Viitorul, ianuarie 1912 (Anul 6, nr. 1402-1427)
1912-01-15 / nr. 1413
V~ r 1 ANUL AL CINCILEA — No. 14132 ABONAMENTE In țară , ..............un an 18 lei...............șeaselații 9 lei In «tr&inăute .... an rb 30 lei .... . sease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei Luni —PENTRl PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABSKAMERTULUI PE JUDATATE-REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI, 17. — BUCUREȘTI SEDACTIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/3» _____ _____ __ DUMINICA 15 IANUARIE 1912 ANUNGIURI COMERCIALE pi» __ Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ■ » . . . . , 50 bani wZ«»«^ Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV .........................30 bani «StilLIBLIL Inserții și reclame pagina III Hei a .......... 8 iei m« B mmmmmmmm I SE «DRESS LI RDMIHISTRSTIE SI LI JGEKTI* EKll MELBE8T BUNURILE "13 MÎNA MOARTAonstantinescu Interview cu tH „Dispozițiile principale ale proectului constituind o EXPROPRIERE In afară de cazurile prevăzute de Constituție, proectul este „ANTICONSTITUȚIONAL“. Fostul ministru de domenii, declară: Proectul de lege al guvernului privitor la vlnzarea sau rescumpărarea bunurilor de mina moartă, proect depus cu precipitație pe biroul Camerei, a făcut oarecare vîlvă in cercurile politice, unde se știe că răscumpărarea bunurilor de mină moartă numără cîțiva adversari chiar printre guvernamentali. Am găsit deci nemerit lucru ca mai nainte de începutul discuției proectului in Parlament să facem cunoscut cetitorilor noștrii părerile diferiților fruntași ai celorlalte două partide politice, asupra proectului de lege conservator începem cu d-l Al. Constantinescu fostul ministru de domenii, a cărui competință in materie și claritate in expunere, ne pot folosi in cazul de față tot atît de mult ca și o întreagă zi de discuție parlamentară. — îmi permit să vă întreb care este părerea d-voastră asupra proiectului depus în Cameră de guvern privitor la bunurile denumite de «Mină Moartă» ? —Am citit în ziarele «Epoca» și «Dimineața» acest proiect. Nu știu oare îi « sta titlul lui exact, căci în gazeta oficioasă este denumit «Proiect pentru Vînzarea bunurilor de mină moartă», iar în «Dimineața» e denumit «Proiect pentru răscumpărarea proprietăților de mîna moartă». Oricare din aceste titulaturi ar fi cea adevărată, ea nu corespunde cu textul legei, care prevede în realitate o Expropriere și încă o expropriere de un caracter cu totul curios, în care autoritatea care expropiiază impune ea singură și prețul exproprierei. Proiectul depus în Cameră, dupa cine am citit, are două părți cu tostul distincte: una relativ scurtă, dar cea mai importantă, privește condițiunile după cami motile persoanelor juridice cu caracter de utilitate publică trec in proprietatea Statului, și a doua, mult mai lungă, privește modul și condițiunile sub cari Statul va desface în loturi nu numai moșiile dobîndite pe baza acestei legi, dar încă și pa acelea pe cari satul se posedă astăzi. Obiectul acestor două părți din proiect fiind diferit, ar fi fost mai nemerit ca pentru fiecare să se alcătuiască o lege distinctă. S’ar fi putut astfel da, fiecărui proiect, o desvoltare mai mare pentru ca să-l facă mai complect. Dar, în fine, nu această lipsă constituia critica serioasă ce se poate aduce proiectului — Dar ce obiecțiuni aveți de făcut ? — Ceea ce este mai important în proect, este prima parte care dispune trecerea pur și simplu la Stat a moșiilor unor asemenea persoane juridice. Sub această formă proectul decreteaza o expropriere Și asta este anticonstituțional. Persoanele juridice, ca și cele fizice, pot avea patrimoniul lor privat și nimeni, în starea actuală a legislațiunii noastre constituționale,nu poate decreta ca bunurile lor să treacă la Stat, căci aceasta ar fi sau confiscare, dacă nu se plătește valoarea și acest