Viața Nouă, ianuarie-martie 1972 (Anul 28, nr. 8413-8488)

1972-01-15 / nr. 8423

4 Organ al Comitetului județean Galați al P. C. R. și al Consiliului popular județean ANUL XXVIII — Nr. 8423 SIMBATA 15 IANUARIE 1972 4 PAGINI — 30 BANI Un nou obiectiv de primă mărime va intra în funcțiune pe platforma Combinatului UZINA COCSO-CHIMICĂ ce promit și ce solicită constructorii și montorii Printre noile obiective indus­triale ce vor intra în anul acesta în funcțiune pe platforma Combi­natului siderurgic Galați, se în­scrie și Uzina cocso-chimică, uni­tate de o deosebită importanță pentru economia națională. Con­form graficului stabilit, a terme­nului fixat prin planul de­ stat, u­­zina va trebui ca, în cea de-a doua parte a acestui an, să pro­ducă primele cantități de cocs metalurgic. Ce stadii de execuție au atins lucrările pe acest mare șantier ? Constituie ele un suport temei­nic pentru punerea la timp în funcțiune a primei baterii de cocsificare ? Ce sprijin solicită constructorii și mentorii ? Respec­tivele întrebări au constituit te­ma unei anchete efectuate de re­dacția ziarului nostru și în ca­­drul căreia am solicitat să-și ex­prime opiniile tovarășii: Aurel Manolache, inginer șef coordona­tor al I.C.M.S.G., ing. Alexandru Dobre, șeful Șantierului 71 mon­taj, inginerul Gheorghe Cașcaval, șeful Șantierului 23 de construc­ții, din partea constructorului, prec­um și tovarășii Dumitru Po­pa, secretarul organizației de par­tid de la Uzina cocso-chimică inginerul șef al uzinei, tovarășul I. Călinescu. Mai întîi o privire de ansamblu asupra evoluției lucrărilor și a stadiului actual de execuție atins. Iată ce ne relatează în acest sens, tovarășul inginer Aurel Manola­che.­­ Lucrările de construcție sînt avansate, atît la secțiile chimice, la depozitele de cărbuni, cit și la stațiile de transbordare. Se lu­crează intens la stațiile de sorta­re primară și secundară a cocsu­lui, la înzidirea bateriilor 1 și 2, Șeful Șantierului 71 de montaj — ing. Al. Dobre — ne declară, la rîndul său, următoarele: „A­vem asigurat pe deplin front de lucru. Fundațiile au fost execu­tate la timp, ceea ce ne-a permis să începem în timp util montajul la principalele obiective ale uzi­nei. In stadiu avansat se află montajul mașinilor de șarjare, al utilajelor chimice din zona sec­ției benzen, galeriile și benzile transportoare din secția de sorta­re și expediție, conductele din tunelele gospodăriei de apă nr. 1. De asemenea, am început monta­jul construcției metalice la esta­cadele de conducte din subsec­­țiile răcire, condens și amoniac. Avem suficiente forțe — mă re­fer la personal calificat și dotări tehnice — pentru a ne desfășura în condițiuni optime munca în vederea predării la timp a uzi­nei La rîndul său, șeful Șantierului 23 de construcții, inginerul Gheor­ghe Cașcaval, ne confirmă: „Am executat fundațiile în timp util, structura de rezistență din zona depozitului acoperit de cărbuni, asigurînd front de­ lucru șantiere­lor 71 de montaj și 42 instalații. In prezent, ne-am concentrat e­­forturile asupra altor zone. Dis­punem de tot ce ne trebuie pen­tru ca ritmul general de construc­ție să se desfășoare normal". De altfel, o vizită pe șantierul Uzinei cocso-chimice ne confirmă că unitățile de construcții și mon­taj au luat toate măsurile pentru ca activitatea să se desfășoare intens, indiferent de starea vre­mii, de condițiile atmosferice. Constatăm, de exemplu, faptul că toate pregătirile au fost efec­tuate la vreme. Există, bunăoară, de pe acum amenajate platforme de montaj și preasamblare în zo­nele de activitate ale Șantierului 71, punctele de lucru sunt orga­nizate după specificul condițiilor de iarnă, clădirile­­ sunt închi­se, drumurile de acces sunt rea­­lizate. In șantierele de construc­ții și montaj lucrările au fost re­partizate pe echipe, loturi, maiștri. Concluzia generală care se poate trage pînă aici este că lu­crările au decurs, în bună parte, conform planurilor stabilite, că s-au avut în vedere cerințele gra­ficelor de construcție. Cu toate acestea, ancheta noastră a avut darul să releve faptul că în an­samblul construcției acestui mare obiectiv, există încă numeroase puncte de suspensie. Să dăm din nou cuvîntul unor tovarăși care ne-au relatat problemele de mai sus, precum și altor factori de răspundere. — Ceea ce v-am declarat la început, ne spune inginerul Au­rel Manolache, a reprezentat i­­maginea generală a execuției lu­crărilor. Există însă la data actu­ală și unele rămîneri în urmă. Amintesc dintre acestea turnul de cărbuni, constructor șantierul 12 I.C.M.S.G. (n.n. șef de șantier inginerul Constantin Marinescu), stația de concasare (același con­structor), turnurile de la depozi­tul acoperit de cărbuni și stația de dozare. Cauza: lipsa cimentu­lui și oțelului beton înregistrată în trimestrele 3 și 4 din 1971. Menționez însă că rămînerile în urmă sunt recuperabile și ele nu pot afecta termenul de punere în funcțiune. Ceea ce poate însă afecta acest termen sunt rămîne­rile în urmă din punctul de ve­dere al montajului construcțiilor metalice, cauzate de neasigurarea acestor construcții și a unor in­stalații, aparataje și mecanisme diverse. Deși anormal, totuși așa stau lucrurile, unele contractări de materiale depășesc chiar terme­nul de punere în funcțiune. Sunt, de pildă, construcții metalice pen­tru care s-a putut obține contrac­­­­tarea la unitățile M.I.C.M. doar în trimestrul IV 1972, după cum și în prezent sînt construcții me­talice refuzate de LJ.C.M. Caran­sebeș, pentru care încă nu s-a găsit un furnizor, deși sîntem în posesia unei dispoziții scrise a M. I. C. M. Sunt, de asemenea, mari întîr­­zieri în livrarea utilajului tehno­logic. Este vorba, îndeosebi, de neonorarea la timp a contracte­lor de către Uzinele „Grivița Roșie" București și U.Z.U.C. Plo­iești. Deși utilajele aferente sec­țiilor chimice ale uzinei au fost contractate la aceste unități cu termene de livrare în trimestrul III al anului trecut — ele încă nu au sosit pe șantier. După cite sîntem informați, la data actuală, beneficiarul poartă tratative asu­pra posibilității livrării la sfîrși­­tul trimestrului I a.c. O remarcă: multe din aceste probleme au fost atenționate în ședința Biroului Comitetului ju­dețean de partid din 8 noiembrie 1971, care a analizat activitatea de investiții-Construcții pe plat­forma Combinatului. De ce nu și-au găsit ele încă modalitatea de soluționare ? Este o întrebare care vizează competența Ministe­rului Industriei Metalurgice, inter- ION PALAMIUC GHEORGHE TEODORESCU (Continuare în pag. a II-a) La Casa agronomului din Tecuci In aceste zile de iarnă la Casa agronomului din Tecuci se des­fășoară o intensă activitate de pregătire profesională a cadrelor din agricultură. Recent, aici s-au deschis trei cursuri a câte 12 zi­le fiecare cu cadrele care lucrea­ză in domeniul îmbunătățirilor funciare și a exploatării sisteme­lor de irigații. La unul din aceste cursuri par­ticipă 30 de ingineri din cadrul trusturilor de construcții și îm­bunătățiri funciare din toată țara. Timp de 12 zile, specialiștii vor dezbate probleme privind orga­nizarea și conducerea șantierelor de îmbunătățiri funciare, se vor pune la punct cu cele mai noi cuceriri­ ale științei și tehnicii in acest domeniu. Intr-un alt curs, care cuprinde 22 de tehnicieni, organizat la cererea Oficiului de construcții și măsurători