Viitorul, ianuarie 1914 (Anul 8, nr. 2117-2132)
1914-01-15 / nr. 2130
5 bani ABONAMENTE In țară ................ un an ÎS Lei .................. sease lnai 9 Lei In străinătate .... un an 80 Lei .......... .. .șease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecarei luni REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 56 CALEA VICTOIEI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 “ ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III :......... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ............... 30 bani Incerți și reclame pagina III linia .......................... 2 Lei FEMEILE SOLDAȚI Mânuirea armelor a fost pină acum o ocupațiune exclusiv bărbătească. Tinerele fete vor ele să dispute acest privilegiu al fraților lor, femeile măritate bărbaților lor, și cele mai zeloase se grăbesc oare a reclama „dreptul" de a face serviciul militar? Am putea crede Kievul acesta după moda nouă care ne vine din țările unde serviciul militar totuși nu e obligatoriu nici chiar pentru bărbați. In America și Anglia grupe de tinere fete și femei au organizat batalioane militare. Sunt cunoscute batalionul de jandarmi femei din Arkansas (America) și cel de pompieri din Burton (Anglia). Ilustrația noastră reprezintă la stingă pe amazoanele din Far West (cartier din NewYork) și la dreapta pe rezervistele „Wounded Conv .y Corps", cari în timpul perioadei lor militare fac exerciții militare în tabere de cîmp, cu aceleași rigori ca pentru soldații bărbați. *4 Păreri asupra Exproprierei Dupa anunțarea reformelor interne, partidul National-liberal a pornit o puternică acțiune de popularizare a ideilor cuprinse în acest program. Această acțiune s-a manifestat prin discursurile înălțătoare rostite de șeful partidului și de fruntașă, în numeroasele întruniri publice ținute în principalele orașe din țară, prin conferințe la cercul de studii și prin presă. Punctele de reazim ale reformei s’au îndreptățit,prin constatările unei stări de lucruri care nu mai poate dăinui, fără mare primejdie pentru liniștita și buna desvoltare a Statului român. S’a arătat anormala repartiție a proprietății rurale, punîndu-se în lumină ,pe de o parte lipsa de pământ de care suferă cea mai mare parte din țărănimea noastră, iar pe de alta existența unei considerabile întinderi de pământuri, concentrată în mîinile unui restrâns număr de proprietari. S’a arătat că exploatarea marei proprietăți se face sau prin intermediari, sau se reazimă pe munca și capitalul de lucru al țărănimii, fără să se respecte însă și raporturile juste care traduc să rezulte din colaborarea unor factori de o egală importantă. S’a demonstrat prin accente vibrând de cel mai înalt și mai călduros patriotism, pericolul la care se expune Statul român, prin păstrarea mai departe a unei țărănimii despărțită sufletește de conducătorii săi și de ideia de Stat, clocotind subt nevoile traiului și avînd conștiința că este supusă la o grea și nemeritată exploatare, tocmai de acei care își reazimă buna stare și siguranța silei de mîine, pe munca și brațul său. Legătura riguros logică a celor două reforme, menite una să întărească economic e ște țărănimea, iar cealaltă să o solidarizeze cu ideia de Stat, făcîndu-o părtașă la viata publică, constitue pentru cugetătorii neprevenit o admirabilă concepție de armonie socială și de înaltă prevedere politică. Cit de grave sînt consecințele stării apăsătoare subt care se găsesc astăzi muncitorii de pământ, cită amenințătoare vijejie stă cuprinsă în existența unei lipse de continuitate a vietei nationale si cât de intens este consensul între conștiința publică și reformele anunțate, s’a văzut din însuși chipul cum aceste reforme au fost primite. Atitudinea chiar a celorlalte partide de guvernământ, constitue în ultima lor analiză o recunoaștere a imposibilității păstrării stării actuale de lucruri, și o legitimare a soruturilor liberale. Unul se declară favorabil exproprierii, iar celalt — contestând necesitatea unei constrângeri