Viitorul, decembrie 1912 (Anul 6, nr. 1731-1755)

1912-12-08 / nr. 1738

r- V Aphi pl­ela Du­ra N­o.— 473 de lei..la in bani ABONAMENTE* la țară...............un an 18 Lei ..... seane luni 9 Lei In străinătate . . un an 80 Lei ..... seasa luni 18 Lei Abonamentele încep la S și 15 ale fie­cărei luni PIINTRU PREOȚI SI IntiftTarOBI PREȚUL ABOMSHTULUI PE JUMIt TilȚifc REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI R­EDACȚII* * *­­ TELEFM 13/47 ApoI»isT«ATIA : TELEFP8 17* MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE .Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ..................b0 bani Lini* corp 7 pe o coloană în pagina IV ...................30 bani înnoiții­ ți mimi«' padina EI linia ............. . 2 lei A Sg ADRESA­T ADMINISTRAȚIA SA LA AGENȚIA EMIL MELBART 5 bani Pe linia Ceatalgei Artileria bulgară bombardează pozițiunile turcești, din centrul liniei forturilor de la Ceatalgea, în timp ce in­fanteria dă un atac viguros, care a fost respins însă cu mari pierderi._________________________________ Conștiința nationalam Romînia ..Romanul‘*despre d. Brătianu Suntem nepregătit! „sufletește** - OPERA DE TREZIRE A CONȘTIINȚEI NAȚIONALE - Ecoul chamărei d-lui Ion I. G. Bră­­tianu pentru trezirea conștiinței na­ționale, pe care ne vom sprijini la înfăptuirea idealului național al ro­manilor în întregimea lor, vibrează și astăzi încă în coloanele presei de peste munți. Și astăzi încă ziarele din Ardeal găsesc în romîneasca chemare a șe­fului liberalilor prilejul unei discu­­țiuni pe care,—împotriva convinge­­rei celor de la Românul din Arad,— o privim cu mulțumirea la care o­­bligă constatarea bunelor sentimente ce se desprind din critica poate prea aspră a unor adevăruri dureroase pentru noi, dar în tot cazul în bună parte adevăruri. E foarte probabil,—și fără îndoială că numai aceasta este explicația,—că în frigurile dragostei de neam, «Ro­mânul», trecînd cu vederea conside­­rațiuni de alt ordin, ne face o cri­tică care nu’și găsește temeinicia asprimei de­cît în exagerarea impor­tanței unor fapte impuse de împre­jurări șî cari, în împiedecarea operei de trezire a conștiinței noastre na­ționale, au jucat un rol mai puțin însemnat de cit se crede. * Sunt, însă, și adevăruri întregi în constatările, pe care-și sprijină cri­tica ziarul ardelean , că în gravele împrejurări din afară, Romînia a fost surprinsă bine pregătită „mili­­tărește“, dar cu totul nepregătită «sufletește», că de doi ani de zile țara romînească se agită înfrigurată numai în jurul chestiunei tramvae­­lor comunale; și că, în sfirșit, dupe cinci­spre­zece ani, de abia acum s’a găsit un șef de partid, care să facă­­ cea dinții chemare fățișă pentru tre­zirea conștiinței naționale. „— Acum însă, cind „viziunile“ încep a se traduce în realitate,—scrie și „Rominul“ de eri,—nu la noi, dar ■­ f­ la popoarele învecinate, opinia pu­­­­­­blică a țârii răm­îne uluită și încur­­a­ cată. Abea acum un șef de partid găsește curajul de a vorbi de trezirea conștiinței naționale. •.M „Omul acesta e d. Ion I. C. Bră­­t­ș­tianu, șeful partidului liberal din­­­ Romînia. Declarația sa făcută în șe­­d­­dința clubului liberal din București, giga face cinste. La cuprinde mărturi­sirea neglijențelor și greșelilor din trecut, dar în acelaș timp și dovada unei înțelegeri depline a pricinei re­lelor de azi și voința hotărîtă de a le remedia pe viitor. Ea răsare din intuiția adincă a nevoilor țării și­­ nobează înțelepciune și curaj po­­itic. „Nu se poate ca odată inaugurată de partidul liberal o politică nouă, mai națională, să nu fie urmată vo­­lens nolens și de celelalte partide. Declarațiile d-lui Brătianu vor fi cu acest chip punctul de plecare al unei