Viața Studențească, aprilie-iunie 1982 (Anul 27, nr. 14-26)

1982-04-07 / nr. 14

Cuvintarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la sărbătorirea organizațiilor revoluționare de tineret SENSUL ACTIV, REGENERATOR, AL SPIRITULUI REVOLUȚIONAR J­UBILEUL ORGANIZA­ȚIILOR REVOLUȚIO­NARE ale tinerei gene­rații a României socialiste își înscrie în mod legitim la loc de frunte cuvintarea rostită de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, la adunarea solemnă din capitală, însemnătatea ei programatică pentru munca organizațiilor de tineret implică situarea pe a­­genda de lucru a fiecărui co­lectiv de tineri, a fiecărui colectiv studențesc, studiul atent și dezbaterea largă, cu întreaga masă de tineri, a cu­­vîntării secretarului general al­­ partidului pentru concretiza­rea direcțiilor principale de ac­țiune la particularitățile speci­fice fiecărei organizații, ale fiecărui colectiv de tineri. Aprecierea pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu a făcut-o in cadrul acestei cuvîntări la a­­dresa muncii tinerei generații este deosebit de onorantă pen­tru U.T.C. și pentru U.A.S.C.R. Ea este deosebit de mobiliza­toare : „In toate etapele de transformări revoluționare, de construcție socialistă și trecere la făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate in România, organizațiile revolu­ționare ale tineretului, Uniunea Tineretului Comunist și Uniu­nea Asociațiilor Studenților Co­muniști din România, întregul tineret a participat cu întreaga forță, împreună cu toți oamenii muncii — fără deosebire de na­ționalitate, cu întregul popor, la înfăptuirea politicii Partidu­lui Comunist Român de dezvol­tare economico-socială a țării, de ridicare continuă a bunăs­tării materiale și spirituale a Întregii noastre națiuni". Aceas­tă înaltă apreciere își realizea­ză continua sa validare practi­că prin munca tenace și avîn­­tată, prin efortul nedrămuit al fiecărui tînăr, al fiecărui mem­bru al organizațiilor revoluțio­nare ale tinerei generații, efort pus în slujba înfăptuirii mari­lor programe de dezvoltare multilaterală a țării. Pentru tînăra generație a am­­fi­teatrelor marile perspective deschise de Documentele celui de-al XII-lea Congres al parti­dului în fața tuturor laturilor vieții economico-sociale și, cu deosebire, in fața promovării progresului științei, a tehnic, cuceririlor revoluției tehnico- științifice contemporane oferă largi posibilități de afirmare disponibilităților sale creatoare, spiritului înnoitor, vocației con­structive a studenților. Pregăti­rea generațiilor de specialiști chemate să-și asume soluționa­rea problemelor din ce în ce mai complexe ale dezvoltării e­­conomiei naționale, să răspun­dă competent și rapid solicită­rilor unei activități economice ce-și propune un standard per­­formanțial la cel mai înalt ni­vel al tehnicii și organizării producției, să constituie un ac­tiv factor dinamizator și trans­formator in toate sferele vieții economico-sociale, toată aceas­tă vastă și încărcată de respon­sabilitate activitate se cere a fi așezată și in viitor în centrul muncii asociațiilor studenților comuniști. Aprecierea făcută de tovarășul Nicolae Ceaușescu, potrivit că­reia „crearea Uniunii Asocia­țiilor Studenților Comuniști, in urmă cu 25 de ani, a constituit o necesitate pentru o mai bună organizare a activității studen­ților, pentru organizarea între­gii studențim­i intr-o organiza­ție revoluționară a tineretului, care să contribuie la formarea tineretului intelectual în spiri­tul concepțiilor revoluționare despre lume și viață, al muncii, al servirii întotdeauna a po­porului", precum și înalta dis­tincție ce a fost acordată la 25 de ani de activitate organizației revoluționare a tineretului