eu m’am stabilit în provincie și mi-am văzut de funcționa­­rismul meu; el s’a apucat de avocatură în București, dar a părăsit-o repede, fiindcă n’avea chemare, și s’a aruncat în a­­faceri. Și nu ne-am mai re­găsit. De aceea mare-mi fu bucu­ria, zărindu-l deunăzi pe scă­rile Universității. — gras, îm­bătrânit cam de vreme, cu șoșori largi și cu gulerul ridi­cat. — Trebue să-și fi înscris vre­un băiat la cursuri! mi-am zis. In adevăr, la vârsta lui, putea să aibă copii studenți. După ce ne îmbrățișarăm, însă, el îmi comunică: —" Vin din când în când la facultate. Nu dă altceva, dar ca să mă vadă cei din cancelarie. Și fiindcă nu pricepeam, a­­dăogă: — Sunt înscris la doctorat. Simțit deodată că fostul co­leg crește in ochii mei. Să te pui din nou pe învățat care în plină maturitate, mai ales du­­pă ce n’ai prea izbutit în pri­ma parte a vieții, nu este o virtute de disprețuit. Cu cea mai meritată admirație, în în­trebat : — Ai dat examen? El râse cu poftă. — Nici nu-mi trece prin minte. — Atunci? —* Cum? N’ai înțeles? — De loc. — Naiv ce ești!... Am casă grea.. Nevastă fără­ zestre și copii... Treburile nu prea merg.. Prin urmare, e nevoe de eco­nomii... Cum am afaceri și prin provincie, mă sporesc cheltue­­lile transportului».. Știi însă că studenții plătesc la tren pe ju­mătate... Mai au și alte avanta­je, la teatre, tramvai, bărbier, etc.... Vezi clar că ingenioasa mea idee îmi realizează o im­portantă economie la mai mul­te capitole bugetare... Și, la despărțire, adăugă ve­sel: — Și unde mai pui, că, în­­chipuindu-mmi că sunt student veritabil, mă simt mai tânăr și mă răsfăț încă în iluzii! — Dintre copii, ai vre­unui student? l’am mai întrebat. — Nu, toți au terminat fa­cultățile de drept, medicină, li­tere... Eu singur am mai ră­mas... La revedere! — Don Sa­­lust. Duminecă 15 Ianucrie 1922 Congress panrus din Moscova cere întărirea armatei roșii - Ce se spune încat’o hotărâre a sonsgresului cespre atitudinea României . După raportul cerit de Trotzki, comisarul sovietist rus dela război, congresul din Moscova panrus, a votat o re­zoluție, în care se vorbește și despre România. Extragem din această rezoluție următoarele: „Din nenorocire guvernul sovietist n’are încă garanția inviolabilității­­ sale efective.. Contra-revoluționarii continuă să prepare noui atacuri împo­triva republicei muncitorești și țărănești. Refuzul României de a declara neutralitatea sa, ata­curile neîncetate ale bandelor, venite din Polonia, Româ­nia. (?) Finlanda, atacul japo­nez în Extremul­ Orient, in momentul chiar când confe­rința de la Washington studia­ză problema dezarmării, fără să asculte și pe Rusia, sunt semne evidente de ostilitate. In consecință, guvernul sovie­telor, stăruind mereu în poli­tica sa de pace, de convenții e­­conomice și de relațiuni inter­naționale normale, trebue să fie gata ca să respingă prin arme orice atingere a inviola­bilității sale și a independenții teritoriului său. Cu toată re­ducerea armatei roșii, guver­nul și toate organele sovietiste trebue să întărească și să îm­bunătățească materialicește și tehnicește armata, ca să-i asi­gure maximum de valoare combativă. Congresul exprimă hotărîrea masșelor lucrătoare de a consimți la toate sacrifi­ciile necesare pentru întreți­nerea armatei roșii; aprobă legătura strânsă între soviete și unitățile militare; invită or­ganele economice să furnizeze materialele și resursele nece­sare industriei războiului și cere perfecționarea școalelor militare“. Din această hotărîre ree­se că sub pretextul activității bandelor trimise din Polonia, sau România (?) și, al refu­zului României de a declara neutralitatea sa, (cu toate a­­cestea România a păstrat neu­tralitatea în timpul războiului ruso-polon), precum și de tea­­ma­ unei contra-revoluții, — regimul sovietist ia măsuri grabnice în vederea reorgani­zării și întăririi armatei roșii, cu toată atitudinea pacinică a vecinilor. Iliin 