Viaţa Românească, 1984 (Anul 79, nr. 1-12)
1984 / nr. 6
84 VIAŢA ROMÂNEASCĂ mereuase şi repetate, ceea ce dovedeşte interesul constant al literaturii române pentru literatura poporului vecin şi prieten, interes accentuat în anii de după Eliberare, cind mulţi dintre scriitorii maghiari se publică în serii de opere complete (sau alese) cu traduceri remarcabile şi prezentări excelente, căci traducătorii, etapei sînt adesea buni cunoscători desăvîrşiţi ai literaturii maghiare în intimitatea sa cea mai adîncă, precum Ion Chinezu, Gelu Păteanu, Al. Andriţoiu, Ion Brad, Veronica Porumbacu, A. E. Baconsky, Eugen Jebeleanu, Petre Pascu, Octavian Şireagu, Costa Cărei, Constantin Olariu, Aurel Gurghianu, Ioanichie Olteanu, H. Grămescu, Ilie Haşeganu, Fr. Păcurariu, Petre Şaitiş, Mihai Beniuc, Ban Culcer, Romulus Guga, I. Crişan etc. La aceasta se adaugă prezenţa stimulatoare a unui reprezentativ contingent de scriitori maghiari din R. S. România, dintre care cei mai mulţi sînt şi neobosiţi militanţi pe tărîmul traducerilor şi al apropierii literare şi culturale dintre cele două popoare, nu numai în publicaţiile şi revistele maghiare, dar şi în cele româneşti. Deosebit de sugestivă este astfel urmărirea procesului de traducere şi de cunoaştere al acelor scriitori, în spaţiul literar românesc, căci scrisul lui Horváth Imre, Szemlér Ferenc, Sütő András, Asztalos István, Méliusz József, Nagy István, Kiss Jenő, Kányádi Sándor, Létay Lajos, Majtényi, Erik, Mikó Ervin, Szász János etc. face parte integrantă din peisajul literaturii noastre noi, socialiste. Munca celor trei redactori la realizarea unei asemenea opere de proporţii a fost impresionantă. Totuşi, lucrarea nu constituie decit un început în acest domeniu, deoarece nu s-au explorat încă toate sursele şi nu s-au epuizat încă toate periodicele româneşti transilvănene sau de peste Carpaţi, spre a ni se oferi o imagine exhaustivă. De aceea, credem, că orice nouă semnalare va fi binevenită şi utilă. Iată cu privire la Petőfi, cîteva date noi. Astfel nu sînt consemnate traducerile lui T. G. Djuvara, cu poeziile Ştafeta, Cîntec (1879) şi Baladă finlandeză ca şi aceea a lui G. Joandrea Iutei vulturul în zbor din 1903, două traduceri de Şt. O. Iosif (Trei feciori şi Vîntul) din Epoca 1898, precum şi poeziile Un gînd in suflet vecinic nu-mi dă pace în traducerea lui Horia Petru Petrescu din Foaia poporului nr. 29/1910, în tindă am intrat şi Clopotele vibrează în traducerea lui H. Chendi din Tribuna poporului nr. 134/1899, Nebunul în traducerea lui Dem. Moldoveanu în Românul literar, nr. 6/1893, articolele Petőfi şi Mureşanu în Controla, nr. 56/1899 şi Petőfi în Voinţa de la Cluj, nr. 99/1922. Şi privitor la Jókai scăpările ni se par esenţiale, deoarece ele rectifică chiar situaţia primelor traduceri. Aşa de ex. din Jókai s-au mai tradus scrierile : Zidirea blestemată în Steaua Dunării, nr. 39—41/1882 ; Seracii avuţi, roman, în Românul, nr. 5—60/ 1885; A 1002-a noapte, nuvelă fantastică, traducerea de Dermroc în Timpul, nr. l1—118 1883 ; Vis şi viaţă, traducere de I. S. Spartaki, în Romanul, nr. 271/1894 ; Amintiri din copilărie, în Dacia viitoare nr. 20/ 1894 ; Stafiile, nuvelă, în Alarma (Ploeşti), nnr. 29/1884 ; O partidă de şah, povestire, în Calendarul Lumea ilustrată pe 1918 ; Modestie, în Lumea-bazar săptăminal, Iaşi, nr. 17/1925 ; O ceată de haiduci din Carpaţi, nuvelă, in Almanahul ziarului Universul pe 1907, p. 58—66, la care se adaugă volumul Romanul lui Farcaş Mór, Spaima Ungariei, București, 1946. La lista referinţelor despre scriitor va trebui să se adauge : Jókai Mór către alegătorii săi, în Tribuna, nr. 219/1866; Jókai Mór deputat, în Tribuna, nr. 173/1892 ; O pereche ciudată Scriitorul maghiar Jókai Mór și Bela Cross Nagy în Calendarul Lumea ilustrată pe 1900 ; M. G. Heiban, Jókai Mór, necrolog, în Revista idealistă, nr. 3/ 1904 ; Cronică, în Luceafărul, nr. 8/1904 (plus necrolog) ; Dr. V. Branisce, Mauriciu Jókai (1825—1904), în Drapelul, nr. 47 și 50/1904 ; Mauriciu Jókai (1825—1904), Scurt medalion, în Calendar ilustrat pentru toţi pe 1905, p. 55—57 ; Al. Ciura, O carte interesantă despre M. Jókai, în Societatea de mîine, nr. 36—37/1925 şi Jókai către Kulturegylet, în Gazeta Transilvaniei, nr. 233/1895. Şi cunoştinţele noastre despre situaţia lui Madách în limba română trebuie să se modifice, deoarece prima traducere a lui în româneşte n-a fost făcută de Goga, ci de I. C. Pop, sub titlul Tragedia omenească şi a fost publicată în ziarul Tribuna de la Bucureşti, nr. 58—59/1899, la care adăugăm cronica lui Iosif Popovici la Tragedia omului din Flacăra, nr. 7/1923. Și privitor la Ady avem două completări : traducerea poeziei Tatăl meu de către P. Marc în Tribuna socialistă, nr. 2/1922 și articolul lui Emil Isac, Andrei Ady din Glasul poporului, nr. 7/1919. Alte traduceri nesemnalate sunt : Bajza József, Înţelepciunea practică, traducere de Bucur, în Transilvania, nr. 13/1878 ; Szabó Fir., La munte, traducere de Aureliu Trif, în Dreptatea, nr. 258/1897 ; Mikszáth Kalman, Parapleul Sf. Petru, traducere de Ioan Niţu Pop, în Dreptatea, nr. 50/1897 ; Eötvös József, Părintele Carthausi, roman , în Amicul familiei, nr. 1—24/1884 ; Copilul îngheţat, tradu