Viitorul, noiembrie 1913 (Anul 7, nr. 2059-2088)

1913-11-26 / nr. 2084

B bani ABONAMENTE ín țară ................. un an 18 Lei ............ .«ase Inni 1l Lei in siräinätat« .... nn an 30 Lei ................. șeaoe Inni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei Ioni *Ami al rți SO Hoembri« 19i1 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 56 CALEA VICTORIEI—STRAPA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47­­ ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Innerii și reclame pagina III linia ................................. 2 Lei 5 bani Linia corp 7 pe o coloană in pagina III ..............50 bani Linia corp 7 pe o coloană In patina IV ................. 30 bani 0 ACUZATIUNE ABSURDA PARTIDUL LIBERAL ȘI-A FACUT DEPLINA DATORIE EXPUMNN) PROGRAMUL SAS Buna credință în discuțiune este o obligație morală. Fără ea nu poate să existe nici o înțelegere, și orice combatere a ideilor altora de­vine o perdere de vreme cînd toc­mai aceste idei sunt ignorate, de­naturate sau mistificate. Și în acest viciu de morală în discuțiune, «adeMiranul conservator" „Epoca“ cînd impută partidului li­beral lipsa de preciziune a refor­melor agrare, și în special chipul cum se propune exproprierea. Du­pă organul conservator, partidul liberal a enunțat numai formule vagi, și aceasta ar produce agita­țiuni în săteni, cari nu pot price­pe „subtilitățile în care se rezumă programul liberal“. In treacăt am putea obiecta ,E­­pocei“ contrazicerea în care cade cînd pe de-o parte susține că pro­gramul partidului liberal e vag, și pe altă parte că e plin de subtili­­tăți? Dar nu asupra nefericitei re­dactări stilistice de care „Epoca“ se face vinovată ne oprim aci, ci­ asupra spiritului —o ironie a cu­­vîntului­—ce se degajează din critica ei. Acest spirit opozant es­te că partidul liberal nu precizea­ză reformele sale, și mai ales nu intră în amănuntele modalităței exproprierei. Critica „Epocei“ însă, denotă parțialitatea spiritului opozant le care fac dovadă cei ce inspiră acest ziar. Căci, este o nedrep­tate patentă a acuza partidul liberal că nu precizează mo­dalitatea exproprierei, cînd ceea ce interesează țara, ceea ce poate fa­ce obiectul discuțiunilor celor mai largi, nu este cele mai mici nuan­țe de aplicare a unui principiu, c în principiul însuși al exproprie­rei. Odată expus și lămurit acest principiu, evident că politicește s’a spus țarei tot ceea ce o poate inte­resa, căci ni­mb­ele amănunte pot să schimbe convingerile cetățeni­lor. Dar întrunirile de la Focșani, Iași și Craiova, can au urmat du­pă marele congres liberal din Ca­pitală, au fost atîtea prilejuri de-a asculta pe cei mai autorizați pur­tători de cuvînt ai ideilor liberale, în expunerile lămurite și sincere pe care ei le-au făcut cu­­ Un­­ire la expropriere. Inspiratorii „Epocei“, însă, nu sunt mulțumiți. Ei ar voi să cu­noască legile în detaliu, articol du­pă articol, alineat după alineat. Dorința aceasta, însă, partiul libe­ral nu poate să o satisfacă, re­.Cu un motiv constituțional pe care conservatorii noștri se vede că îl ignorează. Și anume: O precizare de amănunt a moda­lităților practice ale exproprierei, ar fi o anticipare asupra organe­lor constituționale cari singure pot să înfăptuiască ideile politice, cu toate nuanțele lor practice. A anticipa legiferarea ar fi din partea partidului liberal o greșală constituțională, în