Universul, mai 1922 (Anul 40, nr. 96-117)

1922-05-16 / nr. 107

Foaia ii ÄHlofigasse : E câteva, vreme de când. .,a Viena, cineva găsește necesar să vorbească — în coloanele unui ziar scris românește, — în numele intereselor Ardealului. Primele numere aveau un motto care nu mai lasă nici o îndoială asupra tendințelor acestei publicațiuni, — nouă ca viață, dar vechi? ca tendință vinovați. Afectând tonul cuminte și așezat al țăranului pe care ar voi să-l vadă cititor, foaia din Schönborngasse face, din primul număr, și din primele linii, o politică externă care nu e decât politică de asmuțire. „Vrem Ardealul pentru ardeleni“ zicea inscripțiunea din capul primelor numere. Formula e simplă, lapidară, și cuprinde’n ea programul acelora pentru cari România întregită este cea mai mare durere. S’a vorbit de separatism, de regionalism și de multe alte rătăciri, semănate de o mână din afară și încercând să răsară pe pământul nostru. Ceea ce î ncearcă acum numita publicațiune e mai mult decât toate celelalte la ■un loc. Cine trebue să vadă aceste lucruri, a văzut, și a luat măsurile cuvenite. Azi, foaia, —oprită de a mai otrăvi cugetele — intră pe furiș, strecurându-se, sub plic. Și și-a modificat și primul motto, cu care desigur că recunoaște că a început prea bătător la ochi. Marfa se prezintă acum cu altă etichetă: „Vrem dreptate“. Tot dreptate voim și noi. Și pe temeiul acestei dorinți de dreptate — pentru care au sângerat și au murit atâția din cei mai buni ai noștri— cerem să se sfârșească comedia. De ce ascunși, — ascunși după deget, — să facă urâta ispravă pe care o fac, scriitorii jurnalului românesc din Viena? Noi știm că, în ei, ideea unității Patriei române are câțiva dușmani proaspeți. Am cunoscut și pe alții, — aceia în adevăr de temut, și având cel puțin meritul de a ne dușmăni pe față. Dumnezeu și puterile noastre ne-au ajutat să vânturăm și să osebim grâul de neghină. Acum, vedem apărând pleava. Vântul își va face datoria cu ea. †®† Turcia mam duce un foarte cunoscut om politic lu celebritate mondială de multă vreme consacrată, formulase ide ia că „atunci când bolnavul” care este monarhia austro-ungară va fi sucombată, celalt bolnav, care este Turcia, va fi și el către sfârșitul vieții. Profeția care putea să fie făcută la urma urmii de către orice om cu simțul realității, pare că merge spre îndeplinire. Imperiul cu faimă strălucitoare al osmanlâilor se întunecă pe izi ce trece, și gloria Semiluncă, cusută în aur pe mătase verde, glorie care,cutremurând Europa, ajunsese până la porțile Vranei, a devenit astăzi un simplu document istoric, de cercetat în muzee. Turcia, nenorocită politicește mai mult decât oricare altă țară din lume, își vede tragedia sporită, prin disensiunea interioară produsă de curând de instituirea guvernului din Angora. , Nimeni nu poate nega că, cea dintâi impresiune pe care o are străinul ce trece prin Constantinopol, este aceea că turcii se găsesc, la ei acasă, în situațiafie de aproape tolerați. Intrarea în Bosfor ca și în Dardanele, nu mai este de multă vreme, o intrare în apele turcești. Aceasta o probează formidabilele cuirasate ale Aliaților, adevărate fortărețe plutitoare, a căror țevi de tun ghetuite vorbesc în modul cel mai elocvent, străinului care trece pe acolo, pe unde a fost odată puterea Califilor. Iar uniformele acelorași Aliați, uniforme, cari umplu uscatul și din care cravașa pare că face astăzi parte integrantă sporesc impresiunea că localnicii sunt doar îngăduiți la ei a rasp. Frământările cari au pus în pozițiune dușmănoasă, atât de simțită chiar pe aliați între ei, fac într’o ordine de idei mai generală, ca metronela purtând numele marelui Constantin să fie un măr al discordiei în ziua de astăzi, între cele două