noui epoce in toată evoluția po­litică a Regatului român. Idea­lul are puterea miraculoasă de a transforma și de a transfigura indi­vizi și națiuni. El pătrunde toate fap­tele lor cele mai neînsemnate și le dă un înțeles nou, o perspectivă nelămu­rită. Cine vrea o politică națională­­urmărirea unui ideal, nu o poate în­țelege cu o țărănime asuprită și de­posedată, cu o administrație imper­fectă, cu un procent covîrșitor de a­­nalfabeți, cu o aristrocrație înstrăi­­n­ă. Toate problemele acestea, și al­tele multe, se pun odată cu problema chestiunei naționale. Ea le ridică pe toate, le dă nouă viață, nou înțeles, le implică și le rezumă într'o sinteză largă și înaltă, pe cînd lipsa, de i­­deal le coboară la nivelul josnic și no­roios al politicianismului“. * Că aproape doui ani de zile, Ro­mînia s’a agitat înfrigurată numai in jurul chestiunei tramvaelor, lucrul e adevărat și ’l recunoaștem, ori cit de puțin măgulitoare ar fi recunoaște­rea adevărului acestuia. Dar situațiunea aceasta are o cauză, din a cărei nepărtinitoare cercetari se desprinde lămurit și hotărîtor un adevăr, care stabilește în acelaș timp și răspunderile situațiunei creiată prin chestiunea tramvaelor: situațiu­­nea aceasta, împotriva căreia sa ri­dică cu drept cuvînt «Românul», a fost provocată și «relata de către partidul conservator, asupra căruia urmează să vadă și întreaga greu­tate a răspunderilor. In ce privește cealaltă constatare a ziarului ardeleancă, în fața situa­­țiunei din afară, nu prezintăm cu totul nepregătiți sufletește, e un a­­devăr pe care implicit l'a recunoscut cel dintîiu șeful partidului liberal, prin chiar faptul chemarei la trezi­rea conștiinței naționale. Opera aceasta de trezire a conști­inței naționale, grea tocmai prin greutatea răspunderilor ce implică și față de țară și fașă de romini în în­tregimea lor, cade in surcina con­ducătorilor de azi și de mîine ai ța­rei aceștia. Dar tocmai fiind­ că desăvîrșirea o­­perei acesteia naționale, spre care stau ațintite cercetătoare privirile romînilor de pretutindeni, nu se poate face cu o țărănime asuprită in bezna satelor romînești, lucrul s’a înțeles și răul se va locui. Acesta e cuvîntul pentru care, după ci­ știm noi, partidul liberal— spre a înfăptui ceia ce e în cugetul și simțimintele romînești ale șefului său, — va face revizuirea Constitu­ției și reforma electorală, reformă a cărei cea dintîiu urmare va fi che­marea țărănimei la o situațiune în care să și poată spune hotărîtor cu­­vintul în viața publică a statului. Sprijiniți pe o țărănime pusă în această situațiune, conștientă de drep­turile și puterea ei ca și de răspun­derile acestor drepturi și acestei pu­teri, opera de trezire a conștiinței naționale sa va putea înfăptui în așa fel, ca romînimea întreagă să poată aștepta cu încredere, atunci cînd momentul va fi venit, rezultatele ac­­țiunei comune a tuturor forțelor, din care e alcătuit tezaurul energiilor noastre naționale. Dar o asemenea operă, nu e operă de o zi. Și dacă în trecut s’a greșit poate, experiența trecutului acestuia ne va sluji astăzi ca să se facă nu numai o operă întreagă, dar o operă și mai sănătoasă și mai trainică. ALEX. MAVRODI MWe mm Die d-iul Dob­rescU AFACERILE AU AJUNS PÎNA LA PARCHET După ce­­ Epoca­ a îngăimat un răs­puns alandala, în chestia scandaloa­selor exproprieri făcute de fostul pri­mar de tristă memorie d. Matache Do­­brescu, a închis gura și n’a mai suflat nici un cuvint.