Universul, iunie 1933 (Anul 50, nr. 146-160)

1933-06-11 / nr. 156

5(K­risélát) m2- 12 Anul al 50-lea * f * * ? ■ ’r *' ' PONDATORI LtJlGI CAZZAVILLAN Pagini EXEMPLARUL WT 12­­ .Pagini Nr. 156 Duminică 11 Iunie 1955 Taxa poștală plătită în num­erar conform aprobării Dir. G­ Ie P. T. T. No. 120228/932. UNIVERSUL CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1* TELEFONICE REDACTIA $1 ADMINISTRATIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI ara numerile: 3-1370, 3-1371, 3-1372, 3-1373, 3-1374, 3-5643. DIRECTORI STE­LI­AN POPESCU In materie de circulaţie, at&t de importantă in loca­lităţile cu populaţie mare, a’&u întâmplat de curând două­ fapte. Autoritatea competinte a fost sesizată din cercurile şo­ferilor de piaţă despre o si­­tuaţiune pe care am criti­cat-o în diferite rânduri. Este vorba de aceia pe car­ uzurile existente, exagerările patro­nilor sau chiar neprevederile lor Înşişi îi supun regimului inadmisibil de a lucra câte 24 ore şi chiar mai mult. O­­dihna echivalentă nu poate să­ repare osteneala implicată de o muncă atât de preten­ţioasă şi cu atâta răspundere. De aci, sleiri inevitabile, la început insensibile, apoi ac­centuate, mai târziu riscante pentru călătorii transportaţi în asemenea condiţiuni. Cum s’a putut concepe şi cum s’a putut tolera această situaţiu­­ne, este ceva de domeniul misterului. Mai puţin miste­rioase însă, sunt figurile ane­mice, ochii obosiţi, moliciunea la volan a celor ce practică această deprindere, găsite de­sigur cu un coeficient în­semnat­­ în accidentele tot mai numeroase. De aceea, ministerul muncii în prima­­ linie, serviciul circulaţiei în a doua, au dreptul şi datoria să pună capăt anomaliei re-­­­levată cu hotărîre în sfârşit­­ de cei ce o suferă direct, şi­­ dovedită periculoasă pentru­­ călătorii transportaţi în aces­te condiţiuni nesigure. Un grup de şoferi conş­tienţi de greutăţile şi nevoile meseriei, de răspunderile inerente ei, de eventualităţile lipsei de îndemânare, de sân­ge rece, de prevedere, de teh­nică, au hotărît să ceară şi au solicitat bine motivat în­fiinţarea unei şcoale pentru obţinerea instrucţiunii şi e­­ducaţiunii de care este con­diţionată funcţionarea satis­făcătoare a conducerii vehi­culelor mecanice, întreprin­dere mult mai grea decât s’ar crede. Surogatele de şcoli existente nu răspund scopu­lui, mai ales din cauza ab­senţei unei selecţiuni serioase prin evitarea elementelor din primul moment nepotrivite, lipsite totalmente de vocaţiu­­ne pentru o activitate creia­­toare de dezastre, dacă lip­sesc agerimea, sănătatea, per­fecţiunea echilibrului mintal, onestitatea în toate privin­ţele. Faptul că purificarea corporaţiunii porneşte chiar de la cei buni ai ei imprimă o consideraţiune în plus dato­riei organelor răspunzătoare de starea circulaţiunii publi­ce şi de viaţa pietonilor, de a trece la fapte cât mai cu­rând, cu bunăvoinţa, cu stă­ruinţa, cu eficacitatea cari au funcţionat prea puţin până cum. Numai aşa tracţiunea me­canică va spori în prestigiu şi va scădea în nenorociri. CĂSĂTORIA prinţului asturiilor Condiţiile romantice ale proec­­tatei căsătorii între fiul cel mai mare al fostului rege al Spa­niei şi tânăra cubană d-ra San Pedro Ocejo, preocupă presa mondială. Regele Alfons e neliniştit în ce priveşte sănătatea fiului său, aceiaş