uni­versitar, reprezintă o nouă și e­­locventă subliniere a rolului important ce revine intelectua­lității tinere, specialiștilor cu pregătire superioară, în proce­sul de înfăptuire a obiectivelor de dezvoltare multilaterală a societății noastre socialiste. De­sigur, pentru îndeplinirea aces­tui rol, pentru ca tinăra gene­rație universitară să reprezinte în toate împrejurările ceea ce se așteaptă de la ea, pentru a fi la înălțimea sarcinilor trasa­te de partid, se cer intensifica­te eforturile pentru activizarea fiecărui colectiv studențesc, pentru educarea comunistă a studenților, pentru imprimarea unui puternic spirit revoluțio­nar în ansamblul d­ațiilor studenților muncii pso­comuniști. P­ROMOVAREA HOTĂRέTĂ a spiritului revolu­tarea­ționar, formarea, dezvol­și consolidarea acestui mod de gîndire și acțiune în rîndurile tinerei generații uni­versitare reprezintă în cele din urmă proba capacității, proba forței de influențare pe care fiecare organ de asociație, fie­care organizație a.s.c. pot să o exercite, măsura înțelegerii în­datoririi fundamentale de a contribui activ la formarea spe­­cialistului-cetățean, a ingineri­lor, medicilor, profesorilor, a (Continuare in pag 3) Răsplata pasiunii și a vocației » MARȚI, 29 MARTIE : la Ca­sa de cultură a studenților din București a avut loc festivita­tea înmînării premiilor Con­cursului național de creație științifică și tehnică studen­țească. Au luat parte studenți cercetători și cadre didactice din întreaga țară, specialiști din producție, cadre de asociație din institutele de invățămînt superior bucureștene, reprezen­tanți ai Comitetului de partid al Centrului universitar Bucu­rești, al Consiliului U.A.S.C.R. și Ministerului Educației și în­­vățămintului. In cuvîntul său acad. Radu Voinea, președintele Comisiei centrale a Expoziției naționale de creație științifică studen­țească a evidențiat faptul că, prin întreaga sa desfășurare, concursul, finalizat prin orga­nizarea la București a unei ample expoziții, a fost în mă­sură să evidențieze marele po­tențial al creației științifice studențești, angajarea acesteia în rezolvarea unei tematici ști­ințifice valoroase, de interes major, in directă corelație cu nevoile concrete ale producției. Premiile acordate, a subliniat vorbitorul, vin să răsplătească și să evidențieze acele lucrări — din rindul celor peste 500 aflate in expoziție — care s-au remarcat prin eficiență și ori­ginalitate deosebită, prin rezol­varea unor probleme de nmare importanță ale producției, do­vedind, totodată, o puternică pasiune și vocație pentru acti­vitatea de cercetare. După cum este cunoscut din rezultatele publicate in numă­rul nostru anterior. Marele premiu a fost obținut de tema „Tehnologia de turnare in for­me vidate“, autori : Stoian Ma­­mară, Nicolae Crainic, Nagy Alexandru (Facultatea de me­talurgie, București), Institutul politehnic Adrian Jegănaru, Teodor Sima, Mirel Lunagan, Mugurel Miloș (Facultatea de mecanică, Institutul politehnic București), Viorel Rusu, Viorel Ursu, Radu Cioboată, Ioan Co­­jocaru (Institutul de invăță­­mint superior Bacău). Premiul pentru cea mai bună lucrare cu caracter aplicativ a fost a­­cordat lucrării „Motor bicilin­­dric cu distribuție variabilă", autori : Mihai Mateescu­ și Ion Popescu (Institutul de invăță­­mint superior Pitești). Au fost acordate premii și mențiuni pe profile și sectoare de învăță­­mint. Petru URIANU Biblioteca rătăcitoare nică (I.P.B.) a fost mutată, disciplinar pro­babil, in căminul Facultății de mecanică. Studenții lezați In drepturile lor de „citi­­tori­ acasă“, contrariați de această mutare, nu manifestă nici cea mai vagă tendință de a vizita noul domiciliu al bibliotecii lor. (Marina Almășan) Vorbele