puteri cari și-l dispută cu aprindere, Franța și Anglia. Că Anglia sprijină ideea unui Constantinopol grecesc, în care totuși ea voește să fie în realitate stăpână, nu mai este o noutate pentru nimeni, după cum tot așa de notoriu este că Franța, rănită serios în interesele ei, se opune din răsputeri la isgonirea puterii turcești, pe țărmurile asiatice. Am trecut de curând prin mijlocul acestui popor turc, care a însemnat atâtea pagini de durere glorioasă în viața neamului nostru și, pe țărmurile Bosforului rămas mereu, același sub prefacerile omenești, am simțit de aproape tragedia turcă. Depărtat de orice preocupare politică, gândesc că nu mă înșel când afirm că, la drept vorbind acest popor contemplativ, care și-a uitat sabia și drapelul și , care se mulțumește doar să viseze într’o somnolența prelungită, ar fi meritat totuși o soartă mai bună. Poate că în epoca noastră de electricitate și de febrilitate mercantilă nu mai este loc pentru visare, și că credincioșii lui Alah, cufundați cu totul în visul lor, sunt un anachronism. Stambulul se întunecă din ce în ce, iar turiștii, cari trec cu Baedecken-ul în mână își opresc curiozitatea distrată în fața unor vestigii, pe cari le înneacă nu numai vremea și praful, dar însăși spiritul ceasului în care trăim. Ceea ce pierde Stambulul câștigă Pera, cu hotelurile ei cu ascensoare ultra-moderne, cu personalul de serviciu apusean, cu cabareturile parsiene și cu femeile și oamenii de finanțe veniți din toate părțile lumii! Intre Pera și Stembul stă, e un simbol pridus care se leagă și pe care întârzie în cea mai bizară împestrițare din lume, reprezentanții tuturor limbilor pământului. La acest pod, oamenii cu fesuri roșii și cu ochii tăiați ca migdala stau încă, cu cutiile agățate de gât, percepând taxa, pe care Orientul o mai poate cere Apusului. Este de neînțeles cum de n’a venit până astăzi o societate de peste Ocean, posesoare a unei înfricoșătoare sume de dolari, care cu un gest, să suprime și acest ultim simbol. Dolarii nu vor întârzia să vină. Și în curând Turcia, într’un colorit, care nu va mai fi al ei, pentru că nu poate să fie, va fi un lucru, de găsit doar în literatura atât de diafan plângătoare a lui Pierre Loti. MOZAICURI PERECHI. ADULTERE. LUAȚI SEAMA! — D-rul american Abrams din San Francisco a descoperit un aparat electric grație căruia se poate determina, prin examenul unei picături de sânge, rasa, sexul și boala unui individ. Mai mult încă, zisul aparat permite aflarea filiațiunei, stabilind-o prin identitatea vibrațiunilor sângelui tatălui și copilului. In această privință o revistă americană povestește că judecătorul Robinson de la tribunalul din Oakland a invitat de curând pe doctorul Abrams săși dea avizul într-un proces de adulter și că acesta, după hematogramele (așa se numesc impresiunile obținute prin vibrația sângelui) cari nu erau identice, a conchis că tatăl presupus nu era cel adevărat. UNDE DUCE MODA ? — Femeile americane, bineînțeles cele care-și pot permite luxul să poarte ciorapi de mătase, au scornit o modă extravagantă : își împodobesc ciorapii cu flori naturale și mai ales cu trandafiri acătători. Pe semne au auzit de paparudele de la noi și au râvnit la portul lor. Emel pú MM Lafayette, 13. — Duilis, o ședință de noapte care s’a prelungit până dimineața, cabinetul grec a obținut un vot de încredere cu 161 de voturi contra 160. Alena, 13. — Guvernul Gunarîs nemulțumit pe votul de încredere obținut, a prezintat regelui demisia. Primul ministru a făcut cunoscut aceasta și Camerei, care și-a suspendat lucrările până la constituirea noului guvern. Cu formarea noului cabinet regele a însărcinat tot pe Gunaris. Vizitele regelui Angliei în Belgia Seafild. 