Viitorul, decembrie 1912 (Anul 6, nr. 1731-1755)
1912-12-08 / nr. 1738
r- V Aphi plela Dura No.— 473 de lei..la in bani ABONAMENTE* la țară...............un an 18 Lei ..... seane luni 9 Lei In străinătate . . un an 80 Lei ..... seasa luni 18 Lei Abonamentele încep la S și 15 ale fiecărei luni PIINTRU PREOȚI SI IntiftTarOBI PREȚUL ABOMSHTULUI PE JUMIt TilȚifc REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚII* * * TELEFM 13/47 ApoI»isT«ATIA : TELEFP8 17* MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE .Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ..................b0 bani Lini* corp 7 pe o coloană în pagina IV ...................30 bani înnoiții ți mimi«' padina EI linia ............. . 2 lei A Sg ADRESAT ADMINISTRAȚIA SA LA AGENȚIA EMIL MELBART 5 bani Pe linia Ceatalgei Artileria bulgară bombardează pozițiunile turcești, din centrul liniei forturilor de la Ceatalgea, în timp ce infanteria dă un atac viguros, care a fost respins însă cu mari pierderi._________________________________ Conștiința nationalam Romînia ..Romanul‘*despre d. Brătianu Suntem nepregătit! „sufletește** - OPERA DE TREZIRE A CONȘTIINȚEI NAȚIONALE - Ecoul chamărei d-lui Ion I. G. Brătianu pentru trezirea conștiinței naționale, pe care ne vom sprijini la înfăptuirea idealului național al romanilor în întregimea lor, vibrează și astăzi încă în coloanele presei de peste munți. Și astăzi încă ziarele din Ardeal găsesc în romîneasca chemare a șefului liberalilor prilejul unei discuțiuni pe care,—împotriva convingerei celor de la Românul din Arad,— o privim cu mulțumirea la care obligă constatarea bunelor sentimente ce se desprind din critica poate prea aspră a unor adevăruri dureroase pentru noi, dar în tot cazul în bună parte adevăruri. E foarte probabil,—și fără îndoială că numai aceasta este explicația,—că în frigurile dragostei de neam, «Românul», trecînd cu vederea considerațiuni de alt ordin, ne face o critică care nu’și găsește temeinicia asprimei decît în exagerarea importanței unor fapte impuse de împrejurări șî cari, în împiedecarea operei de trezire a conștiinței noastre naționale, au jucat un rol mai puțin însemnat de cit se crede. * Sunt, însă, și adevăruri întregi în constatările, pe care-și sprijină critica ziarul ardelean , că în gravele împrejurări din afară, Romînia a fost surprinsă bine pregătită „militărește“, dar cu totul nepregătită «sufletește», că de doi ani de zile țara romînească se agită înfrigurată numai în jurul chestiunei tramvaelor comunale; și că, în sfirșit, dupe cincisprezece ani, de abia acum s’a găsit un șef de partid, care să facă cea dinții chemare fățișă pentru trezirea conștiinței naționale. „— Acum însă, cind „viziunile“ încep a se traduce în realitate,—scrie și „Rominul“ de eri,—nu la noi, dar ■ f la popoarele învecinate, opinia publică a țârii rămîne uluită și încura cată. Abea acum un șef de partid găsește curajul de a vorbi de trezirea conștiinței naționale. •.M „Omul acesta e d. Ion I. C. Brătștianu, șeful partidului liberal din Romînia. Declarația sa făcută în ședdința clubului liberal din București, giga face cinste. La cuprinde mărturisirea neglijențelor și greșelilor din trecut, dar în acelaș timp și dovada unei înțelegeri depline a pricinei relelor de azi și voința hotărîtă de a le remedia pe viitor. Ea răsare din intuiția adincă a nevoilor țării și nobează înțelepciune și curaj poitic. „Nu se poate ca odată inaugurată de partidul liberal o politică nouă, mai națională, să nu fie urmată volens nolens și de celelalte partide. Declarațiile d-lui Brătianu vor fi cu acest chip punctul de plecare al unei noui epoce in toată evoluția