Viitorul, octombrie 1912 (Anul 6, nr. 1670-1700)

1912-10-14 / nr. 1683

Tunul bubuc la frontiera țârei; din­spre Balcani so­sesc zi cu zi vești­a rău pre­vestitoare ; nouri întunecoși amenință de pretutindeni cu deslănțuirea unei vijelii care ne face să privim cu Îngri­jorare spre zorii zilei de rati­ne; nici o surpriză nu este exclusă în peripețiile dramei ce se desfășoară dincolo de Dunăre și, — cu toate aces­tea, — boerii țârei, cinici și sfidători, tîrguesc conserva­torilor democrați Primăria Capitalei sau prefectura de poliție. Panică în piața financiară, neliniște și îngrijorare în o­­pinia publică, zîngănit de să­bii și praf de pușcă în veci­nătatea noastră cea mai a­­propiată; la doi pași de noi se înroșesc cîmpiile cu sîn­­gele vărsat; se colorează în roșu orizontul din­spre mia­­ză-zi al țărei la lumina focu­rilor de tun și, cu toate a­­cestea, boerii țărei se cram­ponează, neputincioși dar în­dărătnici, de provizoratul care conduce destinele Ro­­mîniei în clipele acestea de grea și primejdioasă cumpănă. * Presa străină primește și înregistrează cu ironia firea­scă situațiunei veștile repre­zentanților săi la București asupra basmului concentră­­rei, ri da străinătatea de spec­tacolul nepatriotic pe care i-l oferim cu o vinovăție cri­minală; tot ce e om conștient în țara aceasta privește în­trebător spre sala consiliului de miniștri, de unde așteaptă în sfîrșit o hotărîre care să pună capăt incertitudinei din lăuntru ; și, cu toate acestea, boerii țărei se svîrcolesc ne­păsători în ziua propriilor pă­cate spre a prelungi o ago­nie dureroasă pentru țară. Toate bunele-voințe au co­laborat ca să înle­nească în­trunirea la un loc a tuturor forțelor conservatoare , pri­vind spre drama care se des­fășoară peste graniță în peri­peții pe fie­ce zi mai sînge­­roase, liberali și conserva­­tori-democrați, înțelegînd gra­vitatea situațiunei, au socotit că cel puțin în fața primej­diei comune, concentrarea nu va mai avea sfîrșitul gro­tesc al basmului ridicol de astă primăvară­ — dar, cu toate acestea, boerii țărei, rău sfătuiți de patime și am­­­bițiuni personale rau înțelese și rău plasate, se istovesc în intrigi de culise, care-i pre­zintă opiniei publice în lu­mina ce-și creiazâ singuri a personagiilor de operetă. 8 Regele însuși și-a anunța­t sosirea înainte de vreme în Capitală spre a grăbi sfîrși­tul unei crize dăunătoare si­guranței și bunei reputațiuni a țărei și, cu toate acestea, numai boerii țărei nu înțe­leg să grăbească sfîrșitul a­­goniei, în care se svîrcolesc istoviți de certuri. O țară întreagă privește cu grija în suflet norii cari se grămădesc tot mai ame­nințători la frontiera țărei și, cu toate acestea, numai boe­rii țârei, nedîndu-și seama nici de răspunderi și nici de urmări, își tîrguesc încă am­bițiile personale, nu pe pro­­pria­ le socoteală, ci pe soco­teala Romîniei prea mult în­găduitoare. Ce spectacol și ce boerii SITUAȚIA TURCIEI De-abia se împacă cu unul și începe gu­ceava cu alți patru. Locuințe Ieftine S’A PUS PIATRA FUNDA­MENTALA LA CELE 700 DE CLĂDIRI PENTRU LUCRA­TORII ȘI FUNCȚIONARII IN­FERIORI DELA C. F. R. Cu o solemnitate impunătoare s’a fă­cut Joi după amiazi, punerea pietrei fundamentale la cele 700 de locuințe pe cari „Societatea comunală a locuințelor ieftine“ le construite, pe seama direc­­țiunei generale a căilor ferate, pentru lucrătorii ți micii funcționari ai acestei administrațiuni. Au luat parte la această solemnitate d-nii Emil Pangratti, ministrul lucrări­lor publice, Cottescu, directorul general al căilor ferate, dr. I. Costinescu, admi­­nistratorul-delegat al Societăței S. E.