Viitorul, noiembrie 1913 (Anul 7, nr. 2059-2088)
1913-11-26 / nr. 2084
B bani ABONAMENTE ín țară ................. un an 18 Lei ............ .«ase Inni 1l Lei in siräinätat« .... nn an 30 Lei ................. șeaoe Inni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei Ioni *Ami al rți SO Hoembri« 19i1 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 56 CALEA VICTORIEI—STRAPA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Innerii și reclame pagina III linia ................................. 2 Lei 5 bani Linia corp 7 pe o coloană in pagina III ..............50 bani Linia corp 7 pe o coloană In patina IV ................. 30 bani 0 ACUZATIUNE ABSURDA PARTIDUL LIBERAL ȘI-A FACUT DEPLINA DATORIE EXPUMNN) PROGRAMUL SAS Buna credință în discuțiune este o obligație morală. Fără ea nu poate să existe nici o înțelegere, și orice combatere a ideilor altora devine o perdere de vreme cînd tocmai aceste idei sunt ignorate, denaturate sau mistificate. Și în acest viciu de morală în discuțiune, «adeMiranul conservator" „Epoca“ cînd impută partidului liberal lipsa de preciziune a reformelor agrare, și în special chipul cum se propune exproprierea. După organul conservator, partidul liberal a enunțat numai formule vagi, și aceasta ar produce agitațiuni în săteni, cari nu pot pricepe „subtilitățile în care se rezumă programul liberal“. In treacăt am putea obiecta ,Epocei“ contrazicerea în care cade cînd pe de-o parte susține că programul partidului liberal e vag, și pe altă parte că e plin de subtilități? Dar nu asupra nefericitei redactări stilistice de care „Epoca“ se face vinovată ne oprim aci, ci asupra spiritului —o ironie a cuvîntului—ce se degajează din critica ei. Acest spirit opozant este că partidul liberal nu precizează reformele sale, și mai ales nu intră în amănuntele modalităței exproprierei. Critica „Epocei“ însă, denotă parțialitatea spiritului opozant le care fac dovadă cei ce inspiră acest ziar. Căci, este o nedreptate patentă a acuza partidul liberal că nu precizează modalitatea exproprierei, cînd ceea ce interesează țara, ceea ce poate face obiectul discuțiunilor celor mai largi, nu este cele mai mici nuanțe de aplicare a unui principiu, c în principiul însuși al exproprierei. Odată expus și lămurit acest principiu, evident că politicește s’a spus țarei tot ceea ce o poate interesa, căci nimbele amănunte pot să schimbe convingerile cetățenilor. Dar întrunirile de la Focșani, Iași și Craiova, can au urmat după marele congres liberal din Capitală, au fost atîtea prilejuri de-a asculta pe cei mai autorizați purtători de cuvînt ai ideilor liberale, în expunerile lămurite și sincere pe care ei le-au făcut cu Unire la expropriere. Inspiratorii „Epocei“, însă, nu sunt mulțumiți. Ei ar voi să cunoască legile în detaliu, articol după articol, alineat după alineat. Dorința aceasta, însă, partiul liberal nu poate să o satisfacă, re.Cu un motiv constituțional pe care conservatorii noștri se vede că îl ignorează. Și anume: O precizare de amănunt a modalităților practice ale exproprierei, ar fi o anticipare asupra organelor constituționale cari singure pot să înfăptuiască ideile politice, cu toate nuanțele lor practice. A anticipa legiferarea ar fi din partea partidului liberal o greșală constituțională, în care acest partid nu va cădea. Dar pentru că „Epoca“ se face purtătoarea de cuvânt a celor ce sunt lacomi de preciziune în programele politice, am putea și noi să o întrebăm nu unde este precizii mea programului conservator, ci care este acest program? O frîntură conservatoare afirmă reforme cari sînt colorate de un liberalism modern, o altă frîntură se muncește să-și dea un program care se abate între un democratism ipocrit, și un reacționarism care e în sîngele lor, și în sufletul conservator. Și cînd aceasta, e starea de spirit a conservatorilor noștri, acuzațiunea