care acest par­tid nu va cădea. Dar pentru că „Epoca“ se face purtătoarea de cuvânt a celor ce sunt lacomi de preciziune în pro­gramele politice, am putea și noi să o întrebăm nu unde este preci­zii mea programului conservator, ci care este acest program? O frîntură conservatoare afirmă reforme cari sînt colorate de un liberalism modern, o altă frîntură se muncește să-și dea un program care se abate între un democra­tism ipocrit, și un reacționarism care e în sîngele lor, și în sufletul conservator. Și cînd aceasta, e starea de spi­rit a conservatorilor noștri, acuza­­țiunea că partidul liberal nu-și precizează programul, este din ace­lea care se pot numi cinice. IN JURUL UNEI DISCUȚII LITERARE ARTA LUI ALEX. ODOBESCU CARACTERISTICA UNEI PERSONALITĂȚI MARI LITERARE O operă de arheologie literară, in­spirată de un sentiment profund fată de acela care l-am uitat prea curînd, fată de Alexandru Odobescu s’a întreprins de cîtă­va vreme. Cu adaosuri pasionale, cu mici cabale și cu personalități ce nu pot fi nici­o­­dată excluse din cercetările literare, s’a vorbit cu insistentă despre o o­­­peră nedată la lumină, datorită ce­lui mai colorat stilist al nostru, o operă de teatru cu numele Doamna Clara. Și sunt multe indicii că Odobes­cu, dată fiind personalitatea lui li­terară, să fi scris o operă de teatru, și numai nenorocite împrejurări ne fac să o ignorăm. Mai presus de toa­te Odobescu a fost un vizual. Ceea­­ce a scris el, descripții și povestiri, erudiție și fantazie — recitească-se Pseudo-Kynegetikos al lui — e ca­racterizat printr’un puternic dar de evocare. El vede ceea ce scrie, și scrie cu o putere sentimentală deo­sebită. Un astfel de literat era che­mat să facă teatru. Dar mai este ceva. Al. Odobescu *va atîta de poet încât a știut să scoată din cronicele seci romînești novelele istorice cele mai palpitan­te, cele mai vii și mai învestmîntate bi hlamida de mare pompă a fanta­ziei poetice. Putința lui de­ a pune în dialog, în mișcare, în conflicte de interes dra­matic scenele istorice ne-o arată mai mult poate decit Doamna Chiajna, Mir­cea-Vodă — model neîntrecut de novelă istorică. Să se citească și basmul cu Doam­­na Neaga din ad­mirabila prefață ce a scris-o Manualului de vînătoare a lui Corbescu și se va simți tocmai acel dar d­e a trezi viata, acea putin­ta de-a învia un colt de lume, pe ca­re îl poseda Odobescu. Un astfel de artist dublat de un savant istoric era chemat să facă dramă istorică. Iată de ce socotim foarte legitime ideile susținute de Al. Șerban în re­vista Macara. Gr. T. Iată un fragment din acest mit­tel: Nu putem crede că ..Doamna Cla­ra“ nu a existat, fiindcă nu putem admite că atîți oameni cari afirmă cu seninătate și căldură lipsită de ©atimă că au ascultat pe Odobescu citind sau vorbind despre această dramă ori că au auzit p pe Hașdeu lăudind limba acestei piese și ch­ti­ndin­d alcătuirea scenică, să fie cu toții niște calomniatori, niște minci­noși. Știm că răutatea, cînd vrea să po­negrească meritul, e în stare să năs­cocească cuviinte mai calde decit în­­să­și pasiunea de adevăr. Și nu vom tăgădui că lupta aceasta, care pen­tru noi se înfățișează numai sub forma cea mai îndrăzneață a aler­­gărei după adevăr, trebuie să fie susținută, pe ici pe colo, și de mul­tă ură. Aceasta însă nu trebuie să micșo­reze întru nimic valoarea rezultate­lor ce se așteaptă și prestigiul