Viitorul, ianuarie 1915 (Anul 9, nr. 2478-2503)

1915-01-15 / nr. 2488

Anul al optale a — Mo. 24SS 5 m­i— abonamente BAUL j­ In țară................... un an 18 Lei......................șease luni 9 Lei In străinătate___un an 86 Lei..................f1­. * case luni 18 Lei Abonamentele incep la 1 și 15 ale fie­carei luni REDACȚIA I. ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE STRADA ACADEMIEI No. 19 I­ CALEA" VICTORIEI No. 56 Linia corp 7 pe o coloană în pagina III........................ 50 bani intrarea prin pasagr. Imobiliara si Intrare ei prin Academiei 17 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV......................... 30 bani TELEFON 13/47 și 57/20­11 TELEFON 22/39 Inserții și reclame pagina III linia................. ...........2 Lei SITUAȚIA Dacă operațiile militare de până aceia au infirmat vechea ipoteză după care un războiu general european avea să fie scurt și vertiginos, au confirmat in ««h’mSnsa? simîzi­eni fusaie în sursui ostilităților și anume că războiul euro­pean va fi lung și silitor. Nu numai rezistența vitejească a soldaților și întinderea fronturilor prelungesc lupta; nu numai dificultățile de transport sau condițiile atmosferice aduc o întrerupere a operațiilor, însăși natura luptelor, dintre cari cele mai multe se dau din tranșee, și prezența pe fronturi întinse a unor armate uriașe Îngreuiază războiul și­ I Înceti­nește mersul. Asistăm de cinci luni, pe teatrul războiului apusean, la încercări repetate de a se sparge frontal și la sforțări des­perate de a se Învălui flancuri­ — operații zadarnice, cu jertfe zadarnice. Pe teatrul de războiu răsăritean se desfășoară aceleași scene. Numărul luptătorilor la răsărit și la apus e atât de mare că chiar o despicare de front e vremelnică, find­că linia de bătaie se reconstituie repede, învingătorul nu e numai ca nu’și poate exploata succesul, dar trebue să fie cu­­ deosebire circumspect, ca aripele armatei temporar Învinse să nu'l prindă ca într'un clește, întinderea zonelor de luptă și mulțimea luptătorilor mai permit și schimbări de front cari necesitează dislocarea inamicului in așa chip că succesul dobândit de dlosui într’o parte devine relativ, fără aplicare și înrmurire asupra operațiilor ulterioare. Toate acestea, cari mai sunt legate și de mari cheltueli, transformă războiul în uzură și le prelungesc un chip silitor pentru beligeranți. Cu cât­­ mai monotonă situația câmpurilor de luptă, cu atât mai alarmantă e pentru Statele angajate In conflict In jurul unor manifestațiuni recente r Ziarul nostru — încă de la înce­­­putul conflictului general — ți­­nind seamă și de gravitatea eveni­­­­m­entelor și de marile interese ro­­mînești, pe cari le avem de apă­­rost. S'a străduit în a face să se în­țeleagă —­ de toți — cît de adine­­ dăunătoare pot fi acțiunei Statu­ țt, iui, vorbele și gesturile prea pri­pite.­­ "Actuala situațiune internaționa­­l, prin însemnatele ei urmări,­­creasă fatal — mai ales în Statele interesate — o atmosferă puțin pri­­ucioasă unei aprecieri obiective p­rostului, intereselor și atitudi­nii țărilor rămase în afară de con­flictul general.­­Statele beligerante sunt ușor determinate să privească atît ro­stul cit și acțiunea eventuală a pu­terilor neutre, numai prim prisma propriilor lor interese. Tocmai pentru aceasta, repetăm, am propovăduit, încă de la înce­put, o circumspecțiune în vorbe și în acțiuni, circumspecțiune care ieste — fără îndoială — de esența însăși a unui patriotism luminat­­ și prevăzător.