că partidul liberal nu-și precizează programul, este din acelea care se pot numi cinice. IN JURUL UNEI DISCUȚII LITERARE ARTA LUI ALEX. ODOBESCU CARACTERISTICA UNEI PERSONALITĂȚI MARI LITERARE O operă de arheologie literară, inspirată de un sentiment profund fată de acela care l-am uitat prea curînd, fată de Alexandru Odobescu s’a întreprins de cîtăva vreme. Cu adaosuri pasionale, cu mici cabale și cu personalități ce nu pot fi niciodată excluse din cercetările literare, s’a vorbit cu insistentă despre o operă nedată la lumină, datorită celui mai colorat stilist al nostru, o operă de teatru cu numele Doamna Clara. Și sunt multe indicii că Odobescu, dată fiind personalitatea lui literară, să fi scris o operă de teatru, și numai nenorocite împrejurări ne fac să o ignorăm. Mai presus de toate Odobescu a fost un vizual. Ceeace a scris el, descripții și povestiri, erudiție și fantazie — recitească-se Pseudo-Kynegetikos al lui — e caracterizat printr’un puternic dar de evocare. El vede ceea ce scrie, și scrie cu o putere sentimentală deosebită. Un astfel de literat era chemat să facă teatru. Dar mai este ceva. Al. Odobescu *va atîta de poet încât a știut să scoată din cronicele seci romînești novelele istorice cele mai palpitante, cele mai vii și mai învestmîntate bi hlamida de mare pompă a fantaziei poetice. Putința lui de a pune în dialog, în mișcare, în conflicte de interes dramatic scenele istorice ne-o arată mai mult poate decit Doamna Chiajna, Mircea-Vodă — model neîntrecut de novelă istorică. Să se citească și basmul cu Doamna Neaga din admirabila prefață ce a scris-o Manualului de vînătoare a lui Corbescu și se va simți tocmai acel dar de a trezi viata, acea putinta de-a învia un colt de lume, pe care îl poseda Odobescu. Un astfel de artist dublat de un savant istoric era chemat să facă dramă istorică. Iată de ce socotim foarte legitime ideile susținute de Al. Șerban în revista Macara. Gr. T. Iată un fragment din acest mittel: Nu putem crede că ..Doamna Clara“ nu a existat, fiindcă nu putem admite că atîți oameni cari afirmă cu seninătate și căldură lipsită de ©atimă că au ascultat pe Odobescu citind sau vorbind despre această dramă ori că au auzit p pe Hașdeu lăudind limba acestei piese și chtindind alcătuirea scenică, să fie cu toții niște calomniatori, niște mincinoși. Știm că răutatea, cînd vrea să ponegrească meritul, e în stare să născocească cuviinte mai calde decit însăși pasiunea de adevăr. Și nu vom tăgădui că lupta aceasta, care pentru noi se înfățișează numai sub forma cea mai îndrăzneață a alergărei după adevăr, trebuie să fie susținută, pe ici pe colo, și de multă ură. Aceasta însă nu trebuie să micșoreze întru nimic valoarea rezultatelor ce se așteaptă și prestigiul acelora cari, în slujba adevărului fiind, cu aderat, la campanie. Noi suntem convinși că Odobescu trebuie să fi avut o piesă de teatru, întitulată „Doamna Clara“. Sau mai bine zis, «intern convinși că cel puțin două acte în versuri din această dramă au existat. De altfel, există și o dovadă materială despre aceasta : este d. Rădulescu-Niger. Am stat de vorbă cu d-sa și am plecat, împreună cu un distins prieten, cu convingerea că ni s’a spus adevărul. D. Rădulescu-Niger a ascultat două acte din „Doamna Clara“. Și erau scrise acele acte in versuri admirabile, din cari se desprindeau un aer de demult și o iubire împătimată de poporul și datinele noastre. D. Răduiescu-Niger și-aduce aminte perfect subiectul acelor două acte. L’am rapela, așa cum l’a povestit d-sa, dacă nu ne-am teme că adversarii lui Odobescu au să strige pe urmă în cor antic că marele scriitor s’a inspirat dela d. Davilla. Dar mai cu seamă și-a adus aminte d. Rădulescu-Niger de piesa lui Odobescu după prima reprezentație a lui „Vlaicu-Vodă“. Și-atunci d-sa și-a împărtășit impresiile d-lui Mircea Demetriade, fratele