politică a Regatului român. Idealul are puterea miraculoasă de a transforma și de a transfigura indivizi și națiuni. El pătrunde toate faptele lor cele mai neînsemnate și le dă un înțeles nou, o perspectivă nelămurită. Cine vrea o politică naționalăurmărirea unui ideal, nu o poate înțelege cu o țărănime asuprită și deposedată, cu o administrație imperfectă, cu un procent covîrșitor de analfabeți, cu o aristrocrație înstrăină. Toate problemele acestea, și altele multe, se pun odată cu problema chestiunei naționale. Ea le ridică pe toate, le dă nouă viață, nou înțeles, le implică și le rezumă într'o sinteză largă și înaltă, pe cînd lipsa, de ideal le coboară la nivelul josnic și noroios al politicianismului“. * Că aproape doui ani de zile, Romînia s’a agitat înfrigurată numai in jurul chestiunei tramvaelor, lucrul e adevărat și ’l recunoaștem, ori cit de puțin măgulitoare ar fi recunoașterea adevărului acestuia. Dar situațiunea aceasta are o cauză, din a cărei nepărtinitoare cercetari se desprinde lămurit și hotărîtor un adevăr, care stabilește în acelaș timp și răspunderile situațiunei creiată prin chestiunea tramvaelor: situațiunea aceasta, împotriva căreia sa ridică cu drept cuvînt «Românul», a fost provocată și «relata de către partidul conservator, asupra căruia urmează să vadă și întreaga greutate a răspunderilor. In ce privește cealaltă constatare a ziarului ardeleancă, în fața situațiunei din afară, nu prezintăm cu totul nepregătiți sufletește, e un adevăr pe care implicit l'a recunoscut cel dintîiu șeful partidului liberal, prin chiar faptul chemarei la trezirea conștiinței naționale. Opera aceasta de trezire a conștiinței naționale, grea tocmai prin greutatea răspunderilor ce implică și față de țară și fașă de romini în întregimea lor, cade in surcina conducătorilor de azi și de mîine ai țarei aceștia. Dar tocmai fiind că desăvîrșirea operei acesteia naționale, spre care stau ațintite cercetătoare privirile romînilor de pretutindeni, nu se poate face cu o țărănime asuprită in bezna satelor romînești, lucrul s’a înțeles și răul se va locui. Acesta e cuvîntul pentru care, după ci știm noi, partidul liberal— spre a înfăptui ceia ce e în cugetul și simțimintele romînești ale șefului său, — va face revizuirea Constituției și reforma electorală, reformă a cărei cea dintîiu urmare va fi chemarea țărănimei la o situațiune în care să și poată spune hotărîtor cuvintul în viața publică a statului. Sprijiniți pe o țărănime pusă în această situațiune, conștientă de drepturile și puterea ei ca și de răspunderile acestor drepturi și acestei puteri, opera de trezire a conștiinței naționale sa va putea înfăptui în așa fel, ca romînimea întreagă să poată aștepta cu încredere, atunci cînd momentul va fi venit, rezultatele acțiunei comune a tuturor forțelor, din care e alcătuit tezaurul energiilor noastre naționale. Dar o asemenea operă, nu e operă de o zi. Și dacă în trecut s’a greșit poate, experiența trecutului acestuia ne va sluji astăzi ca să se facă nu numai o operă întreagă, dar o operă și mai sănătoasă și mai trainică. ALEX. MAVRODI MWe mm Die d-iul DobrescU AFACERILE AU AJUNS PÎNA LA PARCHET După ce Epoca a îngăimat un răspuns alandala, în chestia scandaloaselor exproprieri făcute de fostul primar de tristă memorie d. Matache Dobrescu, a închis gura și n’a mai suflat nici un cuvint.Faptul acesta însă nu ne poate împiedeca pe noi de a nu da pe față toate potlogăriile, patronate de către d. Dobrescu și care au avut de rezultat știrbirea fondurilor comunale și angajarea primăriei într’o cheltuială,— în foarte mare parte nefolositoare— de peste 12.000.000 lei. Pentru