Viitorul, ianuarie 1913 (Anul 7, nr. 1762-1788)

1913-01-15 / nr. 1772

urni su#979 bani o** W IfiJSM ABONAMENTE In țarii ... . M «B 18 Iá ! . . . ■ ș*w*e tai * Lei In itrina&­tets . , an an SO Lei ..... $«&#» Imni 18 Lei AfretttaMMIMi îscop Ja ? șî »■*> *.i* (e­mrel Sutit) PEHTMI PRÎCTI $1 »EimeiS WFîtti UM fu­Bfttufl N­ABSUTITE rebactîa și kmmma&VA WSt^ORBȘTI—STRADA ACADEMIEI 17~BUCUREȘTI MSâîȚtA • timP01 13/47 M»iRI*TMTU : TILIFilu 22/39 Mftfsü SC SHSEL! NU SE Sft APOI.47." mmmm comerciale Linia Kiwe ?f?o colaaui ta Lini* ev*rf» 7 pe o­cela*aă !s Inserții m «mia* pagi»* IU ÎSf" China sa np?ăâte sî B ăi războiu Noua atitudine a Guvernului F*ESI»B*Ut £ A­PMWfl DIN SUVFEN, Nil RE TRECĂTOARE. După consiliul de miniștri, ți­nut al altieri dimineață sub pre­ședinția Regelui s’a transmis presei următorul comunicat a­utorizat de gu­vern : — «Miniștrii au căzut de acord asup­ra l­i­n­i­e­i de ur­m­at pentru ca tratativele cu Bul­garia sa poată ajunge la un grab­nic rezultat. Comunicatul acesta, care a lămurit in sfîrșit opina publeâ cel puțin asupra atitudinei vi­itoare a guvernului de colabo­rare, este o­­ in­di­­ațiune cu a­­cei ce au azi răspunderea o­­ficială a situa­ți­unei trec la o noua atitudine, mai potrivită îm­prejurarilor grele prin care trece țara. Partidul liberal a primit cu mulțunire comunicatul prin care se anunța schimbarea pro­dusa in atitudinea guvernului și, dovada acestui simțământ al partidului liberal, au făcut-o următoarele comentarii auto­rizate de cari a fost însoțit ori comunicatul guvernului în pre­­ex liberala : „Se va constata cu plăcere că guvernul a luat in sfîrșit o atitudine hota­ta, care răspunde exigentelor situațiunei. De alt­fel, acesta e și senti­mentul partidului național li­beral, dupa cum reese din co­municatul pe care-l publicam mai jos»­Și, în adevăr, comunicatul partidului liberal care,— prin necesitatea ultimelor eveni­mente, s’a produs odata cu comunicatul guvernului, spu­nea lămurit că cel puțin „de nudul acesta» se impune ca Romînia sa se manifesteze acu toata hotărîrea necesară pentru ca soluțiunile crizei balcanice să nu se poată da în afară de noi și pentr­u ca in­ele să se fie seamă serioasă de dreptu­rile și revendicările noastre». Prin urmare, în actuala si­­tuațiune externă, punctul de vedere al partid­­ui liberal a fost bine lămurit pentru toată lumea politică prin cuprinsul comunicatului, publicat în frun­tea numărului nostru de ori. In același timp, guvernul luînd o atitudine mai hotarîtă și mai energica pentru viitor, o atitudine care se apropie de data­ aceasta mai mult de sen­timentul partidului liberal, era logic lucru ca aceasta nouă linie de conduita a cabinetului r fie bine primită de partidul liberal. * Dar comunicatul de ieri al guvernului mai are o semni­ficație prin însă­și redactarea lui. * Comunicatul guvernului dă o indicațiune precisa că neîn­țelegerile din guvern au în­cetat, provizoriu cel puțin, și că în sfîrșit, miniștrii cazind de acord, cabinetul Maiorescu a ajuns la o unitate de vederi asupra rezolvirei diferendului romîno-burgic. In împrejurările grele prin care trece­­a a, desigur că un guvern, în care s-ar fi produs note discordante, un guvern fără imitate de vederi, nu ar mai fi putut dăinui și ar fi că­zut prin el însuși. Privită chestiunea din punc­tul de vedere al