­­ A. Ioachimescu, directorul societăței și un foarte mare număr de agenți infe­riori ai căilor ferate. In discursurile rostite s’a pus in evi­dență însemnătatea operei sociale care se îndeplinește cu concursul sociatăței locuințelor ieftine. E, în adevăr, o ade­vărată bine­facere că se poate pune la dispoziția agenților inferiori ai căilor fe­rate locuințe igienice pe prețul de 15 pină la 40 lei pe lună. Acuma, pe un preț îndoit, bieții lu­crători și funcționari inferiori nu pot avea decît locuințe proaste, umede, fără soare, adevărate focare de infecție. Negreșit, în primul rînd meritul că s’a putut îndeplini această operă, este al societăței locuințelor ieftine, creată de partidul liberal. Adversarii noștri, cari nu pierd niciodată prilejul de a a­­taca tot ceea ce este creațiunea parti­dului liberal, sunt siliți să recunoască— chiar prin glasul persoanelor oficiale,— cît de folositoare și de rodnică în rezul­tate bune este una din operile partidu­lui liberal. Epoca, ziarul care nu de mult a ata­cat din nou societatea locuințelor ief­tine, publică astăzi discursul d-lui Pan­gratti in care conducătorii activi și pri­cepuți ai societăței sunt lăudați fără rezervă. Este o justă satisfacție care se cuvine unei opere și unor oameni cari nu au căutat decît un singur lucru: să ușu­reze traiul celor mulți, să atenueze criza de locuințe, care a ajuns o adevărată calamitate pentru populația nevoiașe. Anul «1 alttul?*»».—Vas. 4683 ABONA­MEN­T aRă...............un an 18 Lei...................șease luni 9 Lei ■f­răinătate . . un an 30 Lei...............șease luni 18 Lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni PENTRU PREOȚI SI INVATAITORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE STIA. 17JC REDACȚIA ȘI ADMINISTRApA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 RomiNISTRATIA : TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA Duminică 44 Octombrie» 1948 BULETIN ZILNIC 5 bani ANUNCIURI COMERCIALE i­nia corp“7 pe o coloană în pagina III ...................50 bani l­inia corp 7 pe o coloană la pagina IV ...................30 bani Inserții și reclame pagina IVI linia.......................... . 2 lei * SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIA SA LA AGENȚIA EMIL MELBERT m Un trecător trist pe calea însole­l­iată a artei; un necunoscut pentru unii au nedreptățit pentru mulți an­tici, un uitat pentru publicul mare apreciat de puțini, poet vechi, deși a întrecut în măestria și t­ehnica versurilor cele mai noui tendințe în poesie, Alexandru Macedonski este o aparițiune singulară ln cîmpul ac­tivității noastre literare. Și singularitatea sa explică și va­­riațiunile de opinii ce au însoțit o­­pera sa poetică. Alex. Macedonski este un parnasian, care a apărut în­­tr’o literatură prea tînără pentru cn teh­nician a firmei, ca rafinații ca­denței musicale a versurilor, pentru ca musicanții rimelor răsunătoare, ca făuritorii imaginelor de aur și diamant să poată fi înțeleși de ma­rele public. Și cum nostalgicii vise­lor, amanții fantasticelor mirajuri ale lunei ce își varsă diamantele pe zidurile de marmoră ale cas­­telelor pustii, sunt mai expuși de­cît poeții clasici a cădea în incohe­rențe și in scăderile ei, — și el — un Alexandru Macedonski, de exemplu— a putut fi considerat prin latura a­­vea de omenească imperfe­cie, și nu a fost privit în mirajul de lumină, în apoteoza adevăratei inspirații poe­­tice, ce-o întîlnim la multe, în fo­arte multe din poeziile lui Macedonski. Recentul volum, Flori sacre, cu­prinde culegerea poeziilor celor mai no­i ale poetului, care părea că ui­tase de arta ce-o iubise , și