a se vedea cum s’a tripotat cu exproprierile pe timpul primariatului d-lui Dobrescu, vom cita un caz tipic. O biată femeie văduvă, avea o casă în mahalaua Broșteni. Intr’o bună zi se pomenește cu un advocat, — din cei cari practică mai mult afaceri veroase, și cari roiau în jurul d-lui Dobrescu— care propune acelei femei, să stărue d-sa ca primăria să’i cumpere casa cu prețul de 5700 lei. Biata femee care știa că imobilul ei nu valorează această sumă dar uluită de oferta avantagioasă ce i se făcea s’a învoit imediat. Acel domn advocat însă, a cerut ca proprietara imobilului să facă o ofertă primăriei de 14 mii lei, în acelaș timp însă i-a cerut să-i facă un act de ceziune pentru suma de 8300 lei, pe care acel advocat, arăta în ceziune că i-o datorește proprietara imobilului. Grație stăruințelor numitului advocat, expropierea s-a aprobat cu suma de 13 mii lei. Acest binevoitor stăruitor însă a avut grije ca în momentul cînd a luat oferta și actul de ceziune al proprietarei imobilului, să-i ia și o procură, prin care era împuternicit să ridice de la primărie și restul de bani ce va mai avea să ridice în pomptul exproprierei, după ce se va scădea valoarea cezinnei ce făcuse. Trecînd mai multe luni de zile și proprietara imobilului văzînd că rămîne și fără casă și fără banii ce se aștepta să-i ia, s’a adresat parchetului, astfel că afacerea va deveni în scurtă vreme de domeniul public. Și acum am vrea să știm dacă t Epocan are pretenția că și afaceri de asemenea soi, intră tot în planul de sistematizare al orașului, pe care d. Matache Dobrescu a ținut să-l aplice cu atita scrupulozitate. Soribiorhei d-lui d-r Maldorescu O CARIERA STRĂLUCITĂ DE 40 ANI DE PROFESORAT Sunt foarte rare la noi prilejurile cînd putem asista la o sărbătoare la acea dată deunăzi in onoarea d-lui profesor d-l N. Măldărescu, fost un șir lung de ani decan al facultăței de medicină din București. Colegii și foștii elevi ai d-lui d-l Măldărescu au ținut să sărbătorească pe distinsul lor dascăl și coleg, care s-a retras la pensie, după o carieră strălucită de 40 ani de profesorat. Patruzeci de ani de muncă inteligentă și rodnică, în care vreme a răspândit lumina și știința în sufletele atîtor generațiuni de studenți : patruzeci de ani de luptă continuă și statornică pentru îmbogățirea minței celor doritori și avizi de știință"; patruzeci de ani de viață închinată întreagă progresului științei și binelui Patriei! Sunt rari asemenea apostoli ai științei, cari să-și poată vedea munca lor răsplătită de recunoștința atîtor generațiuni și încoronată cu un adevărat și strălucit succes. D. dr. Măldărescu a fost unul din acei profesori cari își consideră misiunea lor pe pămînt ca un adevărat apostolat. Muncitor neobosit, harnic și conștiincios pînă la sacrificiu, d-sa a fost totdeauna—, în cursul lungei și strălucitei sale cariere de profesor, — cel dinții la datorie; a fost o pildă vie pentru toți acei cari au un rol în organizația noastră publică, o pildă demnă de urmat de generațiunile actuale și de cele viitoare. Retragerea d-lui dr. Măldărescu este o mare perdere pentru învățămîntul nostru superior. De aceea, nouă nu ne remîne decit să dorim facultăței de medicină să aibă totdeauna asemenea profesori distinși, iar d-lui dr. Măldărescu să trăiască mulți ani de aci înainte spre a se bucura de roadele operei sale. DE LA FRAȚI Propunerea d-lui Boia Fruntașul politic de peste munți propune o conferință națională și o intervențre la împăratul Frantz-Josef. De cînd și-a început colaborarea la ziarul oficios al partidului național român de peste munți, d. Octavian Goga, tinărul și entuziastul fruntaș român de