Viitorul, septembrie 1915 (Anul 8, nr. 2714-2743)
1915-09-26 / nr. 2739
Inul al optelea No. 2739 s BANI AB GM AMIENTS interS................... un an 18 Lei...................... 6ease luni .5 Lei in strainState___un an 36 Lei..........................Gease luni IS Lai Abonamentele încep la 1 si 15 ale fiecărei luni .ori ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană in pagina nr...........60 bani Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV............ 30 bani REDACȚIA OTTTADA ACADEMIEI No 19 ttnfv«iT'ii^ nrîn Tica''îmr* TELEFON 13/47 și 57/20 11 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 lntri.re și prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 Sîmbătă 26 Septemvrie 1918) ■a» im Inserții şi reclame pagina III linia.................................2 Lei 5 BANI S... -JkU'SSUN^OSS^-ili SITUAȚIA Pe frontul occidental, si anume In Chimpagne, au avut Icc EGui lupte vUrents. Una dinaceats lupte a adusln manile Francezilor satul Tahure, iar o alta i-a apropiat de ferma Naxarin. In celelalte sectoare ale frontului, și mai cu seamă in Artois și In Argonnes, operaţiunile s'au mărginit la dueluri de artilerie. Comanicatul german relevă violenţa ofensivă a Francezilor, arătând că numai la unele puncte infanteria lor a putut da ataşul — după acţiunea pregătitoare a artileriei — şi specificând că chiar acolo unde au desfăşurat o acţiune de infanterie. Francezii n’au reportat succese; comunicatul german indică sectoarele de lângă Beauséjour şi Souain. Pe fronte oriental, acţiunea a fost extrem de vie la regiunea lacurilor Drysvaty, Krivo, şi Visiniev, unde Roşii au razat repurtând chiar succese pe cari Germanii Insă anunţă a le fi zădărnicit prin focul lor. Din Atena se anunţă ştirea senzaţională a demisiunei guvernatei Venizeios, dupa ca acesta obţinuse, cu citeva ore înainte, dar Parlament, aprobarea politicei sale de conlucrare in împătrita înţelegere. D. Zaimis a acceptat mitatea de a forma noul minister. NOUA SITUAŢIE IN BALCANI — RUPEREA RELAŢIILOR DIPLOMATICE INTRE QUADiitiPi-A ÎNŢELEGERE Şl BULGARIA. — DEMISIA D LUI VENIZELOS — Sfîrşeam ultima noastră expunere asupra situaţiei în Balcani cu afirmarea că răspunsul Bulgariei la nota-ultimat a Rusiei va limpezi această situţiune. Răspunsul guvernului din Sofia a fost de natură să nu mai lase nici o umbră de îndoială asupra politicei bulgare şi asupra acţiuneî pe care guvernul Radoslavoff înţelege să o urmeze. La nota Rusiei, care cerea ca guvernul bulgar ,,să rupă în mod făţiş cu duşmanii cauzei slave‘ şi să îndepărteze imediat pe ofiţerii ger-* mani din Sofia, — guvernul Bulgar a răspuns printr’o contra-afirmare, tăgăduind că în Capitala Bulgarien s’ar afla vreun alt ofiţer german de cît ataşatul militar al Germanien. Odată faptul în sine contestat în mod categoric de oficialitatea bulgară, urmarea venea de la sine : guvernul bulgar a declarat că nu poate lua măsuri cu privire la o stare de lucruri ce nu există. După ce a înlăturat astfel principalele cereri cuprinse în nota Rusiei, — însuşită apoi şi de Franţa, şi Anglia — răspunsul guvernului bulgar cuprinde în partea a doua, o apreciere în care s’a înregistrat clar atitudinea pe care Bulgaria o va lua. Demersul făcut de puterile împătritei înţelegeri şi debarcarea de trupe la Salonic, zice nota-răspuns a Bulgariei — constituesc o încurajare dată Serbiei şi deci guvernul îşi declină orice răspundere a consecinţelor ce pot avea aceste fapte. Negreşit, faţă de redactarea acestor note, era cu neputinţă ca tratativele diplomatice să mai continue. Scurtă