Viitorul Social, 1982 (Anul 11/75, nr. 1-6)
Numerele paginilor - _5
Plenara Consiliului Naţional al Agriculturii are loc într-o perioadă de o deosebită semnificaţie istorică, socială şi politică. în această primăvară se împlinesc 75 de ani de la marea răscoală revoluţionară ţărănească din 1907 şi 20 de ani de la victoria revoluţiei agrare socialiste — încheierea cooperativizării agriculturii în ţara noastră, — care a deschis mari perspective progresului continuu al producţiei agricole, al ridicării bunăstării ţărănimii. De la înalta tribună a plenarei Consiliului Naţional al Agriculturii, doresc să aduc un fierbinte omagiu ţărănimii noastre, clasă care, secole de-a rîndul, a fost purtătoarea celor mai glorioase tradiţii de luptă ale poporului nostru. In marile lupte, purtate de-a lungul secolelor, împotriva dominaţiei străine, pentru neatîrnare şi independenţă, pentru formarea naţiunii române şi a statului naţional român, ţărănimea a avut un rol determinant ... In acelaşi timp, de-a lungul secolelor, ţărănimea s-a ridicat de nenumărate ori la luptă revoluţionară împotriva nedreptăţilor sociale, a feudalismului şi burghezo-moşierimii, pentru a-şi cuceri libertăţile şi drepturile economice şi sociale. în multe din aceste bătălii revoluţionare, ţăranii români au luptat în strînsă unitate cu ţăranii maghiari, germani, de altă naţionalitate, împortiva asupritorilor comuni, pentru a fi cu adevărat egali în drepturi, liberi şi stăpîni în ţara lor comună — România. O însemnătate deosebită o au, în acest proces revoluţionar, răscoalele revoluţionare din 1907, care au demonstrat maturitatea politică a ţărănimii, hotărîrea ei de a acţiona cu toată energia împotriva nedreptăţilor sociale, a asupririi moşiereşti, pentru lichidarea inegalităţilor sociale, pentru a fi stăpînă pe pămînt şi a participa cu întreaga sa forţă la dezvoltarea generală a ţării, la asigurarea independenţei şi suveranităţii patriei. în cadrul acestor mari, bătălii revoluţionare s-a manifestat pentru prima dată într-o formă organizată alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime. De altfel, trebuie menţionat că, odată cu apariţia pe arena istoriei a clasei muncitoare, şi luptele revoluţionare, inclusiv ale ţărănimii, au luat forme mai puternice, mai organizate, ceea ce a făcut să crească rolul şi forţa acestor două clase în întreaga viaţă politică şi socială a ţării, în dezvoltarea şi transformarea României. In anii care au urmat, ţărănimea a participat, alături de clasa muncitoare, la marile bătălii de clasă ce au avut loc în această perioadă, la războiul carok,dus la apărarea independenţei şi făurirea statului naţional unitar în 1918fflecum, şi la lupta împotriva fascismului şi războiului. Ea a avut un