legale imediate — se complace încă în ideia, că transmiterea în masă a unei însemnate părți din proprietatea rurală, se poate face numai prin mijloacele normale la dispoziția Statului și prin libera consimțire a marilor proprietari. Un alt semn îmbucurător, ii găsim in atitudinea celor mai multi dintre marii proprietari — clasă imediat interesată la aceste reforme, — cari cu un elan și o abnegare admirabilă, s’au grupat dela întâiul ceas in jurul susținătorilor acestor idei. Faptul că transmiterea unei însemnate părți din solul tării, se va face printr’o equitabilă îndemnizare, nu ridică intra nimic din meritul acestei libere consimțiri, întru cit în toate timpurile și în toate țările posesiunea pământului în întinderi importante, a fost equivalentul unei incontestabile supremații politice și sociale. Ori cît de democratică ar fi organizația de Stat, ori cît de largi ar fi deschise porțile tuturor talentelor și tuturor energiilor, marele proprietar rural- deținătorul unei părți sensibile din teritoriul țării — puțind influența prin interesele pe care le are în mină, asupra convingerii celor mulți cari depind de el, va avea întotdeauna, în afară de superioritatea sa culturală și o mare influență politico-socială, rezultată din caracterul special al patrimoniului său. Adesiunea proprietății mari la reforme, reprezintă așadar o renunțare conștientă a unei netăgăduite supremații politice și constitue în același timp cel mai frumos exemplu de solidaritate socială și ajutorul cel mai prețios pentru o reală democratizare a vietei publice românești. O reformă de importanta si cu consecințele celei anunțate, realizată fără sguduiri, va așeza Statul român în conștiința Europeană, într’o lumină de maturitate politică, îndreptățind posibilitatea realizării oricăror sforțări și atingerii oricăror idealuri. România de mîine, rezemată pe o masă cît mai întinsă de cetățeni liberi, alcătuind o forță armonică de interese și convingeri, va fi în măsură nu numai să-și accentueze în proporții nebănuite admirabila sa desvoltare economică, dar și mai ales să-și poată spune cu tărie cuvîntul în chestiunile din afară, care stau în atingere cu interesele sale superioare și cu aspirationle sale cele mai legitime. O țară liberă, bogată, democrată în sensul cel mai bun al cuvîntului, cu o conștiință națională care vibrează în toate straturile ce o compune, exteriorizînd vitalitatea și geniul rasei și servind drept reazim și nădejde întregului neam, răvășit de necazul vremurilor, iată ceia ce nădăjduim că ne va aduce în scurtă vreme opera de reînoire politică și socială ce s’a întreprins. O altă explicație ce s’a dat, a fost asupra proprietății, rolului ei în Stat și principiilor pe care se reazimă. S’a arătat că proprietatea este o funcțiune socială și că întotdeauna rostul ei a fost adecuat necesităților și intereselor superioare ale societății în sinul cărei s-a desvoltat. Proprietatea fiind un produs al frământărilor și concepțiunilor mediului social, ea nu poate sta în afară și deasupra intereselor ce agită acest mediu. Proprietatea de orice natură se desvoltă ca valoare în două feluri: prin sforțările individuale și prin progresul general realizat de mediul social. O moșie va crește în valoare printr’o cultură din ce în ce mai intensă, printr’o folosință rațională a pămînturilor, și o modernizare a utilajului agricol, printr’o dotatiune bine chibzuită a transportului și imagazinării. Valoarea ei va crește însă tot așa de bine — independent chiar de sforțările inteligente ale proprietarului — prin înlesnirile de transport ce i s’au pus la dispoziție de organizația de Stat, prin sporul brațelor de muncă, prin înlesnirile de credit izvorîtă dintr’o stare economică prosperă și prin prețurile remunerătorii ale produselor, Strâns legate de o creștere a consumațiunii atît interne cît și din afară. Valoarea locativă a unui imobil și deci și valoarea s a comercială, va fi în continuu acord cu desvoltarea generală a orașului, nu numai din