­­ După discuțiunile, urmate în zi­arele diferitelor State beligerante asupra înțelesului, și însemnătăței Cuvintelor sau acțiunei unora, sau altora din oamenii noștri politici, găsim în numerile recente ale zia­relor franceze articole în care se discută asupra atitudinei viitoare a Romîniei, interpretîndu-se cu­vintele rostite la un banchet din­­ Paris de unele personalități româ­ne, călătorind în străinătate. Nimeni — de­sigur — nu poate fi oprit să-și manifeste nici păre­rile personale, nici sentimentele în cursul evenimentelor actuale sau viitoare, ori cît de grave ar fi ele. Totuși finind seamă tocmai de la starea de spirit caracteristică, din țările prinse deja în lupta mare de astăzi, este bine ca vorbele noa­stre ale tuturor să ne fie cu îngri­jire cumpănite. Altfel ele pot da naștere la co­mentarii, al căror înțeles s’ar pu­tea întîmpla să depășească cu mult intențiunile sau gîndurile a­­celora cari le-am rostit. La banchetul care a avut loc în­­ Paris, în discursurile pronunțate­­ de unii oameni politici romîni, s'a insistat în­deajuns asupra lipsei de oficialitate a acțiunei lor, acțiune cu un caracter pur particular. Și totuși comentariile ce au ur­mat în presa franceză, întrec fără îndoială gîndurile D-lor Dia­­mandy și Cantacuzino. Atmosfera încărcată de griji a Statelor în luptă explică desigur mat această tendință. ‘Ar fi de prisos să insistăm asu­­­­­pra faptului că acțiunea unui Stat, 1 — Öls ßätui permanente interese. trebuesc să facă obiectul preocu­­pării de fiecare minut a factorilor cu răspundere — nu poate fi an­gajată de­cît de organele, cari au în alcătuirea Statului și dreptul și putința s'o facă. Revenind la sfatul, pe care în­săși împedea înțelegere a însem­­­nătăței evenimentelor actuale, ne îndreptățea să-l dăm,, constatăm în­că odată toată temeinicia lui. Indicarea de mai înainte de că­tre personalități particulare — ori­care ar fi însemnătatea lor — a atitudinei unui Stat și fixarea chiar a epocei, în care această a­­titudine trebue să ia ființă este cu neputință căci ar dovedi nu nu­mai temeritate, dar și lipsă de grijă pentru impresiunea de pu­țină seriozitate, pe care o astfel de atitudine ar putea-o proecta asu­pra țărei însăși. Dar tocmai posibilitatea uor eronate interpretări, ne silește pe toți la o cît mai mare circumspec­­țiune. -oxo- Răsuri luate DE STATELE EUROPENE CU PRIVIRE LA CEREALE. In cîte­va articole precedente,, d. Vintilă I. Brătiiannu, a pus în evi­dentă nevoia de a 8e lua măsuri în ce privește exportul produselor noastre. Im numărul nostru de ori am publicat decretul Consiliului Federal elvețian relativ la organi­zarea importului cerealelor. Iată acum ce citim în ziarul i­­talian „Corriere della Sera" : „Tribuna ocupîndu-se de pror­­birea exportat­iun­ei hotărîtă de gu­vern, aduce la cunoștință că după ce ministerul de finanțe, pentru a înfrîna specul­ați­un­ea, a suspendat la 13 Noembrie exportat iunie a o­­rezului, s’au primit la minister ce­reri de derogare dela dispozițiu­­unea luată, pentru 8 milioane de quintali de orez, cantitate stabilită superioară productiunei nationale. Nici una din aceste cereri n’a fost ’Înaltă, în corosi­derați lum­e, la toate s’a răspuns în bloc printrun comunicat din 4 Ianuarie, care re­confirma proibițiunea. Pentru celelalte mărfuri a căror exportațiune este oprită, strictețea absolută a proibițiunei este tempe­rată prin derogări excepționa­le, pentru a nu lovi­i fără necesi­tate în activitatea industrială și comercială a tarei, derogări care n’au nici un caracter de