11. Props Iliiul Felicitările bisericei române Mitropolitul primat Miron Christos, a trimis M. S. Regelui Ferdinand I, cu prilejul logod­nei A. S. R. Principesei Ma­ria, următoarea telegramă : Biserica ia cu tot sufletul par­te, la bucuria țării cu prilejul logodnei principesei Maria a rii și-i dorește toată fericirea, ru­gând Cerul să-i însoțească pașii vieții și s'o ferească de tot răul. Miron, Mitropolit Primat I. P. S. S. Părintele MIRON CRISTEA Mitropolitul Primat al României București Castelul Peleș. Sunt adânc mișcată de toa­­tă dragostea părintească ce-mi arată înalt Prea Sfinția Voas­tră, cu prilejul logodnei mele cu M. S. Regele Alexandru al Iugoslaviei. Mulțumesc din toar­tă inima și sunt încredințată, că Pronia Cerească va asculta rugile fierbinți ale înalt Prea Sfinției Voastre pentru ferici­rea noastră a tuturor. MARIA Răspuns«! Suveranullui la felicitările Primăriei M. S. Regele a trimis d-lui dr. Gheorghian următoarea te­legramă drept mulțumire pen­tru felicitările primăriei Ca­pitalei aduse cu ocazia logod­nei principesei Marioara :­­ Ca întotdeauna Capitala a luat parte călduros la fericitul eveniment care a umplut ini­mile Noastre de bucurie și en­tuziasm. Mulțumesc din ini­mă pentru această nouă mani­festare a sentimentelor de cre­dință și dragoste. FERDINAND Comentariile presei grecești Atena. 12. — Aproape toată presa ace­ntuiază importanța logodnei Regelui Alexandru în privința raporturilor între cele trei State. „Kathimerini” spune că Sta­tele balcanice, unite la început prin lupta comună, se leagă a­­cum prin rudenii cari întăresc și mai mult garanția pentru menținerea situației actuale la Balcani, care­ este singura ce poate să ușureze rănile cauzate de războiu și să asigure ferici­rea popoarelor. „Nea Imera” scrie : Popoarele balcanice salută cu cea mai mare bucurie această logodnă regală, fiindcă văd în acest e­­veniment o garanție mai­ mult pentru pacea și autodetermina­rea în Balcani. „Scris­“ spune că această lo­godnă creiază și legături de ru­denie intre Grecia și Serbia, le­gate deja între ele prin tratatul de alianță și prin luptă comună pentru libertate. „Stema” spune că acest fericit eveniment e menit, să creeze Liga balcanică cea­ mai impună­toare. „Panelinios” scrie : Indiferent dacă se atribue acestui eveni­ment o importanță politica sau nu, cert însă este faptul că le­găturile de rudenie croate între familiile domnitoare ale Greciei, Serbiei și României vor contri­bui la asigurarea progresului pacific al celor trei State. Po­porul grec, care a dat de repe­tate ori dovezi de prietenie po­porului sârb, salută cu bucurie fericitul eveniment al logodnei regelui eroic. Celelalte ziare scriu in acelaș sens. Raspunsul A. 3. R. Princi­pesei Maria Raskolnicismul și bolșevismul de ROMULUS SILȘANU —Organizarea raskolnicilor.—Opera d­e subminare a co­losului rus a început din epoca lui Petru cel Mare.­­ In literatura actuală politică, ori de câte ori se atacă problema rusă, se afirmă : „Viziile regi­mului țarist au chemat magic revoluția și bolșevismul“. Dacă viciile de ordin moral și politic pot chema „magic", re­voluția — istoria ne oferă câte­va exemple în această privință , întru­cât aceieași viții au che­mat în Rusia, imediat după pră­bușirea țarismului, bolșevismul? La această întrebare unii au căutat o explicație în agitațiile unui partid revoluționar, orga­nizat recent, care prin doctrina lui, a dat naștere bolșevismului; alții, au găsit altă explicație : rușii au avut totdeauna tendințe comuniste. Cauzele exploziei re­voluționare din Rusia, trebue să le căutăm și în alte direcții și într-o epocă ceva mai îndepăr­tată. Se știe că revoluțiile au, la origină, o lungă și obscură pre­­paratiuate. Rusia, sau ceea, ce bicinuim noi să numim Rusia, a fost, totdeauna, țara mistere­lor; țara distanțelor; țara secte­lor; țara tuturor contrastelor, dar, mai cu seamă, terra in­cognita. Pentru