punctul de vedere al creșterii populații, dar și din acela al caracterului său specific comercial, industrial sau politic. Valorile mobiliare își vor rezema desvoltarea lor atît pe trăinicia afacerilor pe care le reprezintă și pe inteligenta cu care acestea sînt conduse și desvoltate, cit și pe abundența de numerar, rezultată dintr’o stare economică prosperă, prin creșterea creditului public și prin ostenirea valorii locative a banului. Mediul social, prin sforțările sale colective, influențând — subt forme uneori bine definite, alteori variate și subtile — creșterea valorii proprietății private, înscrie asupra acestei proprietăți o hypotecă socială, care îi dă dreptul să ordone la un moment dat, raporturile care trebuie să existe între libera ei folosință și alte interese sociale. In conflictele între părți Statul, reprezentantul legal al mediului social și national, recunoaște si apără intangibiltatea proprietății; în conflictele însă dintre clasele sociale, în care stările de fapt izbesc eguitatea, amenință ordinea socială și istovesc însăși forțele vii ale neamului. Statul prin intervențiunea lui conștientă și prevăzătoare, are dreptul să așeze interesele în conflict pe alte baze. Rezultă din principiile expuse mai sus că ceia ce rămîne intangibil din dreptul de proprietate, în raporturile dintre el și rațiunea de Stat nu este forma sa exterioară la un moment dat, ci justa sa valoare circulatorie. Traducerea în fapt a acestor principiii le găsim nenumărate în legislațiile de Stat atît la noi cît și aiurea, sub forma putintii exproprierii, înscrisă în constituția noastră pentru cauze determinate, în altele streine, subordonate nevoilor recunoscute de legiuirile curente, iar restrângeri în ce privește folosința proprietății, atunci când cade în desacord, ca interesul public, — le găsim în foarte numeroase aspecte ale vieței socialeși economice. Cu aceste considerațiuni expuse de noi foarte pe scurt, se termină motivarea reformei agrare atît din punctul de vedere, — netăgăduit de nimeni, — al necesității de pământ, cît și din punctul de vedere al legitimării exproprierii. Vom trece la expunerea pârtii de aplcaziune a acestor reforme, unde protivmeii noștrii ne acuză că plutim în necunoscut și că ne vom izba de greutăți materiale, care vor paraliza chiar de la început avîntul generos cu care am pornit la lucru. Așa să fie? Vom examina chestiunea într’un articol viitor. CONSTANTIN HALACEANU ! ■ — CIO ........... es■j Tactica conservatorilor REFORMELE SE VOR REALIZA PRIN VOU fI A TREI Puși în neputință să lupte împotriva curentului de opinie publică, care a îmbrățișat fără rezerve programul de reforme al partidului național-liberal, conservatorii încearcă o nouă tactică, cu nădejdea că vor fi mai fericiți în tentativa lor. Așa, de cîteva zile se exploatează în presa partidelor de opoziție, cu o rară bogăție de argumente, neînțelegeri cari s’ar fi manifestând în rândurile organizațiunilor naționalliberale cu prilejul distribuirei diferitelor demnități locale. Nu lipsesc nici amănunte, pari desigur că nu sunt, însă, la cunoștința liberalilor, cari fără îndoială că ,dacă faptul ar fi exact ar trebui să fie informați despre aceste așa rase neînțelegeri cel puțin odată cu presa conservatoare. Dar tactica aceasta, al cărei singur scop este să producă diversiune în opinia publică, e prea mult sistem nntopoziționist, ca să poată fi luată în serios și să reușească ca să întunece, în mintea oamenilor cinstiți importanța operei de reforme, pe care guvernul liberal e chemat s-o înfăptuiască. Reformele acestea au intrat atît de mult în spiritul și sentimentul public, încît nu prin asemenea încercări neputincioase li se va scădea marea lor îneemnătate socială. Isvorâte din nevoile adinei ale tarei și ale celor mulți din această țară, reformele vor fi realizate prin voința si concursul imensei majorități a tărei. n Iată neutra ce, svbrcolirile neputincioase ale unora si altora sunt privite cu nepăsarea la care sunt obligati oamenii