vreme după remiterea răspunsului Bulgariei, evenimentul prevăzut s-a produs: reprezentanţii diplomatici ai Împătritei înţelegeri şi-au cerut paşapoartele şi au părăsit Sofia. E evident că relaţiile diplomatice dintre Bulgaria şi împătrita înţelegere fiind definitiv rupte, singură acţiunea militară rămâne să deslege chestiunile în litigiu. Cină, cum şi unde se va produce această acţiune militară, evenimentele ne-o vor arăta. Un lucru e sigur : Situaţiunea Bulgaria e pe deplin limpezită, ea a luat poziţie alături de Puterile Centrale. Al doilea eveniment important ■in Balcani este demisiunea d-luî Venizelos, primul ministru al Greciei E evident că atitudinea d-lui Venizelos şi a guvernului pe care-l conducea, faţă de forţarea neutralităţei elene de către Quadrupla înţelegere prin debarcările de trupe da la Salonic, şi protestarea pur platonică a guvernului grec, n’au găsit aprobarea Regelui Greciei, — și un nou dezacord s’a produs, pe această chestiune, între coroană și guvern. Fină acuma lipsesc știri oficiale mal precise asupra împrejurărilor în cari s’a produs demisiunea d-luî Venizelos. Se afirmă că, după un expozeu pe care primul ministru grec la făcut în Carrier 1,— care a adoptat o moţiune de încredere în guvern, d. Venizelos constatînd că nu are aprobarea Coroisiei, a demisionat. Dar pînă în acest moment nu se ştie dacă dezacordul dintre d. Venizelos şi Suveranul său, înseamnă, o schimbare a axei politicei greceşti de pînă acum, sau dacă acest dezacord priveşte numai declaraţiile prea făţişe pe cari d. Venizelos le-a făcut Camerei. In consecinţă nu se poate şti aicî dacă noul guvern — Zaimis sau altul — care va succede cabinetului Venizelos, va urma neapărat o politică contrară celeia a cabinetului demisionat. Situaţia în Balcani s'a lămurit întru cîtva, numai din spre partea Bulgariei, nu însă şi din spre partea Greciei. Aşa fiind, evenimentele din Balcani trebue aşteptate în desfăşurarea lor. Ele nu pot fi prejudecate cu ajutorul hipotezelor sau sentimentelor, ci trebue judecate cu acea chibzuială liniştită, care, singură, îngădue hotărîrile luminate, şi pe care nici un fel de agitaţiune n'ar trebui s’o turbure -0000- POETUL şi proprietarul — INTR’UN VAGON DE DRUM DE FIER — E obositor şi plicticos drumul in tren. Pleoapele ostenesc fără ca somnul i să pună stăpînire pe suflet, şi privirea pe fereastra vagonului, cu toată variaţia aspectului visibil, este atît de obsedantă, prin stîlpii de telegraf, ce ne taie ochii, încît distracţia este imposibilă. S Din fericire un dialog auzit, la care luau parte doi vecini de călătorie mă scoase din deprimarea unui drum fără scop prea ademenitor. I Un proprietar de pămînt, moşier ■ din aceia cari nu svîrlă pe o masă verde, aurul griului răsărit pe glia românească, era indignat. El spunea : — Doamne, Doamne, în ce vremuri triste am ajuns ! De mic copil am crescut între ţărani; am jucat arşice cu el, am colindat drumuri şi văi; am trăit ca om matur în mijlocul lor, şi mie mi s’au adresat ca unul frate, ca unui părinte, ca unul patron ori de cite ori au avut vre-o nevoe. Şi atunci cînd îmiprejurările au îngăduit să intru în parlamentul ţăreî, nu odată am luat apărarea ţărănime!, şi ca proprietar de pămînt am pus umărul la alcătuirea atîtor legi agrare de pe urma cărora ţărănimea de azi, este de sigur în stare cu mult mai bună decît ceia de ieri! Am făcut, ca român tot ceea ce am putut, pentru ca să fiu folositor tăreî. Și am socotit că azi, pot și eu să-mî spun părerea în mod cinstit, cînd viitorul tăreî mele este în joc, că războiul pentru