favoare pentru anumite case comerciale, ci cari sunt dictate mai mult ,în vederea de a avantaja anumite ra­muri de industrie și comerț, astfel în­cît se excladă orice posibilitate de interes personal. Și aceste de­rogări propuse de Comisiunea Con­sultativă sunt inspirate din concep­ți­unea de a asigura țarei furnitu­rile de cari are nevoie, potrivit u­­nui oportun și rațional sistem de ,J­o­ut des“, urmat de toate cele­lalte națiuni“, ------ „ ,. . . | --- _ 1 ORA MESEI UN PLUTON DE CAVALERIȘTI BELGIENI SERVINDU-SE DE O BUCĂTĂRIE MOBILA GERMANA Istoricul trebue să fie impar­țial. Formula lui, sine ira et stu­dio o găsim în Tacit, și Tacit nu este totuși din vremea noastră, a­­tît de savantă. Cu atît mai mult cuvînt, cultura noastră trebue să ne dea obiectivitatea acea care distinge mintea clară, de cea ro­bită pasiunilor, și să creeze o is­torie „fără ură și fără părtinire“. La lumina acestui principiu, care domină și morala și știința, trebue să recunoaștem că atît Germanii cît și Francezii, dove­desc în felul lor de-a se lupta, în chipul cum se îngrijesc chiar și de cei ce nu luptă, în modul cum se manifestă strîns uniți în ju­rul aceluiași ideal, că sunt nați­uni cari merită respectul, și cari pot servi, mai ales națiunilor a căror tinerețe le face să fie nedes­­voltate, ca exemple vrednice de imitat. Mai presus de toate­­ domină so­lidaritatea. Deasupra doliului ce cernește inimile, se întinde conso­­lația conștiinței că omul nu e sin­gur, că alături de el stau alții, stăm toți ceilalți cari să-l ajute. Exemple? Dar „nu avem de­cît greutatea alegerei“ cum se zice in franțuzește. Iată cite-va­in Franța „Liga drepturilor O­­mului“ a cerut guvernului să pu­blice, lista militarilor morți. Vor plînge mamele, vor plînge soțiile? Liga ne asigură : „Poate fi si­gur cineva că Franța, care a ară­tat de la începutul ostilităților o seninătate minunată, va păstra în durerea sa discrețiunea patriotică ce convine unei nobile țări“. Dar pentru ca durerea individuală să nu se manifeste e nevoe de solici­tudinea taturor pe lingă mama ce plînge. Această solicitudine nu lipsește în Franța, acolo unde se iau inițiative discrete, pentru ca nici „stelele“ nici actorii obișnuiți să cîștige sute de mii de lei să nu sufere vre-o jenă... în luxul lor. Și iată cum s’a procedat. S’a înfințat o „casă de credit“ care va da „împrumuturi pe o­­noare“ marilor artiști. După ce va trece războiul ei vor restitui su­mele luate, „pe cuvînt de onoare“. E un fel de ajutor elegant și dis­cret, care ridică pe cel ce primeș­te și înalță pe cei ce dau... Și acuma în Germania. Exista acolo— și acolo!— un comitet de ajutor în timp de războiu, Kri­egshilfe. El a strîns în mai puțin de o lună suma de șase milioane și jumătate. Și subscripțiile curg... Căci hecatombele omenești nu mai încetează, de­și aproape hai­nele de doliu au dispărut. De ce ? „Pentru că — spune o femeie din popor — nu e bine a­­cuma sa ne arătam durerea noa­­tră“ De altfel guvernul a dat or­donanțe — și care gihettii­ii as­cultă de­ o ordonanță a guvernu­lui ? — în sensul ca cei rămași a­­casă să nu poarte un doliu prea întristător. In aceste momente durerile in­dividuale trebue să dispară față de bucuriile sau suferințele nați­­unei întregi. Și pierderile omenești nu sunt mici. „Robert Bosch, un mare ne­gustor din Stuttgart anunță pe pagina a patra din Schivoebische Kranik moartea a 60 din funcțio­narii săi, căzuți pe câmpiile de o­­noare“. Toate aceste admirabile dovezi de jertfă patriotică spun cu o e­­locvență ce