iubitorii de frumos vor găsi în el poezii cu avînt, cu inspirație, perfecte ca formă. Recitiți (Castelul), poezie refăcută din cele mai vechi—modul de poezie mistică și evocatoare: Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se­ împrăștie o jale, Și stema ee pe­ ori­cint să ’nfrunte [cuteza, Mincată e de vinturi, de soare și de apă, Iar vremea ce tot curge o șterge și o­­ crapă — Din ea rămasa numai un leu — un [coif, — ș’o za. Sub bolți incenușate paiajenul iți țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. Căminul zace’n umbră posac, — iar de [pereți Abia se țin ici-colo din cuie să nu cadă Portrete ’ncondeiate in timpi de cru [ciacii Ce sparg întunecimea cu ochii lor temeți. Și cît avînt, cîtă bună și sinceră poezie In Levki. De sidef și de aur roșu sub al ceru­lui azur, Svelta insulă apare și sporește, mi­nunată. Sărutată cinci de valuri, cind de vin­turi asaltată Printre-ocolul spumei albe,—crini re­gali jur-imprejur. Peste-al țărmurilor silex palpitează o înflăcărare Vin purpură de singe a solarei a­gonii. Mari flamanzi prin aer sboară spre ale visului domnii. Un imperiu de spațiu fără legi și granitare. Recitind ultimul volum al lui Ale­xandru Macedonski, ne explicăm și atitudinea criticei și publicului față de poet. El a rămas cîntărețul mis­teriosului din sufletul nostru. Macedonski a fost un stingher ar­monizator al luminelor sul­lunare, ale conștiinței ce e la graniță vi­sului. E firesc ast­fel ca arta lui Mace­donski inspirată de tăinuitele ecouri ale unei minți ce trăește dincolo de contingențele realității, să găsească puțini admiratori, chiar și imperfec­­țiile unora din poesiile maestrului se explică tot prin natura izvorului său de inspirație care e cu totul de­părtat de banal, și deci, de căile bă­tute și sigure ale metricei și poesiei românești. Tăușan FIGURI LITERARE ALEXANDRU MACEDONEE1 Poetul visului mistic­ și al reveriei înaripate. — WBaiM—MMaaa Atttația iniMlor CORPUL TEHNIC AL PRI­MĂRIEI CAPITALEI IN­SULTAT DE UN GHEȘEF­TAR ORDINAR Dacă mai era nevoie sa se pună în evidență nivelul extra­ ordinar de sco­­borît al actualului consiliu comunal,­­a pot faptul că faimosul gheșeftar Ma­­rinescu-Sacagiul ține rolul de stador în această adunare deliberativă este încă o dovadă. In lipsa d-lui dr. Mendoniche, prim­­ajutor de primar, care în mod sistema­tic și ostentativ, se abține de a lua parte la lucrările consiliului comunal, d. Ma­­rinescu-Sa^agiul i-a loc întotdeauna la dreapta primarului, și... își spune cu­­vîntul în toate chestiunile ce vin în dez­batere. Am arătat nu de mult cine e acest domn : un gheșeftar ordinar care trafica în mod scandalos cu demnitatea de con­­si­ler comunal. Am publicat chiar un act judecătoresc prin care d. Marinescu- Sacagiul își asigura o anumită sumă dintr’o expropriere la care „a stăruit“. Totuși, situațiunea aceasta morală, nu-l împiedică să facă pe lenderul con­siliului... Un consiliu cu demnitate ar fi exclus din sînul său pe un asemenea specimen de gheșeftar. Ei bine, același domn Marinescu­ Sa­­cagiul, care vorbește cu o oratorie de analfabet de mahala și își dă părerea a­­supra tuturor chestiunilor, a avut stra­nia îndrăzneală să atace în mod trivid­ și cu o violență absurdă personalul teh­nic de la Primăria Capitalei. Negreșit, d. Dobrescu a apărat, pe cît i-au îngăduit mijloacele intelectuale, a­­tacurile d-lui Marinescu-Sacagiul. To­tuși, insultele n’au fost retrase. Inginerii de la Primărie, oameni cu studii superioare, funcționari corecți și ac­tivi, nu au înțeles însă să fie tratați mai rău ca slugile de un consilier co­munal care n’ar trebui să ridice