nelinişte şi pentru sănă­tatea d-rei Ocejo, căci se ştie că cei doi tineri s’au cunoscut intr’un sanatoriu din Leysin in Elveţia. Foştii suverani ai Spaniei au uzat de toată influenţa lor spre a-şi decide fiul să renunţe la proectul de căsătorie, dar a fost zadarnic. Tatăl d-rei Ocejo — azi dece­dat — a fost unul din magnații industriei şi comerțului cuban; averea a fost însă în răstimp diminuată din pricina crizei. Ungaria ai Mica hitelesem „Le Temps” publică răspun­sul pe care l-a dat d. Goembös, prim-ministrul maghiar, în Ca­mera ungară, declaraţiilor îm­păciuitoare ale d-lor Beneş şi Hrulescu. „Câtă vreme un aranjament politic nu se va încheia între ţările noastre— spune d. Goem­bös — nu va fi o vindecare a rănilor economice, şi, în lipsa unui astfel de aranjament, Un­garia se vede nevoită să imite exemplul ţarilor din Mica în­ţelegere şi să caute, ca ele, a­­liaţi. Sunt porţi deschise prin cari Ungaria nu poate trece. Sunt altele cari par deschise, dar în dosul lor, în realitate, fie pândesc curse. Mica înţelegere proclamă neîncetat, necesitatea unei colaborări între statele dunărene. Aceste asigurări as­cund reticenţe politice. Ungă■ m­a a făcut cunoscut limpede în ce condiţiuni socoteşte po­sibilă o elaborare cu Mica în­ţelegere”. „Le Temps” adaogă următo­rul comentariu: „Astfel de formule nu sunt totuşi lipsite de echivoc. In ori­ce caz, ele nu exclud acceptarea invitaţiei făcută de Mica înţe­legere Ungariei. Dacă d. Goemboes ar fi spus: „Nici înţelegere economică, fără o revizuire teritorială, situaţia ar fi perfect clară. Asemenea formulă a fost întrebuinţată, mai de mult de contele Bethlen. După câte ştim, d. Goembes n’a făcut niciodată astfel de a­­firmaţii în declaraţiile sale ofi­ciale“. IN SFÂRŞIT PACTUL CELOR PATRU Schimbul de note intre Franţa şi România Am dat in numărul nostru de ieri detalii complete referitoare la parafarea pactului celor pa­tru principale mari puteri, pact despre care s’a scris atât de mult in timpul din urmă. Publicăm mai jos textul ofi­cial în traducere română al I Reprezentanţii guvernelor I Reichului german, al regatului Unit al Marei Britanii şi al Irlandei de Nord, al Republi­­cei franceze şi al regatului Ita­liei, întruniţi la Roma la 7 Iu­nie 1933, au dat consimţămân­tul lor proectului de Pact de înţelegere şi de Colaborare aci inclus, care este de acum pa­rafat, ne varietur, care va purta data acestei zile, guver­nele sus-menţionate convenind de a proceda la formalitatea semnăturii cât mai curând a­­ceasta va fi cu putinţă. Preşedintele Reichului ger­man, preşedintele Republicei franceze, Majestatea Sa Rege­le Marei Britanii, al Irlandei is al teritoriilor britanice din­colo de mări, împărat al In­­diilor şi Majestatea Sa Regele Italiei , pătrunşi de responsabilităţile­­ particulare, pe cari li le impun­e faptul de a fi reprezentanţi cu titlu permanent în consiliul­­ Societăţii Naţiunilor, faţă­ de­­ Societatea Naţiunilor însăşi şi­­ faţă de membrii săi, cât şi de­­ acelea cari rezultă din semnă- t tura comună a acordurilor dela I Locarno ,­­ convinşi că starea de îngri­­­­jorare care domneşte in lume nu poate fi risipită decât prin­­tr’o întărire a solidarităţii lor, susceptibilă de a consolida în Europa încrederea în pace ,­i credincioşi angajamentelor pe cari le-au luat prin