marilor in­terese naționale, cari întrunesc în aceiași dorință pe toți ce­tățenii acestei țari, restabilirea armoniei din guvern răspunde sentimentului general. In sentimentul general și al opiniei publice și al jurttei po­litice, mai este însă și dorin­ța ca această armonie sa nu fie provizorie, să nu însemne numai o trecătoare unitate de vederi, pe care mii ne s’o ve­dem transformata în Iași în ne­înțelegeri de felul acelora, cari erau ori pe punctul tfet pro­voace o criză guvernamentală. Astăzi, mai mult ca ori­­cînd, guvernul Romîniei­­ tre­­bue să se prezinte și înlâun­­tru și în afară într’o perfecta unitate de vederi. Numai în asemenea con­­dițiune va avea autoritatea necesară ca sa impună, în re­­zolvarea crizei balcanice, o soluțiune care să nu se poată da în afară de noi și în care să se țină seamă serioasă de drepturile și revendicările Ro­mîniei. Ceea ce se impune și mai cu osebire, e ca guvernul să intre, de acum înainte cel pu­țin, într’o atitudine din ce în ce mai hotărîtă, spre a ajun­­ge, conform angajamentului ce și-a luat prin comunicatul consiliului de miniștri de la Palat, la un »grabnic rezul­tat“. Propaganda d­itjji­cowspy BULGARII Nfi a­MENI « ȚA CU RÂSCOAIE Ț­RNIȘTI. Am reprodus din ziar de bulgar»și­ ci­te­« a ameni țări și insulte p­osoane la adr­ea Romîniei. li­tre altele. Bi­gamiine amenieț«—in cazul unui conflict armat cu dînșii—cu răscoale țârănești și că sol­­dații noștri se vor uni cu ai lor și vor îndrepta armele contra aristocrației ro­­miîne. Nu ne propunem să discutăm noi ches­tiunea unui eventual război intre noi și Bulgari. Amenințăr de presei bulgare însă, în ceea­ ce privește răscoalele țărănești și a­­titudinea­ sold­ților no>ștri în caz de răz­boi cu Bug­h­i, ne amintesc propaganda fii­n­ă de d. dr. Racowky impo­rtva unui asemenea război. D-l Re­owsky, prin scris și prin viu grai pe la întruniri pu­blice, spunea că nu avem ce căuta in spre Si­lstra și că revendicările noastre sînt numai în­spre Carpați. In caz cînd R­m­ânia va declara război Bulgariei, spuneau atoni­i sindi­cișt­i ca și­i­i lor în frunte, sold­ații români tre­ime să stea «t­ arma la picior și «â nu t ■­gă în Bulgari iar căci vor fi siliți să tragă, atunci soldații ț­inâni să-și în­drepte armele împotriva propriilor lor o­­fițe­ri și să-i împuște. Așa vorbeau și scriau sindicaliștii d-lui Rak­owsky, atunci cînd existau temeri că România ar mobiliza contra B­ngariei. De altfel, noi am publicat atun­ci des­tăinuirile unui important personaj din Brăila, cu privire la credința pe care o au Bulgarii, că d. Rai­owsk­y este cel moi puternic sprijin pe care il au în Ro­n­­âura că propaganda d-n aici servește de minune interesele Bulgariei. D-l Rsn­ow­ky n’a îndrăznit să răspundă nimic; a tăcut și atunci pre­um tace în­totdauna de câte ori dăm în vileag pro­­paganda sa au­irom­ânească. Dacă însă propaganda criminală a d-lui Racots­ky nu poate avea nici o înrâurire asupra soldaților și poporului și nu poate z­­ru [UNK]­cina patriotismul lor în *■ limb­a a­rie luată în smi­s in Bub­ari . Dovadă cele scrise de presa bu­lară în această privință. ________ fi Societățile BB Pei • « US ZUR DTÎ TIl HIVE A ȚI Sß ■ REDE AIT­OIÎIZ­IT 8A DES­MS MTA SITUS AP­ȚIA­ NAȚIO­­NAL­­A SOCIETĂȚILOR PE­TROLIFERE Zilele trecute am publicat știrea că s».. cîi­t.