capul, atît e de compromis în gheșefturi și samsarlîcuri nenumărate... Personalul tehnic a cerut ca acuza­­țiunile neîntemeiate și injuriile acestui gheșeftar să fie retrase, căci alt­fel in­ginerii își dau demisiunea din posturile ce ocupă. Chestiunea a rămas aci. Inginerii sânt hotărîți să nu cedeze și să pună la lo­cul său pe acest gheșeftar ordinar care și-a închipuit că poate, fără nici o răs­pundere să înjure un întreg corp de oa­meni specialiști. Incapabili SI ODIOȘI AGONIA UNEI GUVER­NĂRI NEFASTE Partidul d-lui P. I . Carp, a omului care B-a lăudat o viață­ întreagă cu a­­dunarea moravurilor, și-a început gu­vernarea prin acea ne mai pomenită co­rupție de la alegerile generale, prin ban­ditismele și desfrîul electoral, cari au reînviat vremurile de rușinoasă amin­tire ale lui Vogoride și au îngrozit o lume întreagă. Acesta a fost începutul. D. Carp și-a continuat apoi guvernarea prin patimă și ură, prin fapte anarhice­­ și necinstite, prin tot felul de gheșef­turi și pungășii formidabile. Partidul conservator, în tot timpul gu­­vernărei sale, de aproape doi ani încoace,­­ a năpustit cu o furie sălbatică asupra tuturor instituțiunilor țărei, cu hotârî­­rea de a le distruge. Pe deo parte au lovit în toate instituțiunile romînești și au băgat în cheltueli Primăria Capita­lei și ministerul de interne, iar pe de alta au încurajat și patronat toate în­treprinderile necinstite, toate afacerile interlope și pe toți tripozorii și escrocii internaționali, oploșiți la țară odată cu venirea la guvern a conservatorilor. Guvernul conservator nu s’a mulțu­mit însă numai cu atîta, ci s’a apucat să insulte prin ziarele sale oficioase, ma­gistratura și să zdruncine din temelie credința­ în justiția țărei. Acum în urmă, toc ai in aceste momente critice prin care trecem din cauza evenimentelor din Balcani, guvernul s’a mai apucat să zdruncine creditul țărei — doar a­­tât rămase nezdruncinat prin atacurile sale mișelești împotriva Ban­cei Naționale. Intr’un cuvînt, guvernarea conserva­toare, care a fost pentru țară cu ade­vărat odioasă, sfirșește acum în cel mai mare ridicol. Conservatorii s’au dovedit de astă­­dată, ma­i mult ca ori­cînd, ridicoli și necinstiți, incapabili și odioși. Din feri­cire, agonia acestei guvernări nefaste a început. ECOURI P­ oetul Mihai Codreanu, de la Iași, aflîndu-se întimplător în Capitală, va da bine­voitorul d-sale con­­curs la festivalul publicistului B­remțeanu, care are loc astă-sear­ă la orele 9 în sala Liedertafel. M­ari serbări religioase au avut loc­uri la Meaux în onoarea lui Bos­­suet, marele scriitor care și-a pus geniul rău în serviciul bise­­ricei creștine. D SITUAȚIA INTERNAȚIONALA Dacă, măcar de astă dată, telegra­ful spune adevărul. Bulgarii au repur­tat o mare victorie la Kirk-Klissi. Lupta a fost groaznică și trebue s’o recu­noaștem—Bulgarii au luptat cu multă bravură. Dar soarta armelor n’a fost norocoasă pentru Turci—ceea ce pare a dovedi că sub raportul militar Tur­cia nu stă mai bine de­cit sub cel ad­­ministrativ. Dar în materie de războiu, nu tre­bue anticipat nimic. Infrlngeri din a­­nus, pot fi compensate prin victorii de astăzi și nimic nu ne spune că Tur­cii nu-și vor lua in curind o revanșă In ori­ce caz, prestigiul lor militar pare a fi suferit o gravă atingere în bătălia de la Kirk-Kl­ss. Soarta războiului Încă nu e hotărîtă" La Adrianopole se va da lupta cea mare, unde sau se vor creia nouă state prin năruirea unui stat, sau se va găsi mijlocul suprem pentru potolirea vul­canului balcanic. * In așteptare, cancelariile europene se pregătesc să reguleze mersul eve­nimentelor din Balcani