Pactul Societăţii Naţiunilor, prin tra­tatele dela Locarno­­şi prin­­ Pactul Briand-Kellogg, şi refe-­­ rindu-se la declaraţiunea de nerecurs la forţă al cărei prin­cipiu a fost proclamat în de­claraţiunea semnată la Gene­va la 11 Decembrie 1932 de că­tre delegaţii lor la Conferinţa dezarmării şi adoptată la 2 Martie 1933 de către Comisiu­­nea politică a zisei conferinţe, doritori de a da de­plina lor eficacitate tutu­ror dispoziţiunilor Pactu­lui Societăţii Naţiunilor şi conformându-se metode­lor şi procedeurilor pe care le prevede şi la cari înţeleg să nu deroge, respectuoşi de dreptu­rile fiecărui Stat de cari nu se va putea dispune în afară de cel interesat; au hotărît de a încheia în a­­cest scop un Pact şi au desem­nat ca plenipotenţiari ai lor, pe : Preşedintele Reichului ger­man .... Preşedintele Republicii fran­ceze ... Majestatea sa Regele Marei Britanii, al Irlandei şi al Do­­minioanelor Britanice dincolo de Mări, Împărat al Indiilor .... Majestatea Sa Regele Ita­liei .... cari, după ce au schimbat deplinele lor puteri, recunoscute în bună şi cuvenită formă au convenit asupra următoarelor dispoziţiuni: ART. I. — înaltele Părţi contractante se vor concerta ASUPRA TUTUROR CHES­TIUNILOR CARE LE SUNT PROPRII. Ele se angajează a face toate sforţările pentru a practica IN CADRUL SOCIE­TĂŢII NAŢIUNILOR a poli­factului parafat în ziua de 7 Iunie la Roma; textul notei franceze către guvernul român /garanţiile împotriva revizui­rii­ remis la 8 Iunie şi textul de răspuns al României la nota franceză ; fică de colaborare efectivă între toate Puterile, în vede­rea menţinerii păcii. ART. II. — In ce priveşte Pactul Societăţii Naţiunilor şi în deosebi articolele sale 10, 16 şi 19, înaltele părţi contractante hotărăsc de a examina între ele şi, SUB REZERVA DECIZIUNILOR CARI NU POT FI LUATE DECÂT DE ORGANELE RE­GULATE ALE SOCIETĂŢII NAŢIUNILOR, toate propu­nerile relative la METODELE ŞI PROCEDURILE proprii pentru a da efect acestor ar­ticole. ART. III. — înaltele Părţi contractante se angajează a face toate sforţările lor pen­tru a asigura succesul Con­ferinţei dezarmării şi îşi re­zervă, în cazul in care la sfârşitul acestei Conferinţe, chestiunile cari le-ar privi in mod special ar fi rămas in suspensiune, de a le relua, în­tre ei , pentru examinare, prin aplicarea preze­lului pact cu scopul de a asigura soluţionarea lor prin mijloa­ce apropiate. ART. IV.­­ Iv­ - Părți contractante afirmă voinţa Ier de a se concerta asupra tuturor chestiunilor de ordin Domnule ministru, La 7 iunie a fost parafat­ă în numele guvernelor ger­­­­man, britanic, francez şi ita­lian tratatul a cărui copie este anexată la preznta notă. Doritor de a se conforma dispoziţiunilor tratatului din 10 iunie 1926, prin care cele două guverne s’au angajat a-şi face cunoscut, respectiv, tratatele şi acordurile pe cari le-ar fi încheiat cu terţe Pu­teri in chestiuni atingând po­litica europeană, guvernul Republicei a ţinut guvernul român cu prisosinţă infor­mat asupra împrejurărilor în cari s’a angajat şi asupra condiţiunilor în cari s’a des­făşurat negociaţiunea ce s’a încheiat. In acelaş spirit şi dori­tor de a dovedi odată mai mult că noul Tratat nu va afecta cu nimic politica pe care cele două guverne o urmăresc pe baza Tra­tatului care le leagă, gu­vernul Republicii