ș'i« sinastra de petrol au hotărît să donez", pen'ru apărarea națională » te­rn, valo­area prod­­u­cțiunei lor de p­trol, pe o singură zi. A­castă ș­ire o dețin­em de la un fruntaș petrolist care n j-a dat-o ca un fapt apoapo îndeplinit. H­­tărîrea­­o­­ietăților de ps­troi a fost primită, bine­înțeles așa cum trebuia să fi­ primită, adică cu toată simpatia cu care se pot întimpina asemenea fapte. Spre surprinderea noastră însă, după dou zile, un ziar de dimineață, dă o des­­m­ințire formală s­irei și anunță că, nu­mai societatea i­l­ana Romisan a sub­scris teatru aparatech nap, nulă suma de... 600 lei. Nu știu dacă această desmințire a fost autorizată chiar de către societățile pe­troliere, mai ușor ne vine însă să cre­dem că vre-un răutăcios, ca e nu poate să digere so­ietățile no­stre petrolifere, a inspira­t desmințirea, pentru a pune intr’o lumină antipatică aceste societăți. Nu ne în­chipuim că societă­țile noastre petrolife­r care realizează anual beneficii de zecimi de mii­oane, ar reveni așa de ușor asupra unui gest atît de frumos și care le pu­nea într’o lumină atît de înăl­țătoare. Este adevărat că societățile petrolifere dela noi lu­rează mai mult cu capitaluri străine, aceste câni­tul­ui însă, au unț“ies perfe­t de bine că, cont­ibuind la întări­rea a­părărei naționale a țărei, își pun la adapost propriile lor interese. Astfel fiii­d, noi continuăm incă a crede că di­smi­nu­rea ziarului de dimineață, nu este decit o încercare de a se pune intr’o lumină atîta societățile noastre petro« litere. Unitarii ne SiasscIE»0«« CU PRIVIRE LA DECLA­IȘIAȚUI .H D’P FI­O­­^O V­ A­­NISM ALF FRUNTAȘII OR­BU? O^RI. Un ziar de dim­m­etiă sub forma unui interwicv și redacț«r­olul său cu câți­va oameni politici din Sofia ne dă o pri­veliște a filo-romântismi­ Ul“ oamen­lor politici marcanți d­e­­ Sofia Firește s­­ce-te protestări de simpatie venite toc­mai în momentul elír. “îtrend l eu Bul­garii nu se mai sfirjeșe, și cînd el ne contestă cerințele tin­­ice cele mai mo­deste și mai legitime sună foarte f Îs. In politică în ger?tris sentin ntalis ht ti I este de­plasat, at­­­î cînd n’are o m­iproritate de într­ ’ e că­­ numai în relațiile dintre indivizi iubirea se poate­­ întemeia pe jertfă. Toat ce iubire poate f­­i aceasta, cind ea nu îndeamnă mintea bulgărească a ne da, cea­ ce noi avem drept să cerem ? Poporul bulgar trebue să înțeleagă, u­n ju.­lu elementar și anume , că prie­tenia u Statu­ jios ra nu poate să se intense­z­e de­cit pe respectul dreptu­l­intor min­ore. A con­esta aceste drep­­­­turi, s­abiilte pe istorie, și pe însăși actul de-­ naștere al r­u­garlei—tratatul din Berlin— este o rea re nenorocită, este o procedură c­­­e nu poate face cinste nici inimei, nici min­ței bulgă­rești. Totuși păstrăm inest speranța că fumu­rile victoriei, victorie care acuma este ea însăși amenințată du reviviscența Tur­­­, «scă,—vor dispwre, și ast­fel poporul bulgar, și mai ales condu­ctorii lui, vor put­a sud­e­ cu ceva m­a u multă lumină care­­ e si ut lut r­tele lor. Ofensa domnițc­ei noastre nu poate fi nici într’un­ caz folositoare Bulgariei. OPINIA PUBLICĂ și SfipsPil Mil­iti­­i » » Evenimentele din «rună au provocat o Intensă deștep­tare a conștiinței naționale P­ cind criza balcani­ă era la ince­­putul ei, se părea că a vii» « a publi­ă »« se in­­­res­tază, î­i n­eajun­, de i­r-ivi­­tarea­­ robl­emel­or descinsa ți cd stăpnit nu sunt in divjuns conștienți de rolul țării nonstii. De ac­ea au fost , 8aril c­U­ va ape­lam pentr­u Țethfie. ..