Aristizzei Romanescu. Iar d.emetriade confirmă spusele d-lui Rădulescu- Niger. Și s’a grăbit atunci d. Rădulescu-Niger să-și spune impresiile și d-lui Gioncu care odinioară asistase la citirea celor două acte din „Doamna Clara“. Și fiindcă Gionu’a avut curajul să înfrunte acuzarea ,le calomniator a preferat să nu ■scrie aceea ce i-a răspuns atunci d-lui Rădulescu-Nigeri Ei bine, toate acestea, auzite față de martori, nu pot fi minciuni. Sau atunci trăim într’o lume de analit. ---------------oxo-----------— Agent de schimb sunt depistat? Se știe că încă de astă vară, d. ministru al lucrărilor publice a stăruit pe lângă colegul său dela industrie și comerț, și-a făcut ca fiul ’d-sale, d. Teodor Bădărău, să fie numit agent oficial de schimb pe lingă bursa din București. Nimic de zis, desigur. Postul de agent de schimb este foarte lucrativ, și tendința părintească a d-lui Bădărău de a asigura fiului său o funcțiune rentabilă este foarte firească... De cit. d. Teodor Bădărău este și deputat, și ca atare numirea sa rndică o chestiune care a și fost semnalată într’o trecută ședință a Camerei. S’a zis eu drept cuvînt că numirea d-lui Teodor Bădărău, făcută prin decret regal, într’o funcțiune depinzînd de ministerul industriei, — ministrul industriei și comerțului poate suspenda și pedepsi pe agenții de schimb, — intră în categoria acelora incompatibile cu mandatul de deputat. Negreșit, cel interesat a susținut teza contra, și a rămas,ca biroul Camerei să se pronunțe. Asemenia chestiuni însă nu se rezolvă de biroul Camerei, ci de plenul Adunărei. Sunt numeroase precedente în această privință. ---------------0X0------———* SCOȚIENE O reabilitare D. Const. Dissescu, ministrul obosit, tine să se reabiliteze. La banchetul podgorenilor d-sa a declarat că deși e bătrân, se simte tare ca vinul vechia. E însă cazul de a zice: Comm raison n’est nos raison. O răzbunare ? D. Etienne, ministru francez demisionat, a călcat cu automobilul pe deputatul Declais, care a votat contra cabinetului. E o răzbunare nedorită de ministru. O deosebire VL Mille a declarat la banchetul podgorenilor că „în vin se pășește adevărul“. Așa este, dar nu „Adeverul“ din strada Sărindar. Cultura gogoșilor I.. G. Stoian, atașat comercial, a adresat d-lui N. Xenopol un raport asupra celei mai bune culturi a gogoșilor. Credem că d. N. Xenopol n’are nevoie de nici o lămurire în materie de gogoși. Secția C*ia -------------—xx---------------- UNITE «aagwBMaM^treiaa O excursiune in mahalale Consiliul comunal al Capitalei noastre a făcut o excursiune pe cît •da instructivă, pe atîta totuși de periculoasa. A vizitat în corpore periferia orașului metropolă. Desigrav cele văzute nu se pot rezuma intr-un scurt articol de ziar, dar ceea ce totuși se poate spune este că o data părinții orașului au putut să constate cu proprii lor ochi, iar nu din rapoartele oficiale, starea in care se găsește trei sferturi din București. . Căci București — cum și pluralul numelui său ,1 arata sum nouă orașe lipite la un loc, dar unul rap rezintînd Asia, celalt im Hind Parisul. In partea asiatică care e cea mai mare a orașului, se pot vedea case cu o înălțime de 1 metru, ferestre în miniatură, gătite cu garoafe ofilite, crescătorii de porci în cari aceste animale plăcute afintului Anton înoată ca în mediul lor prielnic în curtie inundate, mormane de murdărie în mijlocul stradelor ornamentate cu foarte sistematice groape cu noroi, felinare cu opaiti de un model arhaic interesații de pe vremea lui Alexandru Mavrocordat sau altui Cantacuzino, rîui de ape numite elegant „menajere“, în fine colțuri patriarhale în care oftica, tifosul, holera și alte cucoane simandicoase dovedesc că sunt destul de sociabile și se înțeleg de minune între ele. « Din fericire excursia prin aceste părți locuite de descendenții Dacilor, n’a ținut mult, și după o oră, consiliul