­Faptul acesta însă nu ne poate împiedeca pe noi de a nu da pe față toate potlogăriile, patronate de către d. Dobrescu și care au avut de rezultat știrbirea fondurilor comunale și angajarea primăriei într’o cheltuială,— în foarte mare parte nefolositoare— de peste 12.000.000 lei. Pentru a se vedea cum s’a tripotat cu exproprierile pe timpul primariatu­­lui d-lui Dobrescu, vom cita un caz tipic. O biată femeie văduvă, avea o casă în mahalaua Broșteni. Intr’o bună zi se pomenește cu un advocat, — din cei cari practică mai mult afaceri veroase, și cari roiau în jurul d-lui Dobrescu— care propune acelei femei, să stărue d-sa ca primăria să’i cumpere casa cu prețul de 5700 lei. Biata femee care știa că imobilul ei nu valorează această sumă dar uluită de oferta avantagioasă ce i se făcea s’a învoit imediat. Acel domn advocat însă, a cerut ca proprie­tara imobilului să facă o ofertă primă­riei de 14 mii lei, în acelaș timp însă i-a cerut să-i facă un act de ceziune pentru suma de 8300 lei, pe care acel advocat, arăta în ceziune că i-o dato­­rește proprietara imobilului. Grație stăruințelor numitului advocat, expropierea s-a aprobat cu suma de 13 mii lei. Acest binevoitor stăruitor însă a avut grije ca în momentul cînd a luat oferta și actul de ceziune al proprietarei imo­bilului, să-i ia și o procură, prin care era împuternicit să ridice de la pri­mărie și restul de bani ce va mai avea să ridice în pomptul exproprierei, după ce se va scădea valoarea cezinnei ce făcuse. Trecînd mai multe luni de zile și pro­prietara imobilului văzînd că răm­îne și fără casă și fără banii ce se aștepta să-i ia, s’a adresat parchetului, astfel că afacerea va deveni în scurtă vreme de domeniul public. Și acum am vrea să știm dacă t E­­pocan are pretenția că și afaceri de a­­semenea soi, intră tot în planul de sis­tematizare al orașului, pe care d. Ma­tache Dobrescu a ținut să-l aplice cu atita scrupulozitate. Soribiorh­ei­ d-lui d-r Maldorescu O CARIERA STRĂLU­CITĂ DE 40 ANI DE PROFESORAT Sunt foarte rare la noi prilejurile cînd putem asista la o sărbătoare la acea dată deunăzi in onoarea d-lui profesor d-l N. Măldărescu, fost un șir lung de ani decan al facultăței de me­dicină din București. Colegii și foștii elevi ai d-lui d-l Măl­­dărescu au ținut să sărbătorească pe distinsul lor dascăl și coleg, care s-a retras la pensie, după o carieră strălu­cită de 40 ani de profesorat. Patruzeci de ani de muncă inteligentă și rodnică, în care vreme a răspândit lumina și știința în sufletele atîtor ge­­nerațiuni de studenți : patruzeci de ani de luptă continuă și statornică pentru îmbogățirea minței celor doritori și a­­vizi de știință"; patruzeci de ani de viață închinată întreagă progresului științei și binelui Patriei! Sunt rari a­­semenea apostoli ai științei, cari să-și poată vedea munca lor răsplătită de recunoștința atîtor generațiuni și înco­ronată cu un adevărat și strălucit succes. D. dr. Măldărescu a fost unul din acei profesori cari își consideră misiu­nea lor pe pămînt ca un adevărat apos­tolat. Muncitor neobosit, harnic și con­știincios pînă la sacrificiu, d-sa a fost totdeauna—, în cursul lungei și stră­lucitei sale cariere de profesor, — cel dinții la datorie; a fost o pildă vie pentru toți acei cari au un rol în or­ganizația noastră publică, o pildă demnă de urmat de generațiunile actuale și de cele viitoare. Retragerea d-lui dr. Măldărescu este o mare perdere pentru învățămîntul nostru superior. De aceea, nouă nu ne remîne de­cit să dorim facultăței de medicină să aibă totdeauna asemenea profesori distinși, iar d-lui dr. Măldă­­rescu să trăiască mulți ani de aci îna­inte spre a se bucura de roadele operei sale. DE LA FRAȚI Propunerea d-lui Boia Fruntașul politic de peste munți propune o conferință națională și o intervențre la împăratul Frantz-Josef. De cînd și-a început colaborarea la ziarul oficios al partidului național ro­mân de peste munți, d. Octavian Goga, tinărul și entuziastul