ace­lora cari, în slujba adevărului fiind, cu aderat, la campanie. Noi suntem­ convinși că Odobescu trebuie să fi avut o piesă de teatru, întitulată „Doamna Clara“. Sau mai bine zis, «intern convinși că cel puțin două acte în versuri din acea­stă dramă au existat. De altfel, e­xistă și o dovadă materială despre aceasta : este d. Rădulescu-Niger. Am stat de vorbă cu d-sa și am ple­­cat, împreună cu un distins prieten, cu convingerea că ni s’a spus ade­vărul. D. Rădulescu-Niger a ascultat do­uă acte din „Doamna Clara“. Și e­­rau scrise acele acte in versuri ad­mirabile, din cari se desprindeau un aer de demult și o iubire îm­­pătimată de poporul și datinele noa­stre. D. Rădu­iescu-Ni­ger și-aduce aminte perfect subiectul acelor do­uă acte. L’am rapela, așa cum l’a povestit d-sa, dacă nu ne-am teme că adversarii lui Odobescu au să strige pe urmă în cor antic că ma­rele scriitor s’a inspirat dela d. Da­­villa. Dar mai cu seamă și-a adus aminte d. Rădulescu-Niger de piesa lui Odobescu după prima reprezen­tație a lui „Vlaicu-Vodă“. Și-atunci d-sa și-a­ împărtășit impresiile d-lui Mircea Demetriad­e, fratele Aristiz­­zei Romanescu. Iar d.­­­em­etr­iade confirmă spusele d-lui Rădulescu- Niger. Și s’a grăbit atunci d. Ră­­dulescu-Niger să-și spune impresiile și d-lui Gion­cu care odinioară asis­tase la citirea celor două acte din „Doamna Clara“. Și fiindcă Gion­u’a avut curajul să înfrunte acuzarea ,le calomniator a preferat să nu ■scrie aceea­ ce i-a răspuns atunci d-lui Rădulescu­-Nigeri Ei bine, toate acestea, auzite față de martori, nu pot fi minciuni. Sau atunci trăim într’o lume de­­ analit. ---------------oxo-----------— Agent de schimb su­nt depistat? Se știe că încă de astă vară, d. mi­nistru al lucrărilor publice a stăruit pe lângă colegul său dela industrie și comerț, și-a făcut ca fiul ’d-sale, d. Teodor Bădărău, să fie numit a­­gent oficial de schimb pe lingă bur­sa din București. Nimic de zis, desigur. Postul de agent de schimb este foarte lucrativ, și tendința părintească a d-lui Bădă­­rău de a asigura fiului său o func­țiune rentabilă este foarte firească... De cit. d. Teodor Bădărău este și deputat, și ca atare numirea sa rn­dică o chestiune care a și fost sem­nalată într’o trecută ședință a Ca­merei. S’a zis eu drept cuvînt că numirea d-lui Teodor Bădărău, făcută prin decret regal, într’o funcțiune depin­­zînd de ministerul industriei, — mi­nistrul industriei și comerțului poa­te suspenda și pedepsi pe agenții de schimb, — intră în categoria acelora incompatibile cu mandatul de de­putat. Negreșit, cel interesat a susținut teza contra, și a rămas,ca biroul Ca­merei să se pronunțe. Asem­enia chestiuni însă nu se rezolvă de bi­roul Camerei, ci de plenul Adună­rei. Sunt numeroase precedente în această privință. ---------------0X0------———* SCOȚIENE O reabilitare D. Const. Dissescu, ministrul obo­sit, tine să se reabiliteze. La banche­tul podgorenilor d-sa a declarat că deși e bătrân, se simte tare ca vinul vechia. E însă cazul de a zice: Com­­m­ raison n’est nos raison. O răzbunare ? D. Etienne, ministru francez de­misionat, a călcat cu automobilul pe deputatul Declais, care a votat con­tra cabinetului. E o răzbunare nedorită de mini­stru. O deosebire VL Mille a declarat la banchetul podgorenilor că „în vin se pășește adevărul“. A­șa­ este, dar nu „Adeve­­rul“ din strada Sărindar. Cultura gogoșilor I.