nu stă numai în cu­vinte frumos înșiruite, că la ma­rile popoare din apus, spiritul de solidaritate este esența vieței na­ționale. Ceea ce se face acolo es­te însăși istoria omenirei intrate pe calea celui mai puternic nați­onalism. Căci este un fapt pe care min­tea obișnuită cu cercetarea feno­menelor sociale trebue să-l înre­gistreze și anume că dintr’un sim­plu sentiment, patriotismul a de­venit un principiu de stat, o bază pe care se edifică organizațiile etnice din zilele noastre. Cu atît mai mult cuvint se im­pune, deci, ca exemplele magnifi­ce de jertfă, de avînt, de desinte­­resare egoistă și de altruistă soli­daritate, pe cari ni le dau marele state cu o cultură consolidată de vechimea trecutului lor, să fie pentru națiunile mai tinere, și mai de curînd intrate pe scena vastă a lumei istorice, atîtea spor­nice îndrumări și tot atîtea sti­mulații pentru acte eroice și acte naționale ! Gr. T. EXEMPLE EDIFICATOARE DOI GIGANȚI: Poporul francez, poporul german MARILE NEAMURI IN LUPTA DAU DOVADA ENERGIEI LOR MORALE Dacă războiul a aureolat numele multor generali, cari se bucură as­tăzi de simpatia lumei întregi, în­­fringerile de pe cîmpul de luptă a tîrît în lumea durerii pe alții cari au plătit cu propria lor situațiune efecul suferit de trupele de sub co­manda lor. Balanța războiului nici­odată nu va putea rămîne în echilibru; de­oparte sau de­ alta o nouă victorie sau înfringere vine să aplece cum­păna judecăței omenești și or­ată cu aceasta se hotărăște și soarta conducătorilor. Primul general ca­re a căzut jertfa acestei legi fatale a fost din­ rîndurile francezilor, chiar la începutul războiului, după lupta de la Mulhouse care s-a sfîr­șit cu perderi de peste 30.000 de oameni pentru Franța. Se­ spunea că generalul nu era vi­novat ci că trupa sa, în înfrigura­rea luptei de revanșă, nu mai as­culta de ordinele sale. Mai puțin norocos ca generalul francez, — care are cel puțin scu­za ce­ va aduce o frumoasă legen­dă — a fost generalul austriac Po­­tiorek, care a fost înlocuit de la co­­mandamentul său, în urma înfrin­­gerilor din Serbia. Războiul european a avut până acum puține bătălii al căror re­zultat a putut fi contat cu mai mult sau mai puțin hotărîtor, în vederea succesului final. Dintre aceste lupte este aceea care s'a sfîrșit cu ocuparea Lem­­bergului. Victoria rusească a a­­dus cu sine însăși schimbarea co­mandamentului general, de­și a­­cest post era ocupat de un membru al casei imperiale. După Lemberg, arhiducele Fre­deric de Austria s’a retras și cu el odată generalul von Auffenberg — încă două victorii ale legei care conduce brațele balanței războiu­lui. Arhiducele Frederic, duce de Teschen, s’a născut la A iunie 1850 la Sed­ovitz. General de infanterie inspector general de armată, co­mandant șef al landwehru­lui, ar­hiducele este căsătorit cu primei pase, Isabela de Crop și avea cele mai strînse legături cu casa impe­rială. Cu toate­ acestea a trebuit sa părăsească comanda generală a ar­matei după lupta de la Lemberg, care a însemnat primul succes al forțelor rusești și a atras lua­rea aminte a lumei întregi asu­pra războiului pe frontul oriental. Styx. IN FIE­CARE ZI Balanța războiului ARHIDUCELE FREDERIC «Joi 15 Iama ari© ISIS REGENERAREA SATELOR VREMURI 10UI OAMENI NOUI — Rolul cercurilor culturale la sate — Din minunatul program de acti­vitate extra-școlară și extra-biseri­­cească la sate, locul de frunte pen­tru formarea caracterelor și redeș­teptarea conștiinței naționale îl o­cupă cercurile culturale de la