fruntaș român de peste munți, publică în acest organ ad­mirabile articole, din cari respiră cea mai curată dragoste de neam. In ultimul său articol, d. Goga pro­pune ca romînii din Ungaria să nu lase să treacă acest moment istoric, in care principiul naționalităților cucerește a­­tenția intregei lumi civilizate și se im­pune voinței Europei întregi, fără să nu organizeze o impunătoare manifes­tație a poporului român de sub coroana Sf. Ștefan. D. Goga propune să se facă o nouă intervenție la „treptele tronului“, pen­tru ca să se pună din nou în evidență postulatele poporului român de sub sceptrul impăratului-rege. Negreșit, propunerea aceasta, care nu poate să nu fie aprobată de toți conducătorii poporului român din mo­narhia austro-ungară, a stârnit o ade­vărată senzație in cercurile conducă­toare maghiare, cari vor să vadă în această impunătoare manifestațiune, iarăși „agitație“. Această „agitație“, nu va impedica însă ca ideia să se realizeze, chiar dacă nu e pe placul Oligarh­iei ma­ghiare. E cu neputință, ca în vremurile a­­cestea, cind naționalitățile asuprite din Europa se mișcă și iși impun dreptu­rile, să nu se îngăduie Romînilor din Austro-Ungaria să-și expună „la pi­cioarele Tronului“ postulatele De­ aceea nu putem privi de­cât cu simpatie propunerea d-lui Goga, care va fi desigur adoptată de unanimita­tea conducătorilor români de peste munți. ECOURI D­e ziar polonez anunță că un re­giment de cavalerie cehă austri­acă transportat în Galiția a acla­­mat Rusia și Saruia. Un ofițer ar fi rănit, un altul omorît. Ar trebui ca șefii să aducă aminte altor regimente poloneze că Polonezii sunt vechii dușmani ai Rusiei pentru ca să nu facă comună cauză cu celții. I n lumea militară franceză s-a în­­ceput o vie mișcare pentru dota­rea armatei cu cît mai multe au­tomobile armate. Drumurile admirabile ale Franței permit o întrebuințare efectivă a a­cestor veh­icule, cari vor concentra sub un volum mic o putere de apă­rare considerabilă și o mobilitate prețioasă. I a Stockholm s’a făcut acum 3 zile împărțirea premiului Nobel. Laureații: Grignard de Nancy și Dr. Sabathier, pentru chimie, dr. Garrel, pentru medicină și Hauptmann pentru literatură, au primit chiar din mina regelui, diploma, medalia de aur și cei 195.000 lei. Cu asemenea încurajări numărul savanților va crește de sigur­­ătorul ministru de război al pre­ședintelui american Wilson, va fi Goethals, inginerul-șef al canalu­lui de Panama. I \ Primul ministru rus a rostit în fața Dumei un discurs sibilin. A vorbit ne­contenit de demnitatea și onoarea im­periului rus, de misiunea istorică a Marii Puteri ortodoxe, de ajutorul pe care ea il datorează statelor creștine din Balcani, ale căror virtuți militare le-a cîntat, dar a vorbit in acelaș timp de necesitatea păcei europene și a acentuat că nu trebuia ca una din gru­pările europene să stea într'o poziție antagonică in fața celeilalte. Mai mult, D-l Kokovzev relevînd că Rusia tre­­bue să asigure validarea intereselor și dezvoltarea pașnică a statelor slave din Balcani, s-a grăbit să adauge că guver­nul rus iși va potrivi atitudinea după necesitățile situației actuale. Primul ministru rus și-a incheiat cuvintarea exprimindu-și nădejdea că sforțările solidare ale Puterilor Mari vor cre­a o situațiune care, ținind seamă de recla­­mațiunile justificate ale statelor balc­a­­nice, va exclude posibilitatea unor noui complicațiuni în viitor Cum trebue judecat discursul primu­lui consilier al Țarului tuturor Ru­­siilor ? O primă analiză ne arată că d-l Ko­kovlev s’a silit să țină seamă de toate curentele cari străbat politica de azi a Rusiei. Vorbind în numele imperiului rusesc, el nu putea neglija să vorbea­scă de