Viitorul, ianuarie 1914 (Anul 8, nr. 2117-2132)

1914-01-15 / nr. 2130

5 bani ABONAMENTE In țară ................ un an ÎS Lei .................. sease lnai 9 Lei In străinătate .... un an 80 Lei .......... .. .șease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­carei luni REDACȚIA ȘI ADMINISTRA­Ț­IA 56 CALEA VICTO­IEI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 “ ADMINISTRAȚI­A: TELEFON 22/39 MANUSCRISEL­E NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III :......... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ............... 30 bani Incerți și reclame pagina III linia .......................... 2 Lei FEMEILE SOLDAȚI Mânuirea armelor a fost pină acum o ocu­pațiune exclusiv bărbătească. Tinerele fete vor ele să dispute acest­­­ privilegiu al fraților lor, femeile mă­ritate bărbaților lor, și cele mai ze­loase se grăbesc oare a reclama „dreptul" de a face serviciul militar? Am putea crede Kievul acesta după moda nouă care ne vine din țările unde serviciul militar totuși nu e obligatoriu nici chiar pentru băr­bați. In America și Anglia grupe de ti­nere fete și femei au organizat ba­talioane militare. Sunt cunoscute ba­talionul de jandarmi femei din Ar­kansas (America) și cel de pompieri din Burton (Anglia). Ilustrația noa­stră reprezintă la stingă pe amazoa­nele din Far West (cartier din New­­York) și la dreapta pe rezervistele „Wounded Conv .y Corps", cari în timpul perioadei lor militare fac e­­xerciții militare în tabere de cîm­p, cu aceleași rigori ca pentru soldații bărbați. *4 Păreri asupra Exproprierei Du­pa anunțarea reformelor inter­ne, partidul National-liberal a por­nit o puternică acțiune de populari­zare a ideilor cuprinse în acest pro­gram. Această acțiune s-a manifestat prin discursurile înălțătoare rostite de șeful partidului și de fruntașă, în numeroasele întruniri publice ținute în principalele orașe din țară, prin conferințe la cercul de studii și prin presă. Punctele de reazim ale reformei s’au îndreptățit,­­prin constatările unei stări de lucruri care nu mai poate dăinui, fără mare primejdie pentru liniștita și buna desvoltare a Statului român. S’a arătat anormala­ repartiție a proprietății rurale, punîndu-se în lu­mină ,pe de o parte lipsa de pământ de care suferă cea mai mare parte di­n țărănimea noastră, iar pe de alta existența unei considerabile întinderi de pământuri, concentrată în mîinile unui restrâns număr de­­ proprietari. S’a arătat că exploatarea marei proprietăți se face sau prin inter­mediari, sau se reazimă pe munca și capitalul de lucru al țărănimii, fără să se respecte însă și raporturile juste care traduc să rezulte din co­laborarea unor factori de o egală importantă. S’a demonstrat prin accente vi­brând de cel mai înalt și mai căldu­ros patriotism, pericolul la care se expune Statul român, prin păstra­rea mai departe a unei țărănimii des­părțită sufletește de conducătorii săi și de ideia de Stat, clocotind subt nevoile traiului și avînd conștiința că este supusă la o grea și nemeri­­tată exploatare, tocmai de acei care își reazimă buna stare și siguranța silei de mîine, pe munca și brațul său. Legătura riguros logică a celor două reforme, menite una să întă­rească economic e­ ște țărănimea, iar cealaltă să o solidarizeze cu ideia de Stat, făcîndu-o părtașă la viata publică, constitue pentru cugetăto­­rii neprevenit o admirabilă concepț­­ie de armonie­ socială și de înaltă prevedere politică. Cit de grave sînt consecințele stării apăsătoare sub­t