sate. Rolul acestor cercuri, din punct­ de vedere cultural și social, este de cea mai mare însemnătate pen­tru viața sătenilor noștri. Cercu­rile culturale au menirea de a lu­mina mintea asupra tuturor chesti­unilor de la ordinea zilei­­,de a că­lăuzi pe săteni în viața lor de toa­te zilele , de­ a le arăta drepturile și datoriile lor de cetățeni, de a le infiltra în suflet vechile virtuți strămoșești. De aceste simtiminte nobile și pa­triotice a fost însuflețit marele Spiru Haret cînd a întemeiat cer­curile culturale de la sate, aceste mici focare de lumină și adevăr, răspândite azi in cele mai depăr­tate și întunecate sate din țară. Din punct de vedere al educațiu­nei naționale și a ridicărei mora­le, sociale­, culturale și economice a poporului român, Spiru Haret și partidul liberal, în numele și cu sprijinul căruia a lucrat ilustrul dispărut, va ocupa cea mai fru­moasă pagină in istoria Romîniei moderne.* Au fost mlemente penibile nu toc­mai depărtate, cînd activitatea lu­minătorilor de la sate cari luptau din tot sufletul lor curat și cins­tit pentru indicarea­­ culturală și cea economică a poporului—era as­pru criticată de acei cari vedeau cu ochi răi deșteptarea țărănimei și scoaterea ei din mizeria cum­plită în care zăcea de latîta amar de­vreme. Au fost timpuri cînd acțiunea aceasta patriotică, atrăgea după dînsa ura și prigoana puternicilor zilei, învățătorii, acești luminători ai satelor și îndrumători ai țărăni­­mei, au avut mult de suferit de pe urma activităței lor extra­șco­lare. învățătorii, de clte ori vroiau să-și îndeplinească frumoasa lor chemare, erau împiedicați. Dacă nu se supuneau, ci se ho­tărau cu tot dinadinsul să-și ducă mai departe opera lor patriotică — însuflețiți de acea iubire de neam care îi onorează — erau asvîrliți în cine știe­ ce colț de țară și ade­sea chiar destituiți din învăță­mânt. Așa erau răsplătiți acești adevă­rați dar modești apostoli ai sate­lor. Să sperăm că acele vremuri au trecut pentru tot­deauna și că de aci înainte activitatea culturală și economică de la sate nu va mai fi stingherită. Cu atît mai mult avem această nădejde, cu cit au început să vadă pînă și cei mai retrograzi și întu­necați la minte roadele binefăcă­toare ale mișcărei economice și culturale i de la sate, pornită și du­să cu atîta avânt și abnegațiune de către luminătorii poporului.­­ Pentru ca mișcarea de la sate să poată da cu adevărat roadele aș­teptate și dorite de toți, este ab­solută nevoe să conlucreze la­o­lal­tă toate elementele luminate de la sate. Despre învățători, în majorita­tea cazurilor, putem spune că își fac toată datoria. După ei vin pre­oții, a căror activitate însă pe a­­cest teren este foarte redusă cel puțin pînă acum. Se înțelege de la sine că atâta nu-i de ajuns pentru ca succesul să fie desăvârșit. Este deci nevoe ca toți învăță­torii și piloții să-și dea tributul lor întreg și necondiționat. In afară de aceste două elemen­te mai sunt atîția alți factori im­portanți în viața satelor, — unii chiar luminoși și cu mai multă au­toritate de­cât piloții și învățăto­rii •— cari sunt datori să dea con­cursul lor. Aceștia sunt mierdiciii, judecăto­rii și ajutorii lor, administratorii de plasă, veterinarii, primarii și notarii, agenții sanitari și moașe­le, precum și toți oamenii luminați din sate. Numai cu conlucrarea, în depli­nă înțelegere, a tuturor acestor e­­lemente se va putea face o operă bună, durabilă și folositoare pen­tru­ înălțarea morală, culturală, so­cială și economică a poporului. Gh. N. C. TOT