lucru este oprit de Constituție, sau dacă în schimbul acestei treceri se prevede o indemnizare, actul juridic poartă denumirea de Expropriere. Proectul acesta txjpropriază în afara de alte trei cazuri fixate de constituțiune și face încă și o expropriere sui generisă violătoare a principiului constituțional, care cere ca indemnizarea să fie justitt și prealabilă și ca atare nu poate fi fixată decit prin acordul părților sau in caz de dezacord, de justiție, după cum prevede chiar legea comună de exproprieri. Aici voința legei impune expropriatului și prețul, ceea ce este inadmisibil. Proiectul, indiferent de denumirea lui, decretă dar în realitate o expropriere și încă o expropriere monstruoasă. Guvernul, ca să ajungă a prezenta un proect care să conțină o asemenea flagrantă violare a Constituției, afarm desigur un raționament care dupa părerea mea este greșit, li reier ideia, că dispozițiunile de inalienabilitate sau de neamestec al Statului, cuprnse în unele testamente, donațiuni sau cu acte de fundațiune, nu pot opri Statul în mersul lui și că, prin urmare, nu trebue să țină seama de ele cînd interese superioare de Stat, cum ar fi în specie, de ordin social, ar cere. Guvernul, recunoscind Statului acest drept, a tras din el concluzia, că el ajunge ca să decreteze în acelaș timp ca patrimoniul unor asemenea persoane juridice poate să treacă pur și simplu la Stat. Aici face o eroare gravă, im starea noastră constituțională. In Franța și alte țări, unde cu privire la proprietate, nu există îngrădirea noastră constituțională, lucrul ar fi posibil, dar la noi, oîuu Constituția limitează cazurile de expropiere, ceea ce prevede proieoțul, dupa părerea mea, este anti-constituțional. — D-voastră credeți că asemenea bunuri trebuiau lăsate in mîinele unor asemenea persoane juridice ? avea de loc.In principiu, gătesc un mart rău aglomerarea de prea multe bunuri în mîinele oricui, mai ales azi cînd nevoile noastre sociale sunt atît de mari. Nu sunt de loc contra ideei de a ieși din mîinele unor asemenea persoane juridice masa de bunuri ce dețin, dar înțeleg ca ele să iasă pe cale regulată, fără călcarea constituția Stefij dar nu în chipul cum o face proiectul guvernului. — Dar cum credeți d-voastră că s’ar putea face ? —Recunosc, fără discuțiune, că diapozi ț unele din actele de fondațiune, testamente, donațiuni, cari ar împiedica înstrăinarea bunurilor sau amestecul Statului, dacă nu sunt supuse la sancțiuni cari nr ar putea executa azi, să fie declarate prin lege nnle și neavenite. Nu se poate, în principiu, ca rațiunea de stat să se încovoaie în fața unor dispozițiuni. Atunci, iasă, cînd pentru asemenea dispozițiuni, în actele de fondațiune se prevăd sancțiuni, lucrul se schimbă căci cei în drept nu pot fi Împiedicați să le exercite. Chiar proiectul face această distincțiune, căci declară că legea nu se aplică, dacă vor fi clauze rezolatarii și dacă, în momentul promulgării legei, ar fi în viață donatorul sau rudele în grad succesibil ale donatorului sau testatorului, existente sau concepute în momentul donațiunei sau a încetărei din viață a donatorului sau testatorului. Dar in această privință adaug că proiectul nu e complect. Intr’adevăr, pot să nu fie rude în grad «accesibil, dar pot să fie legatari, pe cari testatarii să-i fi chemat la culegerea hanurilor la caz cînd Statul a»r *mesteca. Ea cunosc două asemenea testamente.Unul privește mai multe moșii «flate azi în proprietatea Academiei, altul trei moșii aflate azi in proprietatea altei persoane juridice. Ambele prevăd că în caz de amestec al Statului bunurile trec în proprietatea unor anumite persoane, care sunt încă în viață. Proiectul omite asemenea cazuri—atrag atențiunea asupra lor, — căci trebueau neapărat prevăzute. Dar dacă asemenea dispozițiuni— bineînțeles cu distincțiunea de mai sus,—nu pot sta în picioare, față de o nevoe socială, asta