pe calea unui acord al puterilor. Un cuvînt simpto­matic a venit din Viena: Austria cere Puterilor ca in nici un caz să nu tole­reze o mărire simțitoare a teritorilor statelor balcanice. Acest cuvînt dă deslegarea întregei chestiuni balcanice. Fie că vor învinge Turcii, fie că vor învinge statele creș­tine, teritoriile din Balcani vor fi schim­bate, dar nu in mod simțitor. Făcind această propunere, Austria își rezervă în primul rînd ceea ce numește dreptul ei asupra sandjacului Novi­ Bazar. Cum Insă nici Serbiei nu i se va mai putea multă vreme lua dreptul de­ a avea acces la Mare, li se va tăia din Sandjac o limbă de pămint pînă la Adriatică pe unde să-și poată transporta produsele. Bulgariei ii se va da un district două din pămintul fertil al Macedoniei, Mun­­tenegrul va obține orașul Scutari, iar Grecia se va al­­ge poate cu porția cea mai însemnată­ cu Creta. Aceasta în cazul biruinței statelor creștine. De va birui însă Turcia—tot așa va fi. Europa va invoca dreptul ei la li­niște, va cere Turciei să permită o împăcare a lucrurilor în Balcani, și Turcia, neputincioasă, va trebui să con­simtă, mulțumită că-i rămine destul pământ în Europa și cheia Bosforului Această soluțiune care va permite menținerea relativă a influențelor po­litice și morale de azi in Sud-estul Europei este și singurul mijloc pentru stabilirea unui acord intre Austria și Rusia, aceasta din urmă fiind hotărîtă să nu lase Statele creștine fără nici o despăgubire a jertfelor lor de războiu. Dar să nu anticipăm nici asupra con­­juncturilor diplomatice. Și ele constitue teatrul unui războiu cu multă strata­gemă, cu victorii și înfringeri. O NOUĂ DECLARAȚIE A LUI IMHOFF PAȘA Generalul prusian în rezervă Im­­hoff-Pașa, unul din reorganizatorii armatei turcești s'a rostit în modul următor asupra operațiilor armatei turcești : „Toate luptele de pînă acum nu sunt de­cît „introduceri în materieu pregătirea luptei celei mari. Generalismul armatei turcești, Na­­zim­ Pașa, e un om cumpătat, care își ia măsurile cu mare calm. El caută să evite tot ce poate ză­dărnici lupta decisivă. Nazim își retrage trupele spre a putea porni la atac cu înverșunare. Luptele din Macedonia n'au pînă acum nici o importanță. Chiar căde­rea Priștinei nu poate fi socotită ca eveniment. Lupta ce­a mare în Macedonia se va da între Ueskueb și Istip. Aci Turcii nu vor intra în foc de­cît după ce se va da lupta decizivă la Adrianopol. REFORMELE IN­A­CE­­DONIA Cu prilejul întrevederei dintre con­tele Berchtold și marchizul San Giu­­liano, s'a vorbit bine înțeles de eve­nimentele din Balcani. Ambii bărbați de stat au fost de părere că ori­care ar fi rezultatul războiului, vilaietele Coșovo, Monastir și Salonic vor tre­bui puse sub administrator creștin a­­sistat de reprezentanți ai tuturor Pu­terilor Mari. Contele Berchtold și marchizul San- Giuliano au convingerea că in cazul unei înfrîngeri, Turcia nu se va mai opune amestecului Puterilor in afa­cerile macedonene. IN MUNTENEGRU In Muntenegru plouă încontinuu de cîteva zile. Din aceasta pricină drumurile sunt desfundate ceea­ ce îm­pedică cu totul transportul muni­­țiunilor. Toate strîmtorle fiind ocu­pate de către Turci. Muntenegrenii sunt nevoiți să facă ocoluri lungi. Aceasta e pauza pen­tru care de atitea zile nu mai vin știri însemnate de pe cîmpul de răz­boi muntenegrean! ARMATA GREACA Căpitanul Buttler, corespondentul ziarului «Daily Mai!» lauda foarte mult operațiile armatei grecești. A­­tacul Elaspnei, declarâ d însul, a fost facut cu multă iscusință. Grecii au învățat multe pe urma ultimului lor război cu Turcia. Artileria le este foarte