­­«a conștiinței na­ționale, de care fie­mini­i au dat pilde mrăl­­eile altă dată cei dinți* op­t por­nind din partea d-lui Ion B­răt­ian­u, i-• outorabilul său di­scurs dela clubul liberal. Conștiința națion­ală exis­ă insă, in stare latentă în capetul pe­ câinii romi­, și evenimentele intimplate în timpul din urmă, prin care țara a fo­t direct m­­e­­re­ sută, au scos-o la lumină, vie și pu­ternică. P ctucincieni cetățenii discută situa­­țiunea țării noastre in adtu dele împre­jurări și t­ate inimile vibrează astăzi un patriotism luminat și dorință de sacri­­fi­cu, pentru onoarea și înălțarea nea­mului. Fiecare din noi le putem constata și o legitimă min­im­e, trebue să ne cuprindă. Prin sentimentele și energia lor cetă­țenii noștri se ridică la înălțimea eveni­mentelor mari, și­in a­dienea cotidi­­țmni atrusinea noastră poate avea ho­tărârea și tăria necesară. sărbătorim noștri... Cînd P.irisul, plin do­­ lari, ajunge sa plic­tisească pe unii din fericiții lui locui­tori, și c­înd nevoia un­­i variațiuni se mira»o de vre-un intelectual, artist, sa­­vant, conferențiar, c­i fol­elonist. ș­i drumul spre... porți’« ori • tu ai „și se opreșt “ la Bucur­ști. O pre s­­am­bl­ă pregătește p­­lirbirii de la Dunăre de­spre n semnetatea gigantică a noului ve­nit. O reclamă bine susțin­ută pune nu­mele .eminentului co­nferențiar“, „talen­­tate lui (ioet), în plină atenție, și impre­s­izii abili creiazi în jurul artistului pu­rit aa „oare-carb", fauna unui maro «ci­ne V­­iji, A unei, în fața unei săli, in care locu­ri e foarte scumpe, sunt înn­e cu săptă­­mîni înainte de reprezentație ori de con­­strație, ilustrul oaspo se produce, joa ă sau o­rb­ște, spre de lina admirație a unui pub­iu care în mare a lui majori­tate, nu știe d-i cît să vo­be­ască fr­uțu­­ze­le, fără ni­i o altă cultură mai a­­diucă. „St­ilenții“ — cin "­or fi acești figuranți , vrednici ? — se înch­imă, ca niș­e ani­male, la trăsura divei, eroului, ori teno­rului răgușit și-l Longue pină la or*d, ca un g­uiual victorios... Dacă intelectualul e conferențiar, ei incintă pe audit ori cu cel e mai d’sfinse banalități, convins fiind și foarte p­e drept, că ori ce ar vorbi e totuși interesant pentru un public, care cunosc o cu ap­o­­ximație limba francezá... Fruntașii români, castelanii cu vile construite în stil elve­țian, arabo-bizantin, se grăbesc a in­vita pe marele oaspete, care surîde, mul­țumește, acordă int­ervievuri în care spune cu atîta spirit,: „Sunt încîntat de frumoasa d-voastra țară, în care mă simt ea la mine acasă. Doisotat ghil­uit în banchete â la Luctu­lce, condus din vilă în vilă, și di ntr’o casă somp­uoasă în alta, oaspetele se întosrec acasă, mulțu­mit de o călătorie triumfală. Și acuma actul II:" Toți acești sărbătoriți odată ce s’au reînto­r la ei asa‘ă, ne urtă cu do~ăvir­­ș­re, iar cînd gr. fe momente se abat a­­supra noastră un glas nu se ridică—gla­sul tare perora la conferințele banale — ca să ia a­păra­rea poporului nostru, pe care l'a cuno­cut, ca ospitalier și ea des­tul de cinstit ! Să zicem oare că avem ceea ce ne trebue?... Fotronias mtrim zuis Situația internațională - FAPTE $1 COffEHTARB - Lokitup* dată de Tinerii Ti­­rai a fost atît de dramatică și de neaș­­teptatit, că Europa nu s’a desm­eti­­rit încă de pe urm­a ei.