ţine să atragă atenţiunea guver­nului român asupra tex­tului definitiv al Art. 2 al Tratatului parafat astăzi. Această dispoziţiune care exclude examenul principiului revizuirii şi al cazurilor concrete de a­­plicare, putând totuşi să ducă la examinarea pro­punerilor privitoare la me­todele şi procedurile pro­prii de a da deplina lor eficacite articolelor Pac­tului Societăţii Naţiunilor, şi în deosebi al mai mul­tora dintre ele în enume­rarea cărora figurează art. 19, guvernul Repu­­blicei doreşte să preci­zeze principiile care îl economic nd un in­teres comun pentru Europa şi în special pentru restaurarea sa economică, în vederea unei reglementări de căutat î­n ca­drul Societăţii Naţiunilor. ART. V— Prezentul pact este încheiat pentru o durată de zece ani socotită dela punerea sa în vigoare. Dacă, înainte de sfârşitul celui de al 8-lea an, nici una din părţile contrac­tante nu a notificat celorlalte intenţiunea sa de a-i pune ca­păt, el va fi considerat ca re­­înoit şi va rămâne în vigoare fără limitaţiune de durată, fie­care din înaltele părţi con­tractante având, în acest caz,­­ facultatea de a-i pune capăt printr’o declaraţiune făcută cu­­ acest scop, cu un preaviz de doi ani. ART. VI. — Prezentul Pact redactat în limbile germană, en­gleză, franceză şi italiană, tex­tul francez fiind hotărîtor în caz de divergenţă, va fi ratifi­cat şi ratificările vor fi depu­se la Roma cât mai curând a­­ceasta va fi cu putinţă. Guvernul Regatului Italiei va remite fiecăreia din înaltele Părţi contractante o copie cer­tificată conformă de pe proce­­sele-verbale de depunere. Prezentul Pact va intra în vi­goare de îndată ce toate ratifi­cările vor fi fost depuse. El va fi înregistrat la Societatea Na­ţiunilor conform cu Pactul So­cietăţii. Făcut la Roma, la .... una mie nouă sute treizeci şi trei, în­­tr’un singur exemplar care va rămâne depus în arhivele Gu­vernului Regatului Italiei, şi de pe care copii, certificate con­forme, vor fi remise fiecăreia din înaltele Părți Contrac­tante. Pentru care plenipotențiarii sus-numiţi au semnat prezen­tul Pact. Vor adauzi în ce privește acest art. 19. Mai întâi nu poate fi vorba de a introduce nici o chestiune de revizuire in afară de regulile fixate prin art. 19 al Pactului Societăţii Naţiunilor. Pe de altă parte, în e­­ventualitatea examinării unei proceduri aplicabile în cazul în care unul sau mai multe State, doritoare de a ridica o chestiune teritorială regulată prin Tratate şi ar propune de a cere Adunării de a deli­bera în această privinţă, pe baza acestui art. 19 al Pactului Societăţii Na­ţiunilor, guvernul Repu­blicei nu va accepta nici o propunere care ar tinde la modificarea condiţiuni­lor în care, conform cu termenii Pactului, Aduna­rea poate în mod valabil invita pe unii membri ai Societăţii Naţiunilor a pro­ceda la o nouă examinare a Tratatelor devenite ina­plicabile sau a situaţiuni­­lor internaţionale a căror menţinere ar putea pri­mejdui pacea lumii. Una­nimitatea membrilor pre­zenţi, inclusiv vocea păr­ţilor, actualmente nece­sară la aplicarea princi­piilor generale ale Pactu­lui va trebui deci să con­tinue a fi indispensabilă pentru ca Adunarea să poată emite votul de care este vorba. Primiţi vă rog, domnule ministru, asigurarea înal­tei mele consideraţiuni. (ss) J. PAUL BONCOUR Pactul