peste munți, publică în acest organ admirabile articole, din cari respiră cea mai curată dragoste de neam. In ultimul său articol, d. Goga propune ca romînii din Ungaria să nu lase să treacă acest moment istoric, in care principiul naționalităților cucerește atenția intregei lumi civilizate și se impune voinței Europei întregi, fără să nu organizeze o impunătoare manifestație a poporului român de sub coroana Sf. Ștefan. D. Goga propune să se facă o nouă intervenție la „treptele tronului“, pentru ca să se pună din nou în evidență postulatele poporului român de sub sceptrul impăratului-rege. Negreșit, propunerea aceasta, care nu poate să nu fie aprobată de toți conducătorii poporului român din monarhia austro-ungară, a stârnit o adevărată senzație in cercurile conducătoare maghiare, cari vor să vadă în această impunătoare manifestațiune, iarăși „agitație“. Această „agitație“, nu va impedica însă ca ideia să se realizeze, chiar dacă nu e pe placul Oligarhiei maghiare. E cu neputință, ca în vremurile acestea, cind naționalitățile asuprite din Europa se mișcă și iși impun drepturile, să nu se îngăduie Romînilor din Austro-Ungaria să-și expună „la picioarele Tronului“ postulatele De aceea nu putem privi decât cu simpatie propunerea d-lui Goga, care va fi desigur adoptată de unanimitatea conducătorilor români de peste munți. ECOURI De ziar polonez anunță că un regiment de cavalerie cehă austriacă transportat în Galiția a aclamat Rusia și Saruia. Un ofițer ar fi rănit, un altul omorît. Ar trebui ca șefii să aducă aminte altor regimente poloneze că Polonezii sunt vechii dușmani ai Rusiei pentru ca să nu facă comună cauză cu celții. I n lumea militară franceză s-a început o vie mișcare pentru dotarea armatei cu cît mai multe automobile armate. Drumurile admirabile ale Franței permit o întrebuințare efectivă a acestor vehicule, cari vor concentra sub un volum mic o putere de apărare considerabilă și o mobilitate prețioasă. I a Stockholm s’a făcut acum 3 zile împărțirea premiului Nobel. Laureații: Grignard de Nancy și Dr. Sabathier, pentru chimie, dr. Garrel, pentru medicină și Hauptmann pentru literatură, au primit chiar din mina regelui, diploma, medalia de aur și cei 195.000 lei. Cu asemenea încurajări numărul savanților va crește de sigurătorul ministru de război al președintelui american Wilson, va fi Goethals, inginerul-șef al canalului de Panama. I \ Primul ministru rus a rostit în fața Dumei un discurs sibilin. A vorbit necontenit de demnitatea și onoarea imperiului rus, de misiunea istorică a Marii Puteri ortodoxe, de ajutorul pe care ea il datorează statelor creștine din Balcani, ale căror virtuți militare le-a cîntat, dar a vorbit in acelaș timp de necesitatea păcei europene și a acentuat că nu trebuia ca una din grupările europene să stea într'o poziție antagonică in fața celeilalte. Mai mult, D-l Kokovzev relevînd că Rusia trebue să asigure validarea intereselor și dezvoltarea pașnică a statelor slave din Balcani, s-a grăbit să adauge că guvernul rus iși va potrivi atitudinea după necesitățile situației actuale. Primul ministru rus și-a incheiat cuvintarea exprimindu-și nădejdea că sforțările solidare ale Puterilor Mari vor crea o situațiune care, ținind seamă de reclamațiunile justificate ale statelor balcanice, va exclude posibilitatea unor noui complicațiuni în viitor Cum trebue judecat discursul primului consilier al Țarului tuturor Rusiilor ? O primă analiză ne arată că d-l Kokovlev s’a silit să țină seamă de toate curentele cari străbat politica de azi a Rusiei. Vorbind în numele imperiului rusesc, el nu putea neglija să vorbească de solidaritatea Rusiei cu