terestre, participan­ții vor studia toate noutățile teh­nice apărute în acest domeniu. Al treilea, cuprinde 20 de teh­nicieni din domeniul irigațiilor, care își vor îmbogăți cunoștințele tehnice în vederea exploatării­­ modernelor sisteme de irigații re­alizate în ultimii ani în județul nostru, tehnica întreținerii aces­tora etc. Programul Casei agronomului prevede organizarea de cursuri similare pentru pregătirea tuturor cadrelor tehnice și cu munci de răspundere din agricultura jude­țului. J. -iiA IN PAGINA A IV-A — Declarația reuniunii consultative a reprezentanților o­­piniei publice europene consacrată securității și cooperării — Incursiuni ale forțelor israeliene pe teritoriul Libanului — Situația din Ghana — N. V. Podgornîi l-a primit pe ambasadorul României la Moscova — încheierea Conferinței Organizației de solidaritate cu popoarele afro-asiatice. La Filatura B­2, filatoarea de ring Marioara Stoica este un exemplu de dis­ciplină și corectitudine în muncă. Foto : G. BERCOV Continuă cu succes execuția fore­zei tip „Galați După cum am mai anun­țat în paginile ziarului nos­tru, pentru satisfacerea ne­voilor de utilaje de pilotaj pe șantierele Trustului ju­dețean de construcții, la In­dicația Biroului Comitetului județean de partid, un grup de întreprinderi din muni­cipiul Galați — C.S.G., U­­zina Laminorul de tablă, S. N.G., U.F.R.M.A., I.J.I.L. „Metal­ chimie", S.U.C.T.­T. C. și Uzina mecanică na­vală — în colaborare cu C.P.C.M., a conceput și in­trodus în fabricație, foreza „tip Galați" care, încă din luna noiembrie 1971 a in­trat la dotarea șantierelor trustului, obținînd rezultate superioare celor existente. Tovarășul Constantin Ia­­cob, directorul Uzinei me­canice navale, uzină care e­­xecută o parte din suban­­samble și montajul general, inclusiv probele tehnologi­ce, se declara recent că, pe lângă cele cinci foreze executate, în prezent se lu­crează la alte 20 bucăți care sînt eșalonate ca execuție și livrare pînă la data de 15 aprilie a.c. •tt în întreaga viață a comunelor— un ritm nou de muncă Consecventă pe drumul transformării dezideratului în faptă Consecvența traducerii în viață a politicii partidului, a însemnat pentru comunele județului nostru în acest în­ceput de an, desfășurarea întregii activități sub semnul u­­nor exigențe sporite, Conferința pe țară a secretarilor comi­tetelor de­ partid și a președinților consiliilor populare comu­nale, a subliniat faptul că experiența acumulată poate constitui o bază certă în condițiile sprijinului permanent acordat de stat, pentru o continuă înflorire economico­­spirituală a tuturor așezărilor rurale. Baza materială de ca­re dispun comunele oferă larg cîmp de afirmare noului, exprimat prin dezvoltarea progresivă a unităților acgricole d­e­­ suit și cooperatiste, a celor industriale, de prestări servi­cii, comerciale, a extinderii rețelei instituțiilor social-cultu­­rale, a intensificării ritmului de urbanizare, încă din primele zile ale acestui an, înflăcărați de cu­vintele secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, oamenii au pornit cu entuziasm la lucru, hotărîți să pună în valoare rezervele existente încă în agricultură, să facă totul pentru ca dezvoltarea economică și social-cul­­turală a satelor să se înscrie neștirbit pe drumul trasat de partid. Activitatea cultural­­educativă—expresie a problematicii comunei Comuna Brăh­ășești este situată la periferia județului nostru nu­mai din punct de vedere geogra­fic. In urma unei recente vizite, văzîndu-i la lucru pe cei care trăiesc aici ne-am convins că eu, la nivelul preocupărilor pe­ care le are, poate aspira justificat la un loc fruntaș. Ne-a impresionat plăcut