­­. G. Stoian, atașat comercial, a adresat d-lui N. Xenopol un ra­port asupra celei mai bune cul­turi a gogoșilor. Credem că d. N. Xenopol n’are ne­voie de nici o lămurire în materie de gogoși. Secți­a C*ia -------------—xx----------------­ UNITE «aagwBMaM^treiaa O excursiune in mahalale Consiliul comunal al Capitalei noastre a făcut o excurs­iun­e pe cît •d­a instructivă, pe atîta totuși de pe­riculoasa. A vizitat în corpore pe­riferia orașului metropolă. Desigrav cele văzute nu se pot re­zuma intr-un scurt articol de ziar, dar ceea ce totuși se poate spune este că o data părinții orașului au putut să constate cu proprii lor och­i, iar nu din­­ rapoartele oficiale, sta­rea in care se găsește trei sferturi din București. . Căci București —­ cum și plura­lul numelui său ,1 arata­­­ sum no­uă orașe lipite la un loc, dar unul rap rezintînd Asia, celalt im Hind Pa­risul. In partea asiatică care e cea mai mare a orașului, se pot vedea case cu o înălțime de 1 metru, fe­restre în miniatură, gătite cu ga­roafe ofilite, crescătorii de porci în cari aceste animale plăcute afintu­­lui Anton înoată ca în mediul lor prielnic în curti­e inundate, morma­­­ne de murdărie în mijlocul strade­lor ornamentate cu foarte sistem­a­­tice groape cu noroi, felinare cu o­­paiti de un model arhaic interesații de pe vremea lui Alexandru Mavro­­cordat sau altui Cantacuzino, rîui de ape numite elegant „menajere“, în fine colțuri patriarhale în care oftica, tifosul, holera și alte cucoa­ne simandicoase dovedesc că sunt destul de sociabile și se înțeleg de minune între ele. « Din fericire excursia prin aceste părți locuite de descendenții Daci­lor, n’a ținut mult, și după o oră, consiliul comunal -n frunte cu pri­marul au putut trece în partea eu­ropeană a orașului, unde printr’o colatiune la Gapșa și-au refăcut o sănătate aproape sdruncinată prin călătoria de o oră in partea pesti­centială a Bucureștilor. Ori­ce om impartial treime să fe­licite pe edilii pent­ru frumosul lor gest de a-și expune viata, v isi tint periferia orașului nostru. E un e­­ronim lăudabil... Petronius estea ministerului Barthou Poporul bulgar î­i­nge astăzi reprezentanți ulotați PROGNOSTICURILE.­A CUI­VA VICTORIA’—DANEF VA EȘI ZDROBIT DIN ALEGERI Sofia, 24 Noembrie. — In­frum­in­­tarea provocată de deslănțuirea pa­timilor și urilor acumulate în IA timpul campaniei electorale, au în­ceput astăzi alegerile generale pen­tru Sobranie. Cine n’a­ asistat la alegerile din Bulgaria, nu poate să’și facă idee de modul cum ale­gătorul bulgar își manifestă vo­ința lui. Ingerințele nu lipsesc mai nici­odată — ca și în R­omînia — dar aci alegătorul rezistă și se con­duce în mare parte numai de con­vingerea lui. Alegerile de astăzi ei însă din comun: guvernul își­ știe situația dificilă și a luat întinse măsuri ca să reușească cu orice preț. Opozi­ția­ la rîndul ei s’a organizat puter­nic și s’a pregătit să reziste Sub teroarea guvernamentală, partidele democratice din opoziție (de sub șefia d-lor Malinoff și Stambulinsky, șeful partidului ță­rănesc) — și partidele socialist și republican, s’au coalizat. Lupta o duc împreună cu mulți sorți de iz­­bîndă. In manifestul lansat către alegă­tori, au anunțat că ei luptă pen­tru ABDICAREA REGELUI ȘI INSTITUIREA REPUBLIC­II­ Separate — dar șefii lor susți­nuți de partidele democratice — luptă în aleger­i parti­dele progre­­sist-rusofil