statele slave din Balcani, și vorbind astfel a urmărit gradul de a răspunde la așteptările acestor state și la curentul panslavist foarte puternic in Rusia, reprezentat chiar la Curtea imperială. Dar primul ministru rus e un factor răspunzător, ale cărui vorbe și gesturi atîrnă de condițiile situației internaționale. Ori guvernul rus Înțelege că în complexul împrejurărilor de azi cind Puterile Occidentale nu vor războiul, 11 va fi greu Rusiei să facă un pas hotărâtor pentru triumful tuturor revendicărilor Statelor balcanice. De aceia d. Kokovzev a vorbit de solidaritatea Europeană și de dorința Rusiei de a nu Înrăutăți situațiunea. Dar această plecare a Rusiei în fața necesităților inexorabile ale politicei internaționale nu putea fi enunțată fără rezerve înainte să salveze prestigiul Rusiei. Pentru acest cuvint d. Kokovzev a mai vorbit de răspunderea pe cari și-ar asuma-o aceia, cari făcind să reiasă unele interese imediate, ar sili Rusia să urmărească atunci cînd ceasul hotăritor va suna, izolat a principiilor fundamentale ale politicei sale. In rezumat, discursul d-lui Kokovlev e un compliment și o promisiune la adresa Statelor balcanice, o Încercare de a împăca tendințele panslaviste, o recunoaștere că Rusia trebue să țină seamă de necesitățile actuale ale politicei internaționale și o rezervă amenițătoare pentru viitor. Un discurs cu adevărat sibilin, căci nu spune nici pînă unde va duce Rusia ocrotirea slavilor, nici care e măsura concesiilor făcute situației actuale. Dar faptul că primul ministru rus n’a precizat epoca la care înțelege Rusia să asigure triumful politicei sale tradiționale, lasă deschisă perspective neliniștitoare. Discursul primului ministru rus n’a clarificat situația. E numai o încercare de a reabilita Rusia în fața popoarelor slave din Balcani și o mărturie involuntară că Rusia nu poate face azi nimic spre a da evenimentelor un curs potrivit veleităților sale. POLITICA BULGARIEI D-nul Danev, plecînd să negocieze pacea la Londra, a vizitat Viena, Berlinul și Parisul. Bărbatul de stat bulgar a căutat să ia înțelegere, în privința chestiunilor la ordinea zilei, cu guvernele celor două principale State din Tripla Alianță și cu factorii conducători din Paris, unde politica Triplei înțelegeri e bine reprezentată. Dorința Bulgariei e să se bucure de concursul tuturor Puterilor, și pentru acest cuvînt a dezmințit în mod categoric știrea unui ziar francez că Bulgaria ar adera la politica Triplei Alianțe. Grija Bulgarilor e de a nu sta în orbita nici uneia din cele două grupări europene și politica aceasta le-a priit de minune pînă azi Ea le-a atras o bună voință egală din partea tuturor Puterilor. BULETIN ZILNIC Situația internațională - FAPTE ȘI COMENTARII - Mihiuí Consecvență Epoca susține că d-l Manu Theodorian-Carada deși e autorul a două romane, nu poate face parte din societatea scriitorilor romîni, pentru că e... catolic. Atunci cum rămîne cu d-l Maiorescu, care a declarat odată în Senat că e ateu ? ! Ca să fie consecventă, cer Epocei să pretindă izgonirea d-lui Maiorescu din guvern . S’a respins Camera a respins demisia deputatului Petrache Carp. Nici dreptul de a demisiona nu i se mai acordă cavalerului fierului roșul* Și cînd te gîndești că acest drept îi au iu țara romînească pînă și copiștii 11 HOTE Robii Artei In vremea noastră, cînd echitatea pare a fi o normă comună a orînduirei sociale se întîmplă totuși desacorduri cari iubesc sentimentele ce fiecare avem despre dreptate. Iată un exemplu tipic: La o vînzare publică de tablouri s’a vîndut pînza Dansenses ă la barre cu suma de 435.000. Suma n'ar fi fabuloasă pentru Parisul obișnuit