războiu, că moartea pentru moarte, fără ca mai dinainte să-mî iau toate precauţiile şi fără ca preţul vieţeî să-mî fie plătit ori cel puţin fixat, ar fi pentru noi tot în nenorocire... Am susţinut acestea cu seninătatea sufletească a celui ce n’are nimic ^egoist de urmărit, care n’a făcut nici odată, sub musca românismului-victimă,afaceri rentabile, şi care, în aceste momente grele, nici n’am crezut oportun, ca un naiv ce sunt, că pot fi un bun samsar patriot, de grîne ! Totuşi un poet. — Doamne ce olimpian! şi senini, şi eterni îi credeam eu pe aceşti profet!al viitorului! — mă acuză că sunt neutru pentru ca să pot digera mai bine ! Şi mă acuză încă de a fi rostit cuvinte rele la adresa ardelenilor, eu care totdeana am făcut ceea ce am putut penia a-î ajuta?! Şi oare puţine foloa■o frăţeştî au avut ardelenii ce se plîng de vitregia noastră ?“ Şi proprietarul oftă adine, oftă ca un om jicnit de blamul venit de unde nu se_ aştepta şi contra unor închipuite crime. Monologul se sfîrşî, fără ca întrevorbitorul să poată lua cuvîntul. Eram la București. Și pe peron se auzeau strigătele colportorilor de ziare : ,,Jos neutralii“ ! Noi vrem ! războiu ! Petronius. I -------------------0000------------------ ARTILERIA FRANCEZA încercarea tirului unui tun fabricat în marile uzine Schneiderfe la Creusot. O „FOBIE” PEDAGOGICA Istoria politică în şcoli Frica de actualitate şi de present. Cum judecă străinii pe oamenii lor mari Ziarul Der Tag din Berlin publică: *A doua zi după pronunţarea marelui discurs al lui Berliinsuin- Hollweg, afirmînd că Angliei îi revine greşala în acest război, directorul unui liceu din Berlin dădu ordin profesorului de istorie ca discursul să servească drept subiect lecţiei viitoare de istorie în fiecare clasă a liceului. Pentru clasele superioare trebuia ca fiecare paragraf să fie discutat; pentru clasele medii, trebuia făcut un resumat discutînd pasagiile cele mai importante şi în fina pentru cursurile inferioare, un resumat fără nici o citaţiune din discurs“. Lectura discursului lui Bethman-Hollweg, ar fi servit astfel în şcolile germane tot aşa cum serveşte afişarea în comine, a discursurilor mari rostite în Franţa. Dar fie afişarea, fie studierea pe îndelete a unui discurs în şcoale sub controlul unui pedagog, ceaa ce este demn de remarcat e faptul că în ţările mari actualitatea nu este învăluită în patimă, ci are în ea ceva din seninul istoriei. Un discurs mare, este o bucată de artă, dar şi un gest istoric prin care o persoană dă viaţă unor serii de hotărîri molcome şi adormite în conştiinţa mulţime; un discurs mare nu este reflectul unui spirit sectar de partid, ci un imn artistic prin care patria se glorifică, fără mirtul templului, dar cu seninătatea orî-cărei arhitecturi nobile de gîndurî. Iar dispoziţiunea luată dă un director de liceu din Berlin, ca un discurs parlamentar recent să treacă în rîndul Comentariilor lui Caesar, ori unei oraţiuni ceeroniane, dovedeşte cît spirit pedagogic a avut acest profesor german. Şi exemplul său ar trebui să nu rămînă o curiositate de muzeu pedagogic, căci actualitatea merită să fie studiată ,sine ira et studio, cu acelaşi spirit de nepărtinire şi de obiectivitate cu care se cercetează un fapt de mult trecut. Şi înactualitate se pot găsi frumoase exemple cari să instruiască şi să poleiască sufletele. La noi pare se că a domnit o frică de-a cerceta presentuL Am lăsat ca întrunirile de la Dacia, sau de la Eforie, să facă ele educaţia civică a tinerimei; am lăsat unora dintre ziare ca să facă ele şcoala... desfrîuluî. Şi cei ce cunosc