al d-lui Daneff și cel naționalist al lui Gheșoff. Partidele democratice susțin pe d-nii Daneff și Geșoff, sub cuvînt că intrarea lor în Sobranie e ne­cesară pentru aflarea vinovatului care a provocat starea de azi a Bulgariei — acești doi oameni po­litici jucînd un rol hotărîtor în evenimentele premergătoare celor de azi. *­După cum sînt împărțiți parti­zanii, iată prognosticurile ce se pot face: In Bulgaria de munte (la Vrața, etc.), partidul țărănesc de sub șefia lui Stambulisky, e stăpîn pe situa­ție. Guvernul va avea aci o înfrîn­­gere urare. La Viața ea va alege cu sigrrrnță d-rul Daneff. La Stusciuk, guvernul va lua 3 sau 3 locuri; restul îl vor lua RD rănii.­­ La Vidin, opoziția are a»atori­i fate. » Guvernul va izbîndi în alegere de la Sofia, Varna, Filipopol, Stara, Zagora — adică în toată ziu­m­e­di­a orientală. După prognosticurile guverna­­mentale, guvernul va cîștisfa Trei mandate di­n 260 cari compun­eo« brania. Aceste mandate se vor ii« părții între stambuloviști (Ghena­­dieff), liberali (Radoslavoff) și ti­­nerii liberali cu Tonceff. Opoziția crede că guvernul lui va reuși să aibă mai mult de 120 de locuri.­­ După chiar prevederile guver­na­ment­ale, guvernul nu va avea în­ Sobranie cele doua treimi necee­sare.Î In general, mandatele din Sobra«­nie se vor împărți — după pre­eă­derile de astăzi— astfel:­­ 1) Țăranii vor lua majori­tatea mandatelor. 2) Democrații de sub șefia­­ d-lui Malinoff. * *■ 3) Socialiștii și republicanii. 4) Partidele d-lor Ghorleff și dr. Daneff. In orice caz, partidul lui Dan­if ese zdrobit din aceste alegeri. Da­­­neff astăzi e cu totul impopular. Un amănunt important: D. Ghenadieff, în fața situației foarte grele în care se află gU­rr«­nul, a amenințat cu demisiunea dar­că regele nu se va înapoia, nu tatăl,­ înaintea alegerilor. Numai pentru înlăturarea crizei de guvern — care a fi provocat tul­­burări cu primejdii incalculabile pentru tron — regele Ferdinand s-a­ întors la Sofia. Sosirea regelui la țară a îmbunătățit mult situația guvernului. — Panciu. * Evenimentele silei T în vot revoluționar Alegerile bulgare Refuzînd să acorde scutirea rentei franceze de orice impozit Camera provoacă o gravă criză politică și financiară Sforțările eroice ale ministe­rului Barthou de a face să se vo­teze, în întregime, proiectul îm­­pru­mutului de 3.300 milioane, de­care republica are nevoe pentru a reorganiza armata și a pune or­dine în finanțele­ sale, nu au reușit. Deși, după o înverșunată discuție Camera a aprobat, în principiu împrumutul și cifra sa, cînd a fost vorba ca sad înscrie în lege principiul că renta de stat va fi scutită pe viitor de ori­ce impo­zit, în urma abilei și energicei intervențiuni a d-lui Caillaux, șe­ful partidului radical unit. Ca­mera nu a mai susținut guvernul, și respingînd principiul imunită­ții totale a rentei, a provocat re­tragerea ministerului, care din votarea acestui principiu făcuse chestie de încredere. Ce a determinat Camera să res­pingă punerea în lege a scutitei de ori­ ce impozit a rentei fran­ceze? In 1908, cînd s’a adus în dis­cuția Camerei, proiectul impozi­tului general pe venit, și cînd s’a făcut socoteală ce venituri tre­­buesc impuse, s’a pus iarăși ches­tiunea dacă renta de stat, trebue­­ște să fie impusă la impozit sau nu. Atunci, cu o mare majoritate Camera, a admis impunerea ren­tei, de­oare­ce se spunea că nu e just