seriozitatea cu care facto­rii de răspundere își analizează faptele, modul cum ei, pe baza unei permanente confruntări cu viața satului, reușesc să găseas­că cele mai eficiente căi pentru rezolvarea problemelor cuprinse în planurile de activitate. — Aici la noi — ne relata to­varășul Constantin Bejan, secre­tarul comitetului comunal de partid, în anii anteriori munca cultural-educativă era apreciată cu oarecare superficialitate de cei care prin calificarea și meni­rea lor trebuiau să-i influențeze ridicarea calitativă. In esență, ea era privită doar ca fiind treaba cîtorva profesori, restul intelec­tualilor mulțumindu-se să-și facă datoria la locul de muncă fără a interveni în mersul vieții spiri­tuale. După ce secretarul general H. MAZILU (Continuare în pag. a IH-a) Cine sunt Se întâmplă uneori să semnalezi unele fapte ce degajă neglijența, proasta gospodărire și să te în­trebi, pe bună dreptate, cine sunt vinovații ? Cei care comit greșea­la, ori cei care constatînd-o, în loc s-o oprească la timp îi cre­ează condiții de manifestare, fac ca paguba să devină pe zi ce tre­ce mai mare ? Intr-o astfel de dilemă ne a­­flăm acum la sfîrșitul unei vizi­te pe care am făcut-o, în tovără­șia aparatului de fotografiat, prin magaziile și pe rampa de încăr­care a Gării de mărfuri nr. 8 Ga­lați. Pînă a ajunge însă la gară, pe str. Păcii, între numerele 26—28, pe un teren viran se aflau părăsi­te, la voia întîmplării, printre buruieni uscate și gunoaie, trei respectabile pompe centrifugale de refulare. Prețul acestor utilaje se ridică la cîteva zeci de mii de lei dacă nu mai mult. Am întrebat prin jur pe toți ve­cinii, pe lucrătorii de la depozi­tul I.C.R.M., pe magazinerii din gară în speranța că vom afla proprietarul. Tot ce am putut­ să aflăm de la paznicul depozitului I.C.R.M. a fost faptul ca aceste utilaje au fost descărcate aici, sub cerul liber, cu aproape 2 luni în urmă și că pe vremea aceea „e­­rau frumoase și noi, nu pline de rugină ca acum" ! Alături de imagine (Foto 1) vom nota și seriile agregatelor : 40547, 40546, 40544 fugind cititorii noș­tri, care cunosc, să ne comunice cine este proprietarul acestor uti­laje. De bună seamă, cei ce au de­pozitat aici pompele centrifugale sunt foarte vinovați, dar care nu tot atît de vinovați sînt și cei care trecînd pe aici, timp de a­­proape 2 luni le-au văzut în vînt și ploaie și n-au semnalat existen­ța lor organelor de miliție ori zia­rului nostru ? însoțiți de magazinerul Ilie Botaș, am trecut prin magazii și pe rampa de descărcare. Aici, la circa 2 m de­­ copertină, sub ce­rul liber, am găsit depozitate fără nici o prelată de protecție, cum s-ar spune, la dispoziția zăpezii și ploii, 3 electromotoare ale C.S.G. sosite cu 6—7 zile în ur­mă și încă­ neridicate pînă acum (Foto 2 — în pag­a II-a). Deși sîntem curioși să aflăm ci­ne va plăti locații, de peste 400 lei, pentru că electromotoarele nu s-au ridicat la timp, cîteva cuvin­te despre grija cu care sînt ma­nipulate aceste utilaje se impun. Adică era greu ca lucrătorii de pe rampă să se așeze cu d­oi me­tri mai la dreapta, astfel nicit e­­lectromotoarele să se afle sub copertină, la adăpost ? Nu trebuia nimic mai mult decit puțin, foarte puțin simț gospodăresc. Oare ei nu sînt la­ fel de vinovați ca și delegatul C.S.G., care nu le-a ri­dicat la timp lăsîndu-se aici să le prindă zăpada și gerul ? Tot aici am aflat o legătură de țevi ce aparțineau întreprinderii de construcții agrozootehnice și care nu au fost ridicate de peste o lună de zile. Magazinajul pen­tru această clasă neglijentă se ridică la circa 1 000 lei. Oare es­te normal ca acești bani să-i su­porte întreprinderea ? Nu-i mai normal și