cari au conștiința răspunderilor in această tară. HOTE Sărmana umanitate Un medic tânăr,• devotat științei, d. Theodor Mironescu a vorbit la Ateneu despre cancer, despre această boală, care spre deosebire de altele nu face distincții de clase. Bogații și săracii sunt deopotrivă tratați în fața teribilului cancer. Dar ascultînd această conferență, în care se rezumă starea actuală a științei medicale, un gând trist ne a cuprins. Tot progresul științific a produs nu numai o ignorantă, tot așa de profundă, ca și mai înainte de a se fi studiat cancerul, dar cea ce e și mai dureros, și a putut să împedice răspândirea boalei. Cancerul se întinde din ce în ce, și toate măsurile sanitare nu sunt capabile a stabili o împuținare a cazurilor. Oare igiena publică nu e mai desvoltată astăzi în Paris decît acum 10 ani ? Totuși, contrar așteptărilor, numărul cazurilor de cancer crește acolo în proporție mult mai mare decît potrivit creșterei populațiunei. Atunci ce taină, ce factor necunoscut intervine în răspândirea groaznicei boale ? : Și de unde și cînd va eși acel griiu care să vadă, ceea ce alții nu văd, și să desempeze în tainecele legături ale lucrurilor, acel ceva care e pauza inițială a răului ! I I așteaptă pe «e#! Pasteur al altor vremuri, o întreagă omenire îngrijată și o enormă sumă de bolnavi ajunși la deznădejde! Petronius Deunăzi s’a sărbătorit a 21-a aniversare de la înființarea gimnaziului „Gh. Șincai", al cărui director este d. Petru Marinescu, un disting profesor d ie matematici. Cu acest prilej am vizitat și eu localul gimnaziului — era să zic ruina — din curtea bisericei sf. Gheorghe vechili. Un templu al culturei, instalat într’un asemenea local, este cel puțin descurajator pentru acei cari oficiază într’însui. Noroc ca profesorii, în frunte cu directorul lor, au încă mult curaj pentru ca să-și poată împlini cu sfințenie nobila lor misiune. Așadar, cu prilejul serbărei culturale de care am pomenit miai sus, am avut o scurtă convorbire cu d. Petru Marinescu, directorul gimnaziului „Șincai", cu privire la rolul școalei în educația tineretului. Vom încerca să rezumăm aci, pe cit ne ajută memoria, convorbirea noastră asupra acestei chestiuni.♦ Școala are cel mai mare rol — un rol covârșitor din toate menetele de vedere — în educațiunea tineretului, ne-a spus d. Marinescu. Școala mai are un rol mare și frumos, acela de a forma caracterele cetățenilor de mîine, cărora, le va fi încredințată conducerea destinelor tărei, apărarea demnităței naționale și mărirea neamului. Cred că nu-i niciodată banal, să vorbești despre omul de caracter. N’a fost deloc banal Maiestatea Sa Regele, în timpul expoziției jubilare din 2006, când a cerut școalei: „Datina caractere“. Ne-j am pus oare vreodată întebarea: de ce o fi spus Maiestatea Sa vorba aceasta ? Fiindcă vedea roind în juru-i numai oameni masivi, de bronz, dintr’o bucată, al căror cuvînt e cuvînt — sau pentru că vedea o pronunțată versatilitate în concepții și credințe, o dulce înclinare către folos mult și muncă puțină , Ia să vedem, ce face școala? Cînd profesorul dă școlarului instrucție, neuitînd a reliefa pe oamenii mari ai vremurilor, mari și prin bogăția mintei și prin actele lor, cînd el se silește să deștepte interesul părinților pentru copii lor, cînd este sau se silește a fi,pildă de împlinire a datoriilor: cînd găsește în sufletul său cuvinte de laudă și de cinste sau cuvinte de dojana pentru cei ce le merită — ce face oare atunci profesorul? Desigur că educația, în cel mai frumos înțeles al cuvîntului. Toate acestea tind să formeze pe omul de caracter, pe omul masiv, pe omul mândru de ceea ce ascunde mintea și inima lui. — Și cum vi-i închipuiți dv. pe omul de caracter ? — După mine, el concretizează totul: energie, voință, milă de aproapele său, un nepăsător de cei obidiți, împlinire a obligațiilor, bun simț — și multe trebuință de bun simț — stimă către cel ce o merită, neprecupețire de cele sfinte, devotament, dragoste de near, jertfă de sine. Ce s’ar face