viaţa intimă a şcolilor noastre, ştiu că elevii sunt mai bine iniţiaţi în ce priveşte succesiunea la tron a Faraonilor egipteni, în răsiboaele din occidentul îndepărtat, ori în rivalităţile la tron şi în gradele de rudenie între monarhiile franceze ori spaniole, din nu ştim care secol de adult uitat, de cît cunosc, ei în mod precis, colorat şi viu, istoria domniei lui Cuza, ori şi a mai recente! domnii a Regelui Carol. S’au auzit la diverse examene şcolare răspunsuri enorm de greşite, asupra istoriei în care elevii trăesc şi s’a constatat ca mulţi elevi nu ştiu anul Unire! principatelor,anul suire! pe tron a Regelui Carol, ori al Imcoronărei. S’a făcut de multe orî dovada că dacă elevii din liceu ştiu care erau relaţiunile dintre suzeran şi vasal în organisarea medievală, nîcî linul sau foarte puţini cunosc ceva din raporturile actuale juridice dintre proprietar şi sătean, sau modul de evoluţie al proprietatei româneşti tinzînd la forma prezentă. Dar actualitatea poate fi şi alt-Afirmînd acestea ne gândim în acelaşi timp la chipul cum şcolile noastre, au considerat actualitatea, şi la chipul cum profesorii, alcătuitorii de programe, şi autorii de manuale, au considerataspectele vieţei în care un copil trăeşte. Actualitatea a părut identică cu politica, şi politica s’a confundat de multe ori cu apucăturile rele, cu insuineterţe de arivism, şi cu egocentrisanul exagerat, căci după cum în geografie se începe de la studierea cătunului în care copilul trăeşte, şi de la ţara în care un elev locueşte, pentru a ajunge la studierea Oceaniei ori Am orice, tot astfel şi în istorie calea cea mai bună de studiere a lumeî, este acela care pleacă de la present, de la evenimentele actuale şi de la oamenii ce pot fi realmente văzutori auziţi, ceva decît un conflict de personalităţi; şi personalitatea nu e tot una şi totdeauna un isvor de porniri rele. Lăudînd pe un om, studiîndu-i viaţa, prin chiar aceasta sufletul prinde ceva din eternitatea închegată într'un moment psihic şi înţelege o latură a vieţeî unu! . neam. - * - ; I Nouă, nsă, ne-a fost frică de-avorbi în şcoale, în licee şi în universităţi de politica zile!, fără resentimentele mişcătoare şi am crezut că, faptele recente orî cît de importante ar fi nu merită a face subiectul unei cercetări în şcoale. Aceasta este o erezie pedagogică. Şi atunci un program pedagogic ni se schiţează în minte. Am face antologii politice, în care s’ar reproduce fragmente din discursurile oamenilor noştri mari eliminând tot ceea ce a fost sau este personalitate politică, am întocmit manuale de istorie în care faptele naţionale să se grupeze ca ramurile unui arbore, la o rădăcină unică, la prezentul în care elevii trăesc; şi eliminînd din studierea prezentului tot ceea ce este trecător, personal, tot ceea ce este inspirat de ambiţiuni mărunte, am putea face din zilele în care trăim, pagini de înălţare sufletească Erga kemera pot fi nu numai faptele zeilor dar şi faptele şi vorbele oamenilor ce ne sunt contemporani. Actualitatea nu e totdeauna un isvor de rele. IN FIECARE ZI DIN TARA PĂCII Pe cînd în Europa e o întrecere furtunoasă pentru a găsi cele mai „admirabile“ mijloace de a ucide, încît spiritul omenesc caută parecă cu o înverşunare nebună să-şi distrugă propria sa operă de veacuri, pe cînd aici oraşele, cu biserici medievale şi palate — minuni de artă, cu vechi biblioteci şi focare de cultură mondială, cad sub loviturile uriaşelor mortiere, de cînd aici munca, bogăţia şi sufletul se cheltuesc într’o operă negativă dincolo de ocean, în ţara fericită a