nu înseta «oază, după cum proiectul guvernului o face, ca să decreteze trecerea hanurilor la Stat. Dacă nu se ține seamă de asemenea dispozițiuni, singurul lucru ce se poate face este de a se autoriza asemenea persoane juridice a vinde Statului bunurile. A dispuine însă trecerea lor la Stat cum o face proiectul, este a le expropria și aceasta este inconstituțional. Ca sistemul meu s’ar ajunge la acelaș rezultat, căci persoanele juridice importante, cărora legea se va aplica, sunt sub o așa dependență față de Stat, care numește chiar pe administratorii lor, încit nu ar fi nici o greutate a obține vînzarea. Chiar celelalte persoane juridice treptat-treptat, vor vinde. Cu chipul acesta se va realiza scopul, fară a se călca Constituțiunea Dar ceva mai mult. Exproprierea, pe care o face proiectul este o expropriere monstruoasă. Nu se poate ca legea să impună prețul. Legea poate autoriza persoanele să vînză, tot ea poate.autoriza, pe Stat să cumpere pe anumit preț și un anumite condițiuni, dar nu poate impune expropriatului prețul. Plecind de la această idee, nu cercetez dacă modul de fixare al prețului e echitabil și dacă persoanele juridice expropriate pot cu ceea ce se propune a li se da să stisfacă voințele testatorilor sau donatorilor. Acest lucru este indiferent, din punctul de vedere cum judec proiectul. Mă rezum și zic : ceea ce face proiectul este expropriere și aceasta este contra Constituției. Trebuia ca proiectul să autorize instituțiunile să vînză, pe Utat să cumpere în anumite condițiuni și astfel scopul s’ar fi ajuns, iar Constituția s’ar fi respectat. Lucrul acesta, din partea conservatorilor mă miră și mai mult. Am luat o parte activă la legile agrare, făcute de partidul nostru. Știu că în primul nostru proiect se prevedea o servitute asupra proprietăților, pentru înființarea izlazurilor comunale.—Era un ce legal, căci prin lega ordinară sa poate crea servituți. Conservatorii au protestat zicînd că e expropriere, deci călcare de Constituție, iar noi pentru a da operai noastre garanția tuturor partidelor, am ajuns la un compromis cu dînșii, primind ca izlazurile să se formeze prin cumpărare de bună voe de la proprietari și fără a prevede nici o sancțiune pentru aceasta. In aplicare, rezultatul a fost destii de mulțumitor. Zecimi de mii de hectare s’au vândut de bună voe ne proprietari. Cum m’aș putea îndoi clar că persoanele juridice autorizate de lege, nu ar vinde, mai ales că, după cum am spus, cele mai importante dintre insele sunt sub o dependență directă a Statului ? Dar procedeul acesta al guvernului conservator nu mă miră. Aa călcat cu piciorul pe drumul violărei Constituției cu legea Soc, tramvaielor comunale, acum merg înainte , darr va veni desigur și încă în curîndj ziua cînd vor regreta amardisprețul ce arată azi pactului nostru fundamental. In chestia proprietății lucrînd astfel, partidul conservator nu poate decît să ne bucure pe noi liberalii, cad îmbrățișăm, în chip mai larg, chestia social», așa că pilda ce nu-o dau pe temeiul exproprierei proprietăței, ne va putea fi de un bun folos într’o zi,—chiar în starea actuală constituțională , fa’ă ca stan ai conservatorii să mai postă zice nimic. — Intr’adevar, nu e nimic. Chestiunea însă, In fapt, azi nu mai prezintă, după cîta știu, interes. Două din cela mai mari societăți de asigurare au vîndut toata moșiile lor, iar una singură, mai deține numai 2—3 moșii, așa că pericolul social nu mai există. Cu privire le ele ca și la ori ce alte societăți. Insă, tot ce s’ar putea face este de a se lua măsuri ca să nu‘mai poată dobindi la viitor Aceasta nu se poate face decît prin schimbarea legiuirei noastre actuală, care permite societăților romînești, administrate în anumit mod, să dobîndească imobile rurale. Se poate zice că, cu legea actuale, se merge desigur la contra spiritului constituțiunei. Intr 'adevăr un străin