comunal -n frunte cu primarul au putut trece în partea europeană a orașului, unde printr’o colatiune la Gapșa și-au refăcut o sănătate aproape sdruncinată prin călătoria de o oră in partea pesticentială a Bucureștilor. Orice om impartial treime să felicite pe edilii pentru frumosul lor gest de a-și expune viata, v isi tint periferia orașului nostru. E un eronim lăudabil... Petronius estea ministerului Barthou Poporul bulgar îinge astăzi reprezentanți ulotați PROGNOSTICURILE.A CUIVA VICTORIA’—DANEF VA EȘI ZDROBIT DIN ALEGERI Sofia, 24 Noembrie. — Infrumintarea provocată de deslănțuirea patimilor și urilor acumulate în IA timpul campaniei electorale, au început astăzi alegerile generale pentru Sobranie. Cine n’a asistat la alegerile din Bulgaria, nu poate să’și facă idee de modul cum alegătorul bulgar își manifestă voința lui. Ingerințele nu lipsesc mai niciodată — ca și în Romînia — dar aci alegătorul rezistă și se conduce în mare parte numai de convingerea lui. Alegerile de astăzi ei însă din comun: guvernul își știe situația dificilă și a luat întinse măsuri ca să reușească cu orice preț. Opoziția la rîndul ei s’a organizat puternic și s’a pregătit să reziste Sub teroarea guvernamentală, partidele democratice din opoziție (de sub șefia d-lor Malinoff și Stambulinsky, șeful partidului țărănesc) — și partidele socialist și republican, s’au coalizat. Lupta o duc împreună cu mulți sorți de izbîndă. In manifestul lansat către alegători, au anunțat că ei luptă pentru ABDICAREA REGELUI ȘI INSTITUIREA REPUBLICII Separate — dar șefii lor susținuți de partidele democratice — luptă în alegeri partidele progresist-rusofil al d-lui Daneff și cel naționalist al lui Gheșoff. Partidele democratice susțin pe d-nii Daneff și Geșoff, sub cuvînt că intrarea lor în Sobranie e necesară pentru aflarea vinovatului care a provocat starea de azi a Bulgariei — acești doi oameni politici jucînd un rol hotărîtor în evenimentele premergătoare celor de azi. *După cum sînt împărțiți partizanii, iată prognosticurile ce se pot face: In Bulgaria de munte (la Vrața, etc.), partidul țărănesc de sub șefia lui Stambulisky, e stăpîn pe situație. Guvernul va avea aci o înfrîngere urare. La Viața ea va alege cu sigrrrnță d-rul Daneff. La Stusciuk, guvernul va lua 3 sau 3 locuri; restul îl vor lua RD rănii. La Vidin, opoziția are a»atorii fate. » Guvernul va izbîndi în alegere de la Sofia, Varna, Filipopol, Stara, Zagora — adică în toată ziumedia orientală. După prognosticurile guvernamentale, guvernul va cîștisfa Trei mandate din 260 cari compuneo« brania. Aceste mandate se vor ii« părții între stambuloviști (Ghenadieff), liberali (Radoslavoff) și tinerii liberali cu Tonceff. Opoziția crede că guvernul lui va reuși să aibă mai mult de 120 de locuri. După chiar prevederile guvernamentale, guvernul nu va avea în Sobranie cele doua treimi neceesare.Î In general, mandatele din Sobra«nie se vor împărți — după preeăderile de astăzi— astfel: 1) Țăranii vor lua majoritatea mandatelor. 2) Democrații de sub șefia d-lui Malinoff. * *■ 3) Socialiștii și republicanii. 4) Partidele d-lor Ghorleff și dr. Daneff. In orice caz, partidul lui Danif ese zdrobit din aceste alegeri. Daneff astăzi e cu totul impopular. Un amănunt important: D. Ghenadieff, în fața situației foarte grele în care se află gUrr«nul, a amenințat cu demisiunea darcă regele nu se va înapoia, nu tatăl, înaintea alegerilor. Numai pentru înlăturarea crizei de guvern — care a fi provocat tulburări cu primejdii incalculabile pentru tron — regele Ferdinand s-a întors la Sofia. Sosirea regelui la țară a îmbunătățit mult situația guvernului. — Panciu. * Evenimentele silei T în vot revoluționar Alegerile bulgare Refuzînd să acorde scutirea rentei franceze de orice impozit Camera provoacă o gravă criză politică și financiară Sforțările eroice ale ministerului Barthou