care se gă­sesc astăzi muncitorii de pământ, cită amenințătoare vijejie stă cu­­prinsă în existența unei lipse de con­tinuitate a vietei nationale si cât de intens este consensul între conștiin­­ța publică și reformele anunțate, s’a văzut din însuși chipul cum aceste reforme au fost primite. Atitudinea chiar a celorlalte­­ par­tide de guvernământ, constitue în ultima lor analiză o recunoaștere a imposibilității păstrării stării ac­tuale de lucruri, și o legitimare a so­­ruturilor liberale. Unul se declară favorabil expro­prierii, iar celalt — contestând ne­cesitatea unei constrângeri legale imediate — se complace încă în i­­deia, că transmiterea în masă a unei însemnate părți din proprietatea rurală, se poate face numai prin mij­loacele normale la dispoziția Statu­lui și prin libera consimțire a ma­rilor proprietari. Un alt semn îmbucurător, ii găsim in atitudinea celor mai mu­lti dintre marii proprietari — clasă imediat interesată la aceste reforme, — cari cu un elan și o abnegare admi­rabilă, s’au grupat dela întâiul ceas in jurul susținătorilor acestor idei. Faptul că transmiterea unei în­semnate părți din solul tării, se va face­­ printr’o equitabilă îndemniza­re, nu ridică intra nimic din meri­­­tul acestei libere consimțiri, întru cit în toate timpurile și în toate țările posesiunea pământului în întinderi importante, a fost equivalentul unei incontestabile supremații politice și sociale. Ori cît de democratică ar fi orga­nizația de Stat, ori cît de largi ar fi deschise porțile tuturor talente­lor și tuturor energiilor, marele pro­prietar rural- deținătorul unei păr­ți sensibile din teritoriul țării — pu­țind influența prin interesele pe ca­re le are în mină, asupra convinge­rii celor mulți cari depind de el, va avea în­totdeauna, în afară de superioritatea sa culturală și o ma­re influență politico-socială, rezul­tată din caracterul special al patri­moniului său. Adesiunea proprietății mari la re­forme, reprezintă așa­dar o renun­țare conștientă a­ unei netăgăduite supremații politice și constitue în același timp cel mai frumos exem­plu­­ de solidaritate socială și aju­torul cel mai prețios pentru o reală democratizare a vietei publice româ­nești. O reformă de importanta si cu consecințele celei anunțate, realiza­tă fără sgu­duiri, va așeza Statul ro­mân în conștiința Europeană, într’o lumină de maturitate politică, în­dreptățind posibilitatea realizării ori­căror sforțări și atingerii ori­căror idealuri. România de mîine, rezemată pe o masă cît mai întinsă de cetățeni li­beri, alcătuind o forță armonică de interese și convingeri, va fi în mă­sură nu numai să-și accentueze în proporții nebănuite admirabila sa desvoltare economică, dar și mai a­les să-și poată spune cu tărie cu­­vîntu­l în chestiunile din afară, care stau în atingere cu interesele sale superioare și cu aspiration­le sale cele mai legitime. O țară liberă, bogată, democrată în sensul cel mai bun al cuvîntului, cu o conștiință națională care vi­brează în toate straturile ce o com­­pun­­e, exteriorizînd vitalitatea și ge­niul rasei și servind drept reazim și nădejde întregului neam, răvășit de necazul vremurilor, iată ceia ce nă­dăjduim că ne va aduce în scurtă vreme opera de reînoire politică și socială ce s’a întreprins. O altă ex­plicație ce s’a dat, a fost asupra pro­prietății, rolului ei în Stat și princi­piilor pe care se reazimă. S’a arătat că proprietatea este o funcțiune socială și că în­totdeauna rostul ei a fost adecuat necesităților și