nu poate cumpăra ; mai mulți însă, cari pun la un loc banii lor și construiesc o societate romînească pot cumpăra, dacă majoritatea administratorilor sunt Romîni. E o ciudată concepție a legii, de a face să depindă capacitatea adevăratului cumpărător, de aceea a acelora cad administrează bunul cumpărat, dar așa este astăzi. Nu știu că Societățile de asigurare să mai fi cumpărat moșii în timpul din urmă, dar în starea de streleger, atît pe ele cît și pe orice alte societăți nimic nu le oprește. Dacă se urmărește o asemenea interdicție, ca putînd constitui un rău social, trebue ca legea să se schimbe. In ceea ce privește bunurile ce una din societăți mai deține, evident că dînsa nu poate fi expropriată de ele, căci am arătat mai sus că, după părerea mea, nu putea fi expropriate, nici cele l alte persoane juridice, pe care proiectul guvernului le expropriază. Dar dacă guvernul crede că nu violează Constituția cînd expropriază aceste persoane jurite,nimic nu oprea să exproprieze și bunurile societăților de asigurare, sau a oricăror alte societăți, căci precum e sacru și inviolabil patrimoniul lor, tot astfel trebue să fie și al celorlalte persoane juridice, iar cerința socială care se poate invoca într’ un caz, se poate invoca și în cel lalt caz. Ea nu pot aluneca pe povîrnișul discuțiunilor, ce am citit în presă, in această chestie, dar un guvern care merge pe un drum neconstituțional față de unii, cu drept cuvînt riscă a auzi bănueli ca acelea ca i se spun, chiar dacă In realitate nu este vinovat. — Alte defecte nu mai prezintă acest proect ? — Unul capital: Expropriază pămîntul cultivabil, și lasă persoanelor juridice pădurile. Fiind-că proectul nu distinge, între pădurile existînd ca corp de proprietate distinct, și acelea ce s’ar afla pe o moșie alături de pămîntul cultivabil, conchid că, tot ce este pădure rămîne persoanei juridice. Aceasta constitue o greșeală capitală. Pădurile sunt un domeniu care poate desigur rămîne pentru tot dauna Statului. El avea datoria de pe dobîndi în cel mai mare suprafeță, pentru că utitatea lor e netăgăduită din numeroase puncte de vedera, și tomai ,sele proedui le ex«3Î Edt». Persoanelor juridice le face un rău mare că se menține erîmpee de proprietate în păduri, pe moșii ce trec la Stat, erîmpee expuse la devastări din cauza imposibilităței de supraveghere, le mai impune cheltueli de pază și de administrație centrală și și locală, cari va mînca o bună parte din sumele anale ce primesc pentru moșiile expropriate, iar țărei îi face un rău, căci Statul nu și sporește domeniul silvic care e atît de necesar și, pe care are mijlocul ca să-l administreze mai bine, avînd o organizație mai propria pentru aceasta. Eu ca miniștrii a urmărit dobîndirea de păduri centru Stat, în cît mai mare număr , conservatorii par a fugi de aste. Concepția deosebită și iată totul, Proectul Insă nu prevede dacă pe viitor sceste persoane juridice mai pot dobîndi moșii în asemenea condițiu ci și dacă ar dobîndi ce sa fac cu ele ? Ar fi In fine !nță mult de zis asupra coastei primi părți a proeetului, dar în scurt zio: Ideia e bună, modul de realizare e neconstituțional, neachitabil, necomplect și nu Indeajuns chibzuit pentru nevoile economice ale țărei. — Dar partea a doar procetului cum o găsiți ? — Ea nu are nimic de neconstituțional. E o lege ordinară, care regulează vînzarea în loturi a bunurilor os Statul ara azi și acelora ce ar dobîndi prin exproprierea persoanelor juridice de care se ocupă prima parte a proiectului. Ar fi să fiu prea lung dacă v’ași face examenul tuturor punctelor de detaliu ce nu »prob. .nă mărginesc a vă spune că fu p?,m» linie nu accept concepția ca Statul direct să vînză loturi. Dacă acest lucru 05« firesc, cînd ou aveam Casa rurală, azi nu se mai poate admite ca această Instituție specială să fie ignorată. Trebuie ca prin ea și numai prin ea să se facă