de a face să se voteze, în întregime, proiectul împrumutului de 3.300 milioane, decare republica are nevoe pentru a reorganiza armata și a pune ordine în finanțele sale, nu au reușit. Deși, după o înverșunată discuție Camera a aprobat, în principiu împrumutul și cifra sa, cînd a fost vorba ca sad înscrie în lege principiul că renta de stat va fi scutită pe viitor de orice impozit, în urma abilei și energicei intervențiuni a d-lui Caillaux, șeful partidului radical unit. Camera nu a mai susținut guvernul, și respingînd principiul imunității totale a rentei, a provocat retragerea ministerului, care din votarea acestui principiu făcuse chestie de încredere. Ce a determinat Camera să respingă punerea în lege a scutitei de ori ce impozit a rentei franceze? In 1908, cînd s’a adus în discuția Camerei, proiectul impozitului general pe venit, și cînd s’a făcut socoteală ce venituri trebuesc impuse, s’a pus iarăși chestiunea dacă renta de stat, trebuește să fie impusă la impozit sau nu. Atunci, cu o mare majoritate Camera, a admis impunerea rentei, deoarece se spunea că nu e just ca o categorie de venituri, cari provin din munca generală a națiunei, să nu plătească nici o dată, cînd © elokda vor plăti. Dacă eli s’ar fi votat imunitatea perpetuă a rentei ar fi însemnat că se revine asupra votului din 1908, că se ia impozitului pe venit unul din isvoarele cele mai însemnate—valoarea rentei franceze trece de 20 miliarde — și că se face astfel imposibilă reforma financiară, înscrisă în programul tuturor partidelor democrate din Franța. Răsvoiul aceste ar fi însemnat, că urmând ministerul Barthou — care considera drept misiune „l’apassement“, împăcarea intereselor tuturor claselor sociale — reprezentanții poporului înclină spre o politică moderată, conservatoare, în contradicție cu spiritul și cu voința maselor populare. Majoritatea Camerii deputaților, majoritate radicală și socialistă, a refuzat să ia această cale spre dreapta. Așa fiind, cu riscul de a creia o criză ministerială, în împrejurări nu tocmai liniștite, Camera a respins principiul imunității rentei și d. Barthou, învins, a trebuit să dea demisiunea sa și a tuturor colegilor de minister.4-Urmările acestei lovituri politice dată de d. Caillaux, vor fi desigur însemnate. Deocamdată rentierii francezi tremură, pentru că prevăd eventualitatea unui impozit asupra cuponului lor. Bursa, care e barometrul cel mai sensibil al situației politice dintr’o țară mare ca Franța, s’a tulburat de asemenea, și într’o noapte renta franceză a scăzut de la 86.05 lei la 85.02 și această scădere e urmată de aproape toate valorile. E de remarcat că în timpul incidentului de la Agadir, care putea provoca un război germano-francez, scăderea rentei n’a fost decît de 0.52 bani, pe cînd acum scăderea e de 1.03. Iată deci, cît de gravă e situația politică și financiară în Franța. Ce se face republica fără cele 1.300.000.000 de care are absolută nevoie? Majoritatea ziarelor condamnă în termenii cei mai aspri votul Camerei, și unul din cei mai serioși financiari ai Franței, d. Jules Roche, numește actul de ori un act revoluționar, care dă dreptul statului de a face bancrută frauduloasă, adică de a nu plăti pe cei de la cari s’a împrumutat la nevoe, și-l califică de „crimă națională“. Cel asupra căruia cade greutatea rezolvirei situației e d. Poincaré. Cui va încredința formarea ministerului? Care personalitate va fi așa de puternică să poată aduce o soluție bună pentru rezolvirea chestiunei împrumutului, și pentru aplanarea diferendului dintre Cameră și Senat, Senat care aprobă imunitatea rentei și respinge reforma electorală, pe cînd Camera respinge imunitatea și votează reforma. Nici un curent de idei neputînd întruni majoritate stabilă, în actuala Cameră, nu e exclusă dizolvarea Corpurilor legiuitoare și noi alegeri. E. ENE După «Balcanska