Viaţa Românească, 1984 (Anul 79, nr. 1-12)

1984 / nr. 6

84 VIAŢA ROMÂNEASCĂ mereuase şi repetate, ceea ce dovedeşte in­teresul constant al literaturii române pen­tru literatura poporului vecin şi prieten, interes accentuat în anii de după Eliberare, cind mulţi dintre scrii­tori­­i maghiari se publică în serii de opere complete (sau alese) cu traduceri remarcabile şi prezen­tări excelente, căci traducătorii, etapei sînt adesea buni cunoscători desăvîrşiţi ai li­teraturii maghiare în intimitatea sa cea mai adîncă, precum Ion Chinezu, Gelu Păteanu, Al. Andriţoiu, Ion Brad, Vero­nica Porumbacu, A. E. Baconsky, Eugen Jebeleanu, Petre Pascu, Octavian Şireagu, Costa Cărei, Constantin Olariu, Aurel Gurghianu, Ioanichie Olteanu, H. Gră­­mescu, Ilie Haşeganu, Fr. Păcurariu, Petre Şaitiş, Mihai Beniuc, Ban Culcer, Romu­lus Guga, I. Crişan etc. La aceasta se adaugă prezenţa stimulatoare a unui re­prezentativ contingent de scriitori ma­ghiari din R. S. România, dintre care cei mai mulţi sînt şi neobosiţi militanţi pe tărîmul traducerilor şi al apropierii literare şi culturale dintre cele două popoare, nu numai în publicaţiile şi revistele maghiare, dar şi în cele româ­neşti. Deosebit de sugestivă este astfel ur­mărirea procesului de traducere şi de cu­noaştere al acelor scriitori, în spaţiul lite­rar românesc, căci scrisul lui Horváth Imre, Szemlér Ferenc, Sütő An­drás, Asztalos István, Méliusz József, Nagy István, Kiss Jenő, Kányádi Sándor, Létay Lajos, Majtényi, Erik, Mikó Ervin, Szász János etc. face parte inte­grantă din peisajul literaturii noastre noi, socialiste. Munca celor trei redactori la realizarea unei asemenea opere de proporţii a fost impresionantă. Totuşi, lucrarea nu con­­stituie decit un început în acest dome­niu, deoarece nu s-au explorat încă toate s­ursele şi nu s-au epuizat încă toate pe­riodicele româneşti transilvănene sau de peste Carpaţi, spre a ni se oferi o ima­gine exhaustivă. De aceea, credem, că orice nouă semnalare va fi binevenită şi utilă. Iată cu privire la Petőfi, cîteva date noi. Astfel nu sînt consemnate tra­ducerile lui T. G. Djuvara, cu poeziile Ştafeta, Cîntec (1879) şi Baladă finlande­ză ca şi aceea a lui G. Joandrea Iute­i vulturul în zbor din 1903, două traduceri de Şt. O. Iosif (Trei feciori şi Vîntul) din Epoca 1898, precum şi poeziile Un gînd in suflet vecinic nu-mi dă pace în tra­ducerea lui Horia Petru Petrescu din Foaia poporului nr. 29/1910, în tindă am intrat şi Clopotele vibrează în traducerea lui H. Chendi din Tribuna poporului nr. 134/1899, Nebunul în traducerea lui Dem. Moldoveanu în Românul literar, nr. 6/1893, articolele Petőfi şi Mureşanu în Controla, nr. 56/1899 şi Petőfi în Vo­inţa de la Cluj, nr. 99/1922. Şi privitor la Jók­ai scăpările ni se par­ esenţiale, de­oarece ele rectifică chiar situaţia prime­lor traduceri. Aşa de ex. din Jókai s-au mai tradus scrierile : Zidirea blestemată în Steaua Dunării, nr. 39—41/1882 ; Sera­­cii avuţi, roman, în Românul, nr. 5—60/ 1885; A 1002-a noapte, nuvelă fantastică, traducerea de Dermroc în Timpul, nr. l1—118 1883 ; Vis şi viaţă, traducere de I. S. Spar­­taki, în Romanul, nr. 271/1894 ; Amintiri din copilărie, în Dacia viitoare nr. 20/ 1894 ; Stafiile, nuvelă, în Alarma (Ploeşti), nnr. 29/1884 ; O partidă de şah, povestire, în Calendarul Lumea ilustrată pe 1918 ; Modestie, în Lumea-bazar săptăminal, Iaşi, nr. 17/1925 ; O ceată de haiduci din Car­paţi, nuvelă, in Almanahul ziarului Uni­versul pe 1907, p. 58—66, la care se a­­daugă volumul Romanul lui Farcaş Mór, Spaima Ungariei, București, 1946. La lista referinţelor despre scriitor va trebui să se adauge : Jókai Mór către alegătorii săi, în Tribuna, nr. 219/1866; Jókai Mór depu­tat, în Tribuna, nr. 173/1892 ; O pereche ciudată Scriitorul maghiar Jókai Mór și Bela Cross Nagy în Calendarul Lumea ilustrată pe 1900 ; M. G. Heiban, Jókai Mór, necrolog, în Revista idealistă, nr. 3/ 1904 ; Cronică, în Luceafărul, nr. 8/1904 (plus necrolog) ; Dr. V. Branisce, Mauri­­ciu Jókai (1825—1904), în Drapelul, nr. 47 și 50/1904 ; Mauriciu Jókai (1825—1904), Scurt medalion, în Calendar ilustrat pen­tru toţi pe 1905, p. 55—57 ; Al. Ciura, O carte interesantă despre M. Jókai, în Societatea de mîine, nr. 36—37/1925 şi Jókai către Kulturegylet, în Gazeta Tran­silvaniei, nr. 233/1895. Şi cunoştinţele noastre despre situaţia lui Madách în limba română trebuie să se modifice, deoarece prima traducere a lui în ro­mâneşte n-a fost făcută de Goga, ci de I. C. Pop, sub titlul Tragedia omenească şi a fost publicată în ziarul Tribuna de la Bucureşti, nr. 58—59/1899, la care adău­găm cronica lui Iosif Popovici la Trage­dia omului din Flacăra, nr. 7/1923. Și pri­vitor la Ady avem două completări : tra­ducerea poeziei Tatăl meu de către P. Marc în Tribuna socialistă, nr. 2/1922 și articolul lui Emil Isac, Andrei Ady din Glasul poporului, nr. 7/1919. Alte tradu­ceri nesemnalate sunt : Bajza József, În­ţelepciunea practică, traducere de­­ Bucur, în Transilvania, nr. 13/1878 ; Szabó Fir., La munte, traducere de Au­reli­u Trif, în Dreptatea, nr. 258/1897 ; Mikszáth Kalman, Parapleul Sf. Petru, traducere de Ioan Niţu Pop, în Drepta­tea, nr. 50/1897 ; Eötvös József, Părintele Carthausi, roman , în Amicul familiei, nr. 1—24/1884 ; Copilul îngheţat, tradu­

Next