Păcii, se continuă tradiţia civilizatoare la care noi am renunţat. Din zguduirea actuală, în care vor fi învinşi şi învingători, de dincolo de ocean nu se va vedea decît o singură tabără: aceea a Europei învinse. In timpul crizei America a cucerit debuşeuri părăsite, a devenit ma- ’ rele furnizor al aliaţilor pentru muncţiuni şi pentru provizii, absorbind astfel din bogăţia bătrînei Europe, cuprinse de nebunia distrugerii, peste cincisprezece miliarde. Luptătorii nu-şi vărsau numai sîngele lor pe atîtea cîmpuri de luptă, dar îşi vărsau peste ocean şi bogăţia lor acumulată în lungi decenii de pace rodnică, încît căminurile vor fi lipsite nu numai de spijinul braţelor de muncă pentru viitor, dar si de tot ceia ce a adunat trecutul, cu perseverentă, si cu dragoste pen- tru cei ce nu erau încă. Acum în* urmă Yankeii au devenit şi bancherii bătrînuluî continent, încît, în timp ce Europenii muncesc, luptă şi mor în atîtea chipuri, cei de peste ocean îşi umplu sacul. America e adevărata învingătoare din actualul războiu mondial. Iar ca să dovedească cum că cu dînsa învinge şi civilizaţia isgonită dintre noi, America ne trimite o veste care e un simbol. Universitatea cea mai mare din lumea nouă. Harvard University,din Cambridge, şi-a inaugurat în cursul lunei trecute o nouă bibliotecă monumentală, în care cei cîteva mii de studentă de la Alma Mater a culturii americane să-şi găsească liniştea şi mijloacele necesare pentru a încerca să ducă mai departe povara invizibilă a adevărului şi frumosului uman. Noua bibliotecă are o valoare de vreo douăzeci de milioane şi cuprinde o sumă de cărţi foarte rare, între altele o ediţie in folio a operelor lui Shakespeare. Şi astfel, pe cînd în patria civilizaţiei se distruge catedrala din Louvain şi cea din Reims şi se aruncă bombe peste universitatea din Oxford sau cea din Carlsruhe, în lumea nouă a adevăraţilor învingători, se înalţă încă o instituţie, expresivă, simbolică, paradoxală pentru noi. Bătrîna Europă o poate lua ca o dojană — sau ca o insultă. O. P. Noua bibliotecă a Universității Harvard UZINELE de RĂZBOIU ALE FRANŢEI » ....... .... — Dela corespondentul nostru din Paris — Paris, Septembrie 1915 După cum v’am telegrafiat, mulţumită bună-voinţei D-lui Albert Thomas, sub-secretar de stat al artileriei şi muniţiunilor, am putut lua parte la o vizită în cîteva din principalele uzine de război ale Franţei. Din această călătorie — mai bine de 1000 de klm. străbătuţi — m’am întors minunat de efortul formidabil pe care a ajuns să-l realizeze astăzi Franţa. Perioada de improvizare a trecut şi strigătul atît de des repetat al luî Charles Humbert: „Tunuri, muniţiuni!“ a fost auzit. M’am putut convinge că spiritul de organizaţie există pe o scară destul de întinsă la Francezi, cu toate ca au fost acuzaţi de toată lumea de tembelism. Pot spune chiar că au un „geniu“ de organizaţie şi că sub imboldul nevoei au scos rezerve imense de oameni cari fac minuni, şi că au întrebuinţat toate resursele industriei naţionale pentru a fabrica material de războiu admirabil. Impresiunea ce mi-a rămas din uzine nu este aceia a unei cazărmi, ciaceia a unui furnicar de oameni, unde fiecare lucrează fără preget şi cu o dragoste nemărginită. Producţiunea materialului de război este înzecită acum, în proporţie cu ceea ce se făcea înaintea, războiului, fără să socotesc uzinele noul, cari unele lucrează deja iar altele pe drum de a fi terminate vor lucra cel mult într’o lună sau două. Şi sunt multe aceste uzine noi. 1. CHATELLERAULT Vizita am început-o cu manufactura naţională de