solidaritatea Rusiei cu statele slave din Balcani, și vorbind astfel a urmărit gradul de a răspunde la aș­teptările acestor state și la curentul panslavist foarte puternic in Rusia, re­prezentat chiar la Curtea imperială. Dar primul ministru rus e un factor răspunzător, ale cărui vorbe și ges­turi atîrnă de condițiile situației in­ternaționale. Ori guvernul rus Înțelege că în complexul împrejurărilor de azi cind Puterile Occidentale nu vor răz­boiul, 11 va fi greu Rusiei să facă un pas hotărâtor pentru triumful tuturor revendicărilor Statelor balcanice. De aceia d. Kokovzev a vorbit de solida­ritatea Europeană și de dorința Rusiei de a nu Înrăutăți situațiunea. Dar această plecare a Rusiei în fața necesităților inexorabile ale politicei internaționale nu putea fi enunțată fără rezerve înainte să salveze pres­tigiul Rusiei. Pentru acest cuvint d. Kokovzev a mai vorbit de răspunde­rea pe cari și-ar asuma-o aceia, cari făcind să reiasă unele interese ime­diate, ar sili Rusia să urmărească atunci cînd ceasul hotăritor va suna, iz­ol­at a principiilor fundamentale ale politicei sale. In rezumat, discursul d-lui Kokovlev e un compliment și o promisiune la adresa Statelor balcanice, o Încercare de a împăca tendințele panslaviste, o recunoaștere că Rusia trebue să țină seamă de necesitățile actuale ale po­liticei internaționale și o rezervă ame­­nițătoare pentru viitor. Un discurs cu adevărat sibilin, căci nu spune nici pînă unde va duce Rusia ocrotirea slavilor, nici care e măsura concesiilor făcute situației actuale. Dar faptul că primul ministru rus n’a pre­cizat epoca la care înțelege Rusia să asigure triumful politicei sale tradi­ționale, lasă deschisă perspective ne­liniștitoare. Discursul primului ministru rus n’a clarificat situația. E numai o încercare de a reabilita Rusia în fața popoarelor slave din Balcani și o mărturie invo­luntară că Rusia nu poate face azi ni­mic spre a da evenimentelor un curs potrivit veleităților sale. POLITICA BULGARIEI D-nul Danev, plecînd să negocieze pacea la Londra, a vizitat Viena, Ber­linul și Parisul. Bărbatul de stat bul­gar a căutat să ia înțelegere, în pri­vința chestiunilor la ordinea zilei, cu guvernele celor două principale State din Tripla Alianță și cu factorii con­ducători din Paris, unde politica Tri­plei înțelegeri e bine reprezentată. Dorința Bulgariei e să se bucure de concursul tuturor Puterilor, și pentru acest cuvînt a dezmințit în mod categoric știrea unui ziar fran­cez că Bulgaria ar adera la politica Triplei Alianțe. Grija Bulgarilor e de a nu sta în orbita nici uneia din cele două grupări europene și poli­tica aceasta le-a priit de minune pînă azi Ea le-a atras o bună voință e­­gală din partea tuturor Puterilor. BULETIN ZILNIC Situația internațională - FAPTE ȘI COMENTARII - Mihiu­í Consecvență Epoca susține că d-l Manu Theodo­­rian-Carada deși e autorul a două ro­mane, nu poate face parte din societa­tea scriitorilor romîni, pentru că e... catolic. Atunci cum răm­îne cu d-l Maiorescu, care a declarat odată în Senat că e a­­teu ? ! Ca să fie consecventă, cer Epocei să pretindă izgonirea d-lui Maiorescu din guvern . S’a respins Camera a respins demisia deputatului Petrache Carp. Nici dreptul de a demisiona nu i se mai acordă cavalerului­­ fierului roșul* Și cînd te gîndești că acest drept îi au iu țara romînească pînă și copiștii 11 HOTE Robii Artei In vremea noastră, cînd echitatea pare a fi o normă comună a orînduirei sociale se întîmplă totuși desacorduri cari iubesc sentimentele ce fie­care avem despre dreptate. Iată un exemplu tipic: La o vîn­­zare publică de tablouri s’a vîndut pînza Dansenses ă la barre cu suma de 435.000. Suma n'ar fi fabuloasă pentru Parisul