o tară, ce s’ar face un neam fără oameni de caracter‘I •0 D. Marinescu a trecut apoi la starea gimnaziului „Șincai". — Silințelor noastre de a forma caractere, se opun diferite rezistente, dintre care unele particulare și altele generale. O împotrivire particulară este neapărat starea proastă a localului in care propovăduim. Dacă ne-am găsi într’un local modest, dar confortabil și igienic — cu clase noi grașioase care să primejduiască sănătatea profesorilor și elevilor — cu o curte spațioasă pentr ® cât î ’dă fizitiru jocurile elevilor, cu o gimnastică pentru exerceeli o sală de muzică: afertă artele noastre la minister m N him te în seamă — atunci masa mu avea rezultate și mai fiu»©. Hm așa, facem nu putem, nu cît voita. Ști ai de mirare că facem și &M. — Ați vorbit derilojiă inimi fil? impotrivim. — Da, o altă împotrivă» cf.marei însemnătate, este lipsa q Arterei din partea părinților. Na «ianfef că desvolt acest adevăr de .BSfeeai toti pe deplin încredințat. A*bi însă nădejdea că va veni vroiam «ti imij f O lin» Ct • lloî nr.1. ,V * ww m. uumvmAfA.1 3 1 lurtu .^JL milj ilU jiuiuai XMilWWM HijUff de aiurea, dar și lucrarile Anu*. .Âășa sunt, de pildă, în Franța igft isciliă „asociațiile părinților", «»sa Iwe.Teastă solidar cu profesorii poat fti edin cazia copiilor gi pregăti*®» esteurilor tinere. Cea mai grozavă rezistenge 0 de? vedim în unele exemple, iă asrie mâlte și pline de otravă, pe goeici* tatea le oferă tinerime» mmm., în marea ei majoritate, părți««sfâ $eâif la cu credințe și senti,n»® B&^ sau ciniri și idealuri curate. Ni ea ascunde că firea omeneaenu fps slăbiciunile ei, în contra careia sgíteil^ reacționează. Dar tocmai lapi însemnează că face operă a éfectul tie. Această reacțiune -Instat s*ar trebui să se oprească la parffrts și brăilei, ci toți oamenii, toată apsisia publică, toată societatea, ori a*«a <: îngrijorat de viitorul imaanatec iaim trebue să contribue la însfiitorul Betelor și să înfiereze toate «fîito nile condamnabile moroli»i»»!e Deși semnariile numai «un a fost c>$ dinte de zădărnicire a mmmfa pir oi gonii cultural, a încheiat mmdăi nii gimnaziului „Sinc&tt*, tatos&i ei cepsta nu însemnează că «esti tu fii cut nimic pînă acum; nu 'Ibwember ă că trebue sa me coprindS essfjuiktul și descurajarea. Ce fel de otís meni am fi noi atunci9 ikewiik sírt tem să luptăm — asta-i '»k$at — și să nu dezarmăm pînă ce m» dp bal rîm toate dificultățile ca sa ötESß' M cale. H. Se poate ca, în această hwi% ti'Siimul să cădem. Si apoi 9 Cimrb&j pâ e numai de wrtea biruitww Mi.caá poate fi șa de partea bindi utual Înă cauza pentru care luptă & finw^Ssf■ și dreaptă. Gh. N. Chestiuni școlare Educația tineretului Rolul covârșitor al școalei in formarea caracterelor De vorba cu d-l P. Marinescu DIRECTORUL GIMNAZIULUI „SINCAI“. Roadele Severafirel tokiste UN DOCUMENT CONCLUDENT Unul din primele acte de administrație a d-lui dr. Sion, la Direcțiunea sanitară, a fost de a suprima aproape 60 de funcționari și funcționare supranumerare, din administrația centrală, plătiți din articole bugetare consacrate pentru material. Afară de această gravă călcare a legei de comptabilitate, apoi sumele bugetare din care aveau a se plăti acești funcționari erau complect sleite de predecesori, așa că nici chiar nevoile reale nu pot fi satisfăcute fără credite nouă. Ca răspuns la această măsură de administrație, d-na dr. Sion, soția Directorului general al serviciului sanitar, a primit o scrisoare anonimă, din care extragem un pasagiu cu stilul, ortografia și punctuația proprie: „La venirea și auzul că vine d-nul doctor Sion ca director ne-am bucurat știind că este un om drept și milos, dar niciodată n’am crezut că vine ca o fiară sălbatică ca un tun care se aruncă fără milă asupra prăzei spre a o devora și a ne lăsa familia pe drumuri muritoare de foame în așa caz nu ne rămîne altceva de făcut în momentul de sasperări decît a ne înbărbăta inima deși sîntem eu fuste dar vom trage cu revolverul ca cel mai bun ochitor dintr’un regiment, fiind sigure că cei mai mari judecători din lume ne va îndreptăți achitîndu-ne de lupta dusă pentru existenta noastră". Fie ca această pagină să producă în sufletul și superioara inteligentă a d-lui Take Ionescu revirimentul necesar contra sistemelor de guvernare Budărăniste I —------—exo-----------SCOȚIENE VariantA Un fost inspector publică o descriere a călătoriei d-lui Dissescu în cadril atei’. Regretăm ai broșura nu conține ilustrația aeroplanului și automobilului biciclist cu care fostul ministru a călătorit peste Dunăre.