ASIGURARILE" DE RAZBOIU — CITITORII NE COMUNICA O MULȚIME DE FAPTE NOI IN CHESTIA MODULUI CUM SOCIETĂȚILE DE ASIGURARE PRIVESC PROBLEMA RISCULUI DE RAZBOIU — "Cele cîte­va articole­­ pe cari le-am publicat în chestiunea asi­gurărilor față de even­tu­al­i­t­a­tea unui războiu au fost primite cu multă simpatie de public. Mullți din cititorii noștri ne-au trimis o mulțime de comunicări de fapte noi. Vom rezuma mai jos pe cele mai importante, spre a servi la lămurirea cît mai desă­­vîrșită a problemei. înainte de toate, un foarte mare număr de asigurați se află într’o situație extrem de curioasă față de societățile de asigurare, de pe urma mobilizării din 1913. E vorba de toți aceia cari din neglijentă sau din pricina igno­ranței ela­n­selor numeroase din contractul dor de asigurare, au o­­mis de a înștiința societatea des­pre participarea lor la așa zisa campanie. In adevăr, două din societățile mai vechi deja noi pretind, pentru a pune din nou în vigoare asigu­rarea după campanie, o nouă exa­minare medicală a asiguratului, revizuindu-și astfel riscurile în in­teresul lor. Tuturor asiguraților, ori­cît de vechi, cari din cine știe ce Împre­jurări anterioare campaniei li s’a înrăutățit starea sănătăței, le re­fuză punerea din nou în vigoare a asigurărei, oferin­du-le faimoa­sa primă de răscumpărare de care am vorbit. Faptul de a fi continuat cu pla­ta primelor după războiu mui pune de la sine din nou în vigoare asi­gurarea, dacă nu a fost înștiințată societatea despre participarea la campanie, așa că toți asigurații sus menționați plătesc primele degea­ba și în caz de moarte, chiar în timp de pace, societatea poate le­­galmenta refuza plata sumei asi­gurată. Spre deosebire de aceste socie­tăți mai vechi și mai bogate, so­cietățile mai noi nu suspendă în timp de războiu contractele de a­sigurare ci numai re­duc obligați­unile societății la valoarea rezer­vei matematice, pentru cazul mon­tei asiguratului în războiu; odată, acesta trecut asigurarea reintră în vigoare în deplinătatea ei. O a doua chestiune interesantă este următoarea: O societate de acelea cu comdi­­țiuni ceva mai favorabile la aceia­ primă pentru cazul de războiu și pentru asigurările cu plata ime­diată a capitalului și pentru cele d­e zestre, ceea ce este o evidentă nedreptate. In adevăr la o asigurare de zes­tre, societatea, în caz de moarte a asiguratului, plătește suma asigu­rată numai la împlinirea termenu­­lui convenit de 15 sau 20 ani; o su­mă de 10.000 lei de plată peste 15 ani valorează însă azi numai 5 mii lei și deci numai asupra acestei sume ar trebui încasată prima de războiu sau mai exact asupra a­­cestei sume (valoarea scontata a capitalului asigurat pe termenul cît mai e pînă la epoca exigibili­tății lui) după ce s-a scăzut valoarea rezervei matematice a poliței. Un­ cititor al nostru cerin­d lămuriri societății, i s-a răspuns că e prea complicat să facă această deose­bire între asigurări și că e mai Co­ mod să încaseze și asupra asigu­rărilor de zestre tot prima enormă de la­ asigurările cu plata imedia­tă a capitalului. Cititorul ne spune că părerea lui este că lenea d­e a gândi și igno­ranța funcționarilor superiori ai acestor societăți este adesea o cau­ză mai adevărată a acestor ne­dreptăți, de­cit lăcomia de cîștig a societăților! Și, cînd te gîndești că ei se apără contra tendințelor d­e monopolizare acuzînd de aceste de­fecte birocrația statului și lăudînd iuțeala lor și priceperea lor de a se adapta ușor nevoilor clienților. Dar nu am terminat. --0X0-

Next