­­’»atelar­e europene nu și-au fixat în că atitu­dine», iar presa marilor Țari abia și-n desemnează pe a ei. Ziarele engleze, franceze și ruse­ști carcă să țină lum­iirile în na­tura de mai nainte, cînd se fâcuse •«•o­dei Europei în fole««­ Balca­nicilor și în­potriva Tur­ciei. Dar în presa germană și austriacă e pe a se desemna o mișcare de critică la adresa Triplei Alianțe care și ea a părtinit pînă azi pe Balcanici. Presa berlineză în deosebi, ce­re gu­vernului germ­an să nu se mai lase «terorizat» de acțiunia Triplei În­­țelegeri, să facă o politică pe cont propriu, potrivită intereselor ger­mane, cari nu se pot împăca cu o infrînge­re totală a Turciei. Pe cu­ parc, Germania vrea să pornească in această direcție Ab­sența semnificativă a ambasadoru­lui german de la ultima întrunire a conferinței ambasadorilor din Londra și anunțata interpelare­ a șefului liberal Ha­ger­man in privința actiunei Triplei înțelegeri, sunt sub acest fap­­t simpioaie, cari nu vor întîrzia a se de­suși. Fa­pul zilei de azi e că Puterile sunt desorientate ; ele au reînceput de­sigur conversația­­ lela cabinet la cabinet, dar botă urile lor nu se vor cunoaște, de­cât după ce noul guvern turc va fi răspuns la ultima Notă a Puterilor Guvernul din Constantinopolcm­porizează însă, pe cât poate, acest răspuns, în vederea unor aranja­mente prealabile cari să ajungă tri­umful puntului său de vedere care, se știe, nu e favorabil cesiunea A­­drianopolului Situația e neprezisă mai ales fiind­că un desacord intre Puteri e de așteptat cu privire la măsurile de luat in ziua când guvernul turcesc va fi comunicat punctul său de ve­dere. CMC* TAT­ LP FÎVRRTIAPE AKt TIRCsEI Turc­ia are azi un guvern mai e­­reegi*, dar ca sa ed­ite, c* și sub Kitaîl P­ișa, în m­­ijlocul celei mai grele criza fianciare. N’are buni cu cari să-și plătea­ © â «old­» ții și sa-i hră­nească, și nu din» cauzele pentru azi K­amil Pașa a fost dispus să ce­deze Puterilor, a fost tocmai »»castă grraista financiară a Turciei. S’a io­­s îr­plit chiar în ultimele zile ale gu­vernului K­amil Pașa un f­pt tipic. Poarta ceruse Băniei Otomane un a­­vans de două milioane în lo’ouri de b­zaur cu garanția K­­divului Egiptu­lui. Banca promisese avansul, dar a doua zi, primi d o depăș4 din Paris, și-a retras cuvintul Puterile M­ri, în primul rînd Franța, au căutat să sus­­tragă Turclei d­­­­e concurs financiar, spre a o constrînge să cedeze. Dispune-va guvernul tînăr­ t­urc dr fo duri 7 Gasî-va el banii ne«e­ an în Germania, cum se crede? Iată o între­bare­­,are constitue încă una din preo­cupările zi­ei de azi. prPQIM-APFA­O*** PQATILOR »*•­­« I Deleg­i­i balcanici sunt foarte de­­primiți în urma evenimentelor din Canstantinopol. Ei nu mai vorbesc cu încrederea de mai -n­inte și nu mai amenința cu marșul as­pra Constantinopolului. A­­um se referă la avizul Puterilor, re­­levînd că Puterile au fost sfidate de guvernul turc Speranța b­lcanicilor o că Puterile vor­­ interveni în favoarea lor. Dar unele Puteri europene mani­festă tendința de a lăsa această apă­rare numai Balcanicilor, dacă nu sunt mulțumiți cu concesiune­a le fa» Turcii. Și tocmai asta deprimă !» Balca# siei. ATITUDINEA