arme de la Chatellerault. Această manufactură la începutul războiului nu avea de cît 1000 de lucrători, astăzi are 5800 şi în curînd va avea 9000. Aci s’a creat puşca franţuzească şi puşca rusească, precum şi lăncile, căştile, cuirasele, baionetele şi săbiile reglementare din armata franceză. Dela începutul războiului s’au instalat ateliere noul unde se fabrică mitralieze, cartuşe, bande de oţel pentru cartuşe de mitralieză, frîne pentru tunurile de 75, fuzes de obuz şi cheeoane. Trecînd prin atelierele imense văd un număr infinit de maşini cari toate fabrică cu o preciziune matematică diferite piese cari formează o puşcă. Văd cum în unele maşini se leagă blocuri informe de oţel cari încetul cu încetul iau forme din ce în ce mai bine definite. La ieşirea din manufactură ni se arată un hal imens unde un număr „colosal“ de puşti stau rânduite pe roatele, gata de a fi ambalate şi expediate. Şi ni se spune că sunt numai puştile terminate în timpul celor din urmă cinci zile! De aci trecem la poligonul de tir unde o mitralieră face cîteva exerciţii de tir admirabile. O piesă admirabilă cu care se poate trag© cu orice viteză. 2. ATELIERELE DE CONSTRUCŢIE DE LA BOURGES Materialul de războiu întrebuinţat actualmente în Franţa a fost studiat şi fabricat aproape în întregime în turnătoria de la Bourges. Spre exemplu, tunurile şi materialul „system de Rauge“, materialul de câmp, de munte, de asediu şi de cetate; de asemenea aproape tot materialul de 75, toate tunurile de 155 scurt ale căror afeturi şi chesoane sunt fabricate la Tulle şi Chatelibrault, precum şi tunul de 140 tir rapid. Aceste ateliere au avut de ademenea foarte multe succese în diferitele concursuri de studii de material. Aci s’a studiat în întregime tunul de 24 tir rapid și tunul d© 370 care cred că avea ultimul cuvînt în războiul actual. In plus de materialul de artilerie, aceste ateliere fabricau în timp de pace foarte multe proiectile. Azi a ajuns să se fabrice de 12 orî atîtea proectile, cîte se fabricau înnaintea războiului. La începutul mobilizăreî erau 2000 de lucrători în ateliere; azi sunt 7000 număr care se măreşte pe fiecare zi. Un ofițer superior de artilerie, care ocupă un post însemnat în «această uzină ne spunea că Germanii s’au angajat în războiul actual fiind în posesiunea maximului de mijloace technice; el fac în momentul actual toate sforţările pentru a se menţine, căci nu pot merge mai departe, fiind că prin definiţiune maximul nu se poate depăşi. Francezii, din potrivă, au intrat în campanie cu un minimum de mijloace technica După o perioadă de încercări au început să desfăşoare mijloacele şi le desfăşoară în fiecare zi mai mult, tinzînd să atingă maximul. Apoi ofiţerul adaogă: — „Fără îndoială că nici nu avem nevoe să ajungem la egalitate cu Germanii în fabricarea muniţiunilor, fiind dată superioritatea evidentă a materialului nostru. Un exemplu foarte redus: un obuz de 77 german, la exploziune se sparge în 70 bucăţi, pe cînd un obuz francez de 75 se sparge în 2000! Oraşelele de la început, cari de altminteri sunt foarte lesne de înţeleg într o ţara^ pătrunsă de pacifism, au fost radical îndreptate. Mantalitatea s’a schimbat şi ceea ce părea ori cui la început extra-ordinar, azî pare normal. In numele absolutei egalităţi se credea că orî os francez în stare să poarte armele, trebue să plece la front pentru a putea cîştiga bătălii; de atupeî lui Mea s’a convins că războiul actual I are alte exigenţe şi că nu este destul ca tot francezul să fie pe front. Trebuesc cartuşe pentru puşti, obuze pentru tunuri şi cantităţile aprovizionate sunt repede epuizate cu armele actuale cu tir rapid. D. Albert Thomas, în discursul pe care la pronunţat în ziua de 23 August, în faţa lucrătorilor din uzinele Creuzot a recunoscut că inegalitatea este legea războiului. Faptul este cert astăzi că o egalitate radicală ar fi fost prima cauză a unei înfrîngerî grave“. 