cu astfel de prețuri, dacă în joc n’ar fi altceva și anume. Autorul acestui minunat tablou prețuit la o jumătate de milion e Degas, bătrîn, orb, infirm, trăind o viață mizerabilă într’o mansardă de la al 7-lea etaj al unei case din Montmartre. Dar jumătatea de milion a intrat în mina speculanților artistul nebeneficiind cu nimic. Dar oare aceasta nu e cea mai mare nedreptate ce o poate comite o societate ? Creatorul să moară în mizerie, iar speculanții să se îmbogățească de pe urma artei lui neimitabil Aceasta a făcut ca în Franța să se producă o puternică agitație în sensul ca și artiștii să aibă un drept de proprietate, pe care să-l valorifice, cum îl valorifică scriitorii. După cum nu se poate scoate o ediție nouă din opera unui scriitor, fără despăgubirea lui, tot astfel nu s’ar mai tolera vinderea tablourilor și statuelor, fără ca această vînzare să producă un oarecare beneficiu artiștilor în viață sau urmașilor lor. Evident că spectacolul este înduioșător și nedrept ca un pictor să moară în mizerie în timp ce opera sa prin trecerea din mină în mină, îmbogățește succesiv pe toți cei ce ajută această circulație. Dacă paternitatea în artă nu poate fi pusă la îndoială — ca cea de ordin familiar—atunci trebue ca părintele operei să aibă o parte din fericirea bănească pe care sufleteștile sale producții le procură străinilor de artă. Destulă durere e pentru un pictor sau un sculptor ca să-și înstrăineze opera sa pentru bani, dar cel puțin se cade ca înstrăinarea să producă un cîștig care să-i asigure traiul, iar nu să servească la îmbogățirea paraziților din jurul creatorilor artistici... Petronina Símben,^ 8 Decembrie CHESTIUNI DE ACTUALITATE Școlile din Bulgaria O convorbire cu d. prof. G. Iliswrescu COMPARAȚIUNI INSTRUCTIVE DINTRE ȘCOLILE BULGĂREȘTI CU CELE DE LA NOI. Socotim ca o fericită împrejurare convorbirea pe care am avut-o cu d. G. Arghirescu, profesor și fostul șef al serviciului statisticei din ministerul instrucțiunei publice, căci am avut prilej a afla foarte multe lucruri interesante cu privire la starea învățămîntului din Bulgaria pe parad-sa o cunoaște excelent. Aceste date relative la starea școlilor din Bulgaria, sunt cu atît mai interesante cu cît sunt culese la fața lacului de d. Arghirescu, om de știință, competent statistician și conștiincios profesor. Și întru cît Bulgaria, este țara care ne interesează acuma poate mai mult decît oricare alta, lămuririle pe cari d. Arghirescu ni le dă—documentate prin studiul ce d-sa l’a scris în «Buletinul Oficial» al ministerului instrucțiunei publice și al cultelor—sunt de cea mai vie actualitate. — O notă caracteristică și interesantă a învățămîntului în Bulgaria începe d. Arghirescu — este descentralizarea în materie culturală. Acolo, există un comitet școlar în diferite centre de populație, care se ocupă de școale. Comitetul strînge banii, îi administrează, și este firesc lucru ca acest raport între cetățeni și școală, să înlesnească pe de-o parte sarcina Statului, și pe de altă parte să infiltreze în populațiune dragostea și lumina. La noi, spune d. Arghirescu, se lasă totul pe seama Statului, și el cu enormele lui cheltueli, actes de lux și de risipă, nu-i mai rămîne atîta cît să facă tot ceea ce ar trebui pentru lumina și cultura poporului. Avem prea puține școli la noi, prea puțini învățători, și remediul nu ar fi da cît a lăsa o parte din greutățile întreținerei școalelor în sarcina comunelor. Nu este anormal ca un oraș ca Bucureștii de pildă să nu facă pentru școală de cît atît. Să dea localurile de școală la învățămîntul secundar, și să nu ajute cu nimic învățămîntul secundar sau pe cel