ANGLIFÎ Atitudinea pe care Angli* a luat-o față de Turcia, dela prim­ri succese militare ale Balcanicilor, a provocat o nedumerire guturală. Anglia »­Tust so­coti’m in­totdeauna ta «w*«« Turciei. Anglia a salvat in 1878, Turcia eu­ropeană de dezastru și întreaga opinie publică europeană se aștepta ea și de data asta, Anglia că uit în ajutorul Turcilor. Imperiul britanic a adoptat însă o atitudine cu totul contrarie Faptul nu se poate e­eplica numai prin acordurile internaționale ale An­gliei cu Franța și Rusi­a, ci mai atres, prin împrejurarea că Anglia a încetat de a vedea în Rusia riu­lul secular, începe a se da o altă explicațiune po­liticii britanice. De la in­u­airea pri­mei ren­ologii turcești în IttOS, Englezii n'au mai văzut cu ochi buni imperiul otoman. Se temeau ca regimul constituțional să nu l regenereze și nu în înzestrarea Turciei cu așezăminte constituționale ve­­tau engle­zi o primejdie, ei in faptul că un asemenea regim ar fi trezit con­știința națională a musulmanilor sub dominația engleză. Tinerii **f­ sunt, prin concepția lor șovini și pan-islam­ici. De la întronarea lor, s'a a bv­ivat o pu­ternică mișcare de neatirnare a națio­­naliștilor din Egipt. Anglia se temea ca acelaș lucru să nu se intimple și cu musulmanii din India. De aceia a căutat să profite de rezultați­le războiu­lui balcanic, spre a da Turciei o lovi­­ture mortală. Cu o lum­e dezmembrați, slăbită și ținută sub călcări scade și primejdia unei re­tudescențe pan-isla­­mi­sce și dispare in primul r­âd peri­colul unei mișcă­i de neatirnare a na­ționaliștilor egipteni. Circulația vin CUM INȚELEGE UN ZIAR GUVERNAMENTAL IA AR TPFE’T SA SE FACĂ CIR­CI­LAȚIA. Răspunzînd și partipanînd o scrisoare pe are d-l inginer Bădi­șcu directorul s o­­cietăței corouuale de tramvaie a fEpocei* cu p ivire la circulația a «-«tor v­­hioule, ziarul guvernamental e de pă­­rere că obligațiunea de a­­ fr-­uU regulat și cu băgate de seamă nu poate fi de cît pentru tramvaiele electivv ale «pr­­­țâței omimale, celelalte v­hicule [pot merge nm vor și cum le place fără să țină ab­solut n­ici o regu­a. Așa cei de la oficiosul guvernamental găsesc că e foarte natural ca tramvai­le e­lectrice care merg pe­rini, daci pe un a­­numite tras­u, să fie obligata sa O­­’oRas­ ä­r­ice alte u bicule pe care le întîlnesc în cale. D­e pildă dacă un tramvai electric întilni­s­e pe linie v­e o cotigă de lapt e, «re-o căruță cu gunoi sau vre-o trăsură, o» ca re conductori­lor le-ar fi părăsit în acele puncte, conductorii tramvaielor elec­t­ice, trebue să oprească tramvaiul, să-l ia în spinare și sa treacă pe alături de vehiculele părăsite pe linii!* tramvaiului, pentru că așa vor cei de la «Ep­ica». Trăsui­ile, automobilele sau lănițele n-au oblig­țiunea de a o­coli tramvaiele electrice cere m­u pe un anumi traseu, ci tramvaiele trebue să ocolească acele iniii­ule. Un fapt caracteristic de o asemenea natură, s’a petrecut mai biu­­e trecut­. In dreptul unei cîrciumi din strada Vii­torului se op­use un furgon cu sticle de­pă gazoasă. Conductorul furcom­im­pă­­r­­gise vehiculul chiar pe șinele tramva­iului și intrase în prăvălia unde discuta cu negustorul. In timpul acesta sosește tramvaiul e­­lectric care în fața obstacolului «’a oprit în loc. Cu toate semnalele date co­ducă­torul căruței n’a voit să se deranjeze