celor Patru — Pact de înţelegere şi de colaborare — Textul notei franceze 1 Ziua naţională a sporturilor Salutul M. $l Regelui Textul notei române Paris, 7 Iunie 1933 Domnule ministru, Din ordinul guvernului meu, am onoarea a vă face următoarea comunicare : Confirmându-vă primirea notei din 7 Iunie 1933, am o­­noarea, în numele guvernu­lui Majestăţii Sale, a vă mul­ţumi în chip foarte sincer. Continuând tradiţiunea co­laborării intime şi prieteniei statornice care determină politica comună a ambelor noastre ţări, aţi avut amabi­litatea de a-mi comunica tex­tul tratatului ce aţi parafat cu guvernele german, brita­nic şi italian. Totodată aţi binevoit a-mi transmite o notă care pre­cizează în ce condiţiuni şi în ce spirit s’au desfăşurat ne­­gociaţiunile în chestiune şi în special în ce condiţiuni a fost adoptat art. 2 din tratat. Am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că guvernul regal al României împărtăşeşte în întregime punctul domniei voastre de vedere în virtu­tea căruia semnarea acestui tratat nu va putea afecta în nici un fel şi întru nimic po­litica noastră comună care va rămâne în viitor aşa pre­cum a fost şi în trecut şi ast­fel cum a determinat-o tra­tatul din 10 iunie 1926 în­cheiat între ambele noastre guverne. Fiind pe deplin de acord cu guvernul Republicii franceze că art 2 din Tratatul ce a fost parafat exclude exa­minarea principiului revi­zuirii şi a cazurilor con­crete de aplicaţiune, fiind deopotrivă de acord cu pri-Cont­anare in pag. 3­a 7 ) ANIVERSAREA RESTAURAȚIEI ­ TE DEUMUL. - MANIFESTAŢIA DE LA PALATUL REGAL­­ De la un capăt la altul al ţării, poporul român a sărbă­torit cu toată căldura aniver­sarea suirii pe tron a M. S. Regelui Carol II. E în entuziasmul popular, odată cu dragostea pe care toată suflarea românească o poartă dinastiei care a făurit cu acest prilej Capitala a îm­brăcat haina de sărbătoare. E­­dificiile publice au fost împodo­bite cu drapele, iar balcoanele caselor cu flori şi covoare. La ora 9 dim., s-a oficiat, la biserica Domniţa Bălaşa — ca­tedrala Patriarhiei fiind in re­paraţie — un tedeum, de către I. P. S. Patriarh dr. Miron Cristea, asistat de arhiereul Platon Ciosu, arhimandritul Gordun Galaction şi clerul bi­sericii. Au asistat d. Al. Vaida Voe­­vod, preşedintele consiliului de miniştri, cu toţi domnii miniş­tri şi subsecretarii de stat ; apoi d-nii Cicio Pop, preşedintele Camerei, prof. Costăchescu, întregirea neamului şi conso­lidarea Statului, nădejdea că Suveranul urmând tradiţia marilor săi înaintaşi, va şti să conducă destinele României cu aceiaş înţelepciune şi pa­triotism, care a format şi for­mează trăsura de legătură între ţară şi Tron, preşedintele Senatului, Stâr­cea, mare maestru de ceremo­nii, Mocioni, mare maestru de vânătoare, general Balif, admi­nistratorul domeniilor coroanei, general Ilasievici, mareşalul palatului, colored­ Condesscu,­­ Manolescu, comandor Fundă­­ţeanu, maior Urdăreanu, adju­tanţi regali, colonel Drossu, din partea palatului ; Volanschi, prim preşedinte al înaltei Curţi de casaţie ; Viforeanu, procuror general al înaltei Curţi de casaţie; V. Potârcă şi O. Goga, foşti miniştri; P. Fur­­muzache, secretar general la interne; Codin ştefănescu, pro­curor general; Pitulescu, direc­torul general al P. T. T.; C. An­gelescu,­ guvernatorul Băncii Naţionale; D. Dobrescu, prima­rul municipiului; general Stân­­gaciu, directorul general al si­guranţei; Procop Dumitrescu, prim procuror; G. Aslan, pri­mar de sector; maior Angeles­­cu, ajutor de primar; Du­du Vlachide, secretar general la preşedinţie; Anibal Stoenescu, secretarul general al prof. poli­ţiei; G. Botez, chestor; d-nii generali Paul Angelescu, Con­­deescu, Gorsky, Er. Nicoleanu, Manu, Ulisă, Motaş, Ţenescu, Dona, Schmidt, Ileus, Papazo­­glu, Sinescu, Rujinsky, etc. Onorurile militare au fost date de o companie din reg.­e de gardă Mihai Viteazu, cu dra­pel şi muzică. După terminarea serviciului religios, d. general Samsonovici, ministrul apărării naţionale, a trecut compania în revistă şi a­poi a ţinut trupei o cuvântare arătând­ însemnătatea pentru armată a acestei aniversări re­gale. Compania al defilat în faţa a­­sis­tentei. Solemnitatea­ s-a terminat la ora 10.­­ TEDEUM­UL DELA DOMNITA BALAŞA Membrii guvernului în faţa palatului Guvernul prezintă felicitări Suveranului — Cuvântarea primului ministru. — Răspunsul M. S. Regelui( M. S. Regele) a răspuns astfel: Membrii guvernului s’au pre­zentat joi la amiază în corpore la palatul regal și au prezintat Suveranului felicitări cu prile­jul aniversării . Primul ministru d. Al. Vaide a rostit următoarele cuvinte : Sire, Daţi-mi voe, ca în numele meu şi al guvernului să aduc expresia sentimentului de cea mai deplină mulţumire, că ne este dat astăzi să putem sărbă­tori a treia aniversare a eveni­mentului, atât de providenţial pentru Ţara noastră ,al urcării pe Tron a Majestăţi Voastre. Regenţa, ajutată de noi toţi, a depus tot devotamentul şi efor­tul posibil spre a cârmui nava Statului, — în acele grele îm­prejurări, — cât mai bine. Dar cu toate că ochii ne erau aţin­tiţi spre cârmă, gândul şi nă­dejdea noastră erau mereu pes­te hotare la Majestatea Voastră Am răzbit doar să putem spu­ne : „Fluctuat, nec mergitur”. De aceia, de la Regenţă şi până la cel mai simplu cetăţean simţeam fiecare că ne lipseşte capul adevărat în marea fami­lie a Statului. Această lipsă, care însemna cu atât mai mult cu cât timpurile deveneau din ce în ce mai grele nu ne-o putea îndeplini decât fericitul eveniment din ziua is­torică de acum trei ani, când voinţa lui Dumnezeu şi dragos­tea Majestăţii Voastre faţă de neam şi Ţară, s-au readus­ în mijlocul nostru. Aţi revenit, Sire, ca din cea­sul acela şi până astăzi să sta­biliţi un exemplu pentru zel de muncă, perseverenţă, devota­ment şi încredere în viitor. A­­ceastă pildă, dată din locul cel mai înalt, a trezit ecou în su­fletele tuturor, devenind un nou îndemn pentru ţara în­treagă. In aceşti trei ani, Majestate, aţi ştiut să daţi o nouă organi­zaţie falnicei noastre armate ; progresul cultural a luat un nou avănt şi, cu toate timpurile treie, încrederea în interior şi prestigiul înspre afară sunt c­­ngurate de o voinţă fermă. Iar cât priveşte opera de guvernare, ieşi din situaţia oficială ce o­­mo, nu sunt chemat să insist prea mult, totuşi trebue să ob­­erv că apreciaţi însemnătatea păstrării continuităţii ca un actor indispensabil realizărilor mari. De aceea, Majestate, pot fi si­­gui, că în acest moment, vor­ Inscri numai în numele cu­Domnule preşedinte al conciliului. „Mulţumesc pentru cuvin­tele ce Mi-aţi adresat în nu­mele guvernului şi care ve­nite dela preşedintele consi­liului le socotesc ca reprezen­tând glasul ţării. Gândindu-Mă la tot ce s-a petrecut acum trei ani, pot azi să-Mi dau seama că nu am greşit, făcând gestul de a răspunde chemării ţării, gest la care Mă îndemna toată puterea sufletului Meu. Fac din nou legământul că tot gândul şi toată munca Mea vor fi închinate în fo­losul ţării, pentru care voi da tot ceea ce îmi vor­ îngă­dui puterile mele G.