univesitar ? In Bulgaria pentru întreținerea școalei, fiecare comună e ținută să constitue un fond școlar, din veniturile imobilelor și capitalurilor aparținînd școalei, din veniturile moșiilor, pădurilor și pășunelor comunale, din diferite impozite, taxe și amenzi. In fiecare comună funcționează un comitet școlar ca o comisiune a consiliului comunal și ales după același procedeu ca acesta. Acest comitet are 5 membrii în comunele urbane și 3 membri în cele rurale. Primarul e președinte de drept. Femeile cu instrucție secundară complectă pot face parte din acest comitet școlar. Dar asupra acestui comitet școlar există un consiliu județean școlar care e intermediar intre comitetul școlar și Minister. El se ocupă de toate școalele din județ. Cum vedem în Bulgaria există o descentralizare și o autonomie comunală și județeană, care servește admirabil interesele școalelor. Legea învățămîntului care domină în Bulgaria astăzi este cea din 1940. E un cod de 492 articole, care regulează mersul întregului învățământ din Bulgaria. Prin această lege s-a ridicat titlurile de capacitate și salariile corpului didactic, și s’au fixat raporturile dintre felurite școli. Controlul învățămîntului e făcut de 5 inspectori generali puși sub ordinele imediate ale Ministerului: un filosof, un istoric, și geograf, un fizico-matematic, un naturalist chimist și un pedagog—filozof. Toți trebue să aibă o instrucție superioară și 10 ani ca titulari în învățămîntul secundar. Dar ceea ce merită să atragă cu deosebire atenția noastră, ne spune d. Arghirescu, este avîntul învățămîntului primar în Bulgaria. Astfel în 1907-1908 erau 3320 școli primare publice și 1340 particulare cu 430111 elevi. In 1908-1909 în 3352 școli publice din care 232 sau 7 la sută urbane, urmau 361500 elevi și erau 8204 institutori revenind 44 elevi pentru un institutor. La noi în același an erau 560603 elevi (urbani și rurali) în 4900 școli cu 7612 institutori revenind 74 elevi pentru un institutor. La 100 de școli în Bulgaria sunt 245 institutori, la noi sunt 155. In bugetul actual, numărul institutorilor este de 8454 plătiți cu suma de 13.071.220 lei din cari 3.776.100 lei sunt vărsați de comune. Dar și capacitatea profesorilor este superioară , statisticile arată că peste 80 la sută din institutori au instrucție secundară completă și peste 35 la sută au absolvit școli normale bine organizate. De altfel și situația comunelor în Bulgaria le permite a face mai multe jertfe pentru școale decît cele de la noi. Bugetul total al comunelor rurale prevede la cheltueli suma de 21 milioane 772.545, oseaoe revine în mijlociu 12.010 lei anual de fiecare omună cu populația mijlocie de 1790 locuitori sau 670 lei pe an de fiecare locuitor. La noi, sunt 2593 comune rurale cu un buget total de cheltueli de 18 553 723 lei, revenind în mijlociu la 7155 lei pentru o comună cu populația mijlocie de 2163 locuitori sau 3.37 lei de locuitor adică pe jumătate cît cel bulgar. Chiar și școalele au o avere particulară de 67.796 hectare. D. Arghirescu ne-a vorbit, apoi, întemeindu-se pe datele precise din Buletinul oficial, despre educația comună în școale băeți cu fete, despre progimnazii și in special despre cultura fetelor în Bulgaria. Nu putem să lăsăm, apoi nerelevat faptul că profesorii în Bulgaria stau în fruntea mișcărei culturale și că există 16 reviste dirijate de ei. * Am finit convorbirea cu d. G. Arghirescu să find reflexiunea. Ne ducem în Suedia pentru a ne lumina asupra gospodăriei rurale, și-o cunoaștem pe acea a sașilor din Transilvania . Și neglijem organizarea școalelor din vecina Bulgarie, pentru a studia... școlile din Anglia!.. Gr. T.