scurgerea pămîntului la țărani. Nu trebue ca loturile să ajungă în proprietatea țăranilor decît printr'un singur canal și după norme absolut identice. Dacă în legea Casei rurale, practic, ar fi dovedit vre-o lacună, să se îndrepteza, dar să nu sa lase Casa rurală numai cu distribuirea pămînturilor ce-ar cumpăra de la particulari. Aceste pămînturi devin pe zi ce trec mai scumpe prin evoluția firească a timpului. Dacă Casa rurală nu poate cîștiga la vînzînd țăranului, nu poate nici pierde, așa că din zi în zi, țăranii vor cumpăra de la ea mai scump, iar cei de la Stat mai este, căci statul are azi pe de-o parte un stoc de moșii la cari nu va putea pune prețuri de vînzare prea ridicate și dacă se va lua după arenzi, vor fi chiar scăzute; iar pe de alta, stocul ce va dobîndi de la persoanele juridice le va avea pe prețul ce va plăti azi, și, după zece ani chiar, cînd ar vinde după lege, se va ține seamă tot de acest preț plătit de el, așa că vom ajunge la acest rezultat nenorocit că unii țărani vor cumpăra prin Casa rurală SCUDIp; alții, chiar alături poate, de la Stat Ieftin fără ca guvernul să-și dea seama de vrajba ce va naște între țărani și de pericolul social ce ar bate la ușe. Un punct important, pe care noi l-am urmărit cu ocaziunea alcătuirea Casei Raraie, punct care în primă linie trebue să intereseze ministerul agriculturei, este acela de a îmbunătăți cultura țărănească, căci numai astfel putem înflori economia națională. De aceea, în legea Casei Rarare am luat asemenea măsuri, de cari cu părere de rău văd că proectul jnu se ocupă pentru loturile.ce Statul își propune să vîndă direct țărănimea. Și din acest punct de vedere capital, scurgerea pămîntului la țărănime, prin Casa Rurală, se impunea. Vă spun clar că numai printr’o legiferare care ar face ca prin canalul Casei Rurale să se scurgă la țărani acest patrimoniu al Statului, luîndu-se toate garanțiile șî modificîndu-se tot ce ar fi trebuincios în actuala lege a Casei Rurale, numai astfel se poate face după părerea mea ceva trainic. Deocamdată însă, nu am teamă în această privință, căci chiar dacă proiectul acesta ar deveni lega, pînă cînd să se înceapă aplicarea trebuie timp și pînă atunci multă apă va curge pe Dimbovia. Nu pot încheia fără a vă semnala o violare a legei Casei pădurilor la dispozițiile din proiect. Dacă statul poate afecta cum va vrea partea de amortisment din anuitatea plătită de țăran pentru loturile ce ar cumpăra din moșiile ce pe baza soaatei legi vor intra in patrimoniul Statului, nu e tot astfel pentru sema privitoare la domeniul agricol actual al statului a cărui valoare integrală trebue să meargă numai în achizițiuni de păduri. Cum știam că statul intr’un viitor mai mult sau mai curând depărtat nu mai putea deține domeniul său agricol și că trebuia printr’o cale oarecare să treacă la țărănime, nu am voit ca puținul ce mai avea statul, aproximativ 180,000 hectare, să se evaporeze tot cu restul de 2,000,000 hetare ce avea acum 40 ani, băgînd în bugetul anual tot ce plăteau țăranii, și nuurind azi nici pămînt, nici bani, și de aceea am prevăzut ca domeniul agricol actual, treptat cu lichidarea, să fie înlocuit prin domeniul silvic. E o prevedere a legei Casei pădurilor care, după actualul proiect, e violată, căci proiectul lasă această întrebuințare numai ca un ce facultativ. Mă opresc aci, căci după cum vezi, e o deosebire complectă în concepție între părerea mea și acest proiect și la ce bun să mai continuu a’l critica în detaliu?... — Dar în proiect nu am văzut nimic, cu privire la moșiile societăților de asigurare? Știri politice D. Kleva a ieșit în mod oficial din rîndurila partidului conservator-democrat spre a intra, desigur, în acelea ale partidului condus de d. Carp. Cu această nouă achiziție, d. Carp termină singura operă pozitivă pe care a săvîrșit o de cînd a luat puterea : opera de asanare a