intereselor superioare ale socie­tății în sinul cărei s-a desvoltat. Proprietatea fiind un produs al frământărilor și concepțiunilor me­diului social, ea nu poate sta în a­­fară și deasupra intereselor ce agită acest mediu. Proprietatea de ori­ce natură se desvoltă ca valoare în două feluri: prin sforțările individuale și prin progresul general realizat de mediul social. O moșie va crește în valoare prin­tr’o cultură din ce în ce mai intensă, printr’o folosință rațională a pă­­mînturilor, și o modernizare a uti­lajului agricol, printr’o dotatiune bine chibzuită a transportului și ima­gazi­nării. Valoarea ei va crește însă tot așa de bine — independent chiar de sfor­țările inteligente ale proprietarului — prin înlesnirile de transport ce i s’au pus la dispoziție de organiza­ția de Stat, prin sporul brațelor de muncă, prin înlesnirile de credit iz­vorî­tă d­intr’o stare economică pros­peră și prin prețurile remunerătorii ale produselor, Strâns legate de o creștere a consumațiunii atît inter­ne cît și din afară. Valoarea locativă a unui imobil și deci și valoarea s a comercială, va fi în continuu acord cu desvol­tarea generală a orașului, nu numai din punctul de vedere al creșterii popu­lații, dar și din acela al caracter­ului său specific comercial, industrial sau politic. Valorile mobiliare își vor rezema desvoltarea lor atît pe trăinicia afa­cerilor pe care le reprezintă și pe inteligenta cu care acestea sînt con­duse și desvoltate, cit și pe abun­­dența de numerar, rezultată dintr’o stare economică prosperă, prin creș­terea creditului public și prin oste­­nirea valorii locative a banului. Mediul social, prin sforțările sale colective, influențând — subt forme uneori bine definite, alte­ori variate și subtile — creșterea valorii pro­prietății private, înscrie asupra aces­tei proprietăți o hypotecă socială, care îi dă dreptul să ordone la un moment dat, raporturile care tre­­bu­ie să existe între libera ei folo­sință și alte interese sociale. In conflictele între părți Statul, re­prezentantu­­l legal al mediului so­cial și national, recunoaște si apără intangibiltatea­ proprietății; în con­flictele însă dintre clasele sociale, în care stările de fapt izbesc eguita­­tea, amenință ordinea socială și is­tovesc însăși forțele vii ale neamu­lui. Statul prin intervențiunea lui conștientă și prevăzătoare, are drep­tul să așeze interesele în conflict pe alte baze. Rezultă din principiile expuse mai sus că ceia ce răm­îne intangibil din dreptul de proprietate, în rapor­turile dintre el și rațiunea de Stat nu este forma sa exterioară la un moment dat, ci justa sa valoare circulatorie. Traducerea în fapt a acestor prin­cipiii le găsim nenumărate în legisla­țiile de Stat atît la noi cît și aiurea, sub­ forma putintii exproprierii, în­scrisă în constituția noastră pentru cauze determinate, în altele streine, subordonate nevoilor recunoscute de legiuirile curente, iar restrângeri în ce privește folosința proprietății, atunci când cade în desacord, ca in­teresul public, — le găsim în foarte numeroase aspecte ale vieței sociale­­și economice. Cu aceste considerațiuni expuse de noi foarte pe scurt, se termină moti­varea reformei agrare atît din punc­tul de vedere, — netăgăduit de ni­meni, — al necesității de pământ, cît și din punctul de vedere al legiti­mării exproprierii. Vom trece la expunerea pârtii de aplcaziune a acestor reforme, unde protiv­m­eii noștrii ne acuză că plu­tim în necunoscut și că ne vom izba de greutăți materiale, care vor pa­raliza chiar de la început avîntul ge­neros cu care am pornit la lucru. Așa să fie? Vom examina ches­tiunea într’un articol viitor. CONSTANTIN HALACEANU !