ca o categorie de venituri, cari provin din munca generală a națiunei, să nu plătească nici o dată, cînd­­ © elokd­a vor plăti. Dacă eli s’ar fi votat imunita­tea perpetuă a rentei ar fi însem­nat că se revine asupra votului din 1908, că se ia impozitului pe venit unul din isvoarele cele mai însemnate—valoarea rentei fran­ceze trece de 20 miliarde — și că se face ast­fel imposibilă refor­ma financiară, înscrisă în pro­gramul tuturor partidelor demo­crate din Franța. Răsvoiul aceste ar fi însemnat, că urmând minis­terul Barthou — care considera drept misiune „l’apassement“, îm­păcarea intereselor tuturor cla­selor sociale — reprezentanții po­porului înclină spre o politică moderată, conservatoare, în con­tradicție cu spiritul și cu voința maselor populare. Majoritatea Camerii deputați­lor, majoritate radicală­ și socia­listă, a refuzat să ia această cale spre dreapta. Așa fiind, cu riscul de a creia o criză ministerială, în împreju­rări nu tocmai liniștite, Camera a respins principiul imunității rentei și d. Barthou, învins, a tre­buit să dea demisiunea sa și a tu­turor colegilor de minister.­­4-Urmările acestei lovituri poli­tice dată de d. Caillaux, vor fi de­sigur însemnate. Deocamdată rentierii francezi tremură, pen­tru că prevăd eventualitatea u­­nui impozit asupra cuponului lor. Bursa, care e barometrul cel mai sensibil al situației politice dintr’o țară mare ca Franța, s’a tulburat de asemenea, și într’o noapte renta franceză a scăzut de la 86.05 lei la 85.02 și această scădere e urmată de aproape toa­te valorile. E de remarcat că în timpul incidentului de la Agadir, care putea provoca un război germano-francez, scăderea ren­tei n’a fost de­cît de 0.52 bani, pe cînd acum scăderea e de 1.03. Iată deci, cît de gravă e situa­ția politică și financiară în Fran­ța. Ce se face republica fără cele 1.300.000.000 de care are absolută nevoie? Majoritatea ziarelor con­damnă în termenii cei mai aspri votul Camerei, și unul din cei mai serioși financiari ai Franței, d. Jules Roche, numește actul de ori un act revoluționar, care dă dreptul statului de a face ban­crută frauduloasă, adică de a nu plăti pe cei de la cari s’a împru­mutat la nevoe, și-l califică de „crimă națională“. Cel asupra căruia cade greu­tatea rezolvirei situației e d. Poincaré. Cui va încredința for­marea ministerului? Care perso­nalitate va fi așa de puternică să poată aduce o soluție bună pentru rezolvirea chestiunei îm­prumutului, și pentru aplanarea diferendului dintre Cameră și Senat, Senat care aprobă imu­nitatea rentei și respinge refor­ma electorală, pe cînd Camera respinge imunitatea și votează reforma. Nici un curent de idei nepu­­tînd întruni majoritate stabilă, în actuala Cameră, nu e exclusă dizolvarea Corpurilor legiuitoare și noi alegeri. E. ENE După «Balcanska Tribuna» Caricatura bulgară Campania împotriva Regelui Ferdinand După «Devine» Rusofilii au pus iarăși bilet de închiriat tro­­nuhn bulgar. Aviz amatorilor! Edilii conservatori Cum e îngrijit orașul Ploești PRIMARUL DOARME. CONSILIERII COMUNALI DOAM­ N’a fost oraș într’o stare mai mai mizerabilă ca aceea în care se află Ploeștii astăzi. Cu stradele pline de cele m­ai urâte necurățenii, aremătu­­rat de săptămâni întregi, a devenit un focar de infecție. Nu e mahala în care să nu se gă­sească, pe strade, nenumărate depo­zite de gunoiu ajuns în putrefacție, ape înverzite și