bună, iar infanteria are mult avînt. La intrarea Grecilor în Elassona, un Iman i-a blestemat. El a fost împușcat pe loc. NOUA CRUCIADĂ n filantrop american care locuește de mult timp în Franța, Singer, a dotat țara aceasta cu un nou institut științific. Se va studia aci cancerul și alte grave maladii. U­n grav accident de cădere din ba­lon dirijabil s-a intîmplat in Ger­mania, în care doi aeronauți și-au găsit moartea. Instrumentele cari au măsurat înălțimea, au arătat că acești aeronauți se ridicaseră la 7000 metri. I­n revista Revue bleu se publică o violentă critică contra femeilor în literatură care ar scrie multe obscenități. Printre ele citează pe d-na de Noailles și pe d-na Gerard d’Hou­ville. Caraghioșii...­­0-1P. Carp .1 întrnaliza de mîine - «Senatorii și deputații de Ilfov vă roagă a lua parte la întrunirea­ublică ce se va ține Duminecă 4 Octombrie, spre a cinsti vir­tuțile cetățenești ale marelui Ro­man P. P.* Carp și spre a-l ruga a­sta și de acum înainte în ser­viciul țârei». Cine nu crede știea aceasta, n’are decit să arunce privirile pe zidurile rezervate afișajului capi­talei , între afișul operetei germa­ne și cel al circului Sidoli, să răs­față și afișul albastru al întrunirei conservatoare de Duminecă. Nu este deci o farsă și nici o glumă; guvernamentalii * au des­prins din panoplie trîm­bița de războiu, trîmbița de zile gloriase și miine ei vor intona himnul din cinstire al «marelui Romin» în aplauzele entusiaste ale cetățeni­lor. Pînă aci nu am nimic de zis; fiecare cetățean e liber să-și alea­gă de idol­i pe ori­cine, să vază «virtuțile cetățenești» ori­unde și să decearnă titlul de mare romîn și d-lui P. Carp­ — și chiar dacă prin­tre cei însărcinați să împletească cununa de lauri ,se află și d-l P. Negulescu, vrășmașul politic de ori al «marelui Romîn» — noi nu f­ratem­ decît să ne bucurăm că în agarul guvernamental mai sunt oameni cari se gîndesc la cei dis­păruți și la cei învinși. Dar organizatorii procesiunei de Duminică nu s’au mărginit să pre­gătească numai panegirice: ei chiamă întreg poporul și cu un alt scop: «pentru a-l ruga (pe «marele Romîn») a­sta și de a­­cum înainte în serviciul ța­rei». Deși printre organizatorii pro­cesiunei este și d. Delavrancea, deși războiul răscolește Balcanii, deși țara însăși stă pe ginduri în­grijorată — noi ne cerem, umiliți permisiunea ca, măcar ci­te­va clipe, să fim lăsați să... rîdem. Căci cum am putea întîmpina ast­fel cea din urmă scenă a co­­mediei­ bufe care se joacă pe scena noastră politică? D. P. P. Carp se hotărăște să demisioneze de la șefia partidului conservator; comitetul executiv o primește; organizările din pro­vincie consimt la această demi­­srane și-și manifestează senti­mentul lor destul de categoric, partidul Întreg respiră în voie, nă­dăjduind zile mai liniștite dacă nu mai fericite; în sfîrșit «Epoca» însăși intonează un ditiramb pen­tru «bărbatul de Stat care cu un singur gest s’a ridicat atît de sus și a atins sfere atît de senine» și țara întreagă este in așteptarea con­­centrărei conservatoare și a unui guvern care să poată face față furtunei ce se pregătește dincolo de hotare. Și iată că la Dacia «senatorii și deputații de Ajov» vor cere d-lu­i P. Carp să rămină în «serviciul țărei»—după ce comitetul execu­tiv și partidul întreg hotărî­seră că unicul și marele serviciu pe care d. Carp putea să-l facă țarei era retragerea sa sau «ridicarea sa in sferele atit de senine» — pen­tru a vorbi în limbajul «Epocei». Cum să nu rîdem — și cum să nu viză țara întreagă ?.... Ce se va spune la întrunirea de miine? Cum se vor cinsti vir­tuțile cetățenești