­ ■ — CIO ........... es­■j Tactica conse­rvatorilor REFORMELE S­E VOR REALI­ZA PRIN VOU fI A T­REI Puși în neputință să lupte împo­triva curentului de opinie publică, care a îmbrățișat fără rezerve pro­gramul de reforme al partidului na­țional-liberal, conservatorii încearcă o nouă tactică, cu nădejdea că vor fi mai fericiți în tentativa lor. Așa, de cîteva zile se exploatează în presa partidelor de opoziție, cu o rară bogăție de argumente, neîn­țelegeri cari s’ar fi manifestând în rândurile organizațiunilor național­liberale cu prilejul distribuirei di­feritelor demnități locale. Nu lipsesc nici amănunte, pari desigur că nu sunt, însă, la cunoștința liberalilor, cari fără îndoială că ,dacă faptul ar fi exact ar trebui să fie informați despre aceste așa rase neînțelegeri cel puțin odată cu presa conserva­toare. Dar tactica aceasta, al cărei sin­gur scop este să producă diversiu­ne în opinia publică, e prea mult sistem nnt­opoziționist, ca să poată fi luată în serios și să reușească ca să întunece, în mintea oamenilor cinstiți importanța operei de refor­me, pe care guvernul liberal e che­mat s-o înfăptuiască. Reformele acestea au intrat atît de mult în spiritul și sentimentul public, în­cît nu prin asemenea în­cercări neputincioase li se va scă­­dea marea lor în­eemnătate socială. Isvorâte din nevoile adinei ale tarei și ale celor mulți din această țară, reformele vor fi realizate prin voin­ța si concursul imensei majorități a tărei. n Iată neutra ce, svbrcolirile nepu­tincioase ale unora si altora sunt privite cu nepăsarea la care sunt o­­bligati oamenii cari au conștiința răspunderilor in această tară. HOTE Sărmana umanitate Un medic tânăr,• devotat științei, d. Theodor Mironescu a vorbit la Ateneu despre cancer, despre acea­stă boală, care spre deosebire de al­tele nu face distincții de clase. Bo­gații și săracii sunt deopotrivă tra­­tați în fața teribilului can­cer. Dar ascultînd această conferență, în care se rezumă starea­ actuală a științei medicale, un gând trist ne a cuprins. Tot progresul științific a produs nu numai o ignorantă, tot așa de profundă, ca și mai înainte de a se fi studiat cancerul, dar cea ce e și mai dureros, și a put­ut să împedice răspândirea boalei. Can­cerul se întinde din ce în­ ce, și toa­te măsurile sanitare nu sunt capa­bile a stabili o împuținare a cazuri­lor. Oare igiena publică nu e mai desvoltată astăzi în Paris de­cît a­­cum 10 ani ? Totuși, contrar aștep­tărilor, numărul cazurilor de can­cer crește acolo în proporție mult mai mare de­cît potrivit creșterei populațiunei. Atunci ce taină, ce factor necu­noscut intervine în răspândirea groaznicei boale ? : Și de unde și cînd va eși acel gri­iu care să vadă, ceea ce alții nu văd, și să desempeze în tainecele legătu­ri ale lucrurilor, acel ceva care e pauza inițială a răului ! I I­ așteaptă pe «e#! Pasteur al al­tor vremuri, o­ întreagă omenire în­­grijată și o enormă sumă de bol­navi ajunși la deznădejde! Petronius Deunăzi s’a sărbătorit a 21-a ani­versare de la înființarea gimnaziului „Gh. Șincai", al cărui director este d. Petru Marinescu, un disting pro­fesor d ie matematici. Cu acest prilej am vizitat și eu localul gimnaziului — era să zic ruina — din curtea bi­­sericei sf. Gheorghe vechili. Un tem­plu al culturei, instalat într’un ase­menea local, este cel puțin descura­jator pentru acei cari oficiază în­­tr’însui. Noroc ca profesorii, în frun­te cu directorul lor, au încă mult cu­raj pentru ca să-și poată împlini cu sfințenie nobila lor misiune. Așa­dar, cu prilejul serbărei cul­turale de care am pomenit miai sus, am avut o scurtă convorbire cu d. Petru Marinescu, directorul gimna­ziului „Șincai", cu privire la rolul școalei în educația tineretului. Vom încerca să rezumăm aci, pe cit ne a­­jută memoria, convorbirea noastră asupra acestei chestiuni.