partidului conservator democrat, începută încă în vremea alegerilor cu achizițiuni ca acelea ale d-lor Roiu, căp. Christescu, Murgășanu, Gherovici, etc., această operă se încoronează cu răpirea d lui Fleva din mijlocul conservatorilor-democrați. ¥ [ Prin ^Neamul Româncei» ca și prin « Calendarul Neamului Românesc», d. N. Iorga crede nimerit să ia apărarea guvernului—cel puțin a unora dintre membrii guvernului — și să reediteze în contra partidului liberal acuzațiuni pe țari ne deprinsesem să le auzim de aiurea. Semnalăm deocamdată d-lui Iorga o mică contrazicere. D-sa aduceielogii d-lor Filipescu pentru că «a curățit» armata. Oare, în această curățire, intră și numirea d lui general Averescu, ministrul de război din timpul răscoalelor, in postul de șef al Statului major al armatei ! Ne pare râu pentru d. lorga. Ne pare ca atît mai rău cu cit sincer i-am fi dorit o altă tovărășie în idei decît aceea a d-rului Rakowski și a d-lui Miile. Acuzam Nu acuzăm armata pentru cele petrecute în ziua de 8 Ianuarie. Nu acuzăm gradele superioare, nici pe cele inferioare, întrucît se și puneau unor ordine primite. Acuzăm însă guvernul, pentru că a avut nemernicia să facă din oștire un auxiliar al bătăușilor, pentru că a întrebuințat armata, nu într’un interes de ordine, ci într’un mizerabil interes de răzbunare politică și pentru că a mers cu inconștiența pînă acolo încît să-i coboare pe ostași în rîndurile mercenarilor, oferindu -le bacșișuri după ce le oferise alcool spre a-i excita . mai acuzări pentru că a încredințat conducerea represiunea unor militari cari nu erau calificați s’o facă generalilor Popovici și Deștiu și maiorului Zizin Cantacuzino. Acuzăm pe generalul Deștiu pentru că s’a dedat la acte personale de brutalitate pe care nici gradul său militar și nici calitatea sa de frate al șefului conservator al Capitalei nu-i îngăduiau să le exercite. Acuzăm pe Generalul Popovici pentru că fără a avea altă calitate decît aceea de secretar general al ministerului de războiu și-a permis să facă acte de comandant și pentru că în loc să facă operă de liniștitor a făcut operă de excitator. Asemenea ordine și asemenea atitudini nu pot fi calificate decît ca anarhe militară. Guvernul care ne-a dat anarhia administrativă trebuia să ne o dea și pe cea militară,complectind astfel pagînea de rușine pe care a scris o în analele vieții noastre de Stat. CINEMA-POLITIC BUNURILE de MM... LUNGA D-l I. Lahovari D-l P. P. Carp: cietățile da asigurare. Ce faci, coane Petrache ? Iau măsuri de prevedere pentru... so ll E, TI ME SVIRGOLIRI LEGEA INCOMPATIBILITATILOR Guvernul modifică art. 27 din legea electorală. — O măsură nedreaptă. — cum își protejează partizanii. Printre procesele cari formează testamentul politic a celui mai prost guvern pe care l-a suferit țara noastră, figureaza si acela al modificarei art. 27 din liena electoral». Prin acest articol se asimilează cu lunecării Statului: directorii, cenzozii și avocații Băncei Naționale, Creditelor rurale și urbane, Casei rurale precum și aceia ai societăților formata cu participarea Statului sau comunei. Este nevoe să se releveze absurditatea unei tari concepțiuni? Directorii, censorii sau svonații unor instituțiuni naționale, »a căror capital este format de particulari și cari sunt deplin independente in administrația lor, sunt ei asimilabili cu funcționarii statului? Pentru ce însă guvernul care are o concepție atît de contrară bunului simț nu a fost consecințe cu el însuși ? Pentru ce censorii Băncei Naționale, directorii, subdirectorii și avocații Băncei Naționale, Creditelor Funciare și Casei Rurale nu sunt eligibili în Corpurile Legiuitoare, pe cînd eforii spitalelor numiți de guvern, comisarii numiți de guvern pe lîngi instituțiunile de rănit, directorul și avocații Eforiei Spitalelor, membrii consulilor de administrație ai Creditelor sunt scoși din legea