Veselia, 1931 (Anul 39, nr. 12-43)
1931-06-11 / nr. 24
2 1 IUNIE Dacă In recentele alegeri, în centrele care presupun o inteligenţă vatantă ca şi în regiunile vaste ale ţarei unde domneşte instinctul de apărare, Uniunea naţională a recoltatmarele număr de mandate, spre ciurea corpului electoral, nu e mai puţin adevărat că şi panglicăriile au reuşit. Mă ’ntreb ce vor fi găsit bivolarii vlăsceni admirabil în persoana domnului De Re ca să-l scoată din nămolul opoziţiei spre marele necaz al lui Madgearu, care în primul asalt n’a reuşit să-şi înfigă ghiarele în niciun fotoliu care să-i dea dreptul să asasineze cu discursuri Corpurile legiuitoare ? Și care sunt meritele pentru care un client permanent al „Curierului judiciar”* să iasă cu un număr -n 1re voturi apreciabil la Făgăraş? E drept că doctorul Dobrescu s’a priceput să pună în scenă acest matrapazlâc electoral. Când judecătorul de instrucție îl căuta cu mandat, suspectul doctor s’a dat la fund lăsând pe alegătorii săi să creadă că guvernul „criminal“ a sechestrat pe nevinovatul candidat numai din patimă politică. Socoteala dobrescului, a cărui rușine n’are „borne“* a reușit, pierzându-se prin »codri’* pe care-i cunoaşte aşa de bine de când i-a lucrat la Romenîi, a lăsat să planeze asupra sa o umbră de mister, întreţinută de violente articole ale cumetrei „Patria*4, până în ziua alegerilor, când fercheş şi... „seducător*4 doctorul răposatului regim şi-a făcut apariţia. Acuma era prea târziu. Farsa prinsese şi oamenii nu-şi mai puteau anula votul. Dar blindajul imunitătei parlamentare mare uşor azi când la încheetura defectuoasă a lui, acolo pe unde „ţipă“e afară ruşinea operaţiilor trecute, se va aşeza dalta dreptăţei şi ciocanul opiniei publice. Electorii făgărăşeni au scuz,... entuziasmului, şi din acest punct de vedere ne sunt simpatici. Ştiţi dumneavostră vorba aia: — Drag mi-a fost omul... entuziast! BECS _ A produs impresie faptul că naţional-ţărăniştii au obţinut la Alba o victorie categorică. E doar fieful electoral al d-lui Iuliu Maniu! De altfel „albul*4 e culoarea favorită a d-lui Maniu. Să nu uităm demisiile în alb, care i-au format soclul guvernarei trecute; să nu uităm nici rezultatele albe (chiar când sunt negre) ale acestei guvernări; și nici albeața la* ochi pe care au făcut-o alegătorii din restul tarei, de dragul aceluiaş domn Martin Comparând rezultatele de la Alba şi celelalte... negre, constatam că în această pictură, în alb şi negru, prima culoar© se pierde într’atâta în cea de a doua, încât media ese un cenuşiu trist, monoton şi descurajant, aşa cum ne-a şi lăsat guvernarea domnului Maniu. Şi să se mai spună că hotărârile corpului electoral nu oglindesc situaţia din ţară! GIB Undeva unde d. Maniu cu toată predilecţia sa pentru alb, n’a semnat în alb, sunt registrele lgncei „Cetatea“ Pe vremea când se mai putea spera în rolul providenţial al descălecătorilor din Ardeal, când cei de „dincolo“ în cap cu Aurel Dobrescu, Vaida Voevod, Crişan, Sever Dan şi alţi Ilie Lázári veneau să ne evanghelizez© la dreapta credinţă a naţional-ţărănismului ulterior, exista credinţa că partidul cel mai mare,mai puternic şi mai sârguitor la clădirea României Mari, partidul lui Ionel Brătianu, îşi datora importanţa forţei bancare ce îi stătea la spate. Trebuia prin urmare combătut prin aceleaşi mijloace. Comitetul de cinci, cu cel de douăzeci şi du cel de o sută împreună cel de o mie, toate aceste comitete de caraghioasă memorie, au pornit să dea sprijin băncei „Cetatea“. Avea să fie „Cetatea’* inexpugnabilă a politicienilor de peste munţi, loc de retragere pentru vremuri grele de opoziţie. In acest scop nimic n’a fost cruţat. Nici măcar milioanele fraţilor din America pe care viersul doctorului „înjură“ Crişan şi liturghia cu bragă a părintelui iezuit Gobor, le-a atras de parolă le-ar fi dat... argintul viu. Dar onorabilii conducători ai băncei n’au avut o prea justă părere despre ceea ce este o bancă, mai ales că „Cetatea“ nu şi-a arătat mijloacele de apărare împotriva acestor noi „Raubenritteri“. Sub focul argumentaţiei lor seducătoare, rând pe rând au căzut pont-levis-ul, turelele şi donjoariele „Cetăţei“ în mâinile asaltatorilor Şi ce mâini, draghe Doamne! Niciodată oratoria fără coada a ardelenilor „naționali*4 n’a avut un succes mai grozav. Ca să nu mai lungim vorba, comorile Cetăței s'au răspândit în cele patru vânturi, rămânând din 25 de milioane subscrise de românii americani, numai vreo630 lei la vizita de politețe a procurorului Adică aproximativ cam a cincea parte din voturile recoltate de partid în alegerile din judeţul cu „Cetate’*... Ceea ce însă nu sau priceput, să facă hoardele năvălitoare după retragerea lor de pe locul dezastrului, a fost să-şi şteargă numele de pe filele registrelor de operaţiuni. Acuma asupra lor cugetă cu fruntea în palme organele dreptăţei scriind pe file de rechizitoriu „cronica întâmplărilor unei cetăţi nenorocoase“. veselia a a a Că a curs lapte şi miere în Ardeal sub guvernul Maniu se dovedeşte acuma, când a fost dat deoparte capacul de pe oala în care au fiert laolaltă potroacele naţionale şi ţărăniste şi când pestilenta s’a risipit lăsând să se vadă ciolanele. Pentru ca să nu sufere de inferioritate culturală capitala Ardealului, trecutul guvern a acordat concesiunea Operei şi teatrului din acea localitate la doi domni. Unul e un fel de domn cu perucă, tenor pensioner şi pe nume C. Pavel, de profesiune ardelean. Celălalt , un sabăş-goim, necesar firmei , d-l M. Sorbu, autorul dramatic. Pentru ca sarcina celor doi domni să nu fie prea mare li s’a acordat şi un fleac de subvenlti© de 25 milioane pe an cu contract pe şapte. S'a întâmplat însă ca Opera urmând exemplul delei bucureştene, să nu meargă. Şi concesionarii, respectându-şi porecla, au făcut o concesiune publicului, transformând sala Operei în cinema sonor. Bineînţeles tot de 25 milioane subvenţie pentru isprăvile sonore ale lui Willi Forst şi cele băneşti ale domnilor cu concesia. Acuma e vorba să vedem dacă şi apostolul neamului, cel care îşi plimbă biciul de foc al reducerilor prin toate ungherele unui buget întune-