­­♦ Școala are cel mai mare rol — un rol covârșitor din toate menetele de vedere — în educațiunea tineretului, ne-a spu­s d. Marinescu. Școala mai are un rol mare și frumos, acela de a forma caracterele cetățenilor de mîine, cărora, le va fi încredințată conducerea destinelor tărei, apăra­rea demnităței naționale și mărirea neamului. Cred că nu-i nici­odată banal, să vorbești despre omul de caracter. N’a fost deloc banal Maiestatea Sa Regele, în timpul expoziției jubilare din 2006, când a cerut școalei: „Dati­na caractere“. Ne-j am pus oare vre­­odată întebarea: de ce o fi spus Ma­iestatea Sa vorba aceasta ? Fiindcă vedea roind în ju­ru-i numai oameni masivi, de bronz, dintr’o bucată, al căror cuvînt e cuvînt — sau pentru că vedea o pronunțată versatilitate în concepții și credințe, o dulce în­clinare către folos mult și muncă puțină , Ia să vedem, ce face școala? Cînd profesorul dă școlarului instrucție, neuitînd a reliefa pe oamenii mari ai vremurilor, mari și prin bogăția mintei și prin actele lor, cînd el se silește să deștepte interesul părinți­lor pentru copii lor, cînd este sau se silește a fi,pildă de împlinire a da­toriilor: cînd găsește în sufletul său cuvinte de laudă și de cinste sau cu­vinte de dojana pentru cei ce le merită — ce face oare atunci pro­fesorul? Desigur că educația, în cel mai frumos înțeles al cuvîntului. Toate acestea tind să formeze pe omul de caracter, pe omul masiv, pe omul mândru de­ ceea ce ascun­de mintea și inima lui. — Și cum vi-i închipuiți dv. pe omul de caracter ? — După mine, el concretizează totul: energie, voință, milă de a­­proapele său, un nepăsător de cei obidiți, împlinire a obligațiilor, bun simț — și mult­e trebuință de bun simț­­ — stimă către cel ce o merită, neprecupețire de cele sfin­te, devotament, dragoste de near, jertfă de sine. Ce s’ar face o tară, ce s’ar face un neam fără oameni de caracter‘I •0 D. Marinescu a trecut apoi la sta­rea gimnaziului „Șincai". — Silințelor noastre de a forma caractere, se opun diferite rezisten­te, dintre care unele particulare și altele generale. O împotrivire par­ticulară este neapărat starea proas­tă a localului in care propovăduim. Dacă ne-am găsi într’un local mo­dest, dar confortabil și igienic —­ cu clase noi grași­o­ase care să primej­duiască sănătatea profesorilor și e­­levilor — cu o curte spațioasă pen­tr ® cât î ’dă fizit­iru jocurile elevilor, cu­­ o gimnastică pentru exer­ce­­eli o sală de muzică: afertă artele noastre la minister m N­ him te în seamă — atunci masa mu a­­vea rezultate și mai fiu»©. Hm așa­, facem nu­ putem, nu cît voita. Ști ai de mirare că facem ș­i &M. — Ați vorbit derilojiă inimi fil? im­potrivim­. — Da, o altă împotrivă» cf.marei­ însemnătate, este lipsa­­ q Arterei din partea părinților. Na «ianfef că­ desvolt acest adevăr de .BSfeeai toti pe deplin încredințat. A*bi însă nădejdea că va veni vroiam «ti imij f O lin» Ct • lloî nr.­­1. ,V­ * ww m. uumvmAfA­.1 3 1 lurtu .^JL milj ilU jiuiuai XMilWWM HijUff de aiurea, dar și lucrarile Anu*. .