Tribuna» Caricatura bulgară Campania împotriva Regelui Ferdinand După «Devine» Rusofilii au pus iarăși bilet de închiriat tronuhn bulgar. Aviz amatorilor! Edilii conservatori Cum e îngrijit orașul Ploești PRIMARUL DOARME. CONSILIERII COMUNALI DOAM N’a fost oraș într’o stare mai mai mizerabilă ca aceea în care se află Ploeștii astăzi. Cu stradele pline de cele mai urâte necurățenii, aremăturat de săptămâni întregi, a devenit un focar de infecție. Nu e mahala în care să nu se găsească, pe strade, nenumărate depozite de gunoiu ajuns în putrefacție, ape înverzite și clocite — raspundinc un miros pestilențial — tot felul de animale moarte, resturi de zarzavaturi și alte lucruri aruncate și împuțite. Rigolele stradelor sunt înfundate de murdării, cari nu mai permit apelor să se scurgă, ei le fac să stagneze, să se descompună și să otrăvească aerul în care trăiesc atîtea zeci de mii de nenorociți contribuabili. Pe marginea stradelor și a trotuarelor astă vară crescuseră buruienile și bălăriile ca în locurile pustii. Acum buruienile acestea putrezesc. Pavagiile stradelor celor mai principale sînt atît de stricate, încît căruțele și trăsurile trebue să meargă la pas, ca să nu li se rupă osiile și roatele, iar cailor să nu li se frângă picioarele. Trotuarele nu s’au mai reparat de la venirea conservatorilor la putere, așa încât, din cauza gropilor ce s’au format pe ele, pietonii trebuie să calce cu anultă băgare de seamă, spre a nu fi nevoiți să sufere intervenția chirurgicală. Localurile de școli nu s’au mai reparat din vara anului 1910; ele au zidurile dărâmate, geamurile sparte, sobele defectuoase, pardoselile putrezite, latrinele surpate. Cel mult, dacă s’au văruit cîteva din ele, dar și acestea superficial. ■" Un s eimțismînt de revoltă te stăpânește, văzând nepăsarea și amorțeală în care zace, autoritatea comunală. Este te ajuns să vază cineva numai starea de ruină în care, se găsesc pereții exteriori ai școalei No. 1 de băeți, aflată în centrul orașului, școală cu care s’au cheltuit peste 150 mii lei, pentru ca să-și facă această stradă, din cauză că aut # idee clară despre vncuria celor frați astăzi în capul comunei. Ce trebue să mai spunem (fe kt» treținerea rea a tuturor stradelor l Chiar bulevardul „Independent © 11*, singurul loc de preumblare al cen îfrteniilor ploeșteni, este într’o nehră grijire și necurățenie, ce te fând să-ți întorci fața cu desgust de lai edilii orașului, care au încă îndrâsneala de a-și etala, în trăsuri, mintrele simandicoase, numai pe ce«Sfătă cale principală. Ca să treacă vre-odată primarul sau ajutoarele sale pe ne-o straim din mahalale și să se intereseze de soarta nenorocită a orașului, ferit-a* Dumnezeu! Trăsurile primăriei «înțepase dispoziția tuturor funiițiimarilor w«i manei, nu pentru a se preocupa ci și binele public, ei pentru a-și primă baji familiile și copiii pe bulevard. " Primarul vede, știe și tace, pentru»i că și subalternii săi văd și știa multe, dar... închid și ei ochii și taci Te coprinde jalea, vârând halul vrednic deplina în care au ajuns însăși monumentele publice ale ora’șului. • Monumentul Vânătorilor, ridicați -aici prin subscripție publică,pentru glorificarea eroilor căzuți , lupta de la Grivița, și încredințat primăriei spre a-1 conserva și ingrijeji, e lăsat cu totul în părăsire, nemt* zit de nimeni,cu grilajul rupt, cu? basorelieful spart, cu tunarii © dp* teriorate, cu obuzele trântite jc*, inscripțiile șterse, în fine într'o stare, ce ar face pe oricine săi era,nu obrazul de rușine față de «trăiri în cari vin în oraș, afară de primarii comunei. Văzînd Ploeștii de astăzi,» ere ia cineva că se află în cel mai ordinar oraș din extremul orient ! In fața gărei Ploești, și găsâln strada Mărfurilor, paralelă cu linia ferată. Pe această stradă se transportă mărfurile de la vaima și magaziile gărei, în oraș. Ei, bare, h*