occidentul de est, Ru­sia țaristă, cu popoarele ei, cu geografia, istoria și literatura ei, cu credințele ei, cu sistemul ei de guvernământ,­­ era rezu­­matat în c­âteva formule. Aceste formule nu descopereau miste­­rul pădurilor și stepelor. Astăzi, Rusia sovietistă, se prezintă nouă tot într’o formulă, care nu explică nimic, care nu cuprinde ceva pozitiv, concret. Formula modernă ascunde acelaș nepă­truns mister. Ca regimul sovietic să se in­staleze dintr'odată pe sf­râmă­­turile regimului țarist, trebue să fi fost ajutat, de un element de descompunere, care a operat lent §i vnstodii, sta­tina­ și spa­­țiu. Care să fi fost acel element, despre care nu se pomenește ni­mic? Ce virus misterios a stră­bătut, în decursul veacurilor, organismul Moscoviei țariste ? Acel element de descompu­nere, acel virus, a fost raskolni­cismul. Ce este raskolnicismul? Ce legătură poate avea el cu prăbușirea imperiului țarilor și cu instalarea la putere a bolșe­vicilor? Raskol-ul este rusul din epoca lui Petru cel mare, care n’a vrut să se supună bisericei ofi­ciale și n’a admis reforma eu­ropeană a acestui țar. Iată un revoluționar în em­brion, de­oarece el se ră­svrătea, atât pe terenul religios, cât­ și pe terenul politic. Raskolnicii au apărut când sub înfățișarea u­­nor schismatici, când sub înfă­țișarea unor revoluționari poli­tici. In Rusia au existat totdea­una secte numeroase, dar, în sta­tisticile oficiale raskolnicismul a ocupat rangul întâi. Statistica oficială din 1870 a dat cifra de 1.100.000 de raskolnici. Numeroși scriitori ruși au a­­firmat pe atunci, că în realitate numărul raskolnicilor trebue să fie de la­ milioane. Un raskolnik, in 1871, afirma, la St. Peters­burg, într’o societate străină : „Suntem numeroși; nici noi nu știm câți suntem....“ Nimeni nu știa; oficialitatea rusă, mai pu­țin decât oricine. Iată o forță : forța numerică. La început, ras­­kolnikul s’a prezentat ca un drept credincios creștin, auster și moral. El era adversarul de­clarat al religiunei oficiale, al intermediarilor între credin­cioși și D-zeu, — un puritan, sau un protestant. Raskol-ul poseda cultul cre­dinței și obiceiurilor vechi; de aceea nu admitea reformele mo­derne, nici în biserică, nici în școală, nici în guvernământ. Raskol-ul poseda, deci, o stare de spirit revoluționară, cu ten­dințe însă reacționare. Acest e­­lement­ de dezagregare al impe­riului țarist ar fi rămas, desi­gur, multă vreme obscur, izolat, fără putere, dacă el se mărginea la contemplațiunea recutului, la întreținerea unui cult secun­dar la rezistența pasivă împo­triva cerințelor civilizației, la practica unei­ morale de puritan slav, fără vlaga, fără ideal mo­ral și politic. Țarismul a dat în­să organe de apărare și atac a­­cestui element. Guvernele din Petersburg, din cauze politice și adunările si­nodale din Moscova, din cauze reîn­doase, au început să perse­cute pe raskolnici. Secta religi­­oasă-politică a reacționat intr’un mod neașteptat. Raskolnicii s’au avântat în afaceri, în comerț. Cuvântul lor de ordine a fost „să ne îmbogățim, căci bogăția ne va oferi cheia de aur cu care vom deschide toate porțile Ru­siei”. După câtva timp aproape tot comerțul și industria Rusiei a trecut în stăpânirea raskolnici­lor. In memoriile lui Melnikov se spune : „Sub împăratul Nico­­lae­ I o mare parte din capitalu­rile rusești au trecut în mâna schismaticilor“. Sub Alexandru II cele mai mari case de comerț, cele mai vaste uzine și cele mai puternice bănci, trecură în stă­pânirea raskolnicilor. In veacul al XIx — spune I. V. Livanof in „Raskolniki i Ostrojniki“ — „ba­nul ajunsese nervul raskolului; banul juca rolul întâi în mijloa­cele de apărare și de propagan­dă ale raskolnicilor”. Raskolnicii s-au organizat du­pă aceea în asociațiuni, în co­munități, sub conducerea unor șefi aleși. Șefii principalelor co­munități nu erau teologieni, sau doctrinari, ci oameni de acțiune, abili organizatori, temuți pro­pagandiști, cari prin bani, coru­­peau administrația țaristă și a­­sigurau consistenta materială a comunităților, iar prin grai și scris propovăduiau sfârșitul ța­rismului. Centrul de activitate­­ al ras­kolnicilor a fost Moscova.