Âă­șa sunt, de pildă, în Franța igft isciliă­ „asociațiile părinților", «»sa Iwe.Teas­tă solidar cu profesorii poat fti edin cazia copiilor gi pregăti*®» esteuri­­lor tinere. Cea mai grozavă rezi­stenge 0 de? vedim în unele exemple, iă asri­e mâl­te și pline de otravă, pe goeici* tatea le oferă tinerime» mmm., în marea ei majoritate, părți««sfâ $eâif la cu credințe și s­enti,n»® B&^ sa­u ci­­niri și idealuri curate. Ni ea ascunde că firea omeneaenu­ fps slă­­biciunile ei, în contra careia sgíteil^ reacționează. Dar tocmai lapi însemnează că face operă a éfectul tie. Această reacțiune -Instat s*ar tre­­bui să se oprească la parffrts și b­răi­lei, ci toți oamenii, toată apsisia pu­­blică, toată societatea, ori a*«a <: în­­gri­j­or­at de viitorul imaanatec iaim trebue să contribue la însfiito­rul Betelor și să înfiereze toate «fîi­to nile condamnabile moroli»i»»!e Deși semnariile numai «un a fos­t c>$ dinte de zădărnicire a mmmfa pir oi gonii cultural, a încheiat mmdăi nii gimnaziului „Sinc&tt*, tatos&i ei cepsta nu însemnează că «esti tu fii cut nimic pînă acum; nu 'Ibwember ă că trebue sa me coprindS essfjuik­tul și descurajarea. Ce fel de otís meni am fi noi atunci9 ikewiik sírt tem să luptăm — asta-i '»k$at — și să nu dezarmăm pînă ce m» dp bal rîm toate dif­icultățile ca sa ötESß' M cale. H. Se poate ca, în această hwi% ti'Si­imul să cădem. Si apoi 9 Cimrb&j­­ pâ e numai de wrtea biruitww Mi.caá poate f­i șa de partea bindi utual­ Înă cauza pentru care luptă & finw^Ssf­­■ și dreaptă. Gh. N. Chestiuni școlare Educația tineretului Rolul covârșitor al școalei in formarea caracterelor De vorba cu d-l P. Marinescu DIRECTORUL GIMNAZIULUI „SINCAI“. Roadele Severafirel tokiste UN DOCUMENT CONCLU­DENT Unul din primele acte de adminis­trație a d-lui dr. Sion, la Direcțiunea sanitară, a fost de a suprima aproa­pe 60 de funcționari și funcționare supranumerare, din administrația centrală, plătiți din articole bugetare consacrate pentru material. Afară de această gravă călcare a legei de comptabilitate, apoi sumele bugeta­re din care aveau a se plăti acești funcționari erau complect sleite de predecesori, așa că nici chiar nevoile reale nu pot fi satisfăcute fără cre­dite nouă. Ca răspuns la această măsură de administrație, d-na dr. Sion, soția Directorului general al serviciului sanitar, a primit o scrisoare anoni­mă, din care extragem un pasagiu cu stilul, ortografia și punctuația proprie: „La venirea și auzul că vine d-nu­l doctor Sion ca director ne-am bucu­rat știind că este un om drept și mi­los, dar niciodată n’am crezut că vine ca o fiară sălbatică ca un tun care se aruncă fără milă asupra prăzei spre a­ o devora și a ne lăsa familia pe drumuri muritoare de foame în așa caz nu ne răm­îne alt­ceva de făcut în momentul de saspe­­rări de­cît a ne înbărbăta inima deși sîntem eu fuste dar vom trage cu re­volverul ca cel mai bun ochitor din­­tr’un regiment, fiind sigure că cei mai mari judecători din lume ne va îndreptăți achitîndu-ne de lupta du­să pentru existenta noastră". Fie ca această pagină să producă în sufletul și superioara inteligentă a d-lui Take Ionescu revirimentul necesar contra sistemelor de guver­nare Budărăniste I —------—exo-----------­SCOȚIENE VariantA Un fost inspector publică o descrie­re a călătoriei d-lui Dissescu în ca­dril atei’. Regretăm ai broșura nu conține ilustrația aeroplanului și au­tomobilului biciclist cu care fostul ministru a călătorit peste Dunăre.