­vernului, ci sunt expresia senti­mentului obştesc al Ţării întregi, când rog pe Atotputernicul să Vă dăruiască mulţi fericiţi ani, păstrăndu-Vă aceeaş vigoare trupească, acelaş zel de muncă, devotament şi stăruinţă, care sunt chezăşia prosperării aces­tei ţări şi asigurarea viitorului neamului nostru. Cu aceleaşi sentimente, din adâncul sufletului nostru urăm Marelui Voevod Mihai să se desvolte, atât trupeşte cât şi sufleteşte, tot aşa de frumos şi de acum înainte, pentru ca, în­­tr’un viitor pe care-l dorim cât mai îndepărtat, să poată mai departe desăvârşi opera de Domnie a glorioşilor Săi înain­taşi. Trăiască Majestatea Sa Re­gele Carol al II-lea, Trăiască Marele Voevod MMhai, Trăiască întreaga Augustă Dinastie !“ Dejunul de la palat Suveranul închină in sănătatea A. S. R. Principelui Nicolae . La ora 1, a fost la pala­tul regal, cu ocazia aniversării suirii pe Tron a M. S. Regelui, un dejun, la care au luat parte, împreună cu M. S. Regele, M. S. Regina Elisabeta si M. S. Ma­rele Voevod Mihai , I. P. S. Patriarhul, d-nii Al. Vai­da Voevod, G. G. Mironescu, Şt. Ciceo Pop, N. Costăchescu, N. Titulescu, Mihai Popovici, Pan Halippa, Voicu Niţescu, Sauciuc Săveanu, Eduard Mirto, I. Lugoşianu, D. R. Ioaniţescu, E. Haţieganu, D. Gusti, general Samsonovici, baron I. V. Stâr­cea, Anton Mocsonyi, general Ballif, gneral Ilasievici, V. V. Tilea, Armand Călinescu, M. Serban, M. Ghelmegeanu, Savel Rădulescu, Radu Irimescu, P. Andrei, Anton Crihan, colonel Condeescu, colonel Drossu, Al. Stan, dr. I. Mamulea, colonel Marinescu, general Filimon, co­lonel Sturdza, E. Buhman, co­lonel Manolescu, E. Bianu, co­lonel Steflea, cornel Sănătescu, colonel Rozin Gh.,N. Pavelescu, dr. Krainik, colonel Orâşanu, că­pitan comandor Fundăţeanu, It. colonel Rămniceanu, it. col. Pălăngeanu, Octav Ullea, maior Urdăreanu, Rădulescu, It. colo­nel Panu, maior Mihăilescu, maior Mănoiu, maior Pandeles­­cu, căp. dr. Gotcu, căpit. Ştiu­­bei, căp. Opriş, căp. Crintea, Florian Marinescu, arhitect Lo­renz, ofiţer de gardă. La sfârşitul mesei, d. prim­­ministru Vaida Voevod a ridi­cat paharul în sănătatea M. S. Regelui. M. s. Regele a răspuns cu ur­mătoarele cuvinte : „Ridic paharul în sănă­tatea celor cari lipsesc as­tăzi de la această masă și în special în sănătatea frate­lui Meu Nicolae“. MANIFESTAŢIA DE LA PALATUL REGAL — DEFILAREA SPORTIVILOR — . Serbările restauraţiei au fost încheiate printr’o mare demon- I straţie în piaţa palatului regal. I Au luat parte toate organi­­­­zaţiile sportive şi muzicale din­­ Capitală. I Coloanele au pornit din şase puncte ale Capitalei spre str. Franclin, unde s’au încolonat­ piaţă toate corurile­ societăţilor şi muzicile militare, luând loc în faţa fundaţiei. Cu toată ploaia deasă ce în­cepuse să cadă, unii din oameni au barat străzile ce duc în piaţă, iar trotuarele căii Wic­ff*1 nnf

Next