^, Păziți-vă! D. Bădăran s’a întors în țară. Păziți-vă buzunarile / O precauție M. S. Regele avînd să primească în audientă pe d. Al. Bădărău, a dat ordin să se ia toate bibelourile din sala de recepție. -. - Scott ft C-la ■A I Chestii de actualitate Lupta I CONTRA FRIGULUI DE CÎTEVA ZILE AVEM HI CAPITALĂ O TEMPERATURĂ SIBERIANA— CE MASURI IGIENICE SĂ LUĂM ? Dacă prima jumătate a iernei a fost ceva mai temperată, avem de cîteva zile în București o temperatură foarte scăzută. In afară de chestiunile politice, cea mai de actualitate este deci chestiunea frigului, și a mijloacelor prin cari ne putem apăra mai bine împotriva scăderei prea mari a temperaturei și a efectelor rele pe care frigul le poate avea asupra organismului nostru. De sigur că în primul rînd are mult de suferit de pe urma frigului populația săracă, zecile și sutele de mii de oameni pentru care combustibilul este o povară prea grea chiar în vremuri mai temperate. Lemnele sunt foarte scumpe, cărbunii și cocsul de asemenea, și când termometrul arată 20 grade sub zero, combustibilul se consumă mai repede și în cantități mai mari. Clima la noi are această particularitate, de a avea temperaturi extreme: vara termometrul se urcă pînă la 41—42 de grade deasupra lui zero, iar iarna se coboară la — 20 de grade. O deosebire, deci, de vre-o 60 de grade ! Pentru ca organismul să nu fie slăbit de această enormă deosebire a condițiunilor atmosferice în care e pus să trăiască, trebuesc luate, negreșit precauțiuni. In primul rând igieniștii moderni recomandă, combustibilul intern, ca mijloc de a ridica temperatura corpului,si a-l face deci mai rezistent la frig. Su știe că, în materie de hrană, făinoasele și grăsimile au proprietatea de a întreține arderea în corp. Să mîncăm deci, pe vremurile acestea de ger siberian, cu mai multe grăsimi și făinoase, — păziindu-ne bine înțeles de excesele cari ne-ar putea deranja stomacul. Tot acum e și vremea cat priincioasă «j, să dă» bili și anemici ui care o iau suporta ra mai conțin Odată luată această «Irta I căutăm ca îmbrăcămintea & fig astfel întocmită în cît corp«# e& .pîi ardă cît mai puțin din gfasm și naturală. t 7 In lipsă de blănuri, — ¿ji» mîn prea grele și costisitoare. — Ste 0tßte materia rea conducătoara «fie eaîi dură, care retine la supräfeifefe *36FA pului căldura internă. jj Al treilea mijloc, și poate ace mai însemnat, pentru a ridica tura corpului, este mișcarea: „ E o banalitate să se mai că mișcarea încălzește mii—10 d jm grade căldura norp»all& íijf gr.'a corpului. N’avem decît să trecem pefe Gig* virgin, și vom vedea pe gas«! cel mai mare, relativ ușor iar iNtfeațîn patinatori cari alunecă jya ghetei cîte 2—3 ceasuri în gfaf, feritei se aleagă nici măcar ca țaa gtrtu? rain. * Pe gerurile cele mari 8 gRSiferabif deci să umblăm mai mult pa $sfârei cît în trăsură deschisă, «8« c»ía] în sanie, — cînd drum arfto $nu$ prea lungi. Bine înțeles testrav cînd avem de făcut cursa farago, Iuiăm precauțiuni speciala. Alte &mense și enorm de grele să ari acopăr tot corpul, peste palane sau blănițe mai ușoare, «asupse să păstreze căldura timp Sarefettigas, cu toată nemișcarea trapoML In oraș însă asemenea peșsttafor uii nu se pot lua, și cel ca*a are făcut o cursă mai lungă Aspegul literalmente în trăsură, ® ® fert cai tonul , t ■ Si umblarea pe jos^ are ariái «în inconvenient. Dacă îmbrățÂAtfeâi e prea grea, — o blană e nu cam grea — sforțarea Sa age, mai ales ne trotmrrete-ggggg^.e»