12. — Ori de dimineață regele George a părăsit gara de Nord , din Bruxelles, spre a vizita frontul englez din tmpul războiului.Ajungând la Zeebrugge, convoiul regal a plecat spre cimitir, unde Maiestatea Sa a fost salutată de primar și copii de școală, care cântau imnul național englez. Regele a fost mult mscat în fața monumentului ridicat în memoria englezilor, care au căzut la atacul naval din Zeebrugge, din 1918. Au mers mai departe spre dig, unde autoritățile belgiene iau arătat marea ruptură cauzată de acțiunea îndrăzneață a comandantului submarinului englez, care în Aprilie 1QIS a făcut să sară în aer submarinul său, tăind astfel comunicația digului cu țărmul. Se mai accentuiaza scufundarea celor trei distrugătoare engleze, încercându-se blocarea viit rarei în Canal. Regele a părăsit localitatea vizitând mai departe teatrul de război. REGELE ANGLIEI IN FRANȚA Lafayette, 13. — Regele Angliei a vizitat cimitirele britanice din Artois și Picardia depunând coroane la cimitirul Lorette în memoria soldaților francezi căzuți pentru causa comună. Mareșalii Foch, Ilaig și generalul Castelnau erau de față. Serbatorirea d-lui Dima de N.ORGA Ardealul a sărbătorit, cu participarea, de rigoare, a oficialității noastre și a represintanților, a cîtorva represintan]i, înștiintaț i la timp, ai societăților noastre corale, patruzeci de ani de iubire și muncă ai lui Gh. Dima pentru iubita sa artă a musicei. N’am citit și de puțin competenta de a judeca, intri un moment cind judecata se dă în lături înaintea recunoștinței, valoarea tehnică a operei sărbătoritului. Nouă ceilorlalți nu ajunge pentru a-i multămi să adăugim pe lîngă amintirea plăcerii ce mi-au pricinuit atît de adese ori composiile sale și înțelegerea meritului pe care l-a avut omul crescut la bune școli musicale din Apus, la cultul musicei de o superioară rafinare și de un intelectualism subtil, cînd s’a apropiat de smeritul cîntec al poporului și a întrebuințat toate mijloacele solidei lui culturi pentru a-l curați și înălța, puindu-l în același vîrfâ cu manifestațiile musicale, de mult recunoscute, ale popoarelor celor mai înzestrate supt acest raport, Gheorghe Dima a iubit adine și a înțeles cu duioșie acest cîntec al teranului român. Acesta va fi meritul lui cel mare, pe care-l va împărți cu putini numai, în cea mai mare parte mai tineri decit dînsul și cari, aceștia, s’au inspirat, și de la truda lui încununată cu izbîndă. Va răminea astfel ca unul din revelatorii superioarelor calități ale sufletului nostru national. Nu i se poate aduce, cred, o laudă mai mare decit aceasta, care azi e pe buzele tuturora. Foarte „regionaliste" au fost începuturile acestui om de talent și om de bine, care o viață întreagă a fost atît de strîns legat de Brașovul lui, încît multă vreme nu mi-am putut închipui vechea cetate fără d. Dima, cum nu mi-o puteam, închipui fără cărturarul ei de căpetenie, ci Andrei Bîrseanu. Îndeplinirea unor visuri în care și el a crezut și pentru care a suferit și el l-au adus și l-au fixat la Cluj. Dar, iată, chiar cînd toate legăturile sale de famiUe-l țineau supt Tîmpa, el era prin unitatea, indisolubilă, a acelui suflet romînesc, căruia i se închinase, un om al Românilor de pretutindeni. Alături cu Basarabeanul Musicescu și în așteptarea unui Vidu, precum și a doua zi după un Vulpian, din Muntenia, el tiar ar fi putut osebi, chiar dacă aceasta i-ar fi fost în gînd, ceia ce în esența sa și în principalele mijloace de vădire, este și trebue să râmîie nedespărțit. Deci, în aceste zile de triste discuții și de periculoase tăgăduiri, îmi va îngădui ca și pe jubilând ardelean să-l privesc în această lumină a unității naționale pe care nu a putut-o sfîșia veacurile de nenorocire și cu atît mai puțin o vor putea rupe neînțelegerile momentane ale pasiunilor exagerate. Gherin a săvârșit un fals ARGUMENTELE DIN DOCUMENTUL RUS NU SUNT EXACTE Lafayette. 