mai logic ca ei să fie achitați de către funcționarul ce se face vinovat de acest fapt? Credem că da! De altfel, am avut curiozitatea să cercetăm cîteva locații de la­ MIRCEA IONESCU (Continuare in pag. a II-a) COINTERESAREA MATERIALĂ - FACTOR DETERMINANT IN CREȘTEREA PRODUCȚIEI AGRICOLE Din experiența C. A. P. Ciorăști Traducerea în viață a indicații­lor date de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, la ședința de lucru de la C.C. al P.C.R. din 23 noiembrie 1970 cu privire la îmbunătățirea muncii și a producției în coope­rativele agricole și introducerea noului sistem de retribuire a membrilor cooperatori, în acordul global, a dus la o substanțială creștere a cantităților de produse vegetale pe unitatea de suprafa­ță și animală, la cointeresarea lucrătorilor din acest sector al a­­griculturii. Dacă considerăm anul 1971, primul an al aplicării acordului global, an de experiență, trebuie să spunem că cooperativa agri­colă de producție Ciorăști a ob­ținut rezultate deosebite față de anii anteriori. In 1971 majoritatea lucrărilor, atît în sectorul vegetal cit și în cel animalier, s-au efec­tuat în acord global, calculat la 1 000 lei venit sau tona pe pro­duse realizate de fiecare coope­rator. Dar, pentru ca membrii cooperatori să aibă un mijloc de autocontrol al muncii prestate, planul de producție le-a fost dat în cantități fizice în funcție de produsele la hectar, diferențiat de la solă la solă, în funcție de gra­dul de fertilitate a pămîntului. De aceea în cele ce urmează nu ne vom ocupa de producțiile me­dii realizate pe cooperativă, deși ele au fost superioare celor pla­nificate (s-au realizat 3 400 kg porumb boabe, 2 100 kg floarea­­soarelui și peste 34 000 kg sfeclă de zahăr la hectar etc) ci ne vom opri, în exclusivitate, asupra re­zultatelor aplicării acordului glo­bal. încă din iarna anului trecut, ne spunea tovarășul Eugen Petcu, președintele cooperativei, condu­cerea unității a desfășurat o am­plă muncă de convingere a mem­brilor cooperativei privind avan­taptul că se reali­zajesc noului sistem , producțiile planificate na sunt diferențiate de la solă la solă, în funcție de fertilitate, am consultat un mare număr de co­operatori, ceea ce a facilitat pla­nificarea unor cantități mobiliza­toare, dar realizabile. Apoi, după ce terenul s-a îm­părțit pe formațiunile permanen­te de muncă, s-a trecut la re­­partizarea suprafețelor pe echi­pe, familii și om. In felul acesta fiecare cooperator a știut din iarnă ce suprafață va avea de lucrat și ce cantități de produse trebuie să realizeze, cât și terme­nii de executare a lucrărilor, can­titățile de îngrășăminte organice și minerale ce-i revin pentru su­prafața respectivă, densitatea de plante la m.p. etc. Odată puse la punct aceste „amănunte”, s-a sta­bilit și numărul de norme con­venționale pentru fiecare lucrare, ceea ce era necesar pentru cal­cularea avansurilor lunare în bani. Acordul global s-a stabilit pentru toate culturile prășitoare, viticultură și zootehnice, iar pen­tru cereale păioase, complet me­canizate, s-a stabilit să acordăm retribuție suplimentară pentru producțiile realizate peste plan, mecanizatorilor. Astfel, noi am stabilit ca la porumb retribuția de bază să fie de 250 lei la mia de kg boabe realizată, din care 35 la sută în natură și 65 la sută în bani. Pen­tru fiecare sută tei realizată, un cooperator trebuia să primească 8 kg grîu, 28 kg porumb, 65 lei și alte produse. Pentru depășirile de plan s-au stabilit anumite pro­cente drept retribuție suplimen­tară. La celelalte produse, retri­buția de bază a fost la 1 000 lei, venit, astfel, la floarea-soarelui M. CREȚEANU (Continuare în pag. a II-a) ± i

Next