­­ Moscova conservatoare, tradi­ționalistă, care niciodată n’a privit bine Petersburgul modern, reședința țarilor de la Petru cel mare până la 1917 —, iar în toate părțile Rusiei, în țările vecine, în România, în centrul Europei, in Orientul musulman, ca și în Asia, înfloreau comuni­tățile revoluționare. Comunitățile din centrul Ru­siei erau organizate sub forma unor așezăminte de caritate( ispital, azil, cimitir). Aceste ci­mitire, spitaluri și aziluri, aveau consilii de administrație, căci dispuneau de averi considera­bile. Comunitățile rasbolnicilor din Germania, Austria și Turcia au desfășurat o activitate vă­dit ostilă Rusiei țariste, încă de pe timpul Caterinei II-a și șe­fii acestor comunități, care as­cultau de ordinile marelui șef de la Moscova, — propovăduiau o revoluție cosmopolită, promiteau clădirea unei lumi noui pe rui­nele celei vechi. Iată precursorii bolșevismului de azi f In ,,La Russie et ses russes". Anatole Leroy-Beaulin, scria în 1874 despre organizația co­munistă a rasbolnicilor : „Acești schismatici oferă prin doctrina Ier, omului rus, vechiul lui ideal economic : proprieta­tea comună, un menaj comun sub autoritatea unui superior ... După numele unui raskolnic, I­eodosie, s’a constituit un soi de confederație religioasă, un soi de republică federativă, fi­xând în capul ei această puter­nică comunitate teodosiană". La început, raskolnicii au propovă­duit,, ca și bolșevicii, uniunea li­beră sexuală, interzicând cu de­săvârșire căsătoria și blamând uniunile fructuoase. Dar o socie­tate puternică prin industrie și avere, nu putea menține aseme­nea opiniuni antisociale. Raskol­nicii au renunțat la propaganda antisexuală, după cum au re­nunțat și bolșevicii. Tot Leroy-Beaulieu spune des­pre raskolnici că „ei sunt pro­motorii revoluției cosmopolite și inamicii măririi Rusiei. Cu mi­lioanele sale de adepți, al căror număr este cu atât mai înspăi­mântător, cu cât este nedeter­­minat,, cu ramificările sale­ o­­culte și secretele sale afiliațiuni de la un cap al imperiului la altul, raskolul trebue să pară un teren prea favorabil revolu­ției, pentru ca să nu atragă a­­­tensimea revoluționarilor ei a. Condamnarea mitropolitului Melle Atena, III. — Sinodul după ascultarea rechizitoriului, ra­poartelor și depunerilor de martori, a pronunțat ieri sen­tința în afacerea fostului Mi­tropolit al Atenei Meletic Me­­laxachis. Melaxachis a fost osândit la degradare de la demnitatea­ e­­piscopală și de la oficiile bise­ricești precum și la surghiuni­rea­ într’o mănăstire de pe o in­sulă lângă Zante. Sentința va fi comunicată lui Mele­tie Melaxachis după ce va fi sancționată de guvern inamicilor politici, sau sociali­i guvernului țarilor. In ce țară s’ar găsi o forț mai bine preparată, o opoziți mai lesne de organizat, deci aceste biserici populare, incrus­tate în clasele inferioare, la clasele ignorante ale societăț­ii în acelaș timp, deținând­­ mâinele lor o parte important din capitalurile Rusiei, ostil prin educațiune ordinei de h­er­uri stabilită și contând nume­roși adepți în populațiunile î milițiile cele mai războinice al imperiului? Nu este aci parte slabă, punctul vulnerabil al « fosului rus? Se pare că ar tre­bui­­ să apropii aceste material desfăcute, să le legi împreună , să dai o impulsiune unică ca s zdruncini până în temelii mi­cele imperiu dela nord”. Iată o previziune justă. Iar adevărații precursori ai bolși­vișinului rus. Iată terenul pre­parat de câteva veacuri de aceși rasbolnici, pentru alungarea ți­rilor și instalarea bolșevicilor Să nu uităm că în jurul raskr Iilor s’a concentrat apoi toat elementele revoluționare din Ru­sia, ca și din afară de Rusia.

Next