Veselia, 1937 (Anul 45, nr. 1-52)

1937-01-01 / nr. 1

Cu tolba-i grea pe umeri, anul 1936 se grăbeşte să ajungă la bari­era care-l desparte de neant. A înt­­bătrânit îmtr’uin oni, ca mu­lţi alţii în o sută, totuşi barba-i tremură de mulţumire. Are şi dece. Activitatea i-a fost rodnică şi ,pe răbojul vremii numele lui va fi însemnat cu o linie mai groasă. S’a aşezat obosit pe o piatră de hotar, la locul tradiţional de întâl­nire cu anul succesor şi In cele câ­teva clipe până la sosirea din veş­nicie a tânărului urmaş, îşi mai frunzăreşte odată carmetu­ i de eve­nimente. Succesiunea e grea şi im­plică anumite sfaturi. E reeditarea schimbării guvernelor la noi. Sunt chestiuni în litigiu încă, iar tânărul şi neexperimentatul an, trebue pus în gardă. De altfel, acesta e proce­deul de milenii, cu toate că în prac­tică s’a dovedit că sfaturile nu sunt d­e nici un folos. Noul an are să se conducă tot după capul lui. Expe­rienţa a dovedit că sfaturile nu sunt bune decât atunci când nu le ur­mezi. Totuşi fiecare om care îmbătrâ­neşte nu-şi simte limba la locul ei până ce n’o da măcar zece sfaturi pe zi. E legea firii, împărăţia neantului e prăbuşită în Întuneric, fără siluete, fără ori­zont — seamănă cu perspectiva mul­tor partide politice de la noi,­­ iar ochii bătrânului am sondează bezna de unde se va înfiripa noul rege anual al pământului, zic al pămân­tului, fiindcă nu ştiu dacă şi fraţii noştri transplanetari­­şi-au crono­metrat anii după ai noştri. Dinspre Apus, o perdea de lumină arată rugurile moderne aprinse in cinstea anului aşteptat şi o rumoare nedefinită se aude, e alămpăneala milioanelor de guri, cari îşi pregătesc discursurile de rigoare, cu toate că marele nouaunoscut nu prea e sen­sibil la tămâieli şi ploconeli, cari ră­mân exclusiv ■ apanajul faunei politice. Bezna şi-a scuipat plăsmuirea o fantasmă, inconsistentă încă, se înţepeneşte în faţa bătrânului, care îl priveşte Întunecat. Anna nou a luat fiinţă. Aşa era şi el când s’a urcat pe tronul efemer al timpului. S’a ridicat grăbit, întrevederea trebue să fie extrem de scurtă. — „Bine-a­ venit!“ — „Sănătate !“ Bătrânul strânse mâna noului ve­nit. — „Iată-ţi moştenirea...“ Şi vechiul an îşi soldă bilanţul cu următoarele recomandări profetice : — „Ia seama, flăcăul meu, şi ur­măreşte ceea ce are să se ’ntâmple. In Spania. Generalul Franco va întinde mâna lui Largo Caballero peste mormanele ultimilor cadavre, şi cum acest din urmă are o inimă largă va călca pe ea şi va deveni sfetnicul fostului său duşman. Cas­­tagnetele rămase vor însoţi imnurile epopeei de glorie războinică a Spa­niei. In Italia, Ducele se va înduioşa de soarta Negusului, care a ajuns să-şi vândă argintăria şi-l va invita la dejun, propunându-i postul de inter­pret pe lângă guvernatorul din Adis- Abeba. Negusul va accepta, sărutân­d recunoştinţă mâna Ducelui, Anglia. Va da ca totdeauna o lovi­tură de bursă. Germania. Toţi cetăţenii vor mân­ca surcele impregnate, prinitr’un sis­tem special al uzinelor germane, cu untură de balenă transformată în unt. Restul alimentelor se va vinde la export pentru alimentarea fon­dului de război. Nici un cetăţean nu va mai purta la el obiecte metalice, cari se vor înscrie ca devize forte. Negustorii de fier vechi vor fi tre­cuţi la Statul Major. Cei cari au nas­turi de tablă la hainie, li vor depune la bănci, ţinându-şi pantalonii în mână. Industria oxigenului va lua o extindere mare, fiindcă va rămâne singura hrană a populaţiei (în ba­loane) afară de discursurile führer­­uluii. Ungaria va forma un corp expedi­­ţioniar din­­toate fiicele patriei până la vârsta de 20 ani trimiţându-l in propagandă în toate centrele civili­zate şi ne, pentru a înduioşa lumea de „tragedia“ poporului ungar. Elveţia va evacua seu forţa din lo­cal pe actuala ei locatară, Liga Nă­imit­ar, care pe lângă că n’a plătit chiria, Q. înjosit şi prestigiul ţării care a pr­amt-o, începând să imite desbaterile parlamentare din Bucu­reşti. America va schmaao ^ Japonia cărţi poştale ilustrate, mai nei_­saigii marine. România. Nu va mai fi ne­vă­­zuită, ni­ stare de asediu, că penal va fi pus la naftalină, o va aranja cu „erorile natemile“ Valuta si va ridica la 10 b­ar francezi, un leu. Pâinea se va vin cu un preţ atât de scăzut, că tot lumea va mânca, mai mult CORBU Nu se vor mai aplica etichete. S­meurii intelectuali vor fi at­aşaţi că unul de fiecare deputat în­călită de secretari cu diurn fixe n­­on­tabile. Cei manuali vor fi lucauri in serviciul tehnic al primăriei,­­­tele vor intra la mănăstire şi se v face schimnice. Sile Constantinescu va ţine la r­dio câteva conferinţe, vorbind tin­­etului despre „Recunoştinţa copiii­­faţă de părinţi“. Conferinţele vor însoţite de proecţiuni luminoase episoade din propria îi ,rinţa. D. v hala­che va­­avea iar ae va intre deri, iar d. mareşal A­urescu va fa câteva declaraţii. Liberalii v­aranja o nouă remaniere. Mare pa­ce din­­contribuabili vor muri­­ marea bucurie de a nu mai fi ter­rizaţi de agenţii fiscali, cari le v zice de acum înainte ,domnule“, vor şterge pe picioare în de intra în casă şi-şi vor scot­e f­iilor Toată lumea care joacă va la loterie. Lui Vas­­ se va mări pensiunea iar C­­ero va fi decorat. Scriitorul Eftimiu­ Cri­c lăsa de literatura şi te va ţine nu­mai de cafenea. D. Mihai Sadoveanu va inibil câteva articole naţionaliste in­­ „Dimineaţa“ şi va fi bine-cuvânt, într’uin sobor de rabini. Celalt Sadoveanu, Marin, va pri­mite mereu artist loi de la Opea că le măreşte leafa şi, ca un gentle­men ce se respectă, îşi­­ ■ respecte minciuna. Tot aşa de păcălici va rămâne , d. ministru Vaier Pop cu oftenire traiului şi cu audienţele. Şi cu astea zise, băiatul t­atei, gră­beşte-te, eşti aşteptat“. Bătrânul an se mistui in bezni­tar tânărul cu paşi rari şi meditând o pomi spre rugurile de lumină un­de mii de sunete ii anunţau sosirea. „Vivat 1937...“ „La mulţi ani !...­ Vasile lad

Next