obișnuit cu astfel de prețuri, dacă în joc n’ar fi altceva și anume. Autorul a­­cestui minunat tablou prețuit la o ju­mătate de milion e Degas, bătrîn, orb, infirm, trăind o viață mizerabilă într’o mansardă de la al 7-lea etaj al unei case din Montmartre. Dar jumătatea de milion a intrat în mina speculanților artistul nebeneficiind cu nimic. Dar oare aceasta nu e cea mai mare nedreptate ce o poate comite o socie­tate ? Creatorul să moară în mizerie, iar speculanții să se îmbogățească de pe urma artei lui neimitabi­­l Aceasta a făcut ca în Franța să se producă o puternică agitație în sensul ca și artiștii să aibă un drept de pro­prietate, pe care să-l valorifice, cum îl valorifică scriitorii. După cum nu se poate scoate o ediție nouă din opera unui scriitor, fără despăgubirea lui, tot ast­fel nu s’ar mai tolera vinderea ta­blourilor și statuelor, fără ca această vînzare să producă un oare­care bene­ficiu artiștilor în viață sau urmași­lor lor. Evident că spectacolul este înduioșă­­tor și nedrept ca un pictor să moară în mizerie în timp ce opera sa prin trece­rea din mină în mină, îmbogățește suc­cesiv pe toți cei ce ajută această cir­culație. Dacă paternitatea în artă nu poate fi pusă la îndoială — ca cea de ordin familiar—atunci trebue ca părin­tele operei să aibă o parte din fericirea bănească pe care sufleteștile sale pro­ducții le procură străinilor de artă. De­stulă durere e pentru un pictor sau un sculptor ca să-și înstrăineze opera sa pentru bani, dar cel puțin se cade ca înstrăinarea să producă un cîștig care să-i asigure traiul, iar nu să servească la îmbogățirea paraziților din jurul crea­torilor artistici... Petronina Símben,^ 8 Decembrie CHESTIUNI DE ACTUALITATE Școlile din Bulgaria O convorbire cu d. prof. G. Iliswrescu COMPARAȚIUNI INSTRUCTIVE DINTRE ȘCOLILE BULGĂREȘTI CU CELE DE LA NOI. Socotim ca o fericită împrejurare convorbirea pe care am avut-o cu d. G. Arghirescu, profesor și fostul șef al serviciului statisticei din ministe­rul instrucțiunei publice, căci am avut prilej a afla foarte multe lu­cruri interesante cu privire la sta­rea învățămîntului din Bulgaria pe para­d-sa o cunoaște excelent. Aceste date relative la starea șco­lilor din Bulgaria, sunt cu atît mai interesante cu cît sunt culese la fața lacului de d. Arghirescu, om de știință, competent statistician și conștiincios profesor. Și întru cît Bulgaria, este țara care ne interesează acuma poate mai mult de­cît ori­care alta, lămu­ririle pe cari d. Arghirescu ni le dă—documentate prin studiul ce d-sa l’a scris în «Buletinul Oficial» al ministerului instrucțiunei publice și al cultelor—sunt de cea mai vie actualitate. — O notă caracteristică și intere­santă a învățămîntului în Bulgaria începe d. Arghirescu — este descen­­tralizarea în materie culturală. Acolo, există un comitet școlar în diferite centre de populație, care se ocupă de școale. Comitetul strînge banii, îi admini­strează, și este firesc lucru ca acest raport între cetățeni și școală, să în­lesnească pe de-o parte sarcina Sta­tului, și pe de altă parte să infiltreze în populațiune dragostea și lumina. La noi, spune d. Arghirescu, se lasă totul pe seama Statului, și el cu e­­normele lui cheltueli, actes de lux și de risipă, nu-i mai rămîne atîta cît să facă tot ceea ce ar trebui pentru lumina și cultura po­porului. Avem prea puține școli la noi, prea puțini învățători, și remediul nu ar fi da cît a lăsa o parte din greutățile în­­treținerei școalelor în sarcina comu­nelor. Nu este anormal ca un oraș ca Bucureștii de pildă să nu facă pen­tru școală de cît atît. Să dea loca­lurile de școală la învățămîntul se­cundar, și să nu ajute cu nimic în­vățămîntul secundar sau pe cel