13. •— Profesorul Caiîră, bine cunoscut pentru tendințele sale democratice și lucrările sale asupra revoluției franceze, relevă în „Le Journal” aserțiunile în lm din memorandul rus cu privire la revoluția franceză. Rușii, ca sa sol- stifles, citează, în documentul lor, decretul convențiunii naționale franceze, declarând, că „suveranitatea popoarelor nu este legată de tratatele tiranilor.” Decretul e o invenție a lui Cristîn. Profesorul Oulard nu-l cunoaște, din contră, amintește dispozițiile revoluției franceze, pentru plata datoriilor publice și pentru crearea unui tablou al datoriei în anul 1783, punctul calificat al revoluție. Profesorul conchide că nu e admisibil ca istoria să fie subordonată nevoilor post’secerii revoluționari n’au refuzat plata datoriilor vechiului regim. iili Siliili 110 Procesul socialiștilor revola pe Har rast —o— Lafayette, 13. — La Kremlin se primesc numeroase telegrame de la organizațiile socialiste străine, cerând îndulcirea condițiunilor de închisoare a socialiștilor cari stau sub cheie de trei ani. Comisariatul de justiție a decis, după cererea Internaționalei executive comuniste, să autorize intrarea în Rusia a persoanelor alese de inculpați ca apărători: Vandervelde, Paul Boncourt, Modigliani, Rosenfeld, Theodor Liebknecht, Vautery, Endeghieest, Gaullulin. Procesul se judecă la 25 Mai. Tratat comarcal ita So-Ps Roma. IE Zilele acestea au urmat la Genova negocierile pentru un tratat comercial între Polonia și Italia. Tratativele au fost conduse de Teofilo Rossi, ministrul industriei și comerțului,, din partea Italiei, și de Enric Strasburger, viceministrul de comerț, din partea Poloniei. Tratativele au dat rezultat, favorabi. Acest tratat destinat și contribui la dezvoltarea traficului între aceste două țări, a fost astăzi semnat de Schanzer și Teofilo Rossi din partea Italiei, și de Skumunt și Strasburger din partea Poloniei. Intre aceste două guverne s-au început tratative și pentru asigurarea către Italia a unui tratament paritar în exploatarea terenurilor petrolifere; delegații poloni au arătat dispozițiunile cele mai favorabile, astfel că se poate spera că și această importantă chestiune va ajunge cât mai curând la un rezultat satisfăcător. RADIOGRAME Lafayette, 13 Maiu In sala „Olimpia“ din Lorndra campionul francez de box Carpentier V a scos afară din luptă pe campionul englez Ted Lewis in două minute și jumătate. Confederația generală a muncii din Franța, a respins invitațiunea de a participa la întrunirea organizată de asociațiunile comuniste. Nauen. 13 Mai — Ex-Împărăteasa Zitta, cu copiii și suita, a plecat astăzi din Funchal. ■*— La 12 Mai s-a deschis, la Moscova, cea de-a 3-a ședință a comitetului executiv central pan-rus. — Senatul polon a adoptat legea pentru introducerea orariului din Europa centrală, cu începere de la 1 iunie. Guvernul finlandez s-a retras din cauză că comitetul afacerilor externe s-a declarat împotriva convensiunei din Varșovia. FILME Fostul ministru d. Mihalache s’ambrăcat în costum național, și-a pus căvălăria „Mihai Viteazul” și s’a dus la școala din comuna Dobrești (Muscel), ca să vorbească țăranilor în chestiunea izlazului comunal. Pe semne că concluziunile conferențiarului au făcut să sară muștarul primarului guvernamental, căci iată scrisoarea ce a trimis d-lui Mihalache, pe care acesta s’ grăbit s’o dea publicității . D-lui I. Muihalache deputat, fost ministru Domnule deputat. •Sunt informat că azi 6 Mai 1922 în localul școalei comuna Dobrești și in plin public ați afirmat locuitorilor mari inexactități relativ la islazul ei, pentru care cred că eu am făcut ceva spre bine. Am credința