portarului, ghinionul primarului „La mine nu intră nici primarul“ este die­­tonul după care se călăuzește vajnicul cer­ber de la intrarea artiștilor a sălii Olimpia din Timișoara, aflat la virita senectuții. Lu­cru care s-a și întâmplat cu ocazia spectaco­lului din 1 aprilie al Festivalului de umor studențesc, cînd doar intervenția și mai ho­­tărîtă a organizatorilor a făcut ca primarul municipiului Timișoara să poată totuși tre­ce de cerberul sexagenar. (I. T. Morar). O poștă la clteva poște Studenții Complexului de cămine al In­stitutului agronomic din Timișoara pot aș­tepta la nesfîrșit scrisorile, mandatele, te­legramele sosite pe adresa lor, căci nu le vor primi niciodată, din mina factorului poștal. Acesta nici nu există. Oficiul poș­tal nr. 14 aflat la 5 km. depărtare lasă dis­tribuirea corespondenței la voia hazardu­lui care împinge studenții agronomi preț de 5 km pînă la ghișeele P.T.T.R. Pătimiți­ studenți cred totuși că un poștaș ar putea aboli hazardul. (I.T.M.). Să vină acordeonistul de piane! Celebrul pian, prezent in permanență pe scena Amfiteatrului I al A.S E. București se pregătește sufletește să intre în Festivalul „Cîntarea României“, faza pe A.S.E. Emo­ționat de solemnitatea momentului, el ar vibra din fiecare coardă însă starea jalnică în care se află il împiedică să-și exteriori­zeze trăirile. Cu claviatura marcată de nu­meroase goluri, cu sunete ce respectă cu strictețe regula „Unde lai și unde... sună", cu alte multe deficiențe, personajul nostru concurează pentru „cel mai bun instrument în redarea sonoră a unei calamități natu­rale“.­­Marina Almășan Din motive neidentificate încă biblioteca din căminul P. 16 al Facultății de electro­­ ce, Dor omenesc de căldură dur­de zmorțitoare, împlinin­­du-se în fiecare inspirare a aerului­ proaspăt cu miros ti­mid de muguri. Va fi fost frig, dar umezeala pămintului se ridică în falduri de aburi, apa luată de vînt se face nor uriaș pe care-1 soarbe cerul­­ pur, spectacolul albastru pen­tru care simți că izbucnește din pămînt iarba cu sălbăticia nervoasă a sevei, și in at­mosfera căruia ne ridicăm vi­suri și aripi, aspirații,­­ încre­dere. Nu putem trece nicioda­tă indiferenți, opaci, peste a­­cest moment fără să-l vedem, fără să-l auzim, fără să-l gus­tăm miezul amar volatilizat. Asistăm la destrămarea cenu­șii, la spiritualizarea pămîntu­­lui. Casele parcă se ridică pu­țin de la pămînt, varul pere­ților devine orbitor ca sub lu­mina unui reflector care își mută rafalele de lumină ulu­­indu-ne, amplificîndu-ne o sta­re pe care am asemăna-o fe­ricirii absolute, dacă timpul s-ar opri în loc, dacă am fi loc de primăvară puși in imposibilitatea de a-i mai aparține, de a-1 mai gîn­­di, ieșind din marșul lui, din minuția picurării clipelor, din obiceiul lui tonic de a face și de a ne preface, de a ne muta cu privire, cu pași cu tot, cu trup și suflet spre vi­itorul nostru populat de fap­te. Se depășește parcă un pustiu, se iese la larg, se aș­teaptă ceva cu o unealtă lu­mină și cu aplecarea spinării spre miracolele care se nasc din munci. Muncile de primă­vară, aceste vestite și mult cîntate munci, au o muzică a­­parte, cum și sudoarea aces­tor munci e aproape insesiza­bilă. Oboseala refuză să inva­deze trupul atîta vreme cut puterea noastră omenească iz­vorăște din propriul nostru gînd. Pîinea noastră din vi­itor, roadele, sînt acum iubire, sfială, dor omenesc. sublim Constanța BUZEA (Continuare in pag. 3) ÎN ACEST NUMĂR , Ancheta V.S. : „Interdiscipli­­naritatea — argument pentru o nouă calitate a școlii supe­rioare și a cercetării științi­fice" (pag. 4—5) • Vă propu­nem spre reflecție . ..Doi oa­meni spate-n spate" (pag. 6—7) • El Mundial ’82 cu antre­norul Constantin Teașcă.

Next