uni­­v­esitar ? In Bulgaria pentru întreținerea școalei, fie­care comună e ținută să constitue un fond școlar, din venitu­rile imobilelor și capitalurilor apar­­ținînd școalei, din veniturile moșii­lor, pădurilor și pășunelor comunale, din diferite impozite, taxe și amenzi. In fie­care comună funcționează un comitet școlar ca o comisiune a con­siliului comunal și ales după același procedeu ca acesta. Acest comitet are 5 membri­i în comunele urbane și 3 membri în cele rurale. Primarul e președinte de drept. Femeile cu instrucție secundară com­plectă pot face parte din acest comitet școlar. Da­r asupra acestui comitet școlar există un consiliu județean școlar care e intermediar intre comitetul școlar și Minister. El se ocupă de toate școalele din județ. Cum vedem în Bulgaria există o descentralizare și­ o autonomie comu­nală și județeană, care servește ad­mirabil interesele școalelor. Legea învățămîntului care domină în Bulgaria astă­zi este cea din 1940. E un cod de 492 articole, care re­gulează mersul întregului învăță­mânt din Bulgaria. Prin această lege s-a ridicat titlurile de capacitate și salariile corpului didactic, și s’au fixat raporturile dintre felurite școli. Controlul învățămîntului e făcut de 5 inspectori generali puși sub or­dinele imediate ale Ministerului: un filosof, un istoric, și geograf, un fi­­zico-matematic, un naturalist chi­­mist și un pedagog—filozof. Toți tre­bue să aibă o instrucție superioară și 10 ani ca titulari în învățămîntul secundar. Dar ceea ce merită să atragă cu deosebire atenția noastră, ne spune d. Arghirescu, este avîntul învăță­­mîntului primar în Bulgaria. Astfel în 1907-1908 erau 3320 școli primare publice și 1340 particulare cu 430111 elevi. In 1908-1909 în 3352 școli publice din care 232 sau 7 la sută urbane, urmau 361500 elevi și erau 8204 in­stitutori revenind 44 elevi pentru un institutor. La noi în același an erau 560603 elevi (urbani și rurali) în 4900 școli cu 7612 institutori revenind 74 elevi pentru un institutor. La 100 de școli în Bulgaria sunt 245 institutori, la noi sunt 155. In bugetul actual, numărul institutori­lor este de 8454 plătiți cu suma de 13.071.220 lei din cari 3.776.100 lei sunt vărsați de comune. Dar și capacitatea profesorilor este superioară , statisticile arată că peste 80 la sută din institutori au instruc­ție secundară comple­tă și peste 35 la sută au absolvit școli normale bi­ne organizate. De altfel și situația comunelor în Bulgaria le permite a face mai multe jertfe pentru școale decît cele de la noi. Bugetul total al comunelor ru­rale prevede la cheltueli suma de 21 milioane 772.545, oseaoe revine în mijlociu 12.010 lei anual de fiecare omună cu populația mijlocie de 1790 locuitori sau 6­70 lei pe an de fie­care locuitor. La noi, sunt 2593 comune rurale cu un buget total de cheltueli de 18 553 723 lei, revenind în mijlociu la 7155 lei pentru o comună cu po­pulația mijlocie de 2163 locuitori sau 3.37 lei de locuit­or adică pe jumă­tate cît cel bulgar. Chiar și școalele au o avere parti­culară de 67.796 hectare. D. Arghirescu ne-a vorbit, apoi, întemeindu-se pe datele precise din Buletinul oficial, despre educația co­­mună în școale băeți cu fete, despre progimnazii și in special despre cul­tura fetelor în Bulgaria. Nu putem să lăsăm, apoi nerele­vat faptul că profesorii în Bulgaria stau în fruntea mișcărei culturale și că există 16 reviste dirijate de ei. * Am finit convorbirea cu d. G. Arghirescu să find reflexiunea. Ne ducem în Suedia pentru a ne lumina asupra gospodăriei rurale, și-o cunoaștem pe acea a sașilor din Transilvania . Și neglijem organizarea școalelor din vecina Bulgarie, pentru a stu­dia... școlile din Anglia!.. Gr. T.

Next