să ■sca vehiculul la o p­rte. Peste câteva minute ș­ase tramvaie electrice s’au în­șir ! una! după altul pentru că fu"goau! cu sticle du vid­» că se miște singur din ■oc, iar conducorul lui nu vroia să-și întrerupă convorbirea. A trebuit interven­ția ene­gică a p­si g ri­or din tramvaie, pentru ca conduc­orul furgonului sa bine­voi­scă a-și trage vehiculul ceva mai la o pace de pe șinele tramvaiului. După teoria celor de la „Eocca” tram­vaiul ar fi tnbuit să iasă de pa șine și să o­plească căruță pentru că..... era un tramvai comunal. ZAVRACOSI Sărmanii Bulgari! .Adevărul3, pru corespond­etul său particular din Sofia — recte dr. Rak w­­ski —­­ăineazi pe b’ezii Bulgari, cărora 1e cerem și Silistra, după ce ei nu se a­­leg de­cît cu un teren st­rp în Mace­donia. Patrioților de la «Adevărul» a început să li se vadă șalvarii. O propunere D-l N. D. Cocea, tînărul prieten al d-rului Rak vski, e nemulțumit de felul cum se fac­e,t­i­ vele omî o bulgare. Pent a ca stine­ e Cocea să nu mai facă proză opoziționistă prin «Adevărul»—pro­­pu­n să fie numit ministru plenipoten­țiar la Sofia. Virgulă. ffftfp W& tncaert« fWf DIN CARNETUL UNEI FEMEI m m Feminismului liric de Claudia Miliian Feminismul ? Se zi­c că e revendicarea dr­pturilor foireei Dar ce drepturi ? Toate drop­urile: dn­fturi civile, dreptul ins­truct« noi ,integral“3. dreptul de a exer­cita toate profesiunile rezervate, pină a­­cum sexului tare, dreptul da a colabora la legile, că era femeile pînă acuma, nu au Lent, de«ît că se supună, cu alte cu­vinte dr p*uri de vot și de alge««. Atîta tot ? Nu fără îndoială, instrumentele a­­cestea de putere ce se vor da în mîinile tetreilor, le vor ajuta să reformeze socie­tatea modernă, care nu b­ste decît d ntr’o singură arip.5 ; toată ste«islația va fi mo­dificată, contractele prin cari fen­eia, pină acum își apunea voința, vor fi supri­­mate, casă’oria în spe­ial va fi reformată radical, supr­mată chiar. Va fi ceea « a zis Musset, ceea ce a zis înaintea lui Sieges : Bărbații vor fi femei, Și femeile vor fi... tot ce vor voi. îj fi profesor de literatură a strins în două volume binele și răul zis despre femei. Eu ași vrea să nu se cetească decît ce ace se zice de bine, și atunci ași rea­minti pe Lamartine : •fem­ei, îngeri muritori, creațiune di­­vină, Rază unică, ce luminează viața o­ciipă. Pe Victor Hugo, Femeile sunt pe pamînt Să idealizeze totul, Universul este un mister Conceput din că­u­tarea lor, l­e Alfred de Vigny. Dar dacă Dumnezeu, ie-a așezat Ih­gă [om, femeie, Tovarășe deli­ată, Eva ! știi pentru ce ? Pentru ca el să se vadă In oglinda altui [suflet. Să auză un cîntec, ce numai tu 'l poți [cin­ta. Entusiasmul sincer d'ntr'o vece suavă In sfîrșit ca să-i fii j elevator și sclav Și să domnește as­upra-i supusă legi lui. Dacă ași înd­ăini să descria utopia urna, chestiunea femenină, s’ar rezolva <■« la sine, b#u mai bine z­i nu s’ar mai dispu­ta. F­meea și-ar putea avea toate drep­turile, pentru că socetatea ar fi astfel organizată ca nici odată femeea să nu fie silită să-și cîștige ziua de azi. Scutită astfel de aspr­­ila vieței și a luptei pentru existență și-ar împl­ni cu toate forțele sufletului ei, marile datorii, p­«tru­ care este erenită. Dar așa cum e societatea organizată, îi zic și eu fe­meiM ; «Suntă oricum crezi că poți trăi mai