^, Păziți-vă! D. Bădăran s’a întors în țară. Pă­­ziți-vă buzu­narile / O precauție M. S. Regele avînd să primească în audientă pe d. Al. Bădărău, a dat ordin să se ia toate bibelourile din sala de recepție. -. - Scott ft C-la ■A I Chestii de actualitate Lupta I CONTRA FRIGULUI DE CÎTE­VA ZILE AVEM HI CAPITALĂ O TEMPERATURĂ SIBERIANA— CE MASURI IGIENICE SĂ LUĂM ? Dacă prima jumătate a iernei a fost ceva mai temperată, avem de cîte­va zile în București o tempera­­tură foarte scăzută. In afară de chestiunile politice, cea mai de actualitate este deci ches­tiunea frigului, și a mijloacelor prin cari ne putem apăra mai bine împotriva scăderei prea mari a temperaturei și a efectelor rele pe care frigul le poate avea asupra or­ganismului nostru. De sigur că în primul rînd are mult de suferit de pe urma frigu­lui populația săracă, zecile și sute­le de mii de oameni pentru care combustibilul este o povară prea grea chiar în vremuri mai tempe­rate. Lemnele sunt foarte scumpe, cărbunii și cocsul de asemenea, și când termometrul arată 20 grade sub zero, combustibilul se consumă mai repede și în cantități mai mari. Clima la noi are această particu­laritate, de a avea temperaturi ex­treme: vara termometrul se urcă pînă la 41—42 de grade de­asupra lui zero, iar iarna se coboară la — 20 de grade. O deosebire, deci, de vre-o 60 de grade ! Pentru ca organismul să nu­­ fie slăbit de această enormă deosebire a condițiunilor atmosferice în care e pus să trăiască, trebuesc luate, ne­greșit precauțiuni. In primul rând igieniștii moderni­­ recomandă, combustibilul intern, ca mijloc de a ridica temperatura corpului,­­si a-l face deci mai rezis­tent la frig. Su­ știe că, în materie de hrană, făinoasele și grăsimile au proprietatea de a întreține arderea în corp. Să mîncăm deci, pe vremu­­­rile acestea de ger siberian, cu­ mai multe grăsimi și făinoase, — păziin­­­du-ne bine înțeles de excesele cari ne-ar putea deranja stomacul. Tot acum e și vremea cat priincioasă «j, să dă» bili și anemici ui care o iau suporta ra mai conțin Odată luată această «I­rta I căutăm ca îmbrăcămintea & fig astfel întocmită în cît corp«# e& .pîi ardă cît mai puțin din g­fasm­ ș­i naturală. t 7 In lipsă de blănuri, — ¿ji» mîn prea grele și costisitoare. — Ste 0tß­te materia rea conducătoara «fie eaîi dură, care retine la supräfeifefe *36FA pului căldura internă. jj Al treilea mijloc, și poate ace mai însemnat, pentru a ridica tura corpului, este mișcarea: „­­ E o banalitate să se mai că mișcarea încălzește mi­i—1­0 d jm grade căldura norp»all& íijf gr.'a corpului. N’avem decît să trecem pefe Gig* virgin, și vom vedea pe gas«! cel mai mare, relativ ușor iar iNtfeațîn patinatori cari alunecă jya ghetei cîte 2—3 ceasuri în gfaf, feritei se aleagă nici măcar ca țaa gtrtu? rain. * Pe gerurile cele mari 8 gRSiferabif deci să umblăm mai mult pa $sfâ­rei cît în trăsură deschisă, «8« c»ía] în sanie, — cînd drum arfto $nu$ prea lungi. Bine înțeles te­­strav cînd avem de făcut cursa farago, Iui­ăm precauțiuni speciala. Alte &­mense și enorm de grele să ari acopăr tot corpul, peste palane sau blănițe mai ușoare, «asu­pse să păstreze căldura timp Sarefettigas, cu toată nemișcarea trapoML In oraș însă asemenea peșsttafor uii nu se pot lua, și cel ca*a are făcut o cursă mai lungă Aspegu­l literalmente în trăsură, ® ® fert cai tonul­ , t ■ Si umblarea pe jos^ are ariái «în inconvenient. Dacă îmbrățÂAtfeâi e prea grea, — o blană e nu cam grea — sforțarea Sa a­ge, mai ales ne trotmrrete-ggggg­^.­e»

Next