că d-nii deputați ar trebui să afirme sătenilor în majoritate inconștienți adevăruri iar nu neadevăruri, căci aceste manopere vor avea rezultat trecător și mai târziu văzându-se că este și cine va pierde încrederea și se va face de râs. Ar fi fost de dorit ca față de com. Dobrești să fi fost și eu interogat la pasivii islazului și pe urmă să se fi dat hotărârea dv. Regretând atentatul ce încercați în inconștiența mulțimei, vă salut. Gr. Cristocea Stilul oficial se afirmă, încă odată, cu calitățile lui speciale. Este adevărat că primarul n’ar fi trebuit să scrie „este șicane”, fiindcă cântără mai multe, că, „pasivii islazului” și „atentatul în, inconștiența muritorilor” sunt licențe poetice prea originale. In schimb însă primarul, are meritul că-și manifeste "Tic toată sinceritatea dragostea și »*• miratea pentru locutorii săi, pe cere-i prezintă ..în majoritate inconst.ienți", revendicând desigur titlul c’e părinte al lor, administrativ și sufletesc, căruia copiii, cum este firesc, trebue să-i semene leit — Don José. Dobrești vor să sie atace... peste 10 zile „Chicago Tribune“ primește din Londra știrea că, din telegramele sosite din Berlin, rezultă că concentrări de forțe bolșevice foarte însemnate s’au făcut la frontierele Poloniei și României și că armata roșie are intenția să atace peste zece zile. Sunt desigur manevre politice, întrebuințate ca presiuni pentru rezolvirea chestiilor de la Conferința din Genova. Cronica extersiv 13 Mai Presa franceza si o mare parte din presa enggleza consideră răspunsul rus nesatisfăcător și indrăzneț. Ședința comisiunei afacerilorc rusești, de la Genova, s’a întrunit Sâmbătă dimineață, ca sa se ocupe de redactarea contra-răspunsului ce urmeaza să fie dat delegației ruse sovietiste. In cazul când comisiunea politica, însărcinata să se ocupe de frontierele Lituaniei (regiunea Wilna) și ale Galitiei orientale, vor depăși cedrul unui schimb de vederi, cu caracter informativ și va tinde la propuneri concrete în direcțiunea modificărilor teritoriale, în avantajul Rusiei, delegații Micei înțelegeri și ai Poloniei vor părăsi conferința, deoarece ei nu pot admite discuția ,,statului-quo * teritorial și politic al statelor respective. Consiliul societății națiunilor, întruni la Genova a examinat afacerile albaneze. El a propus colaborarea efectivă a societății la reorganizarea interioară a Albaniei, prin trimiterea în aceasta țară a consilierilor tectnnici pentru finanțe și instrucția publică. _ . " Guvernul Gunaris nemulțumit cu votul de încredere obținut din partea Adunării naționale, și-a prezintă demisia, iar Camera și-a suspendat lucrarile până la constituirea noului guvern. Bulgaria desminte oficial încheerea unui acord militar și economic cu Rusia sovietistă. S-a încheiat un acord între Vatican și Rusia. Se desmint tulburările din Croația. Delegația franceză nu va părăsi Genova, dar nu va participa la discutlinile angajate in chestia rusească. Se anunță că d. I. Brătianu ar fi adoptat aceeași atitudine. Nu s-a comunicat nimic oficial, in această privință. Regele Alexandru al Serbiei va candida la tronul Albaniei. me ■ Conform cuvântului de ordine, lumea vine devreme pe vas. Ieșirea din canal fiind anevoioasă în timpul nopții, trebuie sa ne găsim la larg înainte de a se întuneca bine. La ora 7 seara, când vaporul se urnește din loc, încercă sa, o ploaie măruntă, deasă și rece, bătând coverta și posomorând marea. S’au aprins luminile peste tot pe vas. In sala de mâncare frumos pavoazată cu pavilioane, ca și în fumoar,e, cald și bine, oprim după puțină vreîn piuă mare , ancorăm lăsând în dreapta noastră Skutari, ale cărui lumini lucesc departe în întunerec, ca o chemare. Alături de noi e Aidar Pașa: imochitu roșu înseamnă io#ul