3. PYROTECNIA DE LA BOURGES Această Pyrotecnie s’a specializat în fabricarea semnalelor luminoase precum şi a fuzeelor de obuze. Fuzeia care urmează obuzul de 75 a fost în întregime studiată şi fabricată aci. Războiul actual a permis să se vadă importanţa capitală a acestei părţi principale a proiectilului şi superioritatea incontestabilă a obuzului francez de 75 asupra obuzului german d® 77. Acest® fuzee sunt adevărate mecanisme de ceasornic şi pentru a da o idee de dificultatea fabricării lor, este destul să spun că este compusă din 56 piese diferite şi că o fuzee pentru a fi întrebuinţată trebue să treacă prin 186 operaţiuni. Tot în această protecţie se încarcă cea mai mare parte din obuzele fabricate în diferite uzine din Franţa. Unsprezece mii de lucrători, din cari 4000 de femei sunt întrebuinţate aci la încărcatul obuzelor. Operaţiune de altfel foarte periculoasă căci se lucrează cu cele mai teribile explosive. Un obuz de 370 este încărcat cu 150 kgr. da melinită, care este supusă la o presiune de 2000 kgr. pe centimetru patrat. Toate aceste operaţiuni se fac în locuri închise, blindate sau sub pămînt, aşa că accidentele sunt relativ foarte rar. 4. FORGELE CHATILLONCOMMCNTRY Aci s’a studiat sub conducerea colonelului Deport materialul de 75 tir rapid1, care serveşte în armata italiană şi care se poate spune că este perfecţiunea maximă a tunului. Cu afetul care se desparte în două permiţînd astfel să se trsigfi sub orîce unghiu (pînă la 70 gr.) acest tun este un capo d’operă. In aceste uzine efortulprincipal este fabricarea obuzelor şi a barelor de oţel. Producţiunea oţelului „Martin“ care este cu mult superior aceluia dat de convertitoarele „Bessemer“ a crescut de la începutul războiului cu 250 la sută. In treacăt, directorul uzinelor, d. Charpy, fost coleg al d-lor Ion I. C. Brătianu şi Gauthier îmi spune că o cantitate oarecare din acest oţel este destinat tăreî romîneşti. 5. UZINELE SCHNEIDER DIN CREUZOT Acestea sunt cele mai mari uzine de război ale Franţei şi s’a spus că dacă Germanii au Essen, Francezii au Creuzot. In aceste uzine cari au o forţă de peste 70.000 cal putere, lucreiază zi şi noapte 15.000 de oameni. Furnalele înnalte sunt actualmente în număr de 5 din cari 3 produc 120.000 tone de fontă pe an. Producţiunea de gaz întrebuinţată la combustiune este de 1.300.000 metri cubi c şi gaz în 24 ore. Cuptoarele cari fabrică oţelul ocupă o suprafaţă de 270.000 metri patraţî şi produc în timp de pace. 175.000 de tone de oţel pe an. De cîteva luni, ni se spune că producţiunea oţelului a ajuns a fi de două ori şi jumătate mai mare ca înainte de războiu. Cantitatea de cărbuni ce se consumă pe fiecare zi este de 2000 tone. Trecem prin ateliere unde vecem ciocane mecanice de toate forţele. Cel mai mare este acel de 100 de tone Sub acest uriaş, blocuri de oţel cari uneorî ating respectabila greutate de 150 tone, sunt turtite şi fasonate ca o bucată de miez de pîine. Acest ciocan cîntăreşte 550.000 kgr. cari adunata cu cele 750.000 kgr. greutatea nicovale!, ne dă cifra enormă de 1.300.000 kgr. Acest ciocan servește acum pentru fabricarea tunurilor de marină și a obuzelor de 370. In alte ateliere vedem piese hydraulic© de 2000, 3000 6000, 8000 și