ale ex­odului partidului conservator? Nu putem­ ști încă. De­sigur, însă, că organizatorii intrunirei și ai procesiunei ce-i va urma—nu vor uita să împartă placardele care reprezintă ultima caricatură a «Serei» : «Șeful fără Partid», — căci ar fi o insultă ce nu le-ar ierta-o nici­odată d. Gr. Cantacuzino I ... Și ast­fel ii este dat fărei să asiste, în una din clipele cele mai hotărîtoare, la cel mai comic dar și la cel mai trist episod din seria de zvîrcoliri politice ale regimului de la putere. Gg. Tt. ZAVRACURI La circ La Circ are loc o întrunire „pentru sărbătorirea calităților cetățenești ale d-lui P. P. Carp.* Iată și încăpăținarea ridicată la ran­gul de... calitate cetățenească. De ce nu ? La circ totul e cu pu­tință . Acolo August cel prost poate să facă pe atletul și vatîrul pe marele ce­tățean 1 Gest măreț Cetățenii piteșteni spun că retragerea d-lui Carp de la șefia partidului con­servator în aceste vremuri grele este nici mai mult nici mai puțin, de­cît un..­­gest măreț. A fi gest măreț retragerea d-lui Carp, dar nu-i, în ori­ce caz, original de loc. Gestul ăsta s’au mai făcut și Grecii... la Domokos 1 Aghiuță Ministrul Noradinghian, care pre­cum se știe, e singurul creștin în cabinetul turc, s’a plîns unui ziarist englez, de tonul manifestelor regilor Petre, George și Ferdinand. Se vorbește acolo de războiul cru­­cei contra sem­i­lunei. Poate oare fi vorba, în războiul de față, de cre­­dinți religioase ? Și apoi ce înseamnă tonul acesta agresiv în contra musulmanilor. Eu­ropa să spună de partea cui e mo­rala, de a Sultanului, care porun­cește soldaților săi, să cruțe pe creș­tini și să respecte bisericile, sau de partea Statelor Balcanice, cari au înscris pe steagul lor lupta crupei în contra semi­lunei. Ln vederea­ gravelor evenimente din apro­piata noastră vecină­tate și a intolerabile situațiuni interne, Ma Sa Regele sosește în Capitala, spre a aviza asupra hotărîrilor ce trebuesc luate pentru a se pune capăt incer­titudinelor actuale. Ororile războiului In Balcani războiul se întinde ca o boală rea, ca o boală care invadează un organism slăbit și-l duce la moarte. Sta­tu quo era o formulă, și o combinație diplomatică, dar nici­odată combinațiile acestea nu pot avea solidaritatea rea­lităților istorice care sunt izvorite din nevoi etnice. lîra fatal ast­fel ca dintr’un moment în altul războiul să izbucnească în con­tra „bolnavului“, care se încăpăținează a nu muri. Dar nici n’a început însă războiul și ororile spăimîntătoare se petrec...Rechi­­ziții forțate în care oamenii cu gospo­dărie eri, devin astă­zi pe drumuri, și morți cu miile, răniții cari umplu cîm­­piile și spitalurile. Bombele cad pe case, incendiază spi­tale, distrug asiluri de copii și de bă­­trîni, toată buna stare socială, tot e­­chilibrul pe care civilis­tția îl creiase, întreaga educație a vremei noastre care se reduce la respectul vieței noastre o­­menești, și la respectul celor fără apă­rare, totul piere, totul se distruge. E războiul, cu tot cortegiul lui de orori, de nenorociri, e războiul ucigător și trist... De­sigur, pacifiștii par a avea dreptate judecind după efectele războ­iului, cînd combat războiul și cer pa­cea. Dar nenorocirea este că războiul e un fapt firesc, o luptă pentru conser­varea neamurilor, cum există și­ o luptă de la individ la individ pentru conser­varea vieței, prin distrugerea celui mai slab. Un zeu rău conduce lumea. El nu voește să țină seamă de doleanțele noas­tre sentimentale, de pornirile noastre care izvorăsc din fantezie. El silește neamurile să fie rele pen­tru a păstra partea lor de soare... Pattronius

Next