Turnului lui Leandru, celebru Ne prin povestea lui de toată lumea știută, poveste însă care pe nedrept a fost plasată aci de imaginațiunea populară. In realitate, frumosul tânăr care sedusese pe și mai frumoasa Hero, preoteasa Venerei, pare a se fi înecat ceva mai sus, între Abydos și Sestos. Vreme de ore întregi, — sub ploaia care ca’de mereu din cerul vânăt, — ne legănăm, suspendați pare că, între Asia, care ne privește cu singurul ei ochiu luminat și Europa, rămasă în întunerec și bănuită doar. La ora 10 vine pe vas, cu o șalupă, A. S. R. Principele Carol, care rămăsese în urma noastră la Constantinopol, reținut la un dineu oficial. Și, peste un sfert de oră, proasta băutură care se servea la masă în sac de săfea spaene sa joace în cești, amenințând sa se verse. Porniserăm de acum de aleinelea. Eram în drum spre Grecia, trebuind să străbatem Marea de Marmara și să trecem, prin Dardanele, pe lângă Gali- Poli. In sala de mâncare, mișcare neobișnuită. Membrele „Cântării României” apar în foarte frumoase costume naționale, domnii in haină neagră. E noaptea învierii, și luxoasa încăpere în care ne găsim respiră un aer de sărbătoare. Masa se prelungește, în vreme ce „Cântarea României” se grupează după voci, sub ochiul riguros al d-lui Botez, care „a dat lovitura”, apărând în frac. Lângă mine, la masă, o doamnă, violonistă, din „Filarmonică”, ține cu orice preț sămi amintească lucruri de cari eu nu mai vreau să-mi aduc aminte, și stăruie intr’o convorbire despre Marea Neagră și de diversele rase locuind pământul. D. Brădișteanu se uită la mine și-mi surâde părintește. Nevăzut, membrele „Cuiptării” Organizarea internă a Albaniei. — Minoritățile naționale în Lituania. — Statutul teritoriilor puse sub xnanuai. Lafayette, 13. — Consiliul Ligii Națiunilor s’a întrunit la Geneva sub npeșidenția lui Quinones de Lion și a ascultat pe reprezentantul Albaniei preconizând colaborarea și mai efectivă a Ligii la reorganizarea internă a Albaniei și cerând consiliului să desemneze pe consilierii tehnici ca să organizeze finanțele și legislația interioară a instrucției publice. Consiliul va face cunoscută ulterior hotărîrea sa. S-au luat apoi în discuție problema minorităților naționale în Lituania și statutul național al locuitorilor teritoriilor ,puse sub mandat, sau strecurat ocupându-și cuminți locurile, pline de voie bună și așteptând bagheta. In cealaltă extremitate a sălii de mâncare, s’au fixat câțiva domni din „Filarmonica”, în așteptare și ei, la post. Fumul țigărilor încălzește aerul din sala viu luminată; câteva ferestre se deschid sus, ca ventilatoare, și prin ele, mișcând pavilioanele suflă vântul de afară, umflând pavoazul și amintindu-mi că suntem pe mare. D. G. D. Mugur, — acest om pururea liniștit, și gânditor, știutor a mai multe lucruri decât își poate închipui cineva și înzestrat cu o desarmantă metodă de englez, — se ridică, și, în puține dar adânci cuvinte, subliniază ceasul pe care îl trăim. Marea Sărbătoare a Creștinătății. E aproape miezul nopții. A. S. R. Principele Carol mișcă întreaga adunare cu cuvântarea călduroasă pe care o ține, aducând elogii artei române a cărei faimă voiește s-o facă să treacă negreșit granița, peste țări și mări, — și închee, cu cuvintele :„Obfistos a înviat”. Lumina se stinge o clipă, și se reaprinde: „Cântarea României” e în picioare, cu ochii la bagheta d-lui Botez, și cântecul de triumf al îniverei răsună zguduitor, în tot vaporul, în timp ce se împart, și se aprind lumânări. Comandorul Tăutu se ridică un moment de la masă și iese. Cornii „Filarmonicei” — poate aceiași cari plânseseră dulce la intrarea în Bosfor — s’au alăturat și, la un semn, scot un strigăt metalic, vijelios, acelaș strigăt tare de victorie, — odată cu sirena