clocite — raspun­din­c un miros pestilențial — tot fe­lul de animale moarte, resturi de zarzavaturi și alte lucruri aruncate și împuțite. Rigolele st­radelor sunt înfundate de murdării, cari nu mai permit a­­pelor să se scurgă, ei le fac să stag­neze, să se descompună și să otră­vească aerul în care trăiesc atîtea zeci de mii de nenorociți contribua­bili. Pe marginea stradelor și a trotua­relor astă vară crescuseră buruie­nile și bălăriile ca în locurile pus­tii. Acum buruienile acestea putre­zesc. Pavagiile stradelor celor mai principale sînt atît de stricate, în­cît căruțele și trăsurile trebue să meargă la pas, ca să nu li se rupă osiile și roatele, iar cailor să nu li se frângă picioarele. Trotuarele nu s’au mai reparat de la venirea conservatorilor la pute­re, așa încât, din cauza gropilor ce s’au format pe ele, pietonii trebuie să calce cu anultă băgare de seamă, spre a nu fi nevoiți să sufere in­tervenția chirurgicală. Localurile de școli nu s’au­ mai reparat din vara anului 1910; ele au zidurile dărâmate, geamurile sparte, sobele defectuoase, pardose­lile putrezite, latrinele surpate. Cel mu­lt, dacă­ s’au văruit cîteva din ele, dar și acestea superficial. ■" Un s eimțismînt de revoltă te stăpâ­nește, văzând­ nepăsarea și amorțea­lă în care zace, autoritatea comuna­lă. Este t­e ajuns să vază cineva nu­mai starea de ruină în care, se gă­sesc pereții exteriori ai școalei No. 1 de băeți, aflată în centrul orașu­lui, școală cu care s’au cheltuit pes­te 150 mii lei, pentru ca să-și facă a­ceastă­ stradă, din cauză că aut # idee clară despre vncuria­­ celor f­rați astăzi în capul comunei. Ce trebue să mai spunem (fe kt» treținerea rea a tuturor stradelor l­ Chiar bulevardul „Independent © 11*, singurul loc de preumblare al cen îfr­teniilor ploeșteni, este într’o nehră grijire și necurățenie, ce te fând să-ți întorci fața cu desgust de lai edilii orașului, care au încă îndrâs­­neala de a-și etala, în trăsuri, min­trele simandicoase, numai pe­­ ce«Sfă­tă cale principală. Ca să treacă vre-odată prima­rul sau ajutoarele sale pe ne-o strai­m din mahalale și să se intereseze de soarta nenorocită a orașului, ferit-a* Dumnezeu! Trăsurile primăriei «înțe­pase dispoziția tuturor funiițiimarilor w«i manei, nu pentru a se­­ preocupa ci și binele public, ei pentru a-și primă baji familiile și copiii pe bulevard. " Primarul vede, știe și tace, pentr­u»i că și subalternii săi văd și știa multe, dar... închid și ei ochii și tac­i Te coprinde jalea, vârând halul vrednic de­plina în care au ajuns însăși monumentele publice ale ora­’­șului. • Monumentul Vânătorilor, ridicați -aici prin subscripție­­ publică,­­pen­­tru glorificarea eroilor căzuți , lupta­­ de la Grivița, și încredințat primăriei spre a-1 conserva și ingrije­ji, e lăsat cu totul în părăsire, nem­t* zit de nimeni,­­cu grilajul rupt, cu? basorelieful spart, cu tunarii ©­­ dp­* teriorate, cu obuzele trântite jc*, inscripțiile șterse­, în fine într'o sta­­re, ce ar face­­ pe ori­cine săi era,nu obrazul de rușine față de «trăiri în­ cari vin în oraș, afară de primarii­ comunei. Văzînd Ploeștii de astăzi,­­» ere ia cineva că se află în­­ cel mai ordinar oraș din extremul orient ! In fața gărei Ploești, și­­ găsâl­n­­ strada Mărfurilor, paralelă cu linia­ ferată. Pe această stradă se trans­­portă mărfurile de la vaim­a și ma­gaziile gărei, în oraș. Ei, bare, h*

Next