guvernului ? Pentru să d-l Const. Olănescu președintele Camerei este vicepreședintele consiliului de administrație al creditului Funciar Rural; d-l Nicolae Cantacuzino, senator, d-l Mișu Săulescu deputat, d l Emil Lahovary deputat, sunt membri în consiliile de administrație ale Creditului Rural, Casei Rurale și Creditului Urban. Pentru că d l Ianovici deputat, este comisar al guvernului pe lângă Banca Națională; d-nii Grigore Cantacuzino deputat, și d-lui Lionte senator, sunt efori ai Spitalelor civile; d-l Patra Rosetti Bălănescu senator, este director al Eforiei și al Băncii Regatului, d-nii Pascal Toncescu deputat, și Broșteanu senator, sunt avocați ai istoriei. Mai sunt și alți deputațisau senatori guvernamentali cari au ocupațiuni de acelaș fel, cînd nu joacă rol de samsari pe lingă străini cari vreau să facă afaceri sub regimul junimist. Proectul de lege junimist se poate rezuma în modul următor : Adversarii politici ai guvernului sunt considerați ca funcționari și nu au dreptul să fie aleși în Corpurile legiuitoare, dacă au încrederea societarilor marilor instituțiuni financiare ale țării, pe cînd toți partizanii guvernului sunt eligibili, chiar dacă sunt numiți de guvern la posturile lor. Arătat sub adevărata lui față nu vedeți ce logic este proectul de lege ? Logica junimistă, nu este așa ? Ci însemnează însă acest proect pentru care Corpurile legiuitoare au votat urgența frânt para guvernanți de astăzi atît de...... nam nicit să-și închipuiască măcar că guvernul viitor va respecta »tari gagumănii—cum ar fi zis altă dată d-l Carp ? Desigur că nu. Dar aceste sbuclumări sunt ultimele svîrcoliri ale Țarei sălbatice, rănită de moarte, ■>are înainte de a-și da sufletul își încleștează colții de copacul ce-i stă în cale. Astfel trebue să judece opinia publică cele ce se petrac?® artăzi. Anarhie și intrigi Într’un articol plin de insinuări îndrăznețe și întemeiat pe închipuiri calomnioase, t Seara comite o nouă necuviință înpotriva M. S Regelui. In delasperarea în care trăește actualul guvern nimic nu ne poate mira din partea lui și aceea a amicilor lui. La îndrăzneață calomnie ne mărginim a răspunde că nimeni, din cei cari cunosc principiile partidului Național-Lberal și știu că d-l I. Bratianu are deja o experiență de zece ani de guvernămînt, n’a putut da crezămînt măcar o singură dată neadevărului interesat răspîndit de organele guvernului. Nimeni nu va admite că șeful partidului Național-liberal ar fi putut ține M. Sale un alt limbagiu decît acela pe care i-l dicta profundul său respect pentru Suveran și comtiința sa că, un om de Stat, atît la guvern cît și în opozițiune, nu înceteazâ de a fi slujitor devotat al Coroanei. De altfel, șefii opozițiunei și-au îndeplinit o înaltă datorie expunînd M. Sale Regelui situațiunea. Chiar în demersul și atitudinea lor se manifestă încrederea pe care toți o avem în înțelepciunea și în autoritatea Coroanei în ce privește „teoria celor două partide“, de care cred că se pot agăța amicii d-lui Carp pentru a rămîne la guvern, tocmai pentru că proba definitivă e făcută că formațiunea d-lui Carp n’a știut să răspundă la nici una din însușirile esențiale ale unui partid de guvern, de aceea necesitățile vieței constituționale, impun o sforțare patriotică pentru înlăturarea d-lui Carp, iar un altul mai destoinic să reușească a face o întocmire conservatoare care să poată duce răspunderile de guvern, fără a compromite însăși temeliile vieței noastre de Stat. Mirările din China Berlin, 13 ianuarie. Guvernul din Kiaotolu a primit ordin telegrafic de a opri 500 de oameni și ofițerii trebuincioși din detașamentele garnizoanelor din Tsingtu și Kientsin. Această măsură este cauzată de situațiunea neclară și nesigură din China, care poate face să fie de trebuință măriri și mai serioase de protecțiune spre a asigura pe supușii germani cari ar fi eventual in primejdie.