vaporului, care, în noaptea adâncă taie ascuțit și solemn liniștea neagră a mărilor, vestind prelung învierea. Deasupra valurilor fără hotar, spărgând întunerecul nesfârșit ca și ele, gloria Dumnezeului care a plâns și a murit pentru oameni se vestește despărtărilor, ca din trâmbițe din altă lume, la miez de noapte... Cornii sună, și vaporul își ține drumul fără cărare, cu toate ochiurile luminate, legănânduse, lunecând, purtându-ne. — depărtându-se din ce în ce mai mult pe jucătoarea linie a afără UTK BUHL InsemniSble Imn cSIStor — Coruri în șase voci, melodii pline de tandreță, păstrate de aproape patru sute de ani, sticle cari se destupă în mijlocul unei atmosfere încălzite, și ouăle roșii.... îmi dă voie direcțiunea serviciului maritim să-i arat ce mare și de neiertat rău a făcut că oamenii de echipagiu, — oameni cari-și lăsaseră acasă, în noaptea învierii, soțiile și copiii, n’au avut și ei un ou roșu și un pahar cu vin !... Observațiunea mea, astăzi, desigur, e tardivă, dar prin aceasta nu e mai puțin adevărată și cuvenită pe bună dreptate. „Cântarea României” a mai cântat apoi, cu o pricepere pe care aveau s-o prețuiască străinii, în curând, în modul cel mai elogios. Un element de reală valoare și de mare făgăduință, baritonul Al. Lupescu, de la „Opera Română”, a cântat solo, și mai pe urmă împreună cu d-na Lupescu, urmați fiind de d-na Baicoianu, și având la piano pe distinsul pianist Caravia. Scriind numele d-lui Caravia, îmi amintesc de complotul a cărui fund-4 .inc14z ă sta 84 fie mai târziu; Spre pacea sociali prin intelectuali zată o chestiune de care sunt străini tocmai cei cari au chemarea să contribue la soluționarea ei. In ce privește tara noastră, faptul este cu atât mai adevărat cu cât scriitorii și artiștii noștri — afară de rafinantes in gurgito vasto — nici nu se gândesc că au și căderea și datoria să facă apostolat. Și totuși ei sunt cei cari ar putea, într’o largă măsură, să ajute cărții social in mersul său înainte. E drept că prin scrierile și prin arta lor, atunci când au și talent, — sacerdotU celor nouă muze sunt consacrați drept glorii ale tarei în care s’au născut și iritase. După concepția lui Anatole France însă — o judecata admirabilă, desigur — sub cupola nemuririi ajung numai acele valori estetice care simt intr adevăr ceia ce scriu și scriu durabil aceia ce simt. Ei au multă umanitate în operele lor literare sau de artă și, chiar dacă păcătuesc sub raportul formelor gramaticale sau tehnice, valtarea operei lor rămâne totuși hotărîtă pentru că are ceva din eternitate. Acest ceva, această rază binecuvântată a cerului lipsește, după părerea noastră, celor mai mulți dintre scriitorii și oamenii noștri de artă. Din această pricină, intelectualii noștri profesioniști ai scrisului și inspirați ai muzelor, în loc sei străbată în subsolurile societăței noastre, să scormone_ acolo toate aspectele vii ale mizeriei sociale de azi, să urce apoi in caturile Superioare și să prindă nouă aspecte ale vieții de sus, scriitorii și artiștii noștri se complac cu atmosfera de cafenele și cred că, în fumul țigărilor și în aburii șvarțului, pot să întrezăriască satira, biciuitoare a moravurilor de azi. Ce operă educativă s’ar putea face dacă intelectualii noștri s’ar osteni să coboare între muncitori și țărani ca să poarte acolo, din uzină în uzină și din sat în sat, binecuvântarea cartei și darurile învățăturei . Scriitorii noștri fac însă literatură politică în folosul cutărui sau cutărui partid sau — peltele de dulcegării sentimentale care n’au nici măcar parfumul unor inspirațiuni de sus. E, pur și simplu, negustorie, aceiași nevroză care a cuprins pe toată lumea din zilele noastre, aceiași goană după succese ieftine și îmbogățiri repezi, neașteptate. Ceia