bin«, chiar furînd drep­tul barbitului, fu­ rînd pe rînd Salomeie. Mesalină Frm­eie, Lesbiană sau electoare, de poți fi fericită, și eu te sa­nt, femee ! Nici intr’o parte, ea 'n ț­nuiturile an­glo­saxone, femeea nu o mai îndrăznea­ță mai perseverentă, ea acolo, și nici Intr’o parte n’a obținut succese mai mare. John Ruskin, susține feminismul, în cel mai îne­otător mod ! »Acesta este (vorbind de cămin), «unt sigur, lo’n­ femeei, ai olo este adevărata ei patrie. Dar nu vedeți că pentru a o­­cupa locul acesta, și p­­ntru a’și exercita puterea trebue ca să fi.­— atât cît se pot întreb­ința acești termeni pentru o ființă omenească—incapabilă de gr­­eu­. Unde domnește femeia, trebue să fie dreaptă, trebue să fiu bună,­­e«lint­tă și vecinie bună, instinctivă și înțeleaptă—nu pen­tru ca «a sa desvo­t% s-mi p­ntru ca să renunțe la ea însăși , înț­­leapt’, nu ca «a se așeze mai pre­sus de bărbatul ei, ci ca să’l secondeze la umăr, vecinie—în­țeleaptă, nu din îngustimea unui orgoliu «triil, ci d­a b­iod­i«a­p­sionată a unei îndatoriri modeste — infinit de variată: nu asta trebue să consiste adevărata­ va­labilitate a femeii. In adevăratul sens la donna e moliile, nu e centru quale­ri­um’al veniginei purrii zicătorea,schim­bi­toare ca um­bra profi­­­tă de o tremurare ușoară și nesigură", ci variab­iă ca lu­mina cu miimi de r­ze, c­­lioate și sem­ne care se îmbracă în culoarea tuturor obiec­te­or pe cari cade, și care o irizează.» D­e ziua în care Stuart M 11. în 1­867, depuse în Parlamentul britanic prima lui propunere, de a se acord­» drepturi poli­tice fem­­ei, legislațiunea engleză a fă­cut progrese mari în a est sens. azi in Anglia femeile sunt electoare și sunt vo­­tate în Consiliile municipale. in Consilii­« ș­om a-e și de binefacere. I» lipsea numai dreptul votului și al aleg­rii în Parla­ment și l’au cucerit și pe a­­lst» căci Anglia cu toate aparențele ► i conservatoare, a făcut în zece ani, reforme ,od­ala uimi* tor e tefo­me pe care Franța, revoluțio­nară, le-a făcut într’un secol. Primrose League, „Liga Prim­ăvenilor“ (la noi em­boțica cucului în latinește: Pri­mula) fondată după moartea lordului Beaconsf­eld, care a stim­­at, la un reconfortant, pe Conservatorii englezi, a găsit în sexul frumos, colege entuziaste, apostoli de de­vot;­ment și de activitate neobosită. Bărbații recunoscă­tori le-au deschis ușile biuroch­ior și ale voturilor, oferindu-le sesine și la West­minster. In coloniile b’i­an­ce, în Rona­ Zl­andă în 1803, în Australia de Sud în 1895, fe­­meile și-au cucerit aceleași drepturi. D. Pierre Leroy-Bealieu, întors din Australia, a dat detalii interesante asu­pra primelor urmări ale reformei. Miss Fo lett, din Boston, a scris un volum mare asupra, stribuțiunilor respec­tive de speaker la Westminster și Ia Was­hington. Că pot guverna f­meile, n’au văzut e­­xem­ple mari: Elisabeta, Maria-Teresa, Caterina II-a, Victoria Anglie­i... Pot fi amante, artiste, guvernatoare cuceritoare și apostoli — se achită ve­cinie, cu prisosință de sarcina pe cară și-o asumă. Luptă ori­cum crezi, că noți trăi mai bine chiar furind dreptul bărbatului, fu­­rind pe rînd Saloim­ie, Mesalină Fem­eie, Lesbiană sau electoare de poți fi fericită și eu te «nunt femei­!__________ IN CORPUL ZARULUI: Chemarea la raspundere a guvernului Maiorescu de asta-vară.

Next