ce e mai trist e că chiar, cei mai buni dintre scriitorii noștri au renunțat la ambele aripi, preferind să trăiască slobod pe pământ. Pe mulți îi împiedică și frica de temniță ca să exprime adevărul în toată limpezimea lui. In acest proces de astenie socială e și un fenomen de lașitate care începe, din nefericire, să devină organică. E trist, din cale afară de trist!... In vreme ce străinătatea, în frunte cu Franța, luminea, se grăbește să arate omenilor calea adevărului și a viitorului, la noi viața literară și artistică e încadrată în desbinări și în polemici mărunte și de tot felul. In timp ce Domain Rolland, Abatele France și Henri Barbusse s’au învestit în zale de cruciați și au pornit cu tot avântul Cruciada luminat importivv, intunericului, la noi... 1 Dar Să nădăjduim că indreptarea va veni și scriitorii noștri ■ vor înțelege, în cele din urmă, care le este rostul și demarcat mai cu seamă în împrejurările de azi. Ei nu trebue să uite că precum solii lor, în frunte cu genialul Eminescu, s’au învrednicit să pătrundă în adâncurile sociale, să înțeleagă epoca lor, se creeze ei înșiși caracteristica acelei epoci imprimându-i personalitatea lor. Ei au fost și rămân cele mai luminoase expresiuni ale vremei și societăței în care s’au născut și au trăit. Oricât ar fi socotit drept o vină, idealismul și amărăciunea celui care exprimă aceste gânduri, prefer să fiu condamnat pentru crima de a fi idealist decât să cad în conflict cu conștiința mea. ------E mai cinstit să combați răul pe față și cu energie decât să faci cor cu broaștele lui Rostand care se silesc zadarnic să întunece privighetorile. Scriitorii și artiștii au datoria să dosmeticească lumea din somnul ei, s-o cheme hotărît spre ideal — dar mai întâi va trebui să se desmeticească ei. L. I. Dan pentru familiile viețiste^lor dela Lupen;, un grup de doamne — printre cari, în lipsă de ocupație, mă aflam și eu, — voiau să-l convingă că va avea rău de mare și-l îndemnau să se culce sus într’o barcă de salvare, unde oscilațiile sunt mai puțin simțite ... Programul din noaptea învierii i-au completat, cum era și firesc, d-nii Prunner și Tepus. După retragerea A. S. Regale Principele Carol, completarea programului a fost reluată în continuare, — într’ogă continuare, — neoficială. Cum ziaristului îi e îngăduit, — atunci când n’a fost de față la un fapt oarecare — să-și informeze cititorii întemeindu-se el însuși pe informațiuni culese, eu aș putea prea bine, cu conștiința liniștită, să fac două lucruri: să afirm pe deoparte că m’am dus să mă culc de vreme, iar pe de altă parte să știu precis până la cât și în ce forme a continuat programul neoficial, strămutat în sala de mâncare a clasei a H-a, unde nu se ’nchidea aproape de loc noaptea. .Cititorul care as .cugera ceva rău în această ordine de idei ar face o greșeală și o nedreptate: nu erau nici orele cinci dimineața când, în sfârșit, oamenii s’au îndreptat către cașbinele lor. In drum, d. Prunney se spune că s’ar fi oprit un moment și, observând marea pentru întâia oară cu atenție, s’ar fi îngrozit’, — văzând atât de multă apă împrejurul său. j Târziu de tot, când se făcea’“ liniște deplină pe vas, ploaia stătuse și cerul părea că se va însenina. Pe sus alergau, fugăinte de vânt, fâșii de nouri negri, printre cari luneca, strecurându-se melancolică, luna pe jumătate, ca o albă corabie de argint, călătorind pe ape din vise. _ 1 Deasupra mării se întindea, străveziu, un văl alburiu, pestavalurile, reci și vinete. 1 Aveam încă drum lung, până la porțile Athenei. Și în drumul nostru, la ieșirea din Dardanele, aveam să